GIANINA PICIORU§ ANTIM IVIREANUL avangarda literara a Paradisului TEOLOGIE PENTRU AZI 2010 VIAJA ?i OPERA Alta este stralucirea soarelui §i alta stralucirea lunii §i alta stralucirea stelelor. Caci stea de stea se deosebe§te in stralucire. I Cor. 15, 41 Lucrarea de fata reprezinta teza de doctorat a autoarei, elaborata sub indrumarea Acad. Prof. Dr. Dan Horia Mazilu (f 2008) si a Prof. Dr. Eugen Negrici, intre anii 2002-2009. Multumiri Prof. Dr. Mihai Moraru pentru sugestii. Se dedica sotului §i parintelui meu duhovnicesc Dorin, fara iubirea, indemnul §i sustinerea caruia nu a§ fi scris niciodata aceasta carte. INTRODUCERE In istoria sj in cultura romana, Antim Ivireanul este una dintre acele personality cu aparijie fulminanta, care rasar In mod nea§teptat §i cople§esc prin stralucirea lor, care T§i seduc contemporanii, dar §i posteritatea - cu atat mai mult, dincolo de patimile sj de intrigile vremii, - prin „incredibilul" existen^ei lor, prin lec^ia de viaja §i de spiritualitate greu de egalat, pe care o servesc celor ce doresc sa In^eleaga §i sa invete. In spirit, el este urma§ul unui Neagoe Basarab, al unui Varlaam sau Dosoftei, o fiin^a ascetica sj contemplative, pe de o parte, energica §i chiar vulcanica, pe de alta, blanda §i austera, poetica §i dogmatica, In acelasj timp. Contemplatia §i practica au fost complementare In fiin^a lui. De§i In consjiinta publica el nu este poate atat de cunoscut ca Inaintasji lui, iar In literatura romana nu are faima lui Cantemir, Antim Ivireanul face parte din categoria celor unici, a celor „mari" prin statura spiritual-morala §i intelectuala, neputand sa starneasca decat uimire §i admiratie, chiar §i In randul celor mai sceptici, pentru eforturile supraumane depuse In slujba Bisericii §i a culturii romane. In decursul unui sfert de veac, Intre 1691 §i 1716, Antim Ivireanul a facut istorie §i sj-a pus defmitiv amprenta asupra epocii sale, in ciuda faptului ca a aparut brusc In Jara Romaneasca, un simplu ieromonah tipograf, un strain originar tocmai din Iviria (Georgia), tratat mai mereu cu suspiciune §i urmarit de resentimentele celor ce se sinrfeau lezaji de prezenja lui, dar care a urcat numai prin meritele proprii §i prin virtu^i rar Intalnite, pana la cea mai Inalta treapta In ierarhia bisericeasca, ajungand mitropolit al Ungrovlahiei. In tot acest timp a fost tipograf, calcograf, miniaturist, caligraf, pictor, sculptor, brodeur, arhitect, restaurator, scriitor interesat atat de literatura teologica, cat §i de cea profana §i de istoria neamului romanesc, carturar de mare clasa, orator §i teolog fin, cu o inima de poet, cu o sensibilitate remarcabila la frumos, dar §i la durerea §i suferin^a pe care o vedeain jurul sau, incapabil de a ramane indiferent §i de a nu riposta la nedreptate, oricare ar fi fost sursa ei, fapt care a starnit inamicitia multora, pe parcurs, §i din care i s-a tras sj moartea martirica. Pentru literatura romana, Antim ramane un miracol - parafrazand aprecierea lui G. Calinescu - §i autorul celor mai frumoase pagini scrise vreodata In romane§te, In toata perioada ei veche, dupa cum estima Mihail Sadoveanu, afirma^ie la care subscriu toji exegetii moderni ai operei sale, unui dintre cei mai mari artisji ai tarii noastre, dupa cum observa Iorga, o performance unica §i greu de egalat, realizata de cineva care, la un moment dat, a trebuit sa Invete limba romana §i care a avut o via^a atat de zbuciumata §i de greu Incercata, Incat harurile sale cu totul deosebite sj puterea sa de munca imensa sunt obiectul uimirii noastre permanente. Un aspect paradoxal - pentru noi - al vie^ii sale este acela ca, fund o personalitate cu o activitate literara §i culturala prolifica, s-a smerit atat, Tncat a ramas in oarecare umbra §i, fund un maestru al tiparului, care a dat la lumina un numar impresionant de carti, intr-o perioada de timp foarte scurta, lucrand adeseori in conditii vitrege, nici macar nu a Tncredin^at tiparirii capodopera sa, Didahiile, desj era o epoca Tnfloritoare a oratoriei religioase, in care se predica sj se tiparea mult. Pentru domnitorul Constantin Brancoveanu, Antim Ivireanul a fost o mana cereasca §i un adevarat om providential sj fara aportul sau epoca brancoveneasca nu ar fi avut atata splendoare. Incepand cu finele secolului al XlX-lea - Didahiile lui Antim Ivireanul fiind tiparite abia In 1886 -, dar mai ales In secolul trecut, s-au facut eforturi remarcabile, pentru ca aceasta figura exemplara a istoriei §i a culturii noastre sa iasa la lumina. Mai Intai primii editori ai operei sale, apoi primii monografi §i exegeti, la care s-a adaugat efortul Bisericii, prin reprezentantii sai, In a-1 comemora §i a face demersurile necesare pentru ridicarea nedreptei anateme aruncate asupra sa, din impulsiuni politice injuste, de Patriarhia Constantinopolului, precum §i pentru canonizarea sa, §i, in sfarsjt, mai aproape de noi, Gabriel §trempel, in domeniul monografiei (dar §i prin editari succesive §i competente ale predicilor sale), Eugen Negrici §i Dan Horia Mazilu, in eel literar, au facut sa straluceasca chipul lui Antim in cultura §i In literatura romana, din ce In ce mai puternic, pentru a putea ajunge la intensitatea sa veritabila. Meritul major al eel or din urma este acela de a fi Infruntat, In domeniul criticii literare, absenja totala a unor studii premergatoare ample asupra activita^ii §i mai ales a operei marelui ierarh §i de a-1 fi infati§at, de la bun inceput, pe Antim, ca un mare scriitor sj orator al literaturii noastre, pe nedrept dat uitarii, ce are nevoie de o profunda §i totala redescoperire. Acum, ca aceasta tacere a fost strapunsa de cuvantul restaurator, cu atat mai mult avem datoria sa ducem mai departe aceste eforturi de eviden^iere a personality cuceritoare a marelui carturar §i mitropolit §i a operei prin care ne-a daruit dulceata logosului romanesc autentic. Lucrarea de fata se vrea a fi, in consecin^a, o veriga dintr-un lanj pe care II dorim cu totii cat mai lung. Consideram, a§adar, ca orice mare scriitor are nevoie de foarte multa aplecare acrivica asupra operei sale, ca studiile, oricat de numeroase ar fi, nu pot epuiza niciodata subiectul cercetarii lor §i ca, oricat de diferite ar fi concluziile la care s-ar ajunge, ele nu pot fi, in definitiv, decat complementare, iar nu competitive sau disjunctive. Iar Antim Ivireanul este un mare scriitor. „Da, despre Antim - ca despre oricare mare scriitor - pot fi scrise foarte multe car|i. §i chiar trebuie sa fie scrise multe car|i. Opera sa are stralucirea nobila §i inconfundabila a valorii, iar valoarea ingaduie felurite interpretari. Ea se afla deasupra solutiilor « definitive ». Le respinge" . 1 Dan Horia Mazilu, Introducere in opera lui Antim Ivireanul, Ed. Minerva, Bucurejti, 1999, p. 5. Credem ca Antim merita o Tndoita atenjie, ca personalitate extraordinary a literarurii sj a culturii noastre vechi, pe nedrept ignorata mult timp, §i ca un mare scriitor, pentru care trebuie sa se scrie multe cuvinte, pentru a ajunge la injelegerea, macar in parte, a operei sale. Ata§amentul meu fata de aceasta mare personalitate are motivatii multiple, obiective §i subiective. Dragostea pentru Didahii s-a nascut in anul I de facultate, cand lectura lor a fost o surpriza plina de bucurie pentru mine. Consider un mare dar de la Dumnezeu §i o mare cinste pe care mi-o face Sfantul Antim Tnsu§i, faptul acesta de a studia cuvintele sale cele intunecate si nepricepute 2, adica foarte adanci §i subtile, nu de pujine ori greu de Tn^eles. In studiul de fa^a nu ne-am oprit Tnsa numai la Didahii, de§i cea mai Tntinsa parte din el le este dedicata, §i nici macar numai la opera lui Antim, atat cat ni s-a pastrat, ci am considerat, la Tndemnul domnului profesor Dan Horia Mazilu, Tndrumatorul acestei teze, caruia Ti purtam o amintire vie, ca este mai bine sa a§ezam opera in contextul vietii §i al activitatii harismaticului mitropolit, urmarind evidenjierea personality sale complexe, care a excelat in primul rand prin virtutile sale ca teolog §i artist prolific. §i, Tntr-adevar, Antim Ivireanul este un homo universalis, care, de§i teolog de profesie §i Tnalt ierarh al Bisericii Ortodoxe, a gasit timp sa se informeze in varii domenii ale §tiintei profane. De la medicina pana la astronomie, de la istorie §i filosofie veche pana la ultimele descoperiri §tiintifice sau speculatii filosofice, Antim a fost un om care a cautat sa cunoasca progresele §tiintifice ale vremii sale. In acela§i timp Antim a fost §i un mare artist, care a desenat mult, care a facut miniaturi §i viniete superbe pentru cardie tiparite de el. Acesta a sculptat in lemn §i in piatra cu mainile sale pana in pragul moitii, a schi^at planurile unei manastiri care astazi Ti poarta numele §i, mai ales, lucrul eel mai important pentru literatura noastra, avand §i darul poliglosiei, ne-a inva^at limba atat de bine, Tncat a fost un neintrecut orator al vremii sale sj ne-a lasat adevarate bijuterii omiletice §i literare, predicile sale, a caror sensibilitate §i poezie este atat de mare sj de evidenta, meat, in propose covar§itoare - ca si in cazul operelor lui Dimitrie Cantemir -, predicile lui pot fi rescrise sub o forma versificata, Tntr-atat de neobisnuit este lirismul lor interior. Cat despre frumusetea expresiei sale, ea pare sculptata in piatra inefabila a limbii - cu atat mai greu de modelat, cu cat cuvantul este un material spiritual -, Tncat nu putem sa nu ne minim cum §i piatra, §i lemnul, pensula §i peni^a s-au supus In mainile lui, iar logosul s-a lasat turnat in tiparele clare ale limbii romane, cu aceeasj suplete, ca §i litera pe care a sculptat-o pentru tiparnitele sale. In consecin^a, am legat opera de viaja §i de activitatea lui Antim, pentru a avea o perspective mai ampla asupra initiativelor sale culturale §i literare, asupra scrierilor sale. Din acest motiv, in continuare, am conceput trei mari secvenje ale lucrarii de fa^a, care sa se " Opere, edi^ie critica §i studiu introductiv de Gabriel §trempel, Ed. Minerva, Bucurejti, 1972, p. 205. De aici inainte, referindu-ne la aceasta edi^ie, vom folosi abrevierea: Opere. ocupe tocmai de viata, de activitatea §i de opera lui, culminand cu Didahiile, ca o Tncoronare a Tntregului sau efort teologic §i cultural. Dintru Tnceput, precizam ca nu ne-am propus sa ajungem undeva anume cu acest studiu, Tntr-un punct mai inainte gandit ca sj concluzie a acestui demers, ci ne-am lasat in voia descoperirilor sj a Intelegerilor care au survenit pe parcurs, pe masura ce lucrarea s-a scris. De asemenea, nu ne-am propus deloc sa punem pe tapet solutii surprinzatoare, daca nu a fost cazul, numai de dragul „originalitatii", ci ne-am limitat sa expunem puncte de vedere anterioare, acolo unde acestea ni s-au parut juste §i nedrept de Tnlocuit. In ceea ce prive§te aspectele neclare din biografia sa, ne-am expus parerea fara sa avem preten^ia corectitudinii desavarsjte. Daca In viitor se vor descoperi noi documente, care sa confirme sau sa infirme intuitiile noastre, oricare ar fi ele, nu putem decat sa ne bucuram ca adevarul iese la iveala. In sectiunea care va trata activitatea lui Antim Ivireanul, de la aparitia sa In Jara Romaneasca pana la moartea sa martirica, am urmarit prezentarea, In principal, a aspectelor celor mai importante pentru cultura §i literatura noastra, §i In special a celor legate de meseria de tipograf, precum §i de traducator, In primul rand al car|ilor de slujba, fapt ce a avut ca urmare definitivarea procesului de nationalizare a cultului, prin introducerea limbii romane In Biserica In locul limbilor slavona §i greaca. N-am trecut cu vederea Insa nici alte preocupari ale lui Antim, ca cele de restaurator, pictor, sculptor, arhitect, aparator al credin^ei ortodoxe §i al drepturilor Bisericii stramo§e§ti, protector al romanilor din Transilvania amenin^ati de uniatism, etc. In ceea ce prive§te studiul textelor propriu-zise, ne-am oprit atat asupra celor tiparite, cat §i asupra celor ramase In manuscris - cele mai importante pentru literatura romana fund, de fapt, texte manuscrise -, punctand acele locuri ce dovedesc o certa valoare literara. Cum este evident ca predicile sale au un ascendent valoric mare, din punct de vedere literar, asupra celorlalte scrieri, vom zabovi eel mai mult asupra lor. Bucurandu-ne de existenja, In prezent, a unor studii foarte competente §i pretioase, In ceea ce prive§te locul §i rolul lui Antim In istoria oratoriei romane§ti §i universale, precum §i asupra tehnicilor oratorice §i a figurilor retorice §i stilistice intrebuin^ate de autor In compunerea Didahiilor, exegeze apar^inand lui Eugen Negrici §i Dan Horia Mazilu, vom Incerca sa ne limitam la un comentariu pe text, Incadrat Intr-un eseu personal, care sa apeleze la un aparat critic modern, dar nu §i la o mentalitate moderna sau postmoderna care sa perceapa opera lui Antim la modul procustian, ci inten^ionam sa ne pastram cat mai aproape de contextul cugetarii lui, ca expresie a obiectivitatii. Studiul de fata este o cercetare obiectiva alaturi un act de multumire pioasa fata de unul dintre Sfintii literaturii romane - alaturi de Neagoe Basarab, Varlaam §i Dosoftei -, cu con§tiinta ca Antim Ivireanul ne acorda privilegiul de a iesj din „Intunerecul necuno§tintei" - cum obi§nuia sa spuna -, citindu-1 §i aplecandu-ne asupra cuvintelor sale, cu lacrima Tnchinaciunii in inima, cu recunostinta pentru gratuitatea efortului sau de-o viata care a slujit cultura romana. * I * VIATA Motto: „Tinta catre care merge sufletul omenesc este desavarsjrea armonioasa, deplinatatea in frumusete. Nimeni nu este vinovat ca prinde numai o parte din frumusete, dar fericit intre fericiti este omul pentru care sunt toate gandurile, toate frumusetile §i care §tie sa le uneasca a§a cum le-a unit Antim Intr-o singura fiin^a, pecetluind apoi o astfel de viaja traita cu atata demnitate, cu supremul sacrificiu al vie^ii sale"3. Via^a lui Antim Ivireanul este In mare parte, Inca, o taina pentru noi. Multe aspecte ale biografiei sale, chiar cele mai importante, ne sunt necunoscute. Tot ceea ce se §tie sunt informatii fragmentare, puse cap la cap de cercetatori, pe baza carora s-a incercat a se face lumina In aceasta privinta. Din cauza lacunelor §i a ambiguitatii acestor informatii, nu se pot afirma Insa decat foarte pujine lucruri, cu certitudine, despre momentele principale ale vie^ii sale. Orice Incercare de a propune o biografie a lui Antim Ivireanul, In lipsa unor dovezi documentare concludente, trebuie sa aiba In vedere mai multe optiuni §i pared exprimate de diversj cercetatori ai vie^ii §i operei sale, fie din domeniul literar, fie din eel teologic, care sunt, adesea, foarte diferite una de alta. De multe ori Insa s-a petrecut §i contrariul, adica opiniile s-au propagat de la un autor la altul, fara reini^ierea, de fiecare data, a unui studiu acrivic asupra datelor §i a documentelor - pu^ne de altfel - pe care le avem la dispozi^ie. Daca acest lucru s-ar fi Intamplat, poate am fi fost, la aceasta data, pu^in mai aproape de momentul iesjrii din bezna ne^tiin^ei, decat suntem acum. Nu se cunoa§te prea bine originea lui Antim, data sau locul na§terii, locul unde s-a instruit din punct de vedere teologic §i cultural, unde a Invajat atatea me§te§uguri care 1-au facut renumit, unde a deprins arta tipografiei, cand a intrat In cinul monahal, cand sj in ce N. Iorga, Despre Antim Ivireanul, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LV (1937), nr. 1 1-12, p. 623. 10 conditii a venit in Tara Romaneasca, in sfarsjt, unde §i cum a murit. Toate aceste goluri biografice nu Ti mic§oreaza Tnsa cu nimic prestigiul sau literar §i teologic. Tot ce §tim sigur despre Antim Ivireanul, este ca a fost o personalitate remarcabila, care §i-a facut cunoscuta prezenja la noi in {ara in 1691, (cand apare prima carte tiparita de el), sj care a Intreprins o activitate religioasa §i culturala prodigioasa, avand §i un rol important §i In viata politica §i sociala a Jarii, pana In 1716, cand o moarte martirica i-a Tncununat o via^a traita in slujba altora. Liniile esen^iale ale vie^ii lui cuprind activitatea sa ca pastor (a ajuns, urcand treptele ierarhiei ecleziastice, din ieromonah, mitropolit, In mai pu^in de doua decenii), ca teolog §i orator profund §i rafinat, ctitor al limbii romane culte §i al limbii moderne bisericesji, precum sj al oratoriei religioase moderne, §i ca tipograf §i autor al nationalizarii cultului. In acest capitol ne vom ocupa Insa numai de prezentarea elementelor esen^iale ale biografiei sale, cu discutarea in amanunt a acelor momente asupra carora exista dubii, din cauza insuficientei majore a materialului documentar. In istoria literaturii romane, Antim Ivireanul a ramas ca un punct de reper al literaturii noastre vechi, printr-o splendida opera oratorica. Oricine Ii cerceteaza viata §i activitatea, va vedea ca niciunul dintre superlativele pe care le-am Intrebuin^at nu sunt nemeritate. Vom relua, In continuare, pe rand, fiecare dintre punctele men^ionate mai sus, §i care constituie o problema Inca deschisa - poate pentru mult timp de acum Inainte, pentru ca In lipsa unui aport de informatii, nu putem decat sa ne exprim o opinie personala - In cartea vie^ii lui Antim Ivireanul. In cele ce urmeaza vom stabili numai liniile esenjiale ale biografiei sale §i nu vom oferi, Inca, raspunsuri definitive, Intrucat un tablou complet al vie^ii §i al personalitatii mitropolitului Antim Ivireanul nu se va contura decat la sfarsjtul acestei lucrari. Intrebarile vor ramane deschise pe parcursului acestui Intreg demers §i fiecare capitol va avea rolul de a clarifica din ce In ce mai mult trasaturile acestui portret ale carui detalii stau inca in penumbra. I. 1. ORIGINEA LUI ANTIM IVIREANUL Ipoteza cea mai vehiculata §i mai credibila astazi In mediile literare §i teologice este cea cu privire la originea georgiana a lui Antim. Cu ca^iva ani In urma, pre§edintele - pe atunci - al Georgiei, Eduard Shevarnadze, a vizitat, In cuno§tin{a de cauza, Manastirea Antim din Bucure§ti; iar la canonizarea lui Antim Ivireanul a participat Patriarhul Georgiei precum §i al^i invita^i din aceasta {ara - care este considerate tara sa natala -, Patriarhul 11 Romaniei afirmand cu aceasta ocazie: „Iata ce mare dar ne-a venit din Gruzia, un fiu al acestui neam nobil, catre care sa Tndreptam in clipele acestea un gand curat de recuno§tinta"4. Cea mai credibila informatie cu privire la originea georgiana a mitropolitului nostru ne-a lasat-o Anton Maria del Chiaro, contemporan cu Antim, „florentinul care a lucrat multi ani in cancelaria voievodala a Tarii Romane§ti, ajungand sa-1 cunoasca bine pe mitropolit"5, in lucrarea sa Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, tiparita la Venecia in 1717, in care autorul vorbe§te despre „Antim, Mitropolitul Valahiei, de nationalitate georgiana care, sclav in tinereje, ajunse gratie talentului ce-i daruise Dumnezeu pana la cea mai inalta treapta eclesiastica"6. Del Chiaro era unul dintre multii carturari straini adusj de voievodul Constantin Brancoveanu la curtea sa §i care scrie totdeauna in termeni elogiosj despre Antim §i despre Inzestrarile sale nenumarate, precum §i despre activitatea lui prestigioasa, ceea ce dovede§te ca numai invidia unora a gasit motive de denigrare a persoanei sale. Antim Ivireanul insusj nu §i-a ascuns identitatea, ci a semnat de multe ori, pe cardie tiparite de el, cu numele de „Antim Ivireanul"7, „Antim, georgian de neam"8, sau „Antim ieromonahul, tipograful din Iviria"9. Iar Intr-o carte tiparita §i In araba, a semnat „« Gurdji », ceea ce mseamna. georgian"10 in limba araba. Tot In sprijinul originii sale straine, putem aduce unele pasaje din scrisoarea-aparare catre Constantin Brancoveanu, din 13 ianuarie 1712, unde se spune: „Eu aici, In Jara, n-am venit de voia mea, nici de vreo saracie sau lipsa"11; §i: „intre altele se cuvinteaza §i aceasta, cum ca sunt strein §i nu s-au cuvenit sa fiu eu mitropolit. In Hristos suntem to{ una. §i apoi n-am fost numai eu episcop §i mitropolit strein In Tara Romaneasca, ci au fost §i al^ii, mu^i, precum se vad in condice §i precum sa politice§te in toata Beserica, precum §i domni au statut §i de tara §i streini, ca §i in toata lumea"12. *** Proclamarea solemna a canonizarii Sfdntului Ierarh - Martir Antim Ivireanul, in rev. Biserica Ortodoxa Romana, CX (1992), nr. 7-10, p. 176. Dan Horia Mazilu, Introducere ... , op cit., p. 8. 6 Anton Maria del Chiaro Fiorentino, Revolufiile Valahiei, in romanejte de S. Cris-Cristian, cu o introducere de Nicolae Iorga, Ed. Via^a Romaneasca, Iasi, 1929, p. 15. Cartea tiparita la Venecia in 1717, cu titlul Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia, a fost mai intai reeditata de Nicolae Iorga, Bucuresti, 1914, si apoi tradusa in romaneste dupa textul reeditat de N. Iorga. Ea poate fi aflata si la adresa web: http://www.cimec.ro/Carte/delchiaro/default.html. 7 In Evanghelia tiparita la Snagov in 1697, in Marturisirea ortodoxa tiparita la Snagov in 1699, in Floarea darurilor, Snagov, 1700, in Noul Testament, Bucuresti, 1703, in Invafatura dogmatica, Bucuresti, 1703, in Tomul bucuriei, Ramnic, 1705, in Anthologhion, Ramnic, 1705, in Molitvenic, Ramnic, 1706, in Psaltirea si Liturghia de la Targoviste, 1710 si, respectiv, 1713. 8 In Liturghierul greco-arab, Snagov, 1701, si in Ceaslov, Bucuresti, 1702. 5 'in Psaltirea grece as ca, Snagov, 1700, si in Eortologhion, Snagov, 1701. 10 Cf. Fanny Djindjihasvili,^4«ft>« Ivireanul, carturar umanist, Ed. Junimea, Iasi, 1982, p. 21. uOpere,p. 227. 12 Idem, p. 231. 12 Un alt personaj contemporan cu Antim, Mitrofan Gregoras, Tntr-o epigrama Tnchinata mitropolitului nostru, cu ocazia tiparirii de catre acesta, in 1710, a unei carfi grece§ti, Slujba Sfintei Ecaterina §i Proschinitarul sfdntului Munte Sinai, scria: „Indemn pe toti sa ia cuno§tinta, cu grija de aceste vorbe. A venit barbat pe pamantul Valahiei, a venit lumina, Antim dumnezeiesc, ierarh al Ungrovlahiei, din neamul cucernic al ivirilor Tntelepti. Lui i-a dat Dumnezeu averea Tmbelsjagata a Tn^elepciunii, sa faca fapte cere§ti §i prin tipografie sa fie de folos peste tot pamantul multimii celor cucernici..."13; aratand prin aceste cuvinte, ca era de neam georgian. Timotei Cipariu14 §i episcopul Melchisedec15 au sustinut originea georgiana a lui Antim Ivireanul, teorie pentru care pledeaza §i dragostea cu care a trimis o tiparnita la Tiflis §i pe ucenicul sau eel mai vrednic, Mihai §tefanovici (sau Isjvanovici sau Mihail §tefan), dar §i „motivele georgiene care au Tmpodobit unele din cardie sale"16. De aceeasj parere au fost §i P. Hane§, I. Bianu, N. Dobrescu, precum §i cercetatori straini ca Mario Ruffini („Fiul lui loan §i al Mariei este nascut in Georgia; denumirea clasica este Iviria, de aici §i numele de Ivireanul"17) §i Emile Picot („ Antim Ivireanul nu uita sa aminteasca in nicio lucrare originea sa georgiana. . . De§i georgian de neam, Antim s-a legat cu tot sufletul de a doua sa patrie, cu care s-a identificat complet. . ,"18). De asemenea, multi exegeti georgieni s-au straduit sa demonstreze originea ivireana a lui Antim §i se mandresc ca neamul lor a daruit culturii universale o asemenea personalitate de marca; Tntre ace§tia, Fanny Djindjiha§vili, dar §i al^ii. Mai mult, Gabriel §trempel, autorul unei importante monografii despre Antim, presupune, ca provincie natala a mitropolitului, Karthli, cu capitala la Tiflis (Tbilisi de azi), „de vreme ce Vahtangii domneau in aceasta provincie §i de vreme ce la Tiflis a fost instalata tiparnita trimisa de Antim lui Vahtang al VI-lea"19. 13 Cf. Gabriel §trempel, Antim Ivireanul, Ed. Academiei Romane, Bucurejti, 1997, p. 287. Acte §i fragmente, Blaj, 1855, p. 226, apud. §t. Dinulescu, Viafa $i activitatea Mitropolitului Ungrovlahiei Antim Ivireanul, in rev. Candela, nr.7/1886, p. 402, apud. Mihail Gabriel Popescu, Mitropolitul Antim Ivireanul, cdrmuitor §i predicator bisericesc, teza de doctorat, in rev. Studii Teologice, seria a Il-a, anul XXI, nr. 1 -2, ianuarie-februarie, 1969, p. 11. Notife biografice despre Mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul, in: Didahiile finute in Mitropolia din Bucuresti de Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei, 1709-1716. Publicate dupa manuscrisul original cu cheltuiala Ministerului Cultelor §i al Instruc^iunei Publice §i corectate de Constantin Erbiceanu, profesor, cu o prefa^a asupra manuscriptelor mitropolitului Antim Ivireanul. Cu notice biografice despre mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul de P. S. S. episcopul Melhisedec, Bucuresti, 1888, p. XVIII. 16 Mihail Gabriel Popescu, Mitropolitul Antim Ivireanul, op. cit., p. 1 1. Mario Ruffini, // metropolita valacco Antim Ivireanul (1716), in rev. Oikumenikon (Roma), 1966, vol. Ill, p. 357-398, apud. Fanny Djindjihasvili, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 20. Emile Picot, Notice biographique sur I'imprimeur Anthime d'lvir, metropolitain de Valachie, in „Nouveaux Melanges Orientaux. Memoires, textes et traductions publies par les professeurs de l'Ecole speciale des langues orientales vivantes, a l'occasion du VIP Congres international des onentalistes reunis a Vienne (septembre 1886), Paris, 1886, p. 513-560, apud. Fanny Djindjihasvili, Antim Ivireanul, ... op. cit., p. 20. 19 Gabriel §trempel, op. cit., p. 35. 13 Iar Teodor Cerbulet Inainteaza chiar ipoteza unui presupus an al na§terii 165020, data acceptata §i de Fanny Djindjihasvili, in monografia sa: „Antim s-a nascutin preajma anului 1650, iar la varsta de 16 ani a fost vandut la targul de sclavi din Constantinopol"21. Aceasta data, 1650, chiar daca ar putea sa nu fie foarte exacta, este totusj realista, daca luam in considerate faptul ca, in scrisoarea sa, mentionata mai sus, catre domnitor, la 1712, se plangea de batraneje. Anton Maria del Chiaro ne furnizeaza Tnca doua informatii foarte pretioase despre mitropolitul nostru: anume, ca fusese botezat Andrei, ca mirean - informatie legata de caterisirea mitropolitului, moment in care i s-a luat numele de Antim: „I se ridica §i dreptul de a purta numele de Antim, dandu-i-se numele sau laic, Andrei."22 -, §i ca a cazut rob in copilarie23, fara sa se mentioneze unde, cand exact sj la cine, la turci sau la persj - se presupune ca mai degraba la turci a cazut rob, care 1-ar fi dus la Constantinopol. Asupra acestui subiect, Djindjihasvili are amanunte, ajungand la concluzia ca Antim „a fost rapit din regiunile de pe litoralul Marii Negre al Georgiei apusene; e posibil sa fi fost rapit §i din alte paiti ale Georgiei apusene sau rasaritene, §tiut fiind faptul ca, in secolul al XVII-lea, triburile daghestane (locuitorii muntilor Caucazului de nord) rapeau oamenii §i Ti vindeau in sclavie in Crimeea, de unde Ti duceau la Constantinopol §i in alte par^i ale imperiului otoman"24; „iar la varsta de 16 ani (Antim) a fost vandut la targul de sclavi din Constantinopol"25. Scrie §i Gabriel §trempel ca, pe la mijlocul secolului al XVI-lea, locuitorii Georgiei, „barba^i, femei §i copii, erau luati §i vandu^i ca sclavi in targurile din Constantinopol §i Alexandria Egiptului. Erau la mare pret, caci georgienii erau voinici, iar femeile de o exceptional^ frumusete. Turcii numeau Georgia, Gurgistan, ceea ce s-ar traduce prin fara sclavilor"26 . Despre faptul ca a cazut rob la turci marturise§te §i Mihail §tefan (§tefanovici sau I§tvanovici), ucenicul tipograf al lui Antim, in prefa^a Molitvenicului din 170627. Aceasta prefaja este Tnsa foarte interesanta §i ne vom referi la ea in mai multe ocazii, privind-o mai Tndeaproape. Nicolae Iorga opina ca „Antim era georgian din regiunea vechei Tane, Azovul -, pe care, la pribegia parintilor lui, TI stapaneau Tnca turcii"28, fiind originar „din departata tara a 20 Teodor Cerbule^, Antim Ivireanul (1650 - 1716), Bucurejti, 1939. 21 Fanny Djindjihajvili, Antim Ivireanul... , op. cit, p. 22. ~ Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 54. 23 Idem, p. 15. 24 Fanny Djindjihajvili, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 21. 25 Idem, p. 22. 26 Gabriel §trempel, op. cit., p. 30. 27 Cf. Mihail Gabriel Popescu, Mitropolitul Antim Ivireanul, op. cit., p. 12. 28 N. Iorga, Istoria literaturii romdne in secolul al XVIII - lea, vol. I, Ed. Minerva, Bucurejti, 1901, p. 419, nota 1. §trempel, in studiul introductiv la Opere, scrie: „Unii istorici, cum a fost N. Iorga, il considers nascut dincolo de marea de Azov" (ed. cit., p. V), punand in contradic^ie aceasta afirma^ie cu alte surse, care il 14 Iberiei"29 (Iviriei). Sau, cum spune Tntr-un articol, „Antim era ivirean din Ivir, Iberia Caucazului" . Mai §tim sj ca parintii lui se chemau loan sj Maria, §i aceasta chiar de la Antim insusj, deoarece aceste doua nume se afla a§ezate primele in sarindarul pe care el il Tntocme§te in Inva$aturi pentru a§ezamdntul cinstitei mdndstiri a Tuturor Sfinplor 31, unde mentioneaza cinci nume: „Ioan, Mariia, Macarie ieromonah, Theodosie arhiereu §i Anthim pacatosul arhiereu"32. Considerand foarte pretioasa marturia autograft a lui Antim Ivireanul, precum §i faptul ca Anton Maria del Chiaro, secretar al cancelariei domne§ti in timpul lui Constantin Brancoveanu 1-a cunoscut bine pe Antim §i a aflat, poate chiar de la el, unele din informatiile pretioase asupra biografiei lui, raman totusj, multe semne de Tntrebare §i multe locuri goale pentru ipoteze. Astfel, ID. Petrescu Tl credea roman pe mitropolitul Antim, fiul unor moldoveni fugiti Intai la cazaci §i ajunsj apoi in Iviria33. Episcopul Ghenadie Enaceanu34 §i mitropolitul Athanasie Mironescu35 considera ca §i-a petrecut copilaria in Moldova, unde a venit inca din copilarie. Alexandru Odobescu stabile§te locul na§terii undeva, in Peninsula Balcanica36, iar numele de Ivireanul II crede venind de la Manastirea Ivirului, de la Sf. Munte Athos, unde s- ar fi Inchinoviat37 (de obicei, monahii nu sunt numi^i dupa locul de origine, ci dupa numele manastirii unde au primit mantia monahala sau in care sj-au trait cea mai mare parte a vietii; dar in cazul nostru, acest argument este discutabil). Iar la Manastirea Antim se afla §i o parte din Moa§tele Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei, aduse - dupa cum se pastreaza In traditia manastirii - de Antim Ivireanul de la Sf. Munte Athos, sj anume de la Manastirea Ivirului - de unde Odobescu II considera arata pe Antim a fi georgian. Dar N. Iorga nu spune ca nu era georgian, ci dimpotriva; si nu intr-un singur loc, dupa cum am aratat mai sus. 29 Idem, p. 419, precum si in Istoria literaturii romdne in secolul al XVHI-lea, vol. I, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1969, p. 336-337. N. Iorga, Despre Antim Ivireanul, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LV (1937), nr. 1 1-12, p. 613. 30 3lOpere,p. 323. Idem, p. 333. 32 33 1. D. Petrescu, Mitropoliile Tierrei, Bucuresti, 1870, p. 112. 34 Cf. Condica sfdntd, publicata de Ghenadie Enaceanu, vol. I, Bucuresti, 1886, p. 100, apud. Gabriel §trempel, loc. cit., p. V. Atanasie Mironescu, Sfdnta Episcopie a eparhiei Rdmnicului - Noul Severin in trecut §i acum, Bucuresti, 1906, p. 86, apud. Gabriel §trempel, loc. cit., p. V. 36 Alexandru Odobescu, Cdteva ore la Snagov, in rev. Revista romdna, II, 1862, p. 402, apud. Gabriel §trempel, loc. cit., p. V. Personal, noi nu am gasit aceasta insemnare la Alexandru Odobescu. 37 Alexandru Odobescu, Opere, II, Scrieri din anii 1861-1870. Antume. Postume. Anexe. Variante. Note. Text critic si variante de Marta Anineanu. Note de Virgil Candea, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1967, p. 233. 15 venit in Jara Romaneasca, in timpul lui §erban Cantacuzino, Tntre 1678 §i 1688 - caz in care ar fi putut parti cipa la tiparirea Bibliei de la Bucure§ti -, lucru despre care vom mai vorbi. Arhidiac. Petru I. David38 considera ca eel putin unul dintre paring era valah, pentru ca numele parintilor, din pomelnic, loan §i Maria, sunt scrise in romane§te, §i ca provenien^a numelui este de la Manastirea Iviron, de la Sf. Munte Athos. Aceasta opinie este in acord cu pozitia oficiala a Bisericii Ortodoxe Romane, afirmata in actul de canonizare al Sfantului Antim Ivireanul, anume ca „I se spune Ivireanul (nume dat de el), fie pentru ca va fi fost frate de manastire in Sfantul Munte Athos, la Ivir (Sf. Hie?), fie pentru ca provenea dintr-o familie mixta (tata sau mama valaha); altfel nu se poate injelege cum a cunoscut fiintial pe romani, istoria sj limba lor; numai a§a se poate dezlega problema originii, cum spunea C.C. Giurescu §i G. Potra"39. §i tot in acest document se afla §i alte amanunte interesante §i anume: faptul ca a fost tinut ca ostatec la curtea din Istanbul „§i nicidecum ienicer sau spahiu" , ar fi o dovada ca „provenea deci dintr-o familie buna princiara"41 §i astfel „se poate explica Tntalnirea la Constantinopol a lui Andrei (calugarit Antim) cu printii valahi Constantin (Brancoveanu), Nicolae (Spataru Milescu), Dimitrie (Cantemir), Cantacuzino (Stolnicul) §i multi altii"42. Problema familiei mixte, din care ar proveni mitropolitul nostru, e reluata recent de Pr. Dumitru Bala§a, care Tnsa ia in considerare o posibila origine aromana a sa: „Cercetatoarea Antigona Grecu m-a informat ca mama lui Antim a fost romanca macedoneana, ascendent confirmata sj de alte izvoare."43 in lipsa unor dovezi mai concludente, §i aceasta teorie ramane insa la stadiul de ipoteza. Un alt articol recent precizeaza faptul ca: „tanarul Andrei, nascut pe la 1650, avea vreo 16 ani cand a cazut in robie la turci, odata cu mai multi tineri, care erau du§i mai Intai in Crimeea, iar de acolo la Constantinopol §i in alte parti ale lumii, spre a fi vanduti ca robi"44, prelucrand mai multe informatii. Nu ni se pare verosimila afirmatia ca „autoreferinta figurala (numele Ivireanul In^eles ca un joe baroc - n.n.) a lui Antim privind originea ivireana poate fi socotita §i doar o inteligenta compunere de blazon, necesara la inceputul carierei, intr-un exercitiu la care va apela §i mai tarziu, ca mitropolit. . ,"45, despre care nu putem sa spunem decat ca e hazardata §i speculativa. 38 Arhid. Prof. Dr. Petru I. David, Cauta §i vei afla, edrfia a 5-a, ms. comput., p. 711. *** Proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ierarh - Martir Antim Ivireanul, art. cit., p. 162. 40 Ibidem. 41 Ibidem. 42 Ibidem. 43 Pr. Icon. Stavrofor Dumitru Balaja, Martiriul Parintelui mitropolit Antim Ivireanul (1716), in rev. Lumina lumii, revista Funda^iei culturale „Sfantul Antim Ivireanul", Ramnicu Valcea, VII, nr. 7/1 998, p. 59. 44 Arhim. Sofian Boghiu, Mitropolitul Antim Ivireanul (1650 - 1716), in rev. Biserica Ortodoxa Romana, CXVIII (2000), nr. 7-12, p. 306. 45 loan St. Lazar, Sfantul Antim Ivireanul „vistierie de daruri", Ed. Almarom, Ramnicu Valcea, 2000, p. 25. 16 Se sustine originea romaneasca a mitropolitului, §i prin faptul ca unele versuri, eel mai probabil ale sale, ar trada nostalgia dupa Jara pierduta §i regasita, care ar fi Valahia. Pasajele pe care autorul le citeaza in sprijinul acestei teorii nu ni se par convingatoare (versurile respective au cu totul alt sens, strict spiritual) §i ele nu demonstreaza indubitabil posibila origine romaneasca a lui Antim. Revenind Tnsa la dedicatia lui Mihai §tefanovici din prefaja Molitvenicului aparut in 1706, o vom privi, dupa cum am promis, mai atent. Aici se spune: „Precum oarecand, din purtarea grijii dumnezeiesji, prea frumosul Iosif, prin vinderea fratilor lui, ismailitenilor, Tnstreinat au fost de paring §i de {ara lui in pamantul Eghipetului (iubitoriule de Dumnezeu parinte), ca acolo sa fie pazit spre hrana vremii celor §apte ani ai foametii Tntru folosirea a multe noroade, iar mai vartos pentru norodul eel credincios, adica pentru tatal lui Israil. A§a acea purtare de grija dumnezeiasca, §i pre iubirea ta de Dumnezeu, ca pre un margaritariu scump, legat cu aur, Tntru vindere oarecand fiind pretuit, §i din Jara ta scos, §i in partea locurilor noastre adus §i nemerit, ai stralucit ca o raza luminoasa. (...) O, minune, §i dumnezeiasca purtare de grija §i descoperire, cum de multe ori cu cei robiti §i legati s-au aratat slobozirea, §i descoperirea mantuirii a multi"46. Din aceste cuvinte se Tnjeleg mai multe lucruri. In primul rand, ne mini faptul ca Gabriel §trempel nu le comenteaza aproape deloc. In ceea ce ne prive§te, mai Tnainte de toate, tindem sa Ti acord un mare credit lui Mihai §tefanovici, Tntrucat acesta era ucenicul lui Antim §i unul dintre apropiatii sai, caruia, cu acela§i prilej, i se adreseaza cu: „al mieu stapan §i de bine facatoriului parinte"47, de la care a Tnvatat arta tiparului §i care i-a fost, in mod sigur, parinte duhovnicesc - Tntrucat un alt ucenic tipograf, Gheorghe Radovici, marturisea acest lucru sj afirma, ca In perioada staretiei la Snagov, Antim a fost §i duhovnicul manastirii48. Cand Mihai §tefanovici apare din nou, dupa o scurta absen^a, in preajma lui Antim, episcop de Ramnic, acesta era inaintat ipodiacon §i e posibil ca tot protectorul §i parintele sau sa-1 fi hirotesit. §i Tntrucat acest ucenic, atat de apropiat lui Antim, nu putea avea decat sentimente de recunosjinta §i de admiratie fata de Invatatorul sau, In mod sigur, cunoscand adevarul despre viaja acestuia, nu va fi incercat in niciun fel sa falsifice acest adevar. De altfel cuvintele lui vorbesc de la sine despre sentimentele sale. Mihai §tefanovici aminte§te, deci, dupa cum s-a vazut mai sus, de robia lui Antim Ivireanul, dar cuvintele sale precizeaza anumite aspecte deosebit de importante: „ca pre un margaritariu scump, Tntru vindere oarecand fund pretuit (subl. n.) §i din Jara ta scos", a§a a fost Instrainat mitropolitul nostru de tara lui. Deducem din aceasta formulare ca Antim nu a 46 *** Evhologhion adeca Molitvenic, vol. I §i II, Ramnic, 1706, aflat la Biblioteca Academiei Romane, fondul de Carte romaneasca veche, cota 150A, f. 2 (verso) - 3. A se vedea si Gabriel §trempel, op. cit.,p. 161. 47 Ibidem. 48 Cf. Pr. Niculae §erbanescu, Antim Ivireanul tipograf, in „Biserica Ortodoxa Romana", LXXIV(1956), nr. 8-9, p. 729, nota 179. 17 fost vandut ca un rob oarecare, ci ori ca un nobil - §i ar avea dreptate cei ce afirma originea sa aristocratica - ori ca un tanar deosebit de talentat, care va fi fost cunoscut atat de vanzatorii sai, cat §i de cumparatori, ca sa fie pretuit ca „un margaritariu scump, legat cu aur", ori amandoua deodata. Dar in niciun caz nu a fost luat rob la Intamplare, in timpul vreunei incursiuni turcesji In Georgia, rapit din masa amorfa de oameni. De asemenea, „Tntru vindere oarecand fiind pretuit" arata ca cineva 1-a „pretuit", deci au existat nu numai cumparatori, ci §i vanzatori pentru el, care poate s-au §i tocmit la pret, sj aceasta Tnainte de a fi „din tara ta scos", aratand tocmai modul cum a cazut in robie §i nu pe acela al vinderii sale ulterioare de catre turci. Spre aceasta concluzie ne indeamna §i comparatia cu „prea frumosul Iosif ', care, „prin vinderea fratilor lui, ismailitenilor, Tnstreinat au fost de paring §i de tara lui in pamantul Eghipetului". S-ar putea obiecta ca asemanarea nu trebuie Injeleasa ca identitate. Totu§i nu putem sa nu observam o insistent a autorului acestor randuri asupra acestei imagini, din care In^el egem doua lucruri: e foarte posibil ca §i Antim sa fi fost vandut, ca §i sfantul Iosif, de „fratii" lui, adica de compatrioti de-ai sai - §i speculam, dar nu excludem faptul ca acesta sa fi starnit din frageda varsta invidii atat de mari, prin Tnzestrarile sale evidente, conjugate, poate, cu o origine nobiliara aparte, care Tl faceau sa fie „margaritariu scump" chiar §i in ochii turcilor - §i al doilea, cumparatorii sai trebuie sa fi fost turci, §i nu persj, pentru ca nu degeaba aminte§te Mihai §tefanovici de „ismailiteni" (cuvant care Ti denume§te pe arabi sau pe musulmani), la care a cazut rob §i Iosif patriarhul, Tntrucat ucenicul a oferit acele detalii care stabileau asemanarea dintre cele doua personaje in amanunt. S-ar putea, repet, obiecta ca semnatarul acestor randuri a reluat istoria biblica, dupa obicei, sj ca nu ar trebui sa deducem de aici o identitate a faptelor. In acest caz Insa, Mihai §tefanovici ar fi trebuit sa ofere §i cealalta varianta biografica, a lui Antim §i sa sublinieze diferen^ele, daca aceasta asemanare era doar paitiala sau tangentiala. Insa opinia noastra este aceea ca, in epoca, viata acestuia era destul de bine cunoscuta - in liniile sale esentiale - §i ca ucenicul nu a facut decat sa evidentieze lucrurile care erau in mod mirabil coincidente cu biografia lui Antim, din viata sfantului Iosif, nemaiconsiderand necesar sa repete relatarea acelora§i evenimente §i pentru eel ce era subiectul comparatiei. Despre Antim Ivireanul se spune ca „§tia sa faca in chip minunat orice me§te§ug, mai ales sculptura, desene §i broderii"49, pe care, avand in vedere influentele orientale georgiene, in broderii §i ornamentatii, se poate sa le fi Tnvatat chiar Tnca Tnainte de a cadea rob. Prin urmare, fiindu-i sesizate calitatile deosebite §i, poate §i credinta, a fost rascumparat. E cunoscut faptul ca turcii Tncercau reconvertirea celor luati in robie §i nu de putine ori, cei ce nu treceau la islamism erau ucisj, cum s-a Intamplat §i cu sfantul mucenic loan Valahul, spanzuratln 1662, la numai 18 ani, dupa trei ani de robie. 49 Vezi nota 56 a lucrarii de fa^a. Turcii vor fi acceptat Tnsa, sa casjige bani de pe urma lui Andrei (Antim), in lacomia lor, mai degraba decat sa-1 omoare. Dar cine 1-a rascumparat §i de unde, ramane Tnca o Tntrebare fara un raspuns categoric. Credem - §i observam acest lucru - ca a devenit o traditie imposibil de contrazis, a se considera ca Antim Ivireanul este de origine georgiana sau ivireana, lucru acceptat §i de cei mai multi dintre cercetatori, §i de ierarhia eclesiastica romaneasca §i georgiana §i marturisit de Antim Ivireanul Tnsusj, precum §i de to^i contemporanii sai. Acest fapt este mentionat §i in editia Oxford a Dicfionarului Sfinplor 50, cat §i Tntr-un volum de vieti de sfinti martirizati (Tntre sec. XV - XIX) de turcii otomani, aparut foarte recent51, ceea ce demonstreaza Tnradacinarea acestei credin^e in con§tiin{a romaneasca §i panortodoxa. Intr-o pagina plina de poezie Tmpletita cu nostalgie, Iorga scria despre Antim: „Un strain a venit de departe, de foarte departe, unde stand spinteca pamantul §i se azvarl izvoare despletite, cu tandari de piatra in apa lor nebuna, unde nu sunt zari Tntinse, de verde-dulce §i aur curat supt cerul albastru, unde lacul nu se zbate de multamire Tntre trestiile Tnalte. Antim din Ivir era un me§ter de predica, un me§ter de scrisoare, un me§ter de tipar, un me§ter de zugraveala, un suflet curat §i o vointa neobosita. Constantin Brancoveanu, acel domn stralucit prin binefacerile sale, 1-a primit ca pe un trimes ceresc. . ,"52. I. 2. VENIREA IN JARA ROMANEASCA: MOTIVELE, DATA SI IMPREJURARILE SOSIRII LA BUCURE§TI Daca acceptam, pentru Tnceput, ca Antim nu a copilarit in Balcani sau in Moldova sj ca nici nu a venit Tnca din copilarie pe meleagurile noastre, raman alte doua ipoteze de luat Tn calcul, In principal: a sosit in Jara Romaneasca fie in vremea lui Serban Cantacuzino, fie in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu. A doua ipoteza are mai multi adepti. Un singur lucru §tim cu certitudine: prima semnalare a lui Antim Tn Jara Romaneasca, In octombrie 1691, cand apare la Bucuresji 50 ***Dicfionar al Sfinfilor, ed. Oxford, de Hugh Farmer, trad, de Mihai C. Udma §i Elena Burlacu, argumentul §i articolele consacrate Sfinfilor romani de prof. univ. dr. Remus Rus, Ed. Univers enciclopedic, Bucuresti, 1999, p. 50-51. Pr. Nomikos Mihail Vaporis, Marturisitori ai lui Hristos. Viefile Noilor Mucenici ortodocgi din vremea stapdnirii turce$ti (1437 -1860), in romaneste de Constantin Fage^an, Ed. Sofia, Bucuresti, 2002, p. 186. "" N. Iorga, Pagini alese, EPL., 1965, vol. I, p. 120. 19 prima carte53 al carei tipograf este „Antim ieromonahul". Dar sa cercetam faptele pe Tndelete. Vom consemna mai Tntai opiniile cu cea mai larga aderenja in randul celor ce au studiat viaja sa. In primul rand, ar fi important sa §tim cine 1-ar fi rascumparat pe Antim Ivireanul din mana rurcilor §i in ce scop. Perioada robiei se presupune ca ar fi „epoca in care a invatat cateva limbi: greaca, araba §i slava veche (desj, dupa alji cercetatori, ar fi invatat slava veche fie la Moscova sau la Kiev, in timpul unor ipotetice peregrinari pe acolo, fie dupa venirea in Jara Romaneasca - n.n.) §i limba turca"54, iar eliberarea lui s-ar fi realizat „datorita deosebitelor sale talente, de care vorbesc contemporanii, fie mai degraba prin rascumpararea baneasca a Patriarhiei ecumenice, sau a georgienilor ce se aflau prin Peninsula Balcanica"55. Despre Tnzestrarile sale aparte ne da marturie del Chiaro (un admirator dezinteresat al sau): „Era egli dotato di si rari talenti, che sapeva mirabilmente imitare qualsisia sorta di manufatture, spezialmente in genene d'intagli, disegni e ricami"56. Nu este de mirare deci - cu atat mai mult cu cat am luat in considerare §i posibilitatea de a fi fost membru al unei familii princiare - ca a fost eliberat sau rascumparat, avand in vedere calitatile sale exceptional, care 1-au facut apoi renumit ca un „Vladica de mai multe ori artist"57: caligraf, sculptor In lemn §i piatra, lucrator In broderie, mai tarziu manifestandu-se §i ca desenator (gravor), miniaturist, pictor, arhitect §i tipograf, orator §i stilist desavar§it58. Patriarhia ecumenica avea, fara indoiala, nevoie de asemenea oameni inzestrati §i se poate sa-1 fi luat sub aripa sa. Dar, in acea perioada, tot la Constantinopol se afla §i patriarhul de Ierusalim Dosithei Nottaras, care mai tarziu se va muta la Bucuresji, devenind un „hypermitropolit"59 al lui Constantin Brancoveanu. N. Iorga opineaza ca tocmai acest Dosithei 1-ar fi adus pe Antim in Jara Romaneasca (sau, dupa parerea altora, Constantin Brancoveanu, indemnat de Dosithei): „Dosoftei de Ierusalim chema §i invata pe Antim Ivireanul, §i curentul culturii monastice romane§ti porni de la Antim"60. Mai mult, Djindjiha§vili considera ca Dosithei 1-a rascumparat pe Antim la Constantinopol §i ca 1-a format din punct de vedere teologic §i cultural: „Este foarte probabil ca a atras atenjia asupra sa §i a fost rascumparat de patriarhul de Ierusalim, la curtea caruia " Este vorba de o pareneza, Invafaturile lui Vasile Macedoneanul catre fiul sau Leon eel Infelept (sau Filosoful), tradusa in neogreaca de Hrisant Nottaras. 54 Gabriel §trempel, loc. cit, p. VI. 55 Ibidem. ,6 „Era dotat cu insusiri atat de rare, incat stia sa faca in chip minunat orice mestesug, mai ales sculptura, desene si broderii", in Istoria delle moderne rivoluzioni... , op. cit., p. 220, apud. Dan Horia Mazilu, Introducer e..., op. cit., p. 12. In edi^ia de la 1929, afirma^ia lui Del Chiaro este tradusa mai pe scurt: „Era dotat cu rare talente, cunoscand sculptura, pictura si broderia.", cf. Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 54. N. Dobrescu, Viafa si faptele lui Antim Ivireanul, Mitropolitul Ungrovlahiei, Bucuresti, 1910, p. 8. 58 Vom avea prilejul sa demostram aceasta afirma^ie pe parcursul acestei lucrari. 59 Nicolae Iorga, Istoria literaturii romdne... , ed. 1969, op. cit., p. 38. 60 Idem, p. 51. 20 §i-a format o vasta cultura §i s-a conturat ca o personalitate remarcabila"61. §i Dan Horia Mazilu este de parere ca Istanbulul a fost locul unde s-au pus bazele culturii sale vaste §i unde s-a manifestat „talentul poliglotic" al lui Antim, §i anume in „mediul Patriarhiei Ecumenice"62. Cunoscand mai multe limbi, §i in primul rand limba georgiana, dar sj elina sj neogreaca (pe langa turca §i araba sj poate, Tnca de atunci, slava), s-a spus ca Antim a fost rascumparat din sclavie, pentru a sluji ca traducator de limba georgiana patriarhului de Ierusalim, care se plangea, Intr-o scrisoare catre catolicosul Georgiei, de faptul ca „scrisorile dumneavoastra sunt interesante §i voluminoase, dar cine sa mi le traduca? N-avem traducator. De mii de ori v-am rugat sa ne trimiteti un sclav pe care sa-1 educam §i sa-1 Inva^am ca sa ne ajute la corespondenja noastra."63; traduceri de care s-ar fi ocupat, Antim, „timp de mai bine de un sfert de veac" - de§i aceasta ultima informatie este iarasj, singulara. Aceste amanunte au fost preluate §i de alji biografi ai lui Antim Ivireanul, Incetatenindu-se mai ales In mediul din preajma manastirii Antim, §i In mediile teologice, in general, dupa cum se poate vedea §i Intr-un articol la care ne-am mai referit, unde se confirma cele afirmate anterior sj se adauga faptul ca „In preajma lui Dosithei aflandu-se, (Antim) a urmat §i §coala greceasca din Constantinopol (pe la sfarsjtul anilor 1680, Dimitrie Cantemir era §i el la Academia greceasca de pe langa Patriarhia Ecumenica65 - n.n.), care 1-a ajutat In sistematizarea bogatelor sale cuno§tinte religioase §i profane. Datorita exceptionalelor sale talente, sj-a dobandit o oarecare independent^ materiala."66 Despre faptul ca se bucura de roadele propriei munci §i de o stare materiala satisfacatoare, §i ca nu a venit In Jara Romaneasca format de cineva sau de Imprejurari nefavorabile, ci a fost invitat sa vina §i a acceptat de bunavoie, recunosc aproape to^i cercetatorii vie^ii lui, Incredin^ati fund §i de propria lui marturisire, din scrisoarea catre Constantin Brancoveanu, despre care am vorbit mai sus: „Eu aici, In {ara, n-am venit de voia mea, nici de vreo saracie sau lipsa"67. S-a obi§nuit sa se considere ca domnitorul Constantin Brancoveanu 1-a chemat In Jara pe Antim. Se putea ca acesta sa fi auzit de Antim, ca de un om extraordinar, pe care §i 1-a dorit la curtea sa, de la Dosithei §i poate §i din alte surse, care sa fi sustinut parerea patriarhului ierusalimitean. Nu e de mirare ca faima lui Antim sa fi fost deja mare, caci nu va trece mult timp §i el va confirma toate a§teptarile, urcand toate treptele ierarhiei Antim Ivireanul, carturar unionist, op. cit, p. 22. " Introducere in opera lui Antim Ivireanul, op. cit., p. 1 1 . 63 Ioseliani, Epistola Patriarhului Dositei in Georgia, 1866, apud. Fanny Djindjihajvili, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 22. 64 65 Fanny Djindjihajvili, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 22. Cf. Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. II, Ed. Universita^ii din Bucurejti, 1998, p. 375. 66 Arhim. Sofian Boghiu, Mitropolitul Antim Ivireanul ... , art. cit., p. 308. 67 Opere, p. 227. 21 ecleziastice relativ repede (nefiind favorizat, ba chiar avand destui potrivnici) §i bucurandu- se de pretuirea mitropolitului Teodosie Ve§temeanu - eel care a lasat prin diata sa-i urmeze, in scaunul mitropolitan, Antim Ivireanul. Brancoveanu 1-ar fi chemat pe Antim „din dorin^a de a-1 atrage In noul curent de manifestare culturala"68, pentru ca nu este sigur daca era deja tipograf - dar despre aceasta vom mai vorbi -, caci Antim era un foarte bun caligraf §i miniaturist. §i, cu toate aceste, personal nu ni se pare ca exclusiv aceste ability practice, oricat de minunat Insusjte, 1-ar fi facut cautat sj ravnit. Exista Insa §i aceasta teorie, anume ca Brancoveanu 1-a adus In {ara ca tipograf, „mai probabil in 1690", pentru care „pledeaza, credem, sj faptul ca in acest an Brancoveanu a Intemeiat noua tiparnita domneasca de la Bucure§ti"69. In acest scop, el putea avea rolul de „a duce la o Inflorire §i mai mare arta tipariturilor"70. S-a afirmat §i ca Dosithei i-a atras atentia lui Brancoveanu asupra lui Antim, tocmai pentru priceperea sa in ale tipografiei, deoarece dorea sa se infiinteze la Bucuresji o tipografie greceasca: „(Dosithei) va fi vorbit voievodului iubitor de cultura, care a fost Brancoveanu, despre nevoinjele ivireanului Andrei - dintre care nici cea tipograficeasca nu va fi lipsit - §i-l va fi Indemnat sa-1 cheme In Jara. O asemenea informatie despre Antim §i un asemanator Indemn va fi dat §i facut voievodului §i patriarhul ecumenic Dionisie Seroglanul, care la Inceputul ca §i In primii ani ai domniei acestuia era la Bucure§ti §i poate §i alte persoane care cunoscusera pe Antim"71. Iar Brancoveanu avea nevoie de o persoana vrednica sa-i urmeze lui Mitrofan (devenit episcop de Buzau) la conducerea tipografiei. Despre faptul In sine, daca Antim era sau nu tipograf la venirea In ^ara, vom discuta detaliat mai tarziu. Deocamdata ne intereseaza doar posibilele motive ale invitarii lui la Bucuresji. Daca ignoram ipostaza de tipograf a lui Antim, pentru moment macar, raman In ecuatie numai calita^ile lui de om spiritual, erudit §i deosebit de priceput In a face lucruri cu bun gust sj cu arta, ca trasaturi care sa fi trezit interesul voievodului pentru el. Epoca brancoveneasca este cunoscuta In istorie ca una de mare dezvoltare culturala, reusjnd sa se impuna printr-un stil propriu (stilul brancovenesc) In arhitectura §i ajungand sa mareasca prestigiul Jarilor Romane In lume prin darnicia voievodului §i prin atragerea unor personality carturare§ti - eclesiastice §i laice - de mare tinuta, astfel Incat aceasta perioada sa fie numita o culme a propensiunii culturale a civilizatiei romane§ti aflate In preajma modernitatii72. Fanny Djindjihajvili, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 23. 69 Mihail Gabriel Popescu, Mitropolitul Antim Ivireanul, op. cit., p. 12. 70 Idem, p. 13. 71 Pr. Niculae §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul, 1716 - septembrie - 1966 , in rev. Mitropolia Olteniei, XVIII, nr. 9-10, Craiova, 1966, p. 772-773. 72 „Culmea cea mai inalta a vechii culturi romanejti in Muntenia" cf. Gabriel §trempel, op, cit., p. 56- 57; „punctul culminant al unei evolu^ii de doua veacuri", cf. N. Cartojan, Istoria literaturii romane vechi, prefa^a de Dan Horia Mazilu, edi^ie ingrijita de Rodica Rotaru §i Andrei Rusu, Ed. Funda^iei Culturale Romane, Bucurejti, 1996, p. 338. 22 Pe drept cuvant domnia lui Constantin Brancoveanu a Tnsemnat o „epoca" aparte in istorie, pentru ca el a reusjt sa creeze un impuls decisiv pentru dezvoltarea artelor §i a culturii in Valahia, facand din capitala Jarii Romanesji punctul de intalnire Tntre cultura italiana sj cea greceasca, Tntre Occident §i Orient. Prima (cultura italiana), era reprezentata de Iacob Pylarino, medicul cur|ii - urmat de Bartolomeo Ferrati -, de florentinul Anton Maria del Chiaro, secretarul cancelariei domne§ti - pe care 1-am pomenit deja §i care 1-a cunoscut personal §i 1-a evocat mai tarziu pe Antim Ivireanul -, precum §i de doi greci peregrini prin Italia, care au ocupat, pe rand, func^ia de predicator al cur|ii: Gheorghe Maiota, cu studii la Roma §i Venecia, §i loan Avramie (sau Abramios), fostul paroh al comunitatii grecesji din Venejia, care Ti urmase in aceasta functie lui Hie Miniat. In ce prive§te cultura greceasca, influenza ei era mult mai mare §i mai directa, avand in vedere nenumaratii ierarhi, clerici sj carturari greci care aflasera adapost in Jara Romaneasca. Curtea lui Brancoveanu devenise o „stralucita Curte de patriarhi, mitropoliti §i episcopi"73, dintre care amintim pe cei mai important: patriarhii Dionisie Seroglanul al Constantinopolului, Dosithei §i Hrisant Nottaras ai Ierusalimului, Gherasim Palada al Alexandriei, Atanasie al IV-lea Dabbas, fost al Antiohiei (caruia Antim i-a daruit o tiparnita cu litere arabe calcografiate de el, a§ezata in Siria, la Alep), Auxentie proinsofiotul (al Sofiei), clerici de Tnalta cultura ca Atanasie al Dristei, Mitrofan de Nyssa (din pacate, potrivnic lui Antim), Mitrofan Gregoras din Dodona, Galaction Vidalis §.a. In afara de ace§tia, la Academia greceasca de la Sf. Sava, se aflau ca profesori Sevastos Kimenitul, doctorul loan Comnen, Panaiot Sinopeus, Gheorghe Trapezundul, Maxim Peloponesianul sj loan Cariofil, refugiat la Bucure§ti dupa ce fusese acuzat, mai degraba pe nedrept, de eresuri calvine. Carole unora dintre ei s-au aflat printre tipariturile lui Antim Ivireanul. Toti ace§tia au contribuit „la reusjta mi§carii culturale de sub Brancoveanu, care, desigur a avut Tnrauriri asupra formarii intelectuale a lui Antim"74. Care era stadiul pregatirii teologice §i culturale a lui Antim la venirea in Jara Romaneasca §i cat de mult s-a instruit dupa aceea, iarasj sunt lucruri greu de §tiut cu precizie. Am facut aceasta paranteza, pentru a vedea mai bine care era contextul socio-cultural al aparijiei lui Antim la Bucure§ti. Este foarte necesar sa §tim - macar in mare - cat de bogata era cultura lui §i cate dintre Tnsusjrile sale, pe care le cunoa§tem astazi, T§i gasisera deja exprimarea Tnainte de venirea lui pe meleagurile noastre, pentru ca acest lucru ne poate lumina in ceea ce prive§te motivele invitarii lui in Jara Romaneasca. Dan Horia Mazilu considera, ca dupa sosirea in tara, Tntre 1688 §i 1691 (sau, mai precis, Tntre 1689-1690), pana In 1694, Antim a stat la Mitropolia din Bucure§ti, unde a studiat, ace§tia fiind „anii de Inva^atura teologica, de carte greceasca §i romaneasca, poate sub Tndrumarea acelui ieromonah Macarie de la Mitropolia Ungrovlahiei, banuitul mentor al 73 N. Iorga, Istoria literaturii romane... , ed. 1969, op. cit., p. 42. 74 Pr. Niculae §erbanescu, Mi tropolitul Antim Ivireanul, art. cit., p. 773. 23 lui Antim"75, caci este trecut in pomelnic imediat dupa parintii sai. Pentru ca prefaja Psaltirii slavone din 1694, semnata de Antim, Tl dovede§te ca teolog deosebit de subtil §i de erudit, acelasj exeget este de parere ca „o §lefuire carturareasca neintrerupta trebuie sa se fi petrecut in ace§ti ani, un studiu sistematic menit nu doar sa completeze depozitul de §tiinta teologica al ieromonahului, ci sa-i cizeleze §i uneltele scriitorice§ti"76, desj „fundamentele pregatirii teologice (care, peste cativa ani se va dovedi exceptionala) fusesera puse, probabil, la Constantinopol"77. O alta opinie sustine ca profesorii greci de la Academia domneasca din Bucure§ti Tl cuno§teau pe Antim §i 1-au recomandat lui Brancoveanu. Se pare ca eel putin Sevastos Kimenitul din Trapezunt §i Gheorghe Trapezundul nu numai ca Tl cuno§teau, dar §i il simpatizau pe Antim, provincia Trapezunt Tnvecinandu-se cu Georgia; iar Gheorghe Trapezundul i-a compus chiar versuri encomiastice lui Antim78. Facand §i alte calcule, tindem sa presupunem faptul ca, matur fund - daca luam in considerate 1650, anul na§terii, ca fund o data, daca nu foarte exacta, eel putin realista (avea deci in jur de 40 de ani la data la care este mentionata prezen^a sa in Jara, lucru confirmat, credem, de faptul ca in 1712-21 de ani mai tarziu - se plangea de batraneje79 - deci in 1712, Antim putea avea injur de 60 de ani sau mai mult, dar mai putin, nu credem), Antim Ivireanul era deja o personalitate in cea mai mare parte formata in jurul lui 1690 (1689- 1690), cand se spune ca a venit la Bucuresji, §i in Tara Romaneasca nu a facut decat sa-§i desavar§easca aceasta exceptionala personalitate, muncind fara incetare. Nu toata lumea e insa de acord cu faptul ca Antim ar fi venit in Tara Romaneasca Intre 9 noiembrie 1688 (data Inscaunarii lui Brancoveanu) - §i chemarea, chiar daca imediata, avand in vedere tot demersul pe care II presupunea §i calatoria lui Antim, „Impinge" data sosirii spre 1689 - §i 1690, pentru ca In octombrie 1691 apare prima carte tiparita de el. Faptul ca, pe aceasta carte, semneaza „ Antim ieromonahul" dovede§te trei lucruri: era dejatipograf, monah §i preot. Daca acceptam ipoteza ca a fost ini^iat in tainele muncii de tipograf la Bucuresji §i ca a fost Imbracat In mantie §i apoi hirotonit preot sub Indrumarea ieromonahului Macarie §i a mitropolitului Teodosie, timpul - mai pu^n de doi ani - pare prea scurt (trei ani e numai durata anilor de ucenicie, inainte de a deveni cineva monah, insa nu totdeauna aceasta regula este respectata). 75 Dan Horia Mazilu, Introducere ... , op. cit., p. 14. 76 Idem, p. 15. 77 Idem, p. 14. 78 Cf. Mihail Gabriel Popescu, op. cit., p. 14. 79 Cf. spuselor sale: „Judeca, mariia-ta, ca un domn crestin, de iaste cu cale si de sa cuvine sa fiu lipsit acum, la batrane^ele mele, de amandao: si de turma ce mi s-au incredin^at de la Dumnezeu, ca unui nevrednic si de munca si osteneala tinere^elor mele? §i numai ma rog mariei-tale sa-^ fie mila de batrane^ele mele si de neputin^ele ce am", in Opere, p. 230, 233. 24 Daca nu, atunci Tnseamna fie ca a venit mai devreme, Tnca de pe timpul lui §erban Cantacuzino, in Tara Romaneasca, fie ca era monah §i tipograf Tnca Tnainte de a veni la noi, sau eel putin una din acestea doua. Alexandria Odobescu vorbea despre: „...Antim Ivireanul tipograful, care sub §erban Cantacuzino a§eza mai Tntai teascurile sale in manastirea Snagovului, de unde iesjra mai multe car|i religioase in limbile romana, elena, slavona §i araba. (...) Ne lipsesc asemeni documente Tndestule ca sa schism o biografie complecta a acelui Tnsemnat calugar, carele din manastirea Ivirului de la muntele Atos, veni ca egumen in Snagov §i institui aici o tipografie bogata §i activa"80. Dupa cum se vede, Odobescu nu avea cuno§tin{a de carjile tiparite de Antim la Bucure§ti pana in 1694 §i Tl credea venit de la Athos direct la Snagov, unde ar fi intern eiat o tipografie Tnca din vremea lui §erban. Insa nu putea veni ca egumen, deoarece Tnsu§i Odobescu a copiat lista egumenilor din manastirea Snagovului, unde Antim figureaza Tncepand cu 169581. E greu de acceptat, cunoscand activitatea lui Antim la Bucure§ti, ca el ar fi venit la Snagov Tnainte de 1694. N. Iorga II considera, Tntr-un articol, pe Antim ca fiind „venit la noi, poate prin muntele Athos, dar fara sa putem §ti anume cu ce rost §i in ce imprejurari"82, iar cajiva ani mai tarziu, credea ca „a venit la noi prin anii 1680"83 §i ca nu a fost rob, nici nu a trecut pe la Muntele Athos, caci „la 1670-1680 Athosul era intr-o situate foarte modesta."84 Dupa cum am mai spus, §i Odobescu II considera venit in Jara Romaneasca in timpul lui §erban Cantacuzino, Intre 1678 §i 1688. Daca ar fi a§a, nu ar fi exclusa ipoteza ca Antim sa fi participat la tiparirea Bibliei de la Bucure§ti, din 1688, (ceea ce sugereaza §i actul de canonizare85), ca unul dintre tipografi §i ucenic al lui Mitrofan, care era „raspunzator de imprimarea Bibliei lui §erban"86. O alta opinie men^ioneaza ca, de§i a venit Tnainte de 1688, nu §erban 1-a chemat, ci tot Constantin Brancoveanu, mai Tnainte de a fi domn, care II cunoscuse pe Antim, ca §i Dimitrie Cantemir §i Nicolae Milescu, ca frate de manastire (fratele Andrei de la Iviron), sj ca elev la §coala Patriarhiei din Halki87. Mai multe dovezi nu avem Insa nici In privin^a acestei ipoteze. Revenim acum Insa la ceea ce ipodiaconul Mihai §tefanovici scria intr-o prefata elogiatoare, In Molitvenicul tiparit la Ramnic In 1706: „Acolo dara la Eghipet aflandu-sa legat Iosif, §i dezlegand visul lui Farao, au luat cinstea §i dregatoria purtarii de grija a Alexandria Odobescu, Opere, II, op. cit., p. 233. 81 Cf. Idem, p. 230. " N. Iorga, Mitropolitul Antim Ivireanul in lupta cu Ierusalimul pentru drepturile bisericii sale, in rev. Biserica Ortodoxa Romana, LII (1934), nr. 11-12, p. 722. 83 N. Iorga, Despre Antim Ivireanul, art. cit., p. 614. 84 Ibidem. ***Proclamarea solemna a canonizarii Sfdntului Ierarh -Martir Antim Ivireanul, art. cit., p. 162. 86 Ibidem. 87 Pr. Prof. Dr. Petru I. David, Cauta si vei afla, op. cit., p. 711. 25 roadelor pamantului, ca sa le stranga §i sa le adune in jitni^ele lui, auzind §i acel cuvant de bucurie (au §i mai vartos i-am zice de Prorocie): unde vom afla om ca acesta, carele are Duhul lui Dumnezeu intr-insul? [Fac. 41, 38] Aici in {ara noasta, nu ca acel eghiptenesc Farao, ci eel bland, asemenea lui David, Prealuminatul zic sj Tnaltatul nostru stapan §i Domn Ioann Constandin B.(asarab) B.(rancoveanu) Voevod aflandu-te, §i vazandu-te pre iubirea ta de Dumnezeu, §i cercetandu-tj ascutita minte, te-au aflat vrednic §i iscusit, nu Tntru dezlegari de visuri, (cum Farao, atunci, pre Iosif), ci Tntru vederoasa §i apucatoare de mana lucruri, carele vazandu-le sj cu mintea pricepandu-le minunatul acesta Domn, au zis (sj poate zice): au doara vom afla om ca acesta, i proci. Ca a ce fealiu de me§ter§ug §i lucrare iscusita nu te- ai aratat desavarsjt? De voiu zice in toate, nu voiu minti, ca adevarat voiu grai, dupa cuvanrul dumnezeescului Pavel88". Pr. Niculae §erbanescu a interpretat aceasta prefata astfel: „Se arata aici ca Antim a fost chemat in Jara de voda Brancoveanu..." §i la fel au considerat §i Mihail-Gabriel Popescu90 §i Gabriel §trempel91, precum §i alti cercetatori. Sa privim Tnsa §i noi textul cu atenjie. Acesta spune: „Aici in |:ara noastra... Brancoveanu aflandu-te, §i vazandu-te. . . §i cercetandu-ti ascu^ta minte, te-au aflat vrednic §i iscusit. . . Tntru vederoasa §i apucatoare de mana lucruri. . .". Putem sa presupunem ca Mihai §tefanovici a omis sa scrie te-a chemat, adica „Aici, Tn tara noastra... Brancoveanu aflandu-te, §i vazandu-te... te-a chemat sau ca „te-au aflat vrednic §i iscusit" este sinonim cu aceasta. Dar credem ca o asemenea interpretare este putin for|ata §i mai credem ca ucenicul lui Antim ar fi pus accent pe o asemenea informatie, daca aceasta ar fi fost reala. Insa concluzia care se deduce din lectura textului este tocmai cea contrara ipotezei anterioare, §i anume ca „Aici Tn tara noastra. . . Brancoveanu aflandu-te, (adica te-a gasit aici, Tn ^ara - n.n. )...", acest domnitor „te-au aflat vrednic §i iscusit... Tntru vederoasa §i apucatoare de mana lucruri. . ." §i, deci, 1-a men^inut sub aripa domneasca, dupa moartea lui §erban Cantacuzino §i i-a Tncredin^at sarcini importante pentru Biserica §i cultura romaneasca. Comparatia cu Sf. Iosif este foarte clara, mai mult decat evidenta, daca se poate spune astfel: faraonul 1-a aflat pe Sfantul Iosif Tn {ara Sa, In temni^ele palatului sau §i, conform Bibliei, „a zis Faraon catre to^i dregatorii sai: Am mai putea gasi, oare, un om, ca el, Tn care sa fie Duhul lui Dumnezeu? Apoi a zis Faraon catre Iosif: De vreme ce Dumnezeu ti-a descoperit toate acestea, nu se afla om mai Tnjelept §i mai priceput decat tine" (Fac. 41, 38-39). Din aceasta interpretare a faptelor pe care ne-o ofera Mihai §tefanovici, se poate conchide fara nicio rezerva §i fara nici eel mai mic dubiu ca Brancoveanu 1-a gasit pe Antim Tn tara, foarte aproape de sine, §i ca, avand prilejul sa Ti cunoasca Indeaproape calitatile 88 Evhologhion adeca Molitvenic, vol. I §i II, Ramnic, 1706, op. cit., f. 3 . 89 Pr. Niculae §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul, 1 716 - septembrie - 1966, art. cit., p. 783. 90 Cf. Mihail-Gabriel Popescu, op. cit., p. 12. 91 Cf. Gabriel §trempel, op. cit., p. 161. 26 exceptional, atat spirituale cat §i practice, a Triples ca este o persoana unica, mai potrivita decat care nu mai poate afla alta pentru a-i Tncredinta eel mai important rol in propasjrea spirituals §i culturala a tarii, sj anume acela de conducator al tipografiei domne§ti; o personalitate atat de remarcabila Tncat domnitorul s-a putut dispensa chiar §i de mult experimentatul Mitrofan, care tiparise Biblia la 1688 §i mare parte din cardie mitropolitului Dosoftei al Moldovei. Spre aceasta din urma ipoteza ar tinde §i randurile scrise anterior de ucenic, unde se afirma ca Antim a fost „din Jara ta scos §i in partea locurilor noastre adus §i nemerit". Cuvintele acestea ne-ar putea lasa oarecum sa Tn^elegem ca imediat ce a fost „scos" din Iviria, a §i fost „adus §i nemerit" in {ara noastra, ceea ce ar da dreptate celor ce sus^in ca a venit la noi mai devreme. Dar acest lucru nu se potrive§te cu marturia Insasj a lui Antim - de care aminteam anterior - : „Eu aici, in Jara, n-am venit de voia mea, nici de vreo saracie sau lipsa", meat ar fi mai potrivit sa Tn^elegem ca Tntre „scos" din Jara sa §i „adus" in Jara noastra exista un interval de timp, pe care ucenicul nu 1-a considerat interesant sa-1 aminteasca. Probabil ca lui i se pareau superflue aceste detalii. In acelasj timp, nu putem sa nu observam o inadvertent Tntre „adus" §i „n-am venit. . . de vreo saracie sau lipsa" - pentru ca, in acest context, „n-am venit de voia mea" se Tnjelege nu ca a venit forjat, ci ca nu a cautat el insusj sa vina la noi in Jara, ci a fost chemat, solicitat -, deci cele doua afirmatii nu s-ar referi la acela§i moment din viata lui Antim. Totodata, s-ar putea sustine §i ca ar fi putut veni, fiind „adus", mai Tntai in Moldova, caci nu spune neaparat ca in Jara Romaneasca, ci „prin parole noastre", care ar putea fi Tnjelese §i ca reprezentand Moldova, de unde, mai tarziu, sa poata veni in Jara Romaneasca, neimpins de „vreo saracie sau lipsa", la solicitarea cuiva sau Tmpreuna cu cineva. E nevoie insa de o cercetare extrem de minutioasa asupra acestui subiect. Putem sa interpretam, deci, ca domnitorul 1-a „aflat" pe Antim in Jara Romaneasca §i nu a trebuit sa-1 aduca de la Constantinopol. Gabriel §trempel observa un alt lucru ce vine in sprijinul acestui fapt, §i anume marturisirea Tnsa§i a lui Antim din scrisoarea de aparare, datata 13 ianuarie 1712, catre Constantin Brancoveanu, in care Antim scria „n-am venit de voia mea", §i anume: „Sa in^elegem, deci, ca i s-a impus sa piece din Constantinopol, unde avea o stare materials indestulatoare, ca sa raspunda cererii lui Brancoveanu?! De ce n-a precizat Antim aci, la acest punct al treilea [din scrisoare], §i acuma, cand trebuia sa se disculpe de invinuiri atat de grave (vom vedea mai tarziu care erau acestea - n.n.), ca el, Brancoveanu, 1-a chemat sa vie in Jara?! Ne este greu sa admitem ca in situatia in care se afla Antim, redactand punctele de aparare, cu grija pentru fiecare expresie ce-i ie§ea de sub condei, sa-i fi aruncat lui Brancoveanu cuvintele: Eu aici, in (am, n-am venit de voia mea, daca autorul aducerii sale in Muntenia ar fi fost Constantin Brancoveanu. Sa fi venit inainte de inscaunarea domnului?! Sa fie una §i aceea§i persoana cu Andrei, unul dintre ucenicii 27 pomeniti de Mitrofan [de Dosoftei, nu de Mitrofan - n.n.] la tiparirea volumului II al Viefii Sfinfilor, opera lui Dosoftei, imprimata la Ia§i in 1684?!"92. Dupa cate Intelegem noi, cuvintele pe care Antim i le-a scris In anul 1712 lui Brancoveanu, „n-am venit de voia mea, nici [impins] de vreo saracie sau lipsa", erau menite sa li reaminteasca domnitorului ca mitropolitul (la acea data) Antim nu se numara printre aceia, multi, dintre care §i destui patriarhi, care au sosit in Jara Romaneasca afland despre darnicia voievodului sau, cautand sprijin material pentru nevoile lor (care erau sj ale Ortodoxiei, e adevarat) §i nici dintre cei care, pentru un motiv sau altul, erau prigoniti §i au gasit adapost la mila §i totodata, la judecata dreapta a domnitorului muntean. Nu el, Antim, a fost eel care a solicitat ajutor in Jara Romaneasca, ci el a fost eel care a fost solicitat spre a ajuta la prosperitatea spirituals §i culturala a Jarii. De aceea i-a reamintit voievodului, In mod delicat, ca nu numai el Ii datoreaza recuno§tinta pentru sustinerea de care s-a bucurat, ci §i domnul tarii trebuie sa fie recunoscator pentru efortul pe care el 1-a depus pentru binele tarii sale de adoptie. Antim a muncit neincetat §i nu s-a bucurat niciodata de avantaje §i nici nu a cerut mila, desj acest lucru nu era injositor in conditiile extrem de dificile din acele vremuri. Este un amanunt esential care sugereaza, dupa cum observa §i Gabriel §trempel, ca nu Brancoveanu 1-a chemat. Altfel mitropolitul nu i-ar fi declarat atat de abrupt: „n-am venit de voia mea". El a vrut numai sa ii atraga atentia sa nu faca gre§eala de a-1 numara in randul celor care au cautat sprijin, cand el era eel care a venit sa sprijine, sa T§i aduca aportul, fara sa urmareasca vreun interes personal. Insa, daca in ^ara nu 1-a adus Constantin Brancoveanu, este posibil ca §erban Cantacuzino sa fi fost promotorul acestei sosiri sj atunci e valabila ipoteza ca este unul dintre ucenicii cu care Mitrofan a lucrat la tiparirea Bibliei de la Bucure§ti, din 1688, chiar daca nu II pomene§te. Pentru ca ucenicii nu sunt de obicei pomeniti, decat daca au realizat efectiv o tiparitura, nu §i daca au colaborat la aceasta. De altfel, de§i toata lumea crede ca, dupa 1688-1689, Antim era sigur in Jara Romaneasca, lucrand sub conducerea lui Mitrofan la tipografia domneasca din Bucure§ti, el nu este amintit deloc In cardie imprimate atunci: Intdmpinarea la principiile calvine §i la chestiunile lui Chiril Lucaris, de Meletie Sirigul (1690) §i traducerea din Sf loan Gura de Aur, realizata de fratii Radu §i §erban Greceanu §i tiparita cu titlul Margaritare (1691)93, ci numai dupa ce a preluat efectiv conducerea tipografiei, Mitrofan fiind numit episcop de Buzau. Ar fi de in^eles, inca §i mai mult, in acest caz, prietenia §i simpatia care 1-au legat mereu pe Antim de Cantacuzini. Iar afirmatia lui Antim despre Constantin Brancoveanu, ca 92 Gabriel §trempel, op. cit, p. 250. 93 Cf. Idem, p. 67-68. Exista §i un alt cercetator, Al Papadopol-Callimach, care, afirmind ca a scris si o biografie a lui Antim Ivireanul, desi nu a tiparit-o, sus^inea ca acesta a venit in Jara Romaneasca din Moldova - cf. Al Papadopol-Callimach, Un episod din istoria tipografiei in Romania, in Analele Academiei Romdne, Mem. Sect. 1st., s. II, t. XVIII (1895-1896), p. 135-152, apud. Gabriel Strempel, op. cit., p. 44 si nota 39. 28 acesta era „facatoriul mieu de bine"94, poate fi Tnjeleasa §i prin aceea ca Brancoveanu, „cercetandu-ti ascutita minte" §i observand rafmamentul lui Antim in toate artele practice, pe „carele vazandu-le §i cu mintea pricepandu-le minunarul acesta domn", nu putea a le trece cu vederea sj a nu-i Tncredinta lui Antim responsabilitati din ce in ce mai mari, sprijinind apoi sj ascensiunea sa in ierarhia ecleziastica, cu atat mai mult cu cat avea mare nevoie de o personalitate ca aceasta. In sfarsjt, un alt argument care noua ni se pare logic in ipoteza ca nu Brancoveanu 1-a adus pe Antim in Jara Romaneasca, este acela ca, din 1691, din momentul in care a trecut in fruntea tipografiei de la Mitropolia din Bucure§ti, Antim Ivireanul a desfa§urat un plan tipografic cu evidente puncte programatice, anterior stabilit in liniile sale esentiale - §i vom vedea acest lucru la timpul potrivit, in capitolul in care vom discuta despre activitatea sa tipografica. In plus, este limpede - dupa cum voi detalia mai tarziu - ca inca de la inceputul activitatii sale, Antim pregatea opera de nationalizare a cultului, {el deosebit de nobil §i de Inalt, pe care In mod sigur nu §i 1-ar fi putut impune In decurs de numai un an, intre 1689- 1690, cand ar fi putut fi chemat de Brancoveanu, ci este rodul unei activitati tipografice mai indelungate §i a unei identificari profunde cu aspiratjile natjonale ale romanilor, care trebuie sa se fi facut intr-o perioada de timp mai mare, avand in vedere faptul ca nu a fost secondat §i nici sustinut de o alta personalitate, ecleziastica sau mireneasca, in afara de domnitorii insjsj, §erban Cantacuzino §i Constantin Brancoveanu. Un alt amanunt care ne face sa ne punem intrebari este urmatorul: in editia loan Bianu a predicilor antimiene, aparuta in 1886, episcopul Melchisedec §tefanescu afirma, in biografia vie^ii lui Antim Ivireanul, pe care o semneaza, ca a vazut la manastirea Agapia un manuscris care i-ar fi apar^inut lui Antim, scris de acesta In tinere^e, cu o „ortografie bizara" §i „gre§eli de pronun^ie"95, „ceea ce dovede§te inca o data ca era strain de neamul nostru §i ca se straduia din rasputeri sa invete limba romaneasca, pe care a ajuns sa o stapaneasca uimitor de bine mai tarziu"96. Dar acest lucru dovede§te §i faptul ca a ajuns mai devreme pe meleagurile noastre, precum §i ca a trecut mai Intai prin Moldova, din moment ce manuscrisul respectiv a fost descoperit la manastirea Agapia. Daca acest manuscris exista cu adevarat §i, mai ales, daca apar|ine fara dubiu lui Antim, ar fi o proba inatacabila, dupa parerea noastra, ca acesta a venit mai de timpuriu §i a trait in Moldova, inainte de a se stabili in Jara Romaneasca. 94 Opere, p. 227. P redid f acute la praznice mari de Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei, 1709-1716. Publicate dupa manuscrisul de la 1781 cu cheltuiala Ministerului Cultelor si al Instruc^iunei Publice de prof. I. Bianu, Bibliotecarul Academiei Romane. Cu notice biografice despre mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul de P.S.S. episcopul Melhisedec, Bucuresti, 1886, p. VI. Cf. Pr. Conf. Al. I. Ciurea, Antim Ivireanul predicator §i orator, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LXXIV (1956), nr. 8-9, p. 780. 29 De asemenea, problema improprierii impecabile, de catre Antim, a limbii romane, reclama recunoa§terea unei perioade mai Tndelungate pe care acesta sa o fi petrecut in Jarile Romane. In legatura cu Insusjrea limbii romane ne permitem o scurta observatie. In septembrie 1693, Antim imprima Evangheliarul greco-romdn, in care, ca tipograf, alcatuie§te o postfa^a97, care este primul document ce face dovada stapanirii limbii romane de catre acesta Tntr-o foarte mare masura, avand in vedere circum standi e pe care le luam in calcul, nu numai in ceea ce prive§te lexicul §i gramatica, dar §i in privin^a exprimarii addncului bogosloviei 98, adica al teologiei. De aceea intrebarea fireasca ce se isca este aceasta: cum a reusit Antim sa-§i insu§easca limba romana atat de bine, in decurs de numai trei-patru ani, in cazul in care n-a ajuns in Jara Romaneasca mai devreme de sfarsjtul lui 1688 sau inceputul lui 1689? Aceasta avand in vedere ca, in perioada amintita, Antim se preocupa §i de tipografie §i de alte activity, in acelasj timp. Cred ca este o problema care nu poate fi solutionata de varianta chemarii lui Antim de catre Brancoveanu. La acestea am adauga o remarca privitoare la faptul ca, in postfaja amintita, sunt identificabile mici stangacii gramaticale §i unele fonetisme moldovene§ti (cum ar fi Dumnezau, Dumnezaire, singuri, pufina "), pe care, In curand, nu le vom mai regasi in scrierile sale §i care pot fi interpretate ca ni§te rama§ite ale insu§irii de catre Antim a graiului moldovenesc, mai inainte de a face cuno§tin{a cu varianta munteana a limbii noastre. Un an mai tarziu, In dedica^ia Psaltirei romanesji100, de§i se mai regasesc astfel de fonetisme §i unii termeni mai arhaici, acelasj autor face dovada unei aproape perfecte stapaniri a limbii romane literare, putand sta alaturi de orice text scris intr-o frumoasa, limpede §i cursiva limba romaneasca, ceea ce dovede§te ca a con§tientizat necesitatea imperioasa de a-§i desavar§i insusjrea graiului nostru §i a §i dus la indeplinire, cu mult zel - §i cu efecte evidente - acest deziderat al sau. Insa nu am raspuns inca la intrebarea cea mai importanta: cand a venit Antim Ivireanul in Jara noastra? Dupa toate cercetarile pe care noi le-am intreprins, concluzia ce mai plauzibila, in opinia noastra, cu care am putut fi de acord, a fost aceea ca: „Antim Ivireanul a venit printre romani inainte de domnia Brancoveanului, poate dupa anul 1680, cand prin straduinja patriarhului Dositei al Ierusalimului, s-a infiintat tipografia greceasca de la manastirea Cetatuia din Ia§i, la care, cumva, se va fi sim^it nevoie §i de indemanatica lui mana de lucru"101. Sa vedem insa cum s-au petrecut lucrurile. 97 Opere, p. 397-398. 98 Idem, p. 397. 99 Ibidem. 100 Idem, p. 398-399. Pr. Niculae §erbanescu, Antim Ivireanul, Mitropolitul farii Romdne§ti — 275 de ani de la moartea sa martirica - (1716-1991), in rev. Biserica Ortodoxa Romana, CIX (1991), nr. 10-12, p. 84. Autorul trece in revista §i aceasta ipoteza, desi el insusi nu inclina spre aceasta (dar se observa o schimbare in pozi^ia sa, fa^a de 30 Intr-adevar, vechea tipografie de la Ia§i, Tnfiintata de mitropolitul Varlaam al Moldovei in timpul domniei lui Vasile Lupu, care pentru un timp T§i Tncetase activitatea, a fost repusa in functiune de catre mitropolitul Dosoftei, in 1679, pentru a tipari Dumnezaiasca Liturghie. Dosoftei suferise de pe urma lipsei unei tipografii, fund nevoit sa T§i tipareasca in Polonia Psaltirea in versuri (1673). Dupa Dumnezaiasca Liturghie, el va face sa vada lumina tiparului §i celelalte carti de cult, unele traduse pentru prima data in romane§te, sau eel putin, chiar daca existase precedentul Coresi, aparute pentru prima data din initiativa §i sub autoritatea Bisericii Ortodoxe. Incepand cu 1680, eel care va tipari unele din cele mai importante carti traduse sau izvodite de Dosoftei va fi ucenicul sau, ieromonahul §i tipograful Mitrofan, care da la lumina Psaltirea slavo-romdna (1680), Molitvenicul de-nfales (1681), Viafa si petrecerea Sfinplor (trei volume, 1682, 1683, 1686). Insa tot in acel timp vine in Moldova §i patriarhul Ierusalimului Dosithei, avand programe tipografice concrete - intrucat, dupa cum vom vedea in capitolul urmator, tipografia de la Constantinopol, minata de intrigi iezuite, este nimicita de turci -, motiv pentru care II solicita pe ieromonahul Mitrofan, dupa 1680, sa faca „o tipografie greceasca la Cetatuia, langa Ia§i, unde a tiparit lucrarile: Despre primatul papei, a lui Nectarie al Ierusalimului (1682), Dialog contra ereziilor, a lui Simeon al Tesalonicului (1683) §i Slujba Sfinplor Serghie si Vah (1685)"102. Lucrand la aceste doua tipografii, Mitrofan „a format de asemenea cativa ucenici"103, intre care credem ca s-a aflat sj Antim (Andrei), pe care Dosithei 1-a adus cu sine de la Constantinopol, fie pentru a deprinde, fie, mai degraba, pentru a se desavarsj in me§te§ugul tipografie §i pentru a ajuta la Infiin^area noii tipografii, ca §i la func^ionarea rodnica a ambelor utilaje tipografice, atat a celui romanesc, cat §i a celui grecesc, care II interesa in primul rand pe Dosithei. Prin urmare este logic sa consideram ca Antim a participat la imprimarea acelui volum II din Viafa si petrecerea Sfinplor al lui Dosoftei, In care este, eel mai probabil, mentionat sub numele de Andrei, ca ucenic al ieromonahului Mitrofan, viitor episcop de Hu§i (1683-1686). La sfarsjtul volumului amintit sta scris, de catre mitropolitul Dosoftei, Intr-o notita: „Smeritul Dosithei mitropolitul Sucevei §i tiparnicii ieromonahul Mitrofan facatoriul tiparelor cu ucenicii sai Pavel §i Ursul, Andrei"104. Dragos Morarescu, de acord cu venirea lui Andrei/Antim mai Intai In Moldova, considers ca „separarea si ordinea nu este intamplatoare si nu are sens concesiv. Legatura articolele mai vechi §i o maleabilitate in a accepta §i aceasta ipoteza), insa o vom lua in considerate ca pe singura care ni se pare cu adevarat viabila, coroborand toate informa^iile de pana acum. 102 Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romdne, vol. II (secolele XVII si XVIII), editia a Il-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1994, p. 123. 103 Ibidem. Cf. Pr. Niculae §erbanescu, Antim Ivireanul, Mitropolitul fdrii Romdnesti — 275 de ani de la moartea sa martirica — (1 716-1991), art. cit, p 84. 31 este directa Tntre Mitrofan si ucenicii sai Pavel si Ursul, care sunt de o seama, dar Tntre ei si Andrei virgula reprezinta o separare marcand o alta categorie si semnificatie, alta decat simplul ucenic"105. Insa, in 1686, din nefericire, mitropolitul Dosoftei este nevoit sa piece in exil format, fund luat de o§tile regelui Jan Sobieski, iar protejatul sau, episcopul Mitrofan al Husjlor, se refugiaza sj el in Jara Romaneasca, in acelasj an, unde §erban Cantacuzino, care avea mare nevoie de me§teri tipografi, Tl nume§te in fruntea tipografiei domne§ti de la Bucure§ti, unde §i realizeaza tiparirea Bibliei de la 1688. El a facut insa mai mult decat sa tipareasca marea Biblie, diortosind textul, „caci o Tnsemnare de pe ultima pagina Tl prezenta ca: « a tot me§ter§ugul tipografiei §i Tndreptarii cuvintelor rumane§ti ostenitoriu »"106. Odata cu Mitrofan insa credem ca a venit in Jara Romaneasca §i Antim, intim legat de destinul tiparelor, avand in vedere §i faptul ca patriarhul Dosithei se va orienta, de acum Inainte, in scopul imprimarii unor carfj esen^iale pentru Biserica, spre Jara Romaneasca §i spre ajutorul generos al domnitorilor munteni, mai ales al lui Brancoveanu, iar nevoia de me§teri tipografi era in continuare acuta. Aceasta opinie ne este intarita de faptul ca Mitrofan nu a venit singur In Jara Romaneasca, ci Insotit de ucenici, Intrucat pe Ursu, eel amintit anterior, tipograf §i gravor, II vom regasi tiparind dupa moartea lui Mitrofan, In 1703, o Psaltire la Buzau, continuand munca maestrului sau107. Numarul tiparnitelor din Jara Romaneasca va create simtitor, scop In care, pentru Inceput, fostul episcop de Hu§i, Mitrofan, va fi numit episcop de Buzau (1691-1702) §i va infiinta o tipografie in acest ora§, unde va imprima, intre altele, pentru prima data, cele douasprezece volume ale Mineelor (1698), traduse in romane§te de Radu Greceanu. Din 1691, cand Mitrofan pleaca la Buzau, ii urmeaza - in mod firesc - la conducerea tipografiei bucure§tene, Antim Ivireanul, Intre timp ajuns ieromonah. De Antim, ca unul care §i-a intrecut maestrul, pe Mitrofan, in cele ale tipografiei - dovada fiind incredin^area in mainile sale a destinelor tipografiei domne§ti, in timp ce Mitrofan va ocupa, dupa 1691, un loc oarecum mai „periferic", in peisajul tipografie - aveau nevoie domnitorii §erban Cantacuzino §i Constantin Brancoveanu, care nutreau planuri mari de ridicare a prestigiului cultural §i politic al tarii, dar §i Dosithei patriarhul, eel care a fost promotorul, In prima instanja, al venirii lui la noi. Argumentul forte al celor ce nu accepta aceasta posibilitate, a aducerii lui Antim mai Intai In Moldova §i a uceniciei lui la Mitrofan, este ca viitorul mitropolit al Ungrovlahiei nu 1-a trecut pe eel ce i-a fost un timp maestru in pomelnicul sau personal - despre care am vorbit - lucru inacceptabil (considera ei), daca acesta a jucat un rol atat de mare in viata lui. Dar Antim nu 1-a trecut In pomelnic nici pe Dosithei, despre care se considera, oricum, ca a 105 Dragos Morarescu, Antim Ivireanul, xilograf, in rev. Lumina lumii, Rm. Valcea, an IX-X, nr. 9-10, p. 7-20 Buzaului, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LXXXIII (1965), nr. 3-4, p. 294 106 Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, op. cit, p. 136. Cf. Magistrand Turcu Nicolae, Via(a si activitatea cultural-tipografica a episcopului Mitrofan al 32 influentat extrem de mult cursul vietii lui (Tntrucat §i cei ce cred ca Antim a venit la noi pe vremea lui Brancoveanu, Ti atribuie tot lui Dosithei eel mai mare merit), nici alt nume de patriarh sau domnitor - §i au fost multi dintre ace§tia, care au avut un rol crucial in destinul sau -, ci doar pe Macarie ieromonahul §i Teodosie (Ve§temeanu) mitropolitul. Insa noi consideram ca numai despre ace§tia a crezut de cuviinta el ca i-au fost cu adevarat paring duhovnice§ti §i binefacatori §i de aceea a facut aceasta alegere. In ceea ce-1 prive§te pe Mitrofan nu §tim daca el 1-a initiat in tainele artei tipografice sau daca Antim doar s-a perfectionat lucrand Tmpreuna cu acesta. Mai degraba credem in ultima dintre aceste doua solutii, Tntrucat a existat o tipografie la Constantinopol, adusa de patriarhul Chiril Lukaris, mai Tnainte ca Dosithei sa se orienteze spre folosirea unei alteia noi, la Cetatuia, in urma distrugerii celei constantinopolitane de catre turci. Inclinam, prin urmare, sa credem ca nu Mitrofan 1-a initiat pe Antim in arta tipografiei, deoarece, dupa cum vom vedea, demersul lui Dosithei de a Infiinta §i/ sau de a folosi tiparnite din Moldova §i Jara Romaneasca, urma unor e§ecuri de a face sa functioneze permanent o tipografie la Constantinopol, unde, probabil, s-a instruit, pentru Tnceput, §i Andrei-Antim. Altfel nu ar fi avut logica aducerea lui in Jarile Romane. Caci a crede ca a fost adus fara a fi deloc initiat, in speranta ca se va dovedi un bun tipograf, cand erau atat de multe in joe, inseamna a ne hazarda. Pe de alta parte, cand Antim Ivireanul a avut, la randul lui, ucenici tipografi, el a fost §i parinte duhovnicesc pentru ei sj i-a promovat cu toate puterile sale, insa nu putem extrapola aceasta situate, pentru a o transpune altora, inclusiv lui Mitrofan. Fiindca nu to^i mae§trii tipografi erau generosj sau dispusj sa aiba o relate aparte cu ucenicii lor. Pe cardie tiparite de Mitrofan nu apar sj numele ucenicilor sai tipografi108. A§a incat ni se pare destul de credibil sa consideram ca Antim a lucrat cu Mitrofan sj s-a instruit in tipografiile conduse de acesta, la Ia§i §i la Bucure§ti, fara ca sa se stabileasca o relate deosebit de stransa intre ei. O proba In sustinerea tezei noastre ne-o ofera Insa §i stabilirea unei relatii Intre Biblia de la Bucure^ti §i persoana lui Antim, despre care credem ca a lucrat la tiparirea ei, ca ucenic al lui Mitrofan. Remarcam, In acest sens, consonant intre cuvintele scrise la finalul Bibliei de la 1688 („Precum doresc sa soseasca la vadul eel cu adapostire carii sunt batuti de valuri intru luciul marii, a§a am dorit §i eu sa sosesc la sfar§itul car|ii ace§tiia"109) §i epilogul 108 Cf. Idem, p. 291 : „In lucrarea sa, episcopul tipograf a avut in jural sau o serie de buni ucenici, care, fiind prea modesti, n-au indraznit sa-si puna si ei numele alaturi de dascalul si episcopul lor, Mitrofan. De aceea, pana la tiparirea Triodului de la 1700, nu gasim niciun alt nume de tipograf sau gravor, cu toate ca ei au existat in mod sigur, caci cardie aparute sub directa conducere a episcopului tipograf Mitrofan, nu puteau fi opera unei singure persoane, daca ^inem seama de numarul mare si de rapiditatea cu care s-au tiparit. De la 1700 cunoastem o serie de ucenici ai episcopului Mitrofan. Astfel, in Triod gasim unele gravuri reprezentand difente scene biblice din Vechiul si Noul Testament, semnate de: Ioannikie Bk. 1700 (Ioanichie Bacov 1700), precum si alte gravuri." 109 Biblia adeca Dumnezeiasca Scriptura, tiparita cu binecuvantarea si prefa^a de P. F. P. Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1988, p. 933. 33 versificat, apar|inand lui Antim (§i preluat apoi de ucenicii acestuia) de la sfarsjtul Evangheliarului romanesc din 1698: Precum cei streini doresc mosia sa-si vaza, Cdnd sunt intr-altd lard de nupot sd saza §i ca cei ce-spre mare bdtup de fur tuna §i roagdpre Dumnezeu de liniste buna, Asa si tipografii de-a carpi sfdrsire Lauda neincetata dau si mulfumire.110 Am anticipat putin lucrurile, dar avand in vedere cele ce am stabilit pana acum, ramane de discutat, in cele ce urmeaza, acel nume care apare pe prima carte tiparita de el, §i care, cum am mai spus, Ii confera un triplu statut, de monah, preot §i tipograf. I. 3. UNDE A IMBRACAT MANTIA MONAHALA §1 UNDE A INVATAT MESERIA DE TIPOGRAF Episcopul Melchisedec, in prefaja la a 2-a edijie a Didahiilor, spunea ca Antim a .in venit la noi ca mirean . De aceeasj parere este §i Gabriel §trempel (Antim „a venit mirean „s"H2 in {ara" ) §i Pr. Nicolae §erbanescu, care afirma ca personalitatea sa complexa a atras aten^ia „mai marilor no§tri biserice§ti", ce au vrut „sa-l ca§tige pentru Biserica", considerand pentru aceasta ca „cel mai potrivit lucru era ca el sa intre in monahism."113 Tot el este de parere ca ieromonahul Macarie, protosinghelul Mitropoliei, i-a fost „na§ de calugarie"114, iar mitropolitul Teodosie 1-a hirotonit preot, sj, mai tarziu, arhiereu (episcop de Ramnic). Unii cercetatori raman indeci§i asupra acestui aspect privitor la data §i locul in care Antim a intrat In cinul monahal: „Daca va fi fost hirotonit la noi, atunci am avea o explicate in plus la aceea ca, in pomelnicul pe care-1 intocme§te, indata dupa parintii sai trupe§ti loan §i Maria, el a§aza pe ieromonahul Macarie §i pe mitropolitul Teodosie, ca pe ni§te adevarati paring duhovnice§ti. Daca insa el a lucrat vreme mai indelungata pe langa Patriarhia din Constantinopol, atunci este posibila intrarea lui In cinul monahal Inca de pe atunci"115. 110 Gabriel §trempel, op. cit., p. 240. 111 Cf. N. Iorga, Istoria literaturii romdne... , ed. 1901, op. cit., p. 419. 112 Gabriel §trempel, loc. cit., p. VII. In Mitropolitul Antim Ivireanul, art. cit., p. 775. 114 Ibidem. 115 Mihail-Gabriel Popescu, Mitropolitul Antim Ivireanul, op. cit., p. 14. 34 Damian P. Bogdan Tl crede a fi monah Tnca de la Constantinopol: „Constantin Brancoveanu Tl gase§te pe Antim Ivireanul probabil la Constantinopol, unde (...) devenise §i calugar"116. Insa documentatia este, §i in acest caz, lacunars. Daca Macarie ieromonahul, „mare ecleziarh al Catedralei mitropolitane" din Bucure§ti117, este - dupa cum ne-o arata grija lui Antim de a-i pastra numele spre pomenire ve§nica la manastirea ctitorita de el - un om care a jucat un mare rol in viata ierarhului nostru, Tntrebarea fireasca ce se pune este: care anume a fost acest rol? Credem ca Dan Horia Mazilu are dreptate atunci cand opineaza ca Antim s-a adancit in studiu sub indrumarea lui Macarie, pentru ca e normal ca recuno§tinta unei persoane de un asemenea rafinament spiritual §i teologic, cum a fost Antim, sa se fi Tndreptat in primul rand spre invatatorul sau, mai mult decat spre orice alta persoana, din oricare alt motiv. Ieromonahul Macarie i-a devenit parinte duhovnicesc, „Tndrumator spiritual"118, §i probabil ca tot el 1-a tuns in monahism, iar mitropolitul Teodosie 1-a hirotonit preot (§i mai tarziu episcop, lasand §i diata sa-i urmeze Antim ca mitropolit, dupa moartea sa), amandoi fund protectorii sai, care 1-au sprijinit §i au crezut in el. Acesta este motivul pentru care, credem noi, Antim Ivireanul i-a trecut numai pe ei doi In pomelnic, dintre to^i pe care i-a Intalnit §i care, probabil, 1-au ajutat In viata, mai mult sau mai pu^in. Simplul fapt de a-1 fi hirotonit monah §i preot nu ar fi nascut sentimente atat de puternice de recuno§tinta, daca cei doi nu s-ar fi comportat §i ca ni§te adevarati paring duhovnice§ti. Antim nu e recunoscator fata de cine 1-a tuns In monahism, ci fata de cine 1-a invatat sa fie monah §i teolog cu adevarat (el era §i isihast, dupa cum vom arata mai tarziu). De remarcat ca Antim nu respecta ordinea ierarhica atunci cand le trece numele in pomelnic, numindu-1 mai Intai pe Macarie ieromonahul §i apoi pe Teodosie mitropolitul - §i, cunoscand faptele din exterior, cineva ar putea spune ca ultimul i-a facut mai mult bine - ceea ce este Tnca o dovada ca Antim avea o alta scara de valori sj pretuia eel mai mult binefacerile duhovnice§ti, pe cele ascunse ochilor celor multi §i sincere. E neindoielnic ca a avut multe de invatat de la nenumarate persoane, clerici, ierarhi, carturari §i domni, dar a ales sa aminteasca numai pe cei care i-au dat posibilitatea unei inaintari spirituale in intelepciune. Parerea noastra e ca ieromonahul Macarie a facut aceasta iar mitropolitul Teodosie 1-a aparat §i 1-a sprijinit cat a putut de mult, creandu-i conditiile sa se desavar§easca. Daca luam in calcul cealalta teorie, care sustine venirea lui Antim mai devreme de 1688-1689 In Tara Romaneasca §i care ni se pare mult mai verosimila, putem cu atat mai mult sa consideram faptul, ca a fost hirotonit ieromonah aici, in Tara Romaneasca, cu cat acel misterios nume Andrei, identificabil cu persoana lui Antim Ivireanul, ne comunica faptul ca el era Tnca mirean in 1683, la data cand mitropolitul Dosoftei al Moldovei imprima Damian P. Bogdan, Viafa lui Antim Ivireanul, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LXXIV (1956), nr. 8-9, p. 680. 117 Arhim. Sofian Boghiu, Mitropolitul Antim Ivireanul, art. cit., p. 308. 118 Dan Horia Mazilu, Introducere ... , op. cit., p. 1 1 . 35 acel volum din Via^a §i petrecerea Sfintilor. Fapt ce face credibila teoria ca nici la Constantinopol, nici in Moldova, Antim nu a Tmbracat haina monahala, ci in Jara Romaneasca §i anume: la Mitropolia din Bucure§ti. Dar, poate cea mai mare dintre necunoscutele biografiei antimiene este unde a Tnvatat meseria de tipograf. Al. Odobescu scria, cu aproape doua veacuri in urma, despre „Antim Ivireanul, tipograful, care sub §erban Cantacuzino, a§eza mai Tntai teascurile sale in manastirea Snagovului, de unde iesjra mai multe carti religioase in limbile romana, elena, slavona §i araba." §tim sigur doar ca Antim a tiparit caiti la Bucure§ti, Tncepand cu 1691, mai Tnainte de a-§i muta o parte din utilaje la Snagov, in 1694. §i tot Odobescu ne ofera lista cu egumeni a manastirii, unde Antim figureaza ca stared Intre 1695-1709. Daca admitem ca Antim ar fi fost adus in Moldova de catre Dosithei (varianta pe care o credem cea mai plauzibila), de la Constantinopol, pentru a lucra la noua tipografie de la Iasj, atunci avem doua posibilitati: fie sa consideram ca, datorita neintrecutelor ability practice a fost adus aici pentru a fi instruit in arta tipografica, fie era deja instruit la Constantinopol §i aici a venit pentru a se perfectiona §i pentru a se pune in slujba aspiratiilor tipografice ale lui Dosithei, care coincideau, fara indoiala, cu aspiratiile sale. Inclinam sa credem in ultima dintre aceste doua ipoteze. Credem ca Antim a venit in Jarile Romane cu misiunea speciala de a tipari car|i, pentru ca, oricat de minunat copist, caligraf §i miniaturist ar fi fost, oricat de bun sculptor §i de priceput in broderii, oricat de poliglot §i de cult ar fi fost, mai ales daca era inca mirean, nu consideram ca toate acestea erau de ajuns pentru a fi adus de la mare distan^a, cu atat mai mult cu cat intotdeauna el apare legat de tipografie in mod esential, celelalte ocupatii mentionate fiind adiacente. Caci §tim foarte bine ca el nu a fost intrebuin^at la noi in Jara nici drept copist, nici ca traducator, nici nu i s-a incredin^at vreun post de profesor la Academia de la Sf Sava. Constantin Brancoveanu - chiar daca nu 1-a chemat el insusj - avea nevoie de un tipograf caruia sa-i poata incredin^a nu numai destinele tipografiei de la Bucure§ti, dar, indraznim sa spunem, destinele Ortodoxiei, care avea nevoie vitala de carti, amenin^ata fiind atat de propaganda catolica, cat §i de cea protestanta. Mai mult, ii incredin^a §i infaptuirea propriilor sale aspiratii de afirmare politica §i culturala a tarii. Nu avea nevoie de un om oarecare Brancoveanu, §i, aidoma lui Dosithei, nu pentru scopuri mici II solicita pe Antim, ci pentru un \el suprem. Dintre toti cei care au fost protejati de domnitor la Bucure§ti sau care au aflat adapost la mila sa, niciunul nu a venit la intamplare, ci fiecare a avut un rol §i un scop bine definit, in ceea ce prive§te viata religioasa, culturala §i politica a Jarii Romanesji. §erban Cantacuzino avusese nevoie de Mitrofan §i de ucenicii sai, Intre care §i Antim (Andrei), pentru a tipari prima Biblie romaneasca, a carei imprimare a Inceput In 1687. Brancoveanu Ii Incredinteaza Insa destinele tipografiei mitropolitane lui Antim, In 1691, dupa ce Mitrofan se retrage la episcopia Buzaului, continuand insa §i el sa tipareasca acolo 36 car|i importante. Dar adevaratul program tipografic cu „bataie lunga" s-a desfa§urat sub conducerea lui Antim. Am stabilit ca venirea lui Antim in Jara Romaneasca este strict legata de tipografie. Problema esentiala este Tnsa a raspunde la Tntrebarea: unde a inva^at Antim Ivireanul acest me§te§ug „amestecat cu mare cinste §i socotit Tntocmai cu slujba lui Dumnezeu"119, cu atat mai mult cu cat, dupa marturia lui Del Chiaro, Antim „ridicase la perfectiune arta tipografiei"?120 S-au propus cele mai variate ipoteze referitor la aceasta chestiune. Episcopul Melchisedec §i Emile Picot afirma ca Antim era deja tipograf in momentul venirii in Jara 191 1 99 1 9^ Romaneasca , ceea ce credem §i noi. Dar N. Dobrescu §i N. Iorga , precum §i F. Djindjihasvili124 §i Gabriel §trempel125 considera ca a inva^at meseria de tipograf dupa venirea in Jara Romaneasca, de la Mitrofan. Insa ei considera ca aceasta inhere s-a intamplat dupa 1690 §i nu vad cand ar fi avut timp §i iarasj, cred ca trebuia ca cei care 1-ar fi adus in Jara sa fi avut o intuitie extraordinary, ca sa II aleaga tocmai pe el §i sa investeasca atat de increzatori in instruirea lui, dintre to^i mirenii talentati §i Inzestrati care trebuie sa fi existat Intr-un perimetru destul de larg ortodox, cu atat mai mult cu cat era un strain - nici grec, nici roman. Virgil Molin a incercat sa demonstreze ca „el era tipograf de-acasa, din Iviria."126 Dupa parerea lui, Antim „a Invatat me§te§ugul In tiparnita domnitorilor din Iviria (Georgia sau Gruzia), a§ezata la Tiflis (Tbilisi), capitala acestui regat. Acolo s-a perfectionat, acolo sj- a ca§tigat reputa^ia de iscusit « typarnic » ca realizator de frumoase car^i biserice§ti. De acolo a fost adus la Constantinopol de Patriarhia ecumenica"127, care dorea sa infiinteze o tipografie greceasca la Istanbul. Dar, din cauza interdict ei impuse de stapanirea turceasca, ce considera acest me§te§ug ca fiind vrajitorie §i lucru necurat al cresjinilor - din punctul lor de vedere128 -, s-ar fi renun^at la realizarea acestei tipografii la Constantinopol §i ar fi fost infiin^ata la Bucure§ti, Jara Romaneasca bucurandu-se de o oarecare libertate. Pentru aceasta idee, „Dionisie al Constantinopolului, Gherasim al Alexandriei §i cu deosebire Hrisant al Ierusalimului (Hrisant sau Dosithei? - n.n.) au staruit pe langa voda 119 I.P.S. Firmilian, Cuvdnt de pomenire, I.P.S. Firmilian, Mitropolitul Olteniei, Cuvdnt de pomenire a lui Antim Ivireanul, mitropolitul fdrii Romdnegti, in rev. Mitropolia Olteniei, XVIII (1966), nr. 9-10, p. 769. 120 Anton Maria Del Chiaro, op. cit, p. 54. 121 Cf. Gabriel §trempel, op. cit., p. 50. 122 N. Dobrescu, op. cit., p. 1 1 . N. Iorga, Istoria literaturii romdne... , op. cit., ed. 1969, p. 337. 124 F. Djindjihasvili, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 27. 125 Gabriel §trempel, loc. cit., p. X. " Virgil Molin, Unde a invafat Antim Ivireanul me§te$ugul de «typarnic», in rev. Glasul Bisericii, XXV (1966), nr. 9 -10, p. 841. 127 Ibidem. 128 Ne amintim ca actul de caterisire il acuza pe Antim ca „vrajitor", ceea ce dovedeste ca acuzatorii lui se foloseau de o lege turceasca impotriva lui, precum odinioara al^i farisei si carturari spusesera ca „noi nu avem alt imparat decat pe Cezarul", numai ca sa osandeasca adevarul si dreptatea. 37 Brancoveanu sa le fie in ajutor"129. Iar Brancoveanu a ridicat chiar o cladire „pentru un atare a§ezamant tipograficesc in cuprinsul Manastirii Sfanrul Sava"130, unde „Antim T§i va gasi perfecta utilitate (...) ca editor §i tipograf '131. Mai mult chiar, V. Molin considera ca preponderen^a caitilor tiparite care „raspundeau la o acjiune la nivelul dezideratelor ecumenice §i a scrierilor personale ale militan^ilor greci Tntru apararea Ortodoxiei"132 este o dovada in plus a faptului ca ini^iativa venea din afara §i ca tipografia condusa de Antim era oarecum controlata de ierarhii greci. Principalul obstacol pentru care aceasta opinie este dificil de acceptat este acela ca ea contravine informatiei pe care o avem cu privire la caderea in robie a lui Antim, in tinereje, pe care ne-o of era atat Del Chiaro, cat §i Mihai §tefanovici. V. Molin afirma ca: „dupa 1684, la Tiflis, sub regele Arcil, a existat o tipografie utilata la Amsterdam §i care a func^ionat, desigur, pana in 1690 sj deci exista toate premisele istorice care sa ateste locul unde Antim 1 TO s-a putut forma ca me§ter tipograf , Antim plecand din Iviria fie in urma Tncetarii activitatii tipografiei (odata cu Tnlaturarea de la domnie a lui Arcil), fie ca trimis la Patriarhia din Constantinopol, in scopul afirmat mai sus. Virgil Molin are dovezi destul de substantiate in ceea ce prive§te Tnfiintarea unei tipografii in Georgia, Tnca din timpul regelui Arcil (1684-1696)134. Primele caractere georgiene ar fi fost turnate la Amsterdam, de catre un me§ter gravor de matri^e originar din Ardeal, Totfalusi Kis Miklos, pastor reformat, care venise tocmai de la Cluj in Olanda pentru a inva^a aceasta meserie, in scopul tiparirii §i raspandirii in Transilvania a Bibliei lui Luther. §i, ca o coincident interesanta, tot un ardelean, Mihai §tefanovici, trimis de Antim din Jara Romaneasca, va scrie pagini importante ale Tnceputului istoriei tipografice in Georgia, incepand cu 1709. Prima tipografie Tnsa, s-ar fi infiin^at in 1684, functionand pana in 1690135. Virgil Molin are argumente §i dovezi documentare solide pentru a sustine aceasta teorie, dar el mai considera §i ca „ Antim, despre care se crede ca a venit la noi prin 1691, ar fi putut inva^a me§te§ugul, lucrand la Tbilisi cu slovele §i instala^ia adusa de Arcil de la Amsterdam. In acest caz, Constantin Brancoveanu n-ar fi adus In voievodatul lui numai « un rob de la turci », - de care nu vedem ce nevoie ar fi avut - ci un specialist..."136 in ale tiparului. Virgil Molin, Antim Ivireanul — editor $i tipograf la Rdmnic, in rev. Mitropolia Olteniei, XVIII (1966), nr. 9-10, p. 826 130 Ibidem. 131 Ibidem. 132 Ibidem. 133 Virgil Molin, Unde a invdfat Antim Ivireanul... , art. cit., p. 843. A se vedea Virgil Molin, Contribufii noi la istoricul relapilor culturale cu Orientul Ortodox (1 709- 1 712). Un ipodiacon ungrovlah, Mihail, fiul lui §tefan, me§ter in tipar in fdri strdine, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LXXIXX (1961), nr. 3-4, p. 324 -331. 135 Cf. Idem, p. 332. 136 Ibidem. 38 Putem crede ca Brancoveanu avea nevoie de un me§ter tipograf §i ca 1-a solicitat pe Antim in acest sens, dar a considera ca acesta din urma a invajat acest me§te§ug in Georgia natala, la Tblisi, dupa 1684, iar in 1691 a venit la Bucure§ti, Tnseamna sa ignoram cu totul episodul robiei din tinere^e a lui Antim -in favoarea caruia avem doua afirmatii explicite, de la doi autori demni de crezare - sau sa consideram ca, fund rascumparat, acesta s-a Tntors acasa. Aminteam mai sus ca §i Iorga respinsese, Tntr-un articol al sau, ideea cum ca Antim ar fifostrob137. Dar atunci nu se explica informa^ia lui Del Chiaro §i a lui Mihai §tefanovici §i Tnca multe alte lucruri. §i in acest caz Tnsa, se pune problema, daca Antim ar fi putut ajunge maestru in ale tipografiei instruindu-se la Tbilisi §i daca Brancoveanu sj-ar fi cautat un me§ter tipograf tocmai in Georgia, ceea ce ni se pare greu de crezut, daca nu imposibil. Pe de alta parte, faptul ca multe din car|ile tiparite de Antim Ivireanul sunt in grece§te §i poarta numele unor Tnalti ierarhi greci sau se adreseaza Tntregii Ortodoxii, nu se datoreaza neaparat faptului ca Dionisie (al Constantinopolului) §i Dosithei (al Ierusalimului) au vrut sa faca din tipografia de la Bucure§ti un Tnlocuitor al celei pe care nu ar fi putut sa o Tnfiinteze la Constantinopol, ci, mai degraba, celui ca interesele §i dorinjele lor convergeau cu cele ale lui Brancoveanu, sprijinitor generos al Ortodoxiei ecumenice §i doritor de a vedea Tnaltarea culturala §i spirituala a tarii sale. E adevarat ca Antim a ridicat me§te§ugul tipografiei la perfectiune, dupa marturia lui Del Chiaro, ca realizarile lui tipografice pot fi oricand comparate cu cele ale apusului european, §i ca el „excela printr-un rafinament de imprimare in grece§te eel putin egal oficinelor venetiene."138 Dar nu e mai pu^in adevarat ca majoritatea car|ilor, totu§i, se adresau lumii romane§ti. Iar perfectiunea artei tipografice antimiene era o glorie romaneasca a epocii brancovene§ti. Dosithei a folosit tipografia condusa de Antim pentru anumite editii monumentale pe care numai aici, la Bucure§ti, sau la Venetia le-ar fi putut tipari. Dar e sigur ca in Jara Romaneasca Ti era mai u§or. §i acesta nu este singurul motiv pentru care a ales Bucure§tiul. Caci ora§ul era pe atunci un punct strategic in apararea Ortodoxiei, centrul Ortodoxiei, de unde cardie puteau pleca atat spre Grecia, cat §i spre sudul sau estul slav sau spre rasaritul ortodox grec, arab §i georgian. „Cu banii lui Brancoveanu se duse astfel un razboi teologic Tnver§unat, cu arme grece§ti masive. Atata teologie greoaie nu pornise niciodata din tarile noastre, ca sa zdrobeasca Tntariturile eel or de alta lege"139, scria N. Iorga. In aceste conditii, Antim a fost tipograful ideal atat pentru Dosithei, cat §i pentru Brancoveanu. Hrisant Nottaras va dori §i el sa Tnfiinteze o tipografie la Constantinopol „prin anul 1713", iar „ Antim Ti fagaduie§te procurarea literei de care se va sim^i nevoie"140, mentionand 137 N. Iorga, Despre Antim Ivireanul, art. cit, p. 614. 138 Gabriel §trempel, op. cit., p. 70. 139 N. Iorga, Istoria literaturii romdne... , ed. 1969, op. cit., p. 56. 140 Pr. N. §erbanescu, Antim Ivireanul tipograf, art. cit., p. 698. 39 §i faptul ca era vorba de o tiparnita noua, ceea ce dovede§te ca mai functionasera §i altele Tnainte. In fine, o dovada ca Antim era tipograf la venirea in Jara, ar fi ca „nu, de tanarul Andrei nu avea nevoie Brancoveanu ca «Invatat poliglot», ci ca me§ter al tiparului, ca unul care Isj stabilise faima de iscusit In ale «slavitului me§te§ug» (cum II numea Insu§i Antim - n.n.)"141. Cu aceasta concluzie putem sa fim de acord. Insa, deocamdata, ipoteza instruirii lui Antim In ale tipografiei acasa, In Iviria, nu ne convinge. Pentru ca, daca la 1684 Antim se initia In arta tipografica la el acasa (de catre cine?), nu vedem ce rost mai avea parasirea tarii sale natale spre 1690, cand era deja la o varsta inaintata, §i nici nu in^elegem cand mai avea timp sa se afirme, unde §i cum ar fi putut sa fie cunoscut de catre Dosithei sau de unde sa fi auzit Constantin Brancoveanu despre el, precum nu vedem nici cand ar fi avut timp sa invete limba romana. Na§te a§adar o avalan§a de interogatii aceasta teza, care nu le poate oferi niciun raspuns. Nu numai V. Molin este de parere ca Antim Ivireanul a invatat meseria de tipograf in alta parte, Inainte de a fi chemat la noi. Gabriel §trempel scrie, in prefata la edi^ia din 1972 a Didahiilor: „N. §erbanescu inclina sa creada ca Antim a invatat arta tipografica la Moscova sau la Kiev."142 Acelasj lucru II sustine §i F. Djindjiha§vili143. Dar In articolul §i la pagina indicata de §trempel144, §erbanescu nu spune acest lucru, ci numai ca „mai aproape de adevar mi se pare insa parerea, dupa care, Antim a inceput sa lucreze intr-o tipografie din afara de hotarele tarii noastre. Unde? Nu se poate §ti din lipsa de izvoare"145. §i adauga un argument, §i anume ca independen^a materiala pe care §i-o dobandise inainte de a veni la Bucure§ti - idee sugerata In scrisoarea catre Brancoveanu - nu o putea avea, eel mai probabil, decat lucrand ca tipograf146. Ideea ca Antim ar fi deprins arta tiparului in Rusia apartine, se pare, unui cercetator ruso-georgian, despre care Djindjiha§vili spune ca „0. Gvincidze opineaza ca Antim ar fi putut Invata arta tipografica la Ia§i (...) sau mai curand in Rusia, ca dovada ca tot acolo §i-a insusit §i limba slavona"147. Dar nu dispunem de date concrete care sa ne demonstreze ca Antim ar fi trecut prin Rusia sau prin Ucraina. Aceasta idee a fost preluata §i in actul de canonizare, unde se afirma ca: „se inclina sa se creada ca a fost ucenic In tiparnite kieviene sau la Moscova, unde pe langa me§te§ugul imprimarii, §i-ar fi Insusjt §i limbile slava bisericeasca §i rusa"148. 141 Virgil Molin, Unde a irtvafat Antim Ivireanul... , art. cit., p. 841. 142 Gabriel §trempel, loc. cit., p. X. 143 F. Djindjiha§vili,^ln/z'»2 Ivireanul... , op. cit., p. 24. 144 Anume: N. §erbanescu, Antim Ivireanul tipograf, art. cit., p. 694. 145 Pr. N. §erbanescu, Antim Ivireanul tipograf, art. cit., p. 694. 146 Ibidem. 147 F. Djindjiha§vili,^lnft'»2 Ivireanul... , op. cit., p. 26. *** Proclamarea solemna a canonizarii Sfdntului lerarh - Martir Antim Ivireanul, art. cit., p. 162. 40 Limba slava o putea Invata §i la Constantinopol sau in Tara Romaneasca149, chiar daca se pare ca §tia §i „o slavona de «culoare» ucrainiana"150, ceea ce Tnsa putea sa deprinda §i in alta parte decat in Ucraina. N. §erbanescu propunea Tnsa o alta ipoteza sj anume posibilitatea ca Antim „sa fi vazut sj Venetia, facand cuno§tin{a - poate, in unele privinte, destul de apropiata - cu me§te§ugul tipograficesc - in floare in acest ora§"151, in ciuda faptului ca Del Chiaro nu aminte§te nimic despre acest lucru. §i credem noi, ca „florentin a§ezatin Venetia"152, acesta ar fi trebuit sa aiba in vedere acest amanunt. Tot el este de acord sj cu o alta teorie expusa mai sus, aceea ca Dosithei a vrut sa Infiinteze tipografie greceasca la Bucuresji, scop In care 1-a Indemnat, Tmpreuna cu Dionisie Seroglanul, pe domnitorul Constantin Brancoveanu, sa-1 aduca pe Antim In Jara153. N. §erbanescu aduce in discutie §i faptul ca numele lui Mitrofan nu apare in pomelnicul Tntocmit de Antim §i acesta nu face niciodata nicio aluzie la fostul episcop de Hu§i In cardie tiparite de el, lucruri care „ma fac sa cred ca Antim fusese ini^iat In acest me§te§ug, eel putin pana la o anumita treapta, In alta parte decat la tipografia lui Mitrofan de la Mitropolia din Bucuresji. . ,"154. Faptul ca mitropolitul Ungrovlahiei nu II Inscrie spre pomenire pe Mitrofan, poate avea Insa cauzele pe care le-am expus anterior, dar nu pe aceasta argumentatie ne-am baza In primul rand, pentru a dovedi ca nu de la Mitrofan a deprins Antim, In primul rand, tainele tipografiei, ci pe dovezile despre existen^a §i functionarea succesiva a unor tipografii clandestine la Constantinopol, In care Antim ar fi putut sa fie instruit. Un alt cercetator al vie^ii lui Antim Ivireanul sustine ca a existat tipografie la Constantinopol: „Helladius §i al^i contemporani spun Intr-adevar ca In timpul lui Brancoveanu nu se afla tipografie In Grecia. Dar tot Helladius este acela care ne relateaza ca, in anul 1627, calugarul Metaxa izbutise sa aduca §i sa instaleze In Constantinopol o tipografie din Anglia. Cercetari mai recente fac dovada ca In Turcia existau tiparnite cu caractere ebraice, in anul 1503, grece§ti, In 1638, §i armene§ti, In 1690. In Siria, sub influenza cre§tina, se semnaleaza tiparirea unei Psaltiri In limba siriaca, In anul 1610. Nu ni se pare de mirare ca pentru alte nationality §i in special pentru cele de religie cre§tina sa fi existat tiparni^e Intr- un loc sau altul. Ca aceste tiparnite vor fi lucrat cu greu §i sporadic, o credem; dar Antim, omul de carte §i el Insusj fauritor de zat §i de tease, nu va fi trebuit sa mearga pana la Venetia ca sa deprinda me§te§ugul tiparului. . ,"155. 149 Cf. Dan Horia Mazilu, Introducere ... , op. cit, p. 1 1. 150 Ibidem. 151 Pr. N. §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul... , art. cit., p. 772. 152 N. Iorga, Despre Antim Ivireanul, art. cit., p. 613. 153 Pr. N. §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul... , art. cit., p. 772-773. 154 Idem, p. 775. 155 Mihail-Gabriel Popescu, op. cit., p. 13. 41 Acest fapt, al existenjei la Constantinopol a unei tipografii aduse din Anglia, Tl sustine §i N. Iorga: „Prin Nicodim Metaxas, originar din Chefalonia, §i cu ajutorul agentului englez, care de multa vreme juca un mare rol pe langa Poarta, el (patriarhul Chiril Lukaris - n.n.) face sa i se aduca pe o corabie, din Anglia, slove grece§ti, turnate chiar la Roma, pentru tipografia de care avea de gand sa se slujeasca Tmpotriva iezuitilor. . . "156. Un alt studiu reitereaza ideea ca „In secolul al XVI-lea, in Imperiul Otoman existau deja tipografii evreie§ti, sarbe§ti §i chiar una albaneza, dar grecii T§i tipareau carfile Tnca in Italia. Prima tipografie greceasca a fost adusa la Constantinopol din Anglia, prin mijlocirea patriarhului Chiril Lucaris, in anul 1627. Cel ce a adus-o din Londra a fost un oarecare Nicodim Metaxas. Acest lucru a provocat mari conflicte Tntre greci, turci §i iezuiti"157. Aceasta ipoteza aduce in prim-plan faptul ca Antim s-ar fi putut initia in arta tipografica chiar la Constantinopol, lucru care ni se pare, deocamdata, eel mai plauzibil. De§i se cunosc asprimea stapanirii otomane §i represaliile sangeroase §i pline de cruzime de care erau in stare turcii, nu e mai putin adevarat ca popoarele cucerite - §i mai ales grecii - se simjeau sufocate de ace§ti cuceritori care erau de alta lege decat ele, nu insa §i anihilate sau reduse la supunere sau ascultare oarba. O oarecare libertate de mi§care §i de gandire exista in tot imperiul otoman, In mediile creatine, cu toata ura §i resentimentele turcilor. A§a se poate explica de altfel faptul ca vechile Patriarhii, de Constantinopol, de Ierusalim, de Antiohia §i de Alexandria, aflate sub ocupatie musulmana, cu toate ca sufereau nenumarate neajunsuri din partea turcilor, mergand pana la torturarea §i uciderea patriarhilor (§i patriarhul ecumenic Chiril Lukaris, de care vorbeam pu^n mai devreme, a fost unul dintre martiri, care a murit inecat de turci), §i-au continuat activitatea pana astazi, activitate care a presupus totdeauna - deci inclusiv In timpul imperiului otoman - misionarism cre§tin ortodox, daca nu pe fa^a, eel pu^n in ascuns. §i e imposibil ca, odata cu descoperirea tiparului, unul dintre aspectele acestui misionarism martiric sa nu fi fost §i tiparirea §i raspandirea de caiti necesare credincio§ilor, in ciuda interdicjiei determinate de suspiciunea §i superstitiile turce§ti. E greu de crezut ca o cultura atat de bogata cum este cea greco-ortodoxa, sa se fi dezvoltat in absenja tiparului, bazandu-se numai pe tipografiile din Venetia (unde grecii formasera o comunitate destul de puternica), Jara Romaneasca §i Moldova (^ari care foloseau greaca drept limba de cult), care nu le puteau satisface nevoile interne. Ne repetam aici, insa credem ca, atunci cand ierarhii greci apelau la tipografii aflate in Venetia, Ia§i sau Bucure§ti, o faceau mai ales pentru a pregati aparitia unor tomuri masive §i elegante, pe care tiparnitele mai pu^n preten^ioase, utilizate pe ascuns In imperiul otoman, nu le puteau realiza. Astfel incat se poate spune ca Antim Ivireanul avea condyle necesare pentru a invaja tiparul la Constantinopol, intr-o tipografie a Patriarhiei ecumenice, in situatia in care a 156 Nicolae Iorga, Bizanf dupaBizanf, Ed. Enciclopedica Romana, Bucurejti, 1972, p. 160. Pr. Daniel Benga, Marii reformatori luterani $i Biserica Ortodoxa. Contribufii la tipologia relafiilor luterano-ortodoxe din secolul al XVI-lea, Ed. Sofia, Bucurejti, 2003, p. 404, n. 1457. 42 fost §i a stat acolo mai mult timp. In niciun caz nu ar fi putut Tnvata Antim meseria de tipograf Tntre 1689-1690 de la Mitrofan - iar in 1691 sa fie numit in fruntea tipografiei! -, §i nici Dosithei nu ar fi adus cu sine la Ia§i un „neofit", de la o a§a de mare departare, daca acesta nu ar fi fost catusj de putin initiat §i nu ar fi probat calitati indiscutabile ca ucenic. Ipoteza aceasta, a stagiului constantinopolitan al lui Antim, timp in care sj-ar fi Tnsusjt §i arta tipografica, este luata in calcul sj de Djindjihasvili, care Tnsa nu o considera valabila, dar care afirma ca: „numero§i cercetatori romani §i georgieni, bazandu-se pe faptul ca Antim a petrecut multa vreme la Constantinopol, considera ca Antim ar fi lucrat aici ca tipograf'158; indicand mai multe nume, Tntre care S. Kurdghela§vili sustine ca patriarhul Dosithei a Tnfiintat o tipografie la Constantinopol, in 1670159, „iar Antimoz (numele ivirean al lui Antim - n.n.) a fost adus la curtea patriarhiei Ierusalimului cu patru ani inainte (in 1666), deci el a inva^at tot acolo tiparul, probabil pe langa tipograful Mitrofan din Valahia"160. Nu §tim Tnsa in aceasta situate, daca „tipograful Mitrofan din Valahia" a fost la Constantinopol in acea perioada sau daca e vorba de alt Mitrofan decat de eel care a fost episcop de Hu§i §i apoi de Buzau, intrucat, personal, nu am gasit aceasta informatie despre Mitrofan. Anul 1666 corespunde cu varsta de 16 ani la care Djindjihasvili crede ca Antim a cazut rob la turci, dar acest lucru fie ar infirma ipoteza robiei, fie ar insemna ca in acelasj an, el a fost rascumparat de Dosithei sau de altcineva de la Patriarhia Ierusalimului. Iarasj nu §tim ce documente a folosit cercetatorul georgian pomenit mai sus, cand afirma ca Dosithei a infiintat tipografie la Constantinopol in 1670. Dar acest lucru nu ni se pare cu totul exclus. Neavand Tnsa libertatea de mi§care dorita de aspiratiile sale, §i, mai ales, vrand sa supravegheze indeaproape tarile ortodoxe amenin^ate de prozelitismul catolic §i protestant, acesta a venit §i a stat foarte mult la Bucure§ti, folosindu-se de tipografiile muntene§ti dar §i de cele moldovene§ti. Am spus ca nu ni se pare exclus ca Dosithei sa fi infiintat tipografie la Constantinopol, pentru ca, Intr-o scrisoare datata 1 septembrie 1712, catre Patriarhul Hrisant Nottaras al Ierusalimului, Antim Ivireanul h scria ca nu poate sa Ti trimita tipar pentru „noua tipografie" (subl. n.) greceasca pe care acesta intentiona sa o infiinteze la Constantinopol, pentru ca ceea ce h ramasese din tipar era stricat161. Aceasta demonstreaza ca mai functionasera §i alte tipografii la Constantinopol, caci dezideratul lui Hrisant nu era un pionierat, ci existasera, desigur, precedente notabile. 158 F. Djindjihajvili, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 25. 159 S. Kurdghela^vili, Istoria tipografiei georgiene (in limba rasa), Ed. Grazia Sovietica, Tbilisi, 1959, p. 31, apud. F. Djindjihasvili, Antim Ivireanul ... , op. cit., p. 25. 160 F. Djindjihasvili, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 25. Cf. Diac. Asist. I. Ramureanu, Luptator pentru Ortodoxie, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LXXIV, (1956), nr. 8-9, p. 851. 43 Un an mai tarziu, in 1713, Antim Ti scrie din nou lui Hrisant, anunjandu-sj bucuria pentru faptul ca acesta gasise un tipograf destoinic §i oferindu-se sa Tl ajute in a se desavarsj in aceasta meserie162. Acest lucru dovede§te ca tipografii cu adevarat stapani pe aceasta arta se gaseau foarte rar. Antim Ivireanul a avut o parere foarte inalta despre me§te§ugul tipografiei, caci scria in A§ezamdntul Manastirii Tuturor Sfinfilor (azi, Manastirea Antim), pe care a avut grija sa o inzestreze cu tipografie: „Las cu blestem §i aceasta: sa aiba datorie tipograful sa invete me§ter§ugul tipografiei unul dupa altul, pentru ca sa nu piara acest me§ter§ug din {ara, nici sa se paraseasca lucrul caitilor pentru folosul tarai sj pentru ajutoriul casei"163. Aceasta este o dovada in plus ca meseria de „tiparnic" nu era una Tntamplatoare, ci era strans legata de crezul Tntregii sale vie^i. De aceea Tnclinam sa credem ca era o Tndeletnicire veche a lui Antim, mai veche decat sosirea lui in Jara Romaneasca. I. 4. ANTIM IVIREANUL IN JARA ROMANEASCA INTRE 1691 SI 1716 Prima atestare a prezen^ei lui Antim Ivireanul in Jara Romaneasca are loc cu prilejul tiparirii unei car|i parenetice, tradusa in neogreaca de ieromonahul Hrisant Nottaras - viitorul patriarh al Ierusalimului §i nepotul lui Dosithei -, intitulata „A lui Vasile Macedoneanul, imparatul grecilor. Capete indemnatoare §asezeci §i §ase, catre fiul sau Leon eel Intelept...", semnata, ca tipograf, de „Antim ieromonahul"164. In acela§i an in care este tiparita aceasta carte, conducatorul tipografiei de la Mitropolie, Mitrofan, este numit episcop de Buzau §i transferat la noua sa re§edin^a, luand o parte din utilaj Impreuna cu el iar In fruntea tipografiei este a§ezat Antim. In opinia noastra, aceasta mi§care este una premeditata §i ea incurajeaza, credem noi, teoria ca Antim a fost adus in Jara datorita talentului sau tipografie. Astfel ca prima carte tiparita de Antim, ca §i conducator al tipografiei, este, in grece§te, „Slujba Sfintei Paraschiva §i a Sfantului Grigorie Decapolitul", aparuta In 1692, In conditiile refacerii utilajului tipografie, dupa plecarea lui Mitrofan la Buzau165. Ieromonahul tipograf Antim ramane in aceasta calitate pana in 1694, cand este transferat la Manastirea Snagov, impreuna cu o parte din utilaj, pentru a pune bazele unei 162 Ibidem. 163 Opere, p. 336. 164 q£ j Bianu §i Nerva Hodoj, Bibliografia romaneasca veche, (1508-1830), t. I, Ed. Academiei Romane, Bucurejti, 1903, p. 324-326.. 165 Cf. Gabriel §trempel, loc. cit., p. XI. 44 noi tipografii, probabil „din donn^a lui Antim de a dezvolta tipografia, dupa planurile lui Brancoveanu"166. De§i este mentionat ca egumen al Snagovului abia in 1696, este de presupus ca, dintru Tnceput, de la mutarea sa aici, a fost avansat in aceasta treapta, Tntrucat Tntre 1693 §i 1696 nu figureaza altcineva pe lista egumenilor din aceasta manastire167. In plus, in scrisoarea catre Constantin Brancoveanu, din 13 ianuarie 1712, Antim preciza ca nici Mdndstirea Snagovului o am luat-o cu de-a sile §i ca am lucrat (in) 7 ani 168, ca egumen sj tipograf169, In aceasta manastire, adica din 1694 pana In 1701, cand s-a Intors la Bucuresji, reluandu-§i activitatea la tipografie, desj a ramas cu titlul de egumen al Snagovului Inca trei ani. in aceasta calitate de stared figureaza In documente pana la 21 mai 1704170. Este de presupus ca tiparni^a Mitropoliei sa nu fi functionat prea bine fara el §i sa se fi dovedit stringenta rechemarea lui, dar acestui posibil motiv i se adauga altul, despre care ajungand mitropolit, va spune aluziv - In aceeasj scrisoare menjionata anterior - adresandu-se domnitorului: macar ca mariia ta nu pohtiiai sa es de acolo [de la Manastirea Snagov], iar cine au fost pricinuitorii esirii mele vor da seama inaintea lui Dumnezeu 171. §trempel Inainteaza - fara dovezi Insa - ipoteza unor intrigi Jesute de posibila invidie a lui Mitrofan de Buzau, care ar fi determinat plecarea de la Snagov §i „o modesta activitate tipografica In viitorii patru ani, pana la alegerea lui Antim ca episcop de Ramnic. In schimb, Buzaul va cunoa§te o mare dezvoltare culturala §i, mai ales, tipografica. (...) De observat, de asemenea, ca odata cu dispari^ia lui Mitrofan In 1702 §i cu plecarea invidiosului Damaschin din Bucure§ti, pe scaunul ramas vacant prin moartea lui Mitrofan, steaua lui Antim va urea vertiginos spre zenit"172. Despre activitatea lui Antim, atat ca tipograf, cat §i ca egumen §i apoi episcop sj mitropolit, vom discuta detaliat In a doua parte a lucrarii de fata §i de aceea lasam la o parte acum alte amanunte legate de aceste etape din viaja sa, preocupandu-ne numai de enunjarea principalelor evenimente §i de Imprejurarile ascensiunii sale In Biserica §i In cultura romaneasca. Dupa ce, Intre 1701 §i 1705, Antim a stat la Bucure§ti §i a tiparit car|i, la 16 martie 1705 a fost ales episcop al Ramnicului. Evenimentele s-au succedat Intr-un mod nea§teptat - care 1-a luat §i pe el prin surprindere, dupa cum va marturisi mai tarziu -, Intrucat numirea sa nu a fost una obi§nuita, ci a survenitln urma depunerii din treapta a fostului episcop, Ilarion, acuzat de asociere cu ereticii catolici. Actul de caterisire al acestuia men^iona: „Fiindca 166 Gabriel §trempel, op. cit, p. 81. 167 q£ pr ]\fjcujae ^erbanescu, Istoria Mdnastirii Snagov, Bucurejti, Institutul de Istorie Na^ionala, 1944, p. 1 12, apud. Idem., p. 418, n. 20. 168 Opere, p. 227. 169 A se vedea si Mihail-Gabriel Popescu, op. cit., p. 15. 170 Cf. Gabriel §trempel, loc. cit., p. XIII. 171 Opere, p. 227. 172 Gabriel §trempel, op. cit., p. 123. 45 Ilarion, fostul episcop al Ramnicului a cazut in mai multe culte..., pe care §i el cu gura lui le-a marturisit: Tntai: el a consimtit §i papistasji au construit biserica chiar in ora§ul Ramnic; al doilea: la mormintele ortodocsjlor care se afla in Sfanta Biserica a Episcopiei, a consimtit §i papistasji au Ingropat trupuri de papistasj, adica trupuri de eretici §i de schismatici. . ,"173. In urma scoaterii din scaunul episcopal al lui Ilarion, s-a hotarat alegerea unui nou episcop al Ramnicului, alegere care s-a facut de catre un sobor arhieresc la Mitropolie astfel, dupa cum s-a consemnat: „De vreme ce Prea Sfanta Episcopie de la Ramnic au ramas fara de al ei adevarat episcop, pentru ca episcopul Ilarion, care au fost la acea episcopie s-au caterisit dupa pravila §i s-au scos, §i din eparhia aceasta s-au lipsit; ci sa nu fie aceasta Sfanta Episcopie a Ramnicului far' de pastor, am dat voe celor ce aicea s-au aflat arhierei, cu sfatul §i cu voia prealuminatului §i Inal^atului, mariei-sale domnului nostru Io Constantin Basarab voevod, domnul Jarii Romanesji, ca sa faca socoteala ori pre care ar alege §i ar afla obraz vrednic, ca sa fie chivernisitoriu acesjii Sfinte Episcopii. 173 Cf. Pr. Niculae §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul, 1716 - septembrie - 1966, art. cit., p. 777, nota 28. Tot aici se men^ioneaza ca acest act de caterisire, precum si trecerea sa in randul simplilor monahi nu a fost pus in practica, ci „de la episcopie insa a fost scos si cu rangul de arhiereu-episcop a fost trecut stare^ la Snagov, unde, documentar, se intalneste intre: 10 aprilie 1707 si 22 august 1712" (Ibidem). Ilarion are insa si aparatori: „In aceste vremuri de lupta apriga intre rasaritul ortodox si apusul catolic, episcopul Ilarion al Ramnicului va fi parut suspect patriarhului Dositheiu, care mai mult sta la curtea din Bucuresti. El il cunostea bine pe Ilarion, ii va fi cunoscut apucaturile, ba poate si oarecari antipatii contra grecilor..." - cf. Atanasie Mironescu, Sfanta Episcopie a Ramnicului — Noul Severin in trecut si acum..., Bucuresti, 1906, p. 84, apud. Gabriel §trempel, op. cit., p. 136, nota 2. §trempel isi insuseste acest punct de vedere conform caruia Dositei „a cerut lui Brancoveanu scoaterea din scaun si caterisirea episcopului" (Ibidem) - afirmand, cu oarecare malice, ca „Dosithei nu auzise de ecumenism" (Ibidem) - si sus^ine ca Ilarion semna inca documente oficiale ca episcop, dupa depunerea sa, ca de exemplu un zapis „dat de « Ilarion episcupul, nastavnecul Sfintei Manastirii Snagovul » impreuna cu intregul sobor. Semneaza « Ilarion episcop, proin Ramnic », iar la stanga, pu^in mai jos, in greceste: « al Ramnicului Anthimos ». Modestie si deferen^a fa^a de Ilarion, predecesorul sau, probabil mai varstnic" (Ibidem). De altfel si Radu Greceanu men^ioneaza ca, in 1707, la sfin^irea Manastirii Sf. Gheorghe din Bucuresti, care a avut loc in ziua praznuirii Sfin^ilor Apostoli Petru si Pavel, pe langa noul patriarh Hrisant al Ierusalimului, au participat si „Dionisie Tarnoveanul, Climentu Andrianopoleos, Afxentie Sofiianul, Maxim Ierapoleos, Neofit Sevastiie, Mitrofan Nisis, Macarie Varnis, Anthim episcopul Ramnicului, Ilarion proin episcopul Ramnicului" - cf. Cronica. Cronicari munteni, 3 , Ed. Minerva, Bucuresti, 1984, p. 145. Deci Ilarion era inca la mare cinste, desi fusese scos din scaunul episcopal pentru ascociere cu ereticii - in condi^iile in care, cu numai cinci ani in urma, in Transilvania se semnase „unirea" cu Roma a unei par^i din clerul ortodox, iar rela^iile cu catolicii erau dezastruoase. Aceasta cinste s-ar putea datora - daca ii credem pe aparatorii lui Ilarion - faptului ca Dositei a insistat poate mai mult pentru inlaturarea sa, decat ar fi fost cazul. Am vorbit despre toate acestea, pentru a observa mai tarziu, cu cata cruzime a fost tratat Antim Ivireanul, in comparable cu Ilarion, desi acuza^iile impotriva lui nu erau lucruri concrete, ci numai inven^ii si abera^ii. 46 §i adunandu-se ei in Biserica Sfintei Mitropolii . . . Tntai pre egumenul chir Antim de la Snagov, al doilea pre duhovnicul chir popa Ioasaf, al treilea pre chir Macarie protosinghelul174, care s-au aratat a fi mai de folos la aceasta Sfanta Episcopie. Drept aceasta i s-a scris numele lor Tntru aceasta condica. Martie 16 leat 7213 [= 1705]. Fost al Sofiei Metodie. Fost al Adrianopolei Climent, al Pogonianei Euthimie"175. Cu sfatul sj cu Tnvoirea mitropolitului sj a domnitorului a§adar, Antim Ivireanul a fost ales episcop al Ramnicului. Slujba hirotonirii Tntru episcop s-a {inut a doua zi, pe 17 martie, dupa cum Tnsusj a notat in Asezamdntul Manastirii care astazi Ti poarta numele: La 17 zile ale lui martie, in zioa Sfdntului Alexie omul lui Dumnezeu, sa se imbrace un sarac cu camasa, cu izmene si cu brdu; sa i se dea si 30 de bani.(...) La acestea sa se cheltuiasca taleri 4, pentru caci in zioa pomenirei sale m-am hirotonit arhiereu 176. In aceasta demnitate a ramas Antim pana in ziua de 22 februarie 1708, cand a urcat cea mai Tnalta treapta ierarhica, ajungand Mitropolit al Ungrovlahiei, in urma mor|ii batranului mitropolit Teodosie, la 27 ianuarie 1708. Acesta a lasat prin diata ca sa-i urmeze in scaunul mitropolitan Antim, episcopul de Ramnic, dorin^a care a fost acceptata §i Tmplinita. lata cum descrie Radu Greceanu evenimentele premergatoare Tntronizarii §i Tntronizarea lui Antim: „cand au fost cursul anilor da la Hristos 1708 §-au dat ob§teasca datorie §i preasfintitul parinte mitropolitul tarii kir Theodosie, carele mult bolind, atat de slabiciunea batranetelor cat §i alta osibita a trupului boala §i viind ceasul eel hotarat al zilelor, au adormit in Domnul la luna lui ghenarie 27, iar arhiereu ^arii 40 de ani [a fost]. Dupa ce deci au raposat, gatind toate cele ce au trebuit ale pogribaniii, au mersu a doao zi mariia-sa prealuminatul domnu chemand §i pre amandoi patriarch: eel da la Alexandriia §i eel da la Ierusalim, de au fost in slujba pogribaniii §i to^i arhiereii ca^i s-au adunat aici, preoti, egumeni §i alta mul^ime de norod, atat bisericescu cat sj mirenescu, 1-au slujit in Sfanta Mitropolie cu cinste mare, luandu-§i to^i cre§tinii iertaciunea cu sarutarea sfintei lui maini. Dupa aceia deci s-au suit in casele vladice§ti §i Tmpreuna cu sfin^ii patriarhi §i arhierei, cu toata boierimea, dupa ce deci mariia-sa voda in casa au Tntrat cu cei mai de sus pomeniti, au Tnceput a vorovi pentru alegere de vladica, ca sa puie, pentru ca sa se pastoreasca turma lui Hristos cea pravoslavneca; fiind dar cu diiata raposatului parinte mitropolit kir Theodosie, ales ca sa ramaie in urma lui pastoriu sfin^ii-sa parintele ramniceanul kir Anthim, care acea diiata Tnaintea tuturor scotandu-se de s-au citit, a§a cu un 174 Despre acesta N. §erbanescu afirma ca ar fi eel asezat spre pomenire de catre Antim, in Aqezamdntul Manastirii Tuturor Sfinfilor - cf. Mitropolitul Antim Ivireanul... , art. cit, p. 777-778. 175 Cf. Condica sdnta, p. 98-99, apud. Gabriel §trempel, op. cit., p. 137. §trempel opineaza ca „cei trei arhierei semnatari nu sunt singurii participant la alegere. Ei au fost, dupa opinia noastra, arhiereii care au consacrat alegerea, prin punerea mainilor, scutindu-1 pe Teodosie [mitropolitul] de o slujba obositoare si suplinind absen^a lui Damaschin de la Buzau, greu de deplasat la inceput de primavara, cand drumurile erau desfundate" (Idem, p. 138-139). 116 Opere, p. 333. 47 cuvant toti au zis catra mariia-sa voda, atat parin^i patriarsji, cat §i alti arhierei §i boieri ca: precum batranul pastoriu raposatul parinte au hotarat sj au ales pa acel pomenit episcop ramnicean, el sa fie arhiereu §i vladica, iar nu altul, §i a§a vazand mariia-sa ca toti a§a afla sj gasescu sa fie, 1-au chemat acolo in casa cea vladiceasca §i i-au dat carja"177. In consecinta, domnitorul a trimis scrisori la Patriarhia Ecumenica, cerand sa se faca „metathesis" (transferare) §i „ecdosis" (Tnscaunare), „§i a§a la fevruarie 21 dni, i s-au facut metathesis de la episcopiia Ramnecului la vladiciia tarii. Dupa aceasta deci, a doao zi, la fevruoarie 22 dni, dupa ce mariia-sa voda de la liturghie au ie§it, slujind liturghia parintele patriarhul Alexandrias [al Alexandriei], fiind duminica cea dentai a postului care tis Orthodoxias [a Ortodoxiei] sa nume§te, au trimis mariia-sa pa dumnealui §tefan Cantacuzino marele postelnic, cu carata cea frumoasa domneasca §i cu alaiu frumos la Sfanta Mitropolie, da 1-au proscalisit sa vie la curte, pa carele aducandu-1 pa scara cea mare pen divan, s-au Tmpreunat cu mariia-sa voda, sarutandu-i mana §i facandu-i frumoasa oratie da pastoriia ce i s-au dat, iproci"178. Ni s-a pastrat predica de la Tntronizarea sa ca mitropolit, in care Antim fagaduia sa va fiiu de mdngdiare la scdrbele robiei cei vavilonesti a lumii acestiia, ca Ieremia norodului lui Dumnezeu si ca Iosif, al unsprezecelea fecior al patriarhului Iacov, egiptenilor; si dimpreuna cu dumneavoastra sa pdtimesc la toate cdte ne aduce ceasul si vremia, pentru care lucru am datorie sa priveghez cu osdrdie si far ' de lene, zioa si noaptea si in tot ceasul, pentru folosul si spaseniia tuturor de obste, invafdndu-va si indreptdndu-vd cu jrica lui Dumnezeu, pre calea cea dreapta 179. A fost providenjiala aceasta Tnscaunare a lui Antim Ivireanul ca Mitropolit al Ungrovlahiei in Duminica Ortodoxiei, fiind ca un semn profetic al celor pe care avea sa le Tmplineasca in slujba Bisericii, cu rasfrangeri benefice in tot Orientul ortodox. Despre aceasta predica, Gabriel §trempel spunea: „Este interesant de observat ca predica a fost rostita in romane§te, desj la aceasta solemnitate erau prezenji cei doi patriarhi aminti^i §i, cu siguran^a, alji arhierei greci. Era nu numai un gest de deferen^a fata de domn §i de considerate fata de boierii de tara prezenti, ci §i o demonstrate de stapanire a limbii romane, pe care o socotea capabila sa exprime simtaminte tot atat de Tnalte ca §i limba greaca"180. In aceasta didahie inaugurala, pentru calitatea sa de Mitropolit al Ungrovlahiei, Antim pornea de la un verset ce va deveni leit-motiv pe parcursul predicii, §i anume Venifl dupa Mine si voiu face pre voipascari de oameni (Mt. 4, 19). Trebuie remarcat Tnsa, ca in Duminica Ortodoxiei, in care a fost hirotesit mitropolit, dupa marturia lui Radu Greceanu, nu se cite§te din Evanghelia dupa Matei, ci din Evanghelia dupa loan 1, 43-51, in care se vorbe§te despre chemarea la apostolat a Sfintilor 177 Radu Greceanu, Cronicari munteni, 3, op. cit, p. 151-152. 178 Idem, p. 152. 179 Opere, p. 7. 180 Gabriel §trempel, op. cit., p. 171. 48 Filip §i Natanael §i despre descoperirea faptului ca Mantuitorul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Tntrupat. Noul mitropolit a sintetizat cele opt versete din pericopa evanghelica de la loan printr-un verset de la Matei - dupa cum am vazut - dezvoltand cu „elocvenJa, poezie sj patos, nedepasjta pana in zilele noastre"181, o predica despre chemarea apostolica, fund el Tnsu§i in acea zi chemat de Dumnezeu sa slujeasca in calitate de mitropolit, de pastor al Tntregii turme cre§tine§ti a Ungrovlahiei, eel ce avea sa devina „apostolul §i martirul Antim Ivireanul"182. Aceasta predica este o adevarata bijuterie oratorica, construita cu multa arta §i tehnica retorica §i poetica, dar §i cu multa Tn^elepciune teologica, „un mic imn Tnchinat pastorului de suflete"1*3, aceeasj tema fund cea „pe care o alesese, cu multe decenii Tnainte §i Meletie Syrigos in predica rostita la Tnscaunarea lui Varlaam ca mitropolit al Moldovei"184 Antim dovedea Tntregii asisten^e justejea alegerii sale sj dadea masura pregatirii sale teologice §i a maiestriei artistice. Faptul ca a rostit discursul sau omiletic in romane§te este o dovada in plus a con§tiintei sale ca a devenit arhipastor al romanilor, ales de Dumnezeu in vremuri de cumpana ca sa fie „pastorul eel bun" §i nu unul dintre naemifi care lasd oile lor de le mdndncd lupii 185. Importanta pentru el era turma sa, nu prestigiul sau personal, pe care, daca 1-ar fi urmarit, ar fi putut foarte lesne sa rosteasca o la fel de iscusita predica in grece§te, in care i- ar fi fost mult mai u§or sa se exprime cu finete teologica, decat intr-o limba romana inca nedesavar§ita, pe care trebuia sa o §i creeze, in mare masura, ca limba literara, in acelasj timp ce !§i gandea §i scria discursurile, intr-un indoit efort demn de toata lauda. Despre acest lucru Iorga spunea: „Se pare ca dintre mitropolitii care i-au urmat - §i unii erau totu§i oameni cunoscatori §i iubitori de carte, pastori suflete§ti plini de ravna - nimeni n-a mai urcat treptele ce duceau catre amvon pentru a Intari §i mangaia In romane§te sufletele credincio§ilor"186. Antim Ivireanul nu a fost niciodata un oportunist, nu §i-a dorit demnita^i Inalte, dar atunci cand le-a primit, s-a straduit din rasputeri sa-§i implineasca datoria fata de cei care i- au aratat incredere. Cuvintele sale rasuna pana la noi ca o marturie §i ca un crez al vie^ii sale, de care nu s-a dezis niciodata: Eu aid, in lard, n-am vend de voia mea, nici de vreo saracie sau lipsa; nici mdnastirea Snagovului o am luat-o cu de-a sUa. lard ce am lucrat in 7 ani, ce am facut acolo (nu atdta din venitul casei, cat din sudor He fetii mele), lucrurile acelea marturisesc la 181 Idem, p. 170-171. " Teodor M. Popescu, Antim Ivireanul, apostol §i mucenic al dreptei credinfe, in rev. Biserica Ortodoxa Romana, LXXIV (1956), nr. 8-9, p. 863. 183 Dan Horia Mazilu, Noi despre ceilalfi. Fals tratat de imagologie, Ed. Polirom, 1999, p. 228. 184 Ibidem. ' Opere, p. 135. ' N. Iorga, Istoria literaturii romdne in secolul XVIII, ed. 1969, op. cit., p. 347-348. 49 top (...); iara incailea am esit cu cinste si nimeni nu mi-au luat seama, caci sa vedea ca am facut si am adaos, iara n-am stricat, iar nici datorie n-am lasat. La episcopiia Rdmnicului puiu martur vbi> jcpvipo/cap^ioyucoonu Qeov ca nici in visul mieu 6ev to etpavvdonKa sa mdfac arhiereu, cunoscdndu-md pe mine mai pacatos si mai nevrednic decdt tot, oamenii pamdntului. Iar de vreme ce 6 td irdvxa npog to ovjueipepou oijcouo/uou QeoQ, asa au vrut, sa radice, din pamdnt sarac si din gunoiu sa inalfe meser, vov KaOfjoL amov fievd apxcSvcov Aaou avvov, eu ce puteam face? viroTdy^v vcS Kco /cai l/ceteuoa ttVTOV. Am sazut si acolo trei ani, jdra doao luni. Ce am lucrat si acolo (nu atdta din veniturile casei), cat, iara, din osteneala si sudoareafepi mele, iaste tpavapov tolq ndoi. Esirea mea de acolo n-aufost cu voia mea. Eram odihnit cu atdta si mi-ajungea din destul necazurile ce petreceam; iar apoi am esit cu cinste si nici seama mi-au luat nimenea, nici datorie am lasat, ca asa ni-au slujit vremea. Mitropolia n-am luat-o cu sila, nici cu mite, nici cu rugaciuni. Faca-mi Dumnezeu rasplatire de va fi urmat vreuna din acestia, ci asa au fast placut inaintea Stapdnului Dumnezeu si au luminat pre mariia-ta si te-au facut opyavov la mijloc, de mi s-au facut mutare dintr-un scaun intr-altul. §i, stiind ca aceasta ovvatpaa iaste duhovniceasca, am pus osteneli peste osteneli intru toate si am trudit din zi din noapte sa inmuljesc talantul Domnului, pentru ca sa nu ma numar in rdndul lenesii slugi; si am si lit, dupaputinfa mea si dupa proasta ajungerea minpi mele, de am lucrat in viia Domnului, de nu ca eel de la al noaolea ceas, macar ca eel de la al unsprazecelea ceas si nadajduiesc va voiu lua de la Stapdn plata deplin „ ca iaste volnic pre al Sau ". §i acestia cdte am lucrat cu mdinile si cdte am grait cu limba, cine va vrea, sa le socoteasca fie 6p9ov XoyLOjdov dnpoocoOnoATJ-rrvog / /cai /card Qeov niciuna nu va afla ca sa nufie spre slava lui Dumnezeu, spre cinstea mariei-tale si spre falosul iarii 187. I. 5. UN MOMENT DE MARE CUMPANA Antim Ivireanul a cunoscut in Tara Romaneasca stapanirea a trei domnitori: Constantin Brancoveanu, §tefan Cantacuzino §i Nicolae Mavrocordat iar relatiile cu ace§tia au fost diferite. Cea mai lunga domnie, dintre toti ace§tia, a avut-o Brancoveanu, in timpul caruia, ca §i in urmatorii doi ani de domnie ai lui §tefan Cantacuzino, Antim s-a manifestat plenar. 187 Opere, p. 227-228. 50 Relatiile cu Mavrocordat au fost insa destul de tensionate §i acest ultim domnitor va fi §i autorul moral al Tncheierii vie^ii sale pamante§ti. §tefan Cantacuzino era simpatizat de mitropolit §i 1-a sprijinit, la randul sau, dar nu a avut parte decat de o foarte scurta domnie, fund mazilit in 1716 - ca §i predecesorul sau, cu doi ani Tnainte - de turci, care 1-au sj spanzurat in beciurile Tnchisorii din Istambul - ca „plata", spun mul^i, pentru amestecul sau in mazilirea §i uciderea lui Constantin Brancoveanu, caruia a cautat sa Ii ia tronul. Vom mai avea Tnsa prilejul sa discutam despre atitudinea lui Antim fata de §tefan Cantacuzino §i rela^ile cu acesta, precum §i despre motivatiile mitropolitului, In opinia noastra dezinteresate ca Intotdeauna sau interesate numai de soarta {arii §i a neamului romanesc, cand vom vorbi despre lucrarea parenetica pe care Antim i-a dedicat-o acestuia. Intorcandu-ne la relajia cu Brancoveanu, aceasta a stat, In cea mai mare parte a timpului, sub semnul Intelegerii, al simpatiei §i al respectului reciproc Intre cele doua mari personality ale culturii §i istoriei noastre. Constantin Brancoveanu 1-a a§ezat pe Antim in fruntea tipografiei bucure§tene §i apoi a sprijinit numirea sa ca egumen la Snagov, episcop de Ramnic §i mitropolit al Ungrovlahiei. In ceea ce prive§te sprijinirea Ortodoxiei §i Inaljarea prestigiului cultural al tarii, Jelurile celor doi erau comune §i, In opinia noastra, unul fara altul ar fi facut mai putin. Spre sfar§itul domniei lui Constantin Brancoveanu a aparut Insa un motiv de tensiune Intre domnitor §i mitropolit. Imprejurarile care au condus la aceasta racire a relatiilor au fost acelea In care turcii au declarat razboi rusjlor, ace§tia din urma avandu-1 ca aliat pe Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, dar sprijinindu-se §i pe promisiunea lui Constantin Brancoveanu de a trece de partea lor In timpul conflicrului - de§i oficial, el era supus turcilor, de la care obtinuse In 1703 firman de domnie pe via^a. In ascuns de turci, voievodul tinuse corespondent atat cu ru§ii, cat §i cu austriecii, fiind recunoscut principe al Imperiului habsburgic (1695) - cu drept de a se refugia In Transilvania In caz de pericol - §i decorat cu ordinul Sfanrului Andrei de catre tarul Petru eel Mare (1700)188. E limpede ca domnitorul muntean nu avea niciun fel de simpatie pentru turci, dar Incerca In acelasj timp sa duca o politica In^eleapta §i sa nu starneasca resentimentele §i mania acestora, a caror suspiciune §i neincredere erau §i a§a destul de mari. In batalia dintre ru§i §i turci, care a urmat, la Stanilesji (1711), armatele ruso- moldovene au fost Invinse, timp In care Constantin Brancoveanu a ramas circumspect, urmarind In ce parte Inclina balanja razboiului §i nu a dat ajutor, conform Intelegerilor secrete, Impotriva turcilor, vazand ca ru§ii nu s-au mobilizat In mod adecvat, ca nu au o strategie bine definita pentru confruntarea cu o armata turceasca deosebit de numeroasa §i ca nadejdeain ei, pentru eliberarea de sub turci, e pierduta. Cantacuzinii Insa faceau presiuni asupra domnitorului ca sa vina In sprijinul ru§ilor, dorind implicarea lui Brancoveanu In razboi, pentru a intari ofensiva antiotomana §i a 188 Cf. Gabriel §trempel, op. cit., p. 243-245. 51 schimba soarta razboiului. Din nefericire, oastea munteana nu era atat de numeroasa pentru ca interven^a sa sa fie decisiva. Mai mult, turcii Tncearca sa Tl foloseasca pe domnitorul muntean ca intermediar Tntre ei §i rusj pentru a obtine pacea. Nelini§titi de imobilismul domnitorului, Cantacuzinii acjioneaza Tnsa pe cont propriu §i spatarul Toma Cantacuzino parase§te tabara munteana a§ezata la Albe§ti, cu un numar de calareti, trecand in Moldova189. Se susjine ca a fost incurajat in acest gest §i de mitropolitul Antim Ivireanul - care Inso^ea armata - deoarece atat Radu Popescu (ostil lui Brancoveanu), cat §i Radu Greceanu, cronicarii epocii, ii repro§eaza acestuia amestecul in treburile politice190. Insa adevarul nu II cunoa§tem cu certitudine. Fuga sj tradarea lui Toma Cantacuzino, in afara de faptul ca a paralizat orice intense a lui Brancoveanu de a mai veni in ajutorul coalitiei anti-otomane, a fost de ajuns pentru ca sa reaprinda ura §i mania turcilor , pe care voievodul le-a potolit cu greu, luand masuri 189 Cf. Radu Greceanu, op. cit, p. 168-171 si Radu Popescu, Istoriile domnilor fdrdi Rumdne§ti. Cronicari munteni, 2 , Ed. Minerva, Bucuresti, 1984, p. 239. Ion Neculce, desi aflat in tabara moldoveneasca, il infiereaza pe Toma Cantacuzino, care, fiind var primar cu Brancoveanu si acesta ,4iindu-l mai in frunte de to^i boierii sai", „el au lasat pe Brancovanul-voda si au fugit aice la Iesi, la imparatul moschicesc, socotind ca a hi el domnu in Tara Munteneasca in locul Brancovanului". (Cf. Ion Neculce, Letopiseful fdrii Moldovei, ed. critica si studiu introd. de Gabriel §trempel, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982, p. 560.) 190 Radu Greceanu spune: „Dar preabunu nostra domnu, privind la nestatorniciia si turburarea vremilor, nimanui dentr-acestea nu s-au potrivit, nici sfaturilor si indemnarilor celor fara de socoteala, a unora si a altora din boiari, carii necontenit il supara si pa afara multe zicea, nu s-au unit, indemnandu-1 ca de catre turci sa se haineasca si moscalilor, precum si Dumitrasco Cantemir, sa se alcatuiasca. Nici scrisorilor celor cu lauda ale moscalilor, care den multa indemnare a vrajmasilor fara de nicio socoteala ii trimitea, nici ziselor, scriselor si laudelor lui Ren ghenarariul care den multa indemnare a Tomii ii veniia, nici universalului ce Vlasie stegariul la mitropolitul Anthim pa taina adusese cu porunca da zaharele si alte lucruri necazute si necuviincioase, nicidacum nu s-au supus. (O! cat iaste fara de cale si fara de cuviin^a par^ii cei besericesti a sa amesteca in lucrurile cele politicesti si in politiia si aparhiia ce se afla, a sa arata zavisnec si turburatoriu, si turmii cei incredin^ate lui pagubitoriu si facatoriului lui da bine, carele in stepana si cinstea vladicii 1-au adus si 1-au inal^at [aici Radu Greceanu exagereaza, din doua motive: unul canonic si ecleziastic, prin care nu se cuvine domnitorului sa se amestece in alegerea mitropolitului, si altul practic, deoarece Brancoveanu eel mult a fost de acord si a sus^inut aceasta alegere, dar nu el a venit cu propunerea, dupa cum tot Radu Greceanu ne informeaza - n.n.]; vrajmas si impotrivnec lucru, foarte neplacut si lui Dumnezeu si oamenilor)..." - Cf. op. cit., p. 175. Iar Radu Popescu scria: „Acolo la Urla^i fiind vladica Anthim si to^ii boiarii, vazandu pa Constandin- voda ca iaste cu indoiala despre moscali, au facut sfat intra ascunsu vladica cu o seama de boiari: Toma spatarul Cantacuzino si ca^iva din ceilal^i nenumi^i, ca sa se uneasca cu moscalii si sa parasca pa Constandin- voda, socotindu-1 ca-i iaste gandul ca sa insele pa moscali, vazandu ca mciunele, dintra care sfat ce facuse si fagaduisa sa le dea ajutori, zaharele, bani, oaste, si nu le da, s-au ales Toma spatarul Cantacuzino si s-au dus la tariul cu ca^iva ai sai si impreunandu-sa la Iasi cu ^ariul, i-au cerut oaste sa mearga la Braila sa o ia. §i i-au dat oaste cat i-au trebuit, cu un ghinaral anume Reni, si viind la Braila o au batut in 3 zile si o au luat." - Cf. Radu Popescu, op. cit., p. 239. 191 Tot Radu Popescu ne comunica: „Turcii inca 1-au numit de hain imparatului (pe Brancoveanu - n.n.), vazandu ca Toma spatarul, fiind credincios al lui si boiar mare si de neamul lui, s-au dus la ^ariul de au cerut osti si au venit la Braila, de au facut atata paguba si au si luat-o de la mana turcilor." - Cf. op. cit., p. 240. 52 Tmpotriva Cantacuzinilor. O alta repercusiune a acestui incident a fost - oarecum inevitabil - aceea ca domnul s-a simtit jignit de cele ce auzea, de faptul ca mitropolitul ar fi actionat Tmpotriva lui, plecand urechea la intrigile pe care le Jeseau vrajmasji lui Antim Ivireanul. Ca atare, la scurt timp dupa confruntarea celor doua armate, domnitorul i-a cerut mitropolitului sa demisioneze din aceasta demnitate eclesiastica, de buna voie, in caz contrar urmand sa fie obligat prin caterisire. §i ce patriarh ecumenic 1-ar fi refuzat pe Brancoveanu, din moment ce Patriarhia ecumenica (§i nu numai) Ti era atat de Tndatorata? In ceea ce ne prive§te, avem convingerea ca Antim Ivireanul a actionat numai din iubire de credin^a §i de {ara, pe care o vroia libera de Jugul paganului", cum spunea el cu referire la stapanirea turceasca iar cuvintele lui Radu Greceanu sunt prea grele Tmpotriva lui, fund dictate, poate, sub presiunea evenimentelor §i de ata§amentul cronicarului fa^a de domnitor. Insa daca parele Tmpotriva mitropolitului veneau de la persoane foarte influente §i acuzatiile erau foarte bine instrumentate, putem crede §i altceva, anume ca §i cronicarul a receptat o versiune contrafacuta a felului In care se vor fi petrecut lucrurile. Personal, ni se pare putin plauzibil faptul ca Brancoveanu sa tatoneze lucrurile In a§a fel, daca Intr-adevar era convins de amestecul mitropolitului Antim in dezertarea lui Toma Cantacuzino. In ianuarie §i februarie 1712, Antim trimite domnitorului doua scrisori de aparare, in urma carora acesta renun^a sa Ti mai ceara demisia. Ar fi cazul sa privim putin catre aceste scrisori, pentru a observa mai bine caracterul demn al mitropolitului §i justejea apararii sale. Prima scrisoare este mai lunga §i este datata 13 ianuarie 1712. Ea discuta punctual - in doisprezece puncte - Tnvinuirile care i se aduc. Dintru Tnceput, mitropolitul aminte§te motivul supararii domnitorului - Tntr-o introducere care apar^ine rescrierii acestei scrisori de catre autorul ei, cu con§tiinta de a lasa, spre cunoa§terea urma§ilor sai, acest document -, §i anume: Prealuminatului domn Io Constantin Basarab Brancoveanu voevod, avdnd prepus pentru ni§te lucruri ce le-au adus intdmplarile vremii, cum sa se fie fdcut cu invatatura si indemnarea noastra 192, adica, eel mai probabil, tocmai episodul de care am vorbit anterior, din timpul razboiului. Vrajmasji lui Antim s-au bucurat de acest prilej §i au alergat, desigur, la domnitor, cu acuzatii diferite, care demonstreaza insa tocmai ilogicitatea §i incoerenta acestora §i faptul ca singura sursa reala a acestor acuzatii fanteziste era invidia lor. Insa voievodul, in amaraciunea lui, a inchis ochii la adevaratele motive §i a ascultat aceste plangeri nedrepte: fiind mdriia-sa indemnat de niste obraze mart bisericesti si mirenesti, pline de zavistiii si de rautate, au trimis la noi cu porunca mare pre duhovnicul lui, pre episcopul Nisis chir Mitrofan Thasitul, carele era sfetagorel de la manastirea Dionisiului, de ni-au zis au sa fac paretisis, de buna voia mea, sa-mi las scaunul, sa es, au sa ma scoa{a mdriia-sa cu sila si sa scrie la farigrad sa ma si catheriseasca. Pentru care lucru, mergdnd eu la curte marp seara (§tim ca porunca a venit „duminica, la vreme de 192 Opere, p. 226. 53 chindie" - n.n.) si, vorbind in taind cu mdriia-sa, i-am zis cum cd nu md las de vlddicie, de voia mea, si intr-acel ceas i-am si scris aceste 12 capete... 193. Antim se disculpa in aceste puncte. Din tonul sau, smerit dar demn, se poate Tnjelege Tnsa ca mitropolitul avea Tncredere ca vechea dragoste §i prietenie a domnitorului nu s-a deteriorat cu totul, ci e doar Tntunecata temporar de evenimentele petrecute §i de multimea barf el or ce roiau Tmpotriva sa, pentru care §i face apelul: scoate den inima mdrii-tale acel ghimp, ca nu sunt (stie Domnul) precum ma socotesti mdriia-ta si precum jue yAcoaaaAyovu (= ma limbutesc) impotrivnicii miei si am nddejde pre Dumnezeu ca sa va descoperi dreptatea mea fara de zabava 194. Mitropolitul face apel la dreapta judecata a domnitorului §i la credinja sa, §i nu la alte considerente, de alt ordin, oricare ar fi putut fi ele, ca sa Tl Tnduplece, Tnfati§andu-i acele puncte, de care era acuzat, pe larg, sj dezvinova^indu-se fara sa Tncerce sa fie catusj de pu^in lingusjtor sau ipocrit. Dimpotriva, in ciuda situa^iei in care se afla, Antim se adreseaza domnitorului cu fermitate §i chiar cu autoritatea pe care i-o dadea con§tiin{a curata de mitropolit al {arii, Tnal^at numai de Dumnezeu pana la aceasta treapta §i de om care §i-a facut, Tntru toate, datoria pe deplin. Nu se teme sa discute despre cele ce i se imputa §i vorbe§te cu voievodul de la egal la egal, ca unul ce este mitropolit §i uns de Dumnezeu arhiereu, dupa cum §i el, Brancoveanu, era uns domn de acelasj Dumnezeu, raspunzand, in consecin^a, in fa^a puterii divine, in primul rand §i nu in fata autoritatii laice. Antim Tncepe sa-§i demonstreze nevinovatia prin afirmatia - pe care o face sub amenin^area afurisaniei ce o arunca insu§i asupra sa, in caz contrar - ca nu a viclenit §i nici nu a vrut niciodata raul domnitorului, iar daca a vorbit vreodata impotriva lui, la predica sau cu alte ocazii, a facut-o numai din datoria pastorala, ca un pastor sufletesc, iar nu cu viclesug 195. Apoi ii aminte§te voievodului ca nu a urmarit niciodata profitul personal, ca nu a venit in Jara din proprie initiativa, cu scop egoist (desj nu spune la indemnul cui sau la cererea cui a venit) §i nici nu a urmarit sa ajunga egumen, episcop sau mitropolit, iar prezen^a lui in aceste demnitati a fost, Intr-un mod vizibil cu ochiul liber, spre profitul locurilor unde a pastorit §i al Intregii ^ari196. Mai spune ca cei care ii vor raul lui, mitropolitului, doresc acelasj rau §i domnitorului insu§i, din care vor sa faca subiectul oprobriului §i al clevetirilor, in cazul in care acesta ar lua o decizie atat de grava, de a-§i alunga din scaun mitropolitul. Antim are smerenia sa nu afirme ca populatia II prive§te cu respect §i cu frica, ca pe un sfant, con§tiinta pe care o avea, desigur - ceea ce, vom vedea mai tarziu, se deduce din atitudinea asasinilor lui de a-1 duce departe de {ara pentru a-1 ucide, fara §tirea locuitorilor, §i din consternarea §i indignarea generala cu care a fost primita vestea acestei crime, care s-a 193 Ibidem. 194 Ibidem. 195 Idem, p. 227. 196 Cf. Idem, p. 229. 54 pastrat mult timp in sufletele contemporanilor sai -, multumindu-se doar cu a-i atrage atenjia domnului asupra gravitatii faptului de a caterisi, fara vina, un mitropolit. Antim Ti aduce §i o proba a credibilitatii sale, aceea ca ar accepta o confruntare directa §i publica, cu adversarii sai, in care §tie §i are incredere ca Dumnezeu i-ar rusina pe acuzatorii lui, prin el, pe care, de altfel pre cei ce sunt pricina rautapi li stiu cine sunt, ca 1 Q7 1 QS [§i] cum ma stiu insumi pre mine , numindu-i neschimbatori din rau . Din aceste cuvinte ne putem convinge sj de for^a alocutiunilor lui, in fa^a carora probabil ca nu mai indraznea nimeni sa mai rastalmaceasca adevarul. Antim Ivireanul are atat de mult con§tiin{a nevinova^iei, incat Ti aseamana pe vrajmasji sai cu Iuda: Intre celialalte mozavirii si vdnzari ce-mifac, ca Iuda pre Hristos, au zis catre mdriia-ta, eel ce au zis, cum sdfiujdcut 24 de capete asupra mdriei-tale impotriva, ce, si cu ce voiu sdfac. Intreabd pre pdrintele Nisis, sa-p spue acele capete ce zic, ca i le-am cetit intr-acel ceas ce au pomenit de iale, fiind de fa^d si Odrianul, care capete eu vream sa le ardt mdriei-tale tocmai de atunce si sa-i cer voe sa ma lasi sa-i afurisesc de faia pre cei ce le scornesc; dara n-au vrut sa ma lase unii. Iar de vei pohti mdriia-ta sa p le trimii sa le cetesti, sa vezi ce cinste imifac fiii miei cei sufletesti si ce vorbesc pentru mine; ci zicdndeu aceluia ce p le-au spus, cum ca s-au lunecat si el cufirea, ca tol oamenii si cum ca toate le am insemnate capete si nevrdnd sa i le cetesc, ca nici aveam vreme, nici imi iaste drag sa le mai auz, au zis catre mdriia-ta to ca>airdXoi> (= contrariul). Dumnezeu sa le faca plata fiestecaruia dintr-insii, dupafaptele lor; eu sunt gata 199. Du§manii mitropolitului mersesera pana Tntr-acolo incat TI acuzasera de fapte impotriva domnitorului, pe care el le descoperise ca se pusesera la cale de altii, pe care nu-i nume§te, din cauza, probabil, ca erau fete „sus-puse" §i pe care domnul ii §tia §i el, fara Indoiala, foarte bine. Antim ii avea ca martori pe insusj Mitrofan de Nyssa §i pe mitropolitul de Adrianopol, ca sa probeze adevarul spuselor sale. In legatura cu demisia sa, mitropolitul nu vrea sa renun^e la aceasta demnitate, nu pentru sine, ci pentru ca a face de buna voie „paretisis" este impotriva canoanelor bisericesji, caci calcdm porunca si fagaduiala si Dumnezeu nu glumeste . Dar, de§i ca autoritate eclesiastica, este supus lui Dumnezeu, totusj, pentru dragostea mdriei-tale, de ne vei porunci, vom face, pentru ca sa nu socotesti ca-p stam impotriva; numai fa, mdriia-ta, socoteala dreapta si cufrica lui Dumnezeu 201. Insa voievodul trebuie sa Jina seama de considerentul ca, precum nu are voie nici macar sa desparta doi oameni simpli uni^i prin casatorie, caci este legatura sfanta, cu atat 197 Ibidem. 198 Ibidem. 199 Ibidem. 200 Idem, p. 230 201 Ibidem. 55 mai putin nu Tl poate despai^i pe vladica tarii de treapta lui, ca iaste impreunare duhovniceasca, iar el are datorie, pdnd la varsarea sdngelui, sd nu-s paraseasca turma..202. Singurul „compromis" pe care il face mitropolitul in aceasta Insjruire a ratiunilor care sunt de partea lui, este acela de a-i aminti domnitorului tarii, ca unui domn cretin 203, ca nu sd cuvine sdfiu lipsit acum, la batrdneiele mele, de amdndoao: si de turma ce mi s-a tncredinfat de la Dumnezeu, ca unui nevrednic, si de munca si de osteneala tinerelelor mele 204 . Antim aducea in atentie, astfel, in subsidiar, o lege vechitestamentara §i In acelasj timp, un canon bisericesc, prin care se interzice pedepsirea cuiva de doua ori pentru aceeasj vina. Acest apel la compatimirea domnului, ce poate parea o umilire din partea mitropolitului, este Insa urmat de o luare de pozi^ie sj mai tran§anta, prin care i se repro§eaza acestuia ca pleaca prea repede urechea la ce spun clevetitorii, §i anume ca el, mitropolitul, a acumulat datorii, acuzajie la care raspunde foarte vehement ca: am cheltuit ca la o casa a mea, cum cheltuieste fiestecine la casa sa si ca un pastoriu adevarat, iar a nu ca un naemit care junghe si strica. §i alta: pre aceste vremi as pohti sd stiu, cine nu iaste datoriu, din cat, ne fiiarbem intr-aceasta ticaloasa de lard? Ca intdi si pre mdriia-ta te auz totdeauna zicdnd cum ca iaste datoare Iar a cu doao sute si mai multe de pungi; oare acea datorie mdriia-ta o fact, au intdmplarile vremii? Adevarat, intdmplarile vremii 205. Cu alte cuvinte, Ii atrage atenjia lui Brancoveanu asupra faptului ca, daca este sa acuze pe cineva ca are datorii, el, domnul, e primul care are cele mai mari datorii, dar nu din cauza ca nu gestioneaza bine averea tarii, ci pentru ca acestea sunt cerintele vremii §i altfel nu se poate iesj din impas, fara a te Indatora altora. Acesta nu este glasul unui om care a gresjt §i cere Indurare, ci al unui om care face apel §i la prietenia cu domnitorul, dar §i la o dreapta evaluare a Intregii situa^ii, cu mult curaj §i simj al raspunderii. Ultimul punct pe care II scrie Antim Ivireanul ne ofera posibilitatea sa „admiram" In toata „splendoarea" ei, ipocrizia, dar §i irationalitatea, izvorand probabil dintr-o invidie §i rautate oarba, a celor care II acuzau pe acesta. Intr-o Jara Romaneasca in care, de la boieri pana la ierarhi §i negustori, foarte multi erau greci, deci straini, mitropolitului i se imputa faptul ca nu era roman, „acuzatie" la care el raspunde cu dreptate (§i cu multa rabdare §i smerenie, a§ spune) ca in Hristos suntem top una §i ca Dumnezeu aufacut lumea si oboda pentru top , cu atat mai mult cu cat el nu este, nu a fost §i nu va fi singurul arhiereu strain In aceasta tara. A doua scrisoare dateaza din 3 februarie 1712. Se pare ca, In trei saptamani, domnitorul nu luase inca o decizie definitiva cu privire la Antim §i era Inca in cumpana, Insa, dupa cum se afirma In aceasta scrisoare, facuse investigatii in legatura cu datoriile 202 Ibidem. 203 Ibidem. 204 Ibidem. 205 Idem, p. 231. 206 Idem, p. 231. 207 Ibidem. 56 mitropolitului §i aflase, in parte, justificarile necesare pentru cheltuielile acestuia. Aceasta demonstreaza ca toate celelalte acuzajii fusesera lasate de-o parte ca nefondate §i aceasta ramasese singura ce putea fi mai serioasa. Mitropolitul cere din nou domnitorului: nu lasa sd-p spurce unii si alpi auzurile, cu vorbele lor cele otrdvicioase 208. Domnitorul s-a dovedit Insa, ca Tntotdeauna, mai degraba cumpatat, §i o marturie pentru aceasta este Tnsusj faptul ca, de§i initial Ti daduse lui Antim un ragaz de numai 15 zile ca sa demisioneze209, totusj nu s-a grabit sa Tmplineasca ceea ce promisese §i a dat aten^ie dezvinovatirilor acestuia, cercetand acuza^ia cu privire la datorii, poate §i pentru a lasa sa mai treaca timpul §i sa se calmeze apele §i pentru a da satisfacjie §i a nu-i ofensa teribil pe acuzatori, care, sa nu uitam, erau mari fe^e biserice§ti §i mirene§ti, dupa cum preciza Antim, unii, poate, mari ierarhi, altii boieri important care se vor fi sim^it, cine §tie cum, deranja^i de mitropolit §i de obiceiul acestuia de a striga adevarul de la amvon. Dupa ce, prima data, Antim Ti asemanase cu Iuda, acum Ti compara cu Irod §i afirma - parafrazand condacul 6 din Acatistul Buneivestiri - ca a redactat scrisoarea anterioara socotind ca (...) vei lasa pe Irod (pre carele te indeamna sa fact aceasta) ca pre un mincinos, ca nu stie a cdnta Alliluia si nu vei intra inpdcat cu mine si in clevetirea a toatei lumi 21°. Aceasta arata ca, mai mult decat to^i, cineva insista In mod aparte pentru Tndepartarea lui. Cantarea parafrazata de Antim se refera la magi, ca la ni§te filosofi §i Tnjelepti ce nu au ascultat de Irod, ci de Dumnezeu §i este, implicit, un Tndemn la Tn^elepciune adresat voievodului ca, precum aceia nu s-au facut partasj la crima §i nu L-au denun^at pe Pruncul Iisus Hristos, nici el sa nu devina complicele celor ce Tncercau asasinarea morala a mitropolitului nevinovat. §i din nou ii spune sd-p fie mild de bdtrdneiele mele si de neputintele ce am 2U, dar hotara§te ca, dupa ce acesta va fi clarificat situa^ia datoriilor §i nu se va mai considera ca a facut vreo paguba - precum te-au luminat Dumnezeu de ai aflat chiverniseala celor trei pungi (precum mi-au zis Nisis) sa afli si celorlalte 4 si sd-mi iai zapisele de la datornici sa mi le dai in mdna mea 212 - atunci va demisiona, daca domnul insista, pentru ca, in caz contrar, chiar daca va fi caterisit, o asemenea caterisire, fara niciun motiv, va fi, ca §i in alte cazuri, batjocurd Besericii lui Dumnezeu si Sfintelor Taini 213, iar eel ce va urma in scaunul mitropolitan va fijdrddelege214. Ca o paranteza fie spus, pana la urma Antim a fost caterisit, dar nu la cererea lui Constantin Brancoveanu, ci a lui Nicolae Mavrocordat, patru ani mai tarziu, iar in scaunul sau a suit tocmai Mitrofan de Nyssa. 208 Idem, p. 252. 209 Cf. Ibidem. 210 Idem, p. 233. 211 Ibidem. 212 Ibidem. 213 Ibidem. 214 Ibidem. 57 Mitropolitul termina scrisoarea smerindu-se §i facand apel la compasiunea domnitorului: lard mariia-ta fa ca un domn cretin si milostiv si nu ma lasa sa es obidit si cu lacrdmile pe obraz, ca va fi pacat. §i precum nu te pripesti la cele politicesti a face rasplatire, pentru cinstea domniei, asa nu te pripi nici la cele besericesti, pentru cinstea lui Dumnezeu In urma acestor scrisori, voievodul a renun^at la interna de a-1 obliga pe Antim Ivireanul sa faca „paretisis", precum §i la aceea de a-1 scoate cu for|a din scaun, cerand caterisirea lui. Dar intrigile nu s-au potolit §i, daca nu 1-au putut atinge nici in ultimii doi ani de domnie ai lui Brancoveanu, nici in urmatorii doi ani cat a domnit §tefan Cantacuzino, §i- au gasit Tnsa prilejul sa-1 rapuna, dupa suirea pe tron al lui Nicolae Mavrocordat, om plecat stapanirii turcesji. Dar caterisirea care a urmat a fost „batjocura Besericii lui Dumnezeu sj Sfintelor Taini", cum profe^ea Antim, §i nu vafi, nici sa vaputea numi, eel de pe urma mea, pre lege . Principalul autor moral al acestei crime oribile va fi Tnsa Mavrocordat, dupa cum vom vedea mai departe. 1.6. MOARTEA MARTIRICA Providenja a vrut ca sfarsjtul martiric al marelui Mitropolit Antim Ivireanul sa fie Tnvaluit in taina. A§a cum a trait o via^a plina de demnitate §i de curaj, Tntotdeauna in slujba celorlalti §i niciodata pentru sine, a§a a §i murit. Mormanrul sau a fost facut de ape, care au acoperit moa§tele sale in intimitatea adancurilor lor, pazindu-le parca de rautatea §i nerecuno§tin^a oamenilor. Dupa moartea martirica a binefacatorului sau (cum Tnsu§i Antim 1-a numit), domnitorul Constantin Brancoveanu, din 1714, §i dupa moartea crunta a urmasjalui acestuia, §tefan Cantacuzino - care 1-a facut pe Antim sa blesteme stapanirea turceasca -, in 1716 a venit randul lui Antim sa plateasca pret de sange pentru curajul de a fi vorbit §i de a se fi manifestat impotriva turcilor, ca unul ce iubea dreptatea §i adevarul mai presus de toate. Dupa numai doi ani de domnie, era randul lui §tefan Cantacuzino - in care Antim T§i pusese multe speranje - sa fie mazilit §i dus la Istanbul impreuna cu tatal sau, marele stolnic §i carturar Constantin Cantacuzino, Imparta§ind Intr-un mod asemanator prin tragism, soarta lui Brancoveanu §i a familiei sale: „Bietii oameni, cari erau inchisj la Ba§bachiculi, fura condu§i In carcerile de la Bostangi-Ba§i unde, In Duminica Sfintei Treimi, in 7 iunie 1716, la ora patru de noapte, fura spanzurati, intai Principele §tefan, §i apoi parintele sau, iar 215 Ibidem. 216 Ibidem. 58 capetele lor taiate, apoi golite §i umplute cu cal^i, se trimisera Marelui Vizir la Adrianopol"217. Nemaiavand Tncredere in domnii romani, turcii Tl a§aza principe al Valahiei pe Nicolae Mavrocordat. Ca cei straini de neam §i care nu T§i vedeau decat interesele personale - a§a cum era noul domn, Nicolae Mavrocordat, instalat la 30 ianuarie 1716, care initiaza in Jara Romaneasca domniile fanariote, dupa ce fusese domn §i in Moldova - Tl urau §i Ti doreau moartea lui Antim, este oarecum mai u§or de in^eles. Ceea ce e mai greu de Triples este atitudinea conationalilor sai - a celor care Ti devenisera conationali prin „romanizarea" sa -, adica a conspiratorilor Tmpotriva lui Mavrocordat, care 1-au implicat §i pe Antim in razbunarea lor. Dar sa ne amintim faptele. Dupa moartea lui §tefan Cantacuzino (domn Tntre 1714- 1716 §i spanzurat, dupa cum am vazut, Tmpreuna cu tatal sau, in beciurile Tnchisorii din Istanbul, dupa care au fost batjocoriti public, amandoi), turcii nu mai au Tncredere In domnii pamanteni §i Tncep sa numeasca, §i in Jara Romaneasca, domni fanarioti, care T§i cumparau cu bani grei tronul de la sultan. Trebuie spus ca Nicolae Mavrocordat era fiul dragomanului Portii Alexandru Mavrocordat Exaporitul, un om cult, dar lipsit de demnitate §i de idealuri Tnalte. La Tnceputul domniei sale, se pare ca el pastrase relatii bune cu Mitropolitul tarii, Antim Ivireanul, desj exista §i indicii contrare, cum ar fi neparticiparea lui Antim la Tnmormantarea Porfiriei Mavrocordat (sotia domnului), la care Antim s-a scuzat ca era bolnav de podagra (ceea ce era adevarat, caci Tnca de la Tnceputul anului 1712 se plangea de boala) sj doar a rostit omilia funebra, cand cortegiul a ajuns la Mitropolie. Contextul international este destul de agitat. Rusia pierduse In 1711, In batalia de la Stanile§ti, razboiul Tmpotriva turcilor. In acea lupta Brancoveanu ramasese In expectativa, neintrand in lupta de partea ru§ilor §i a lui Dimitrie Cantemir, dar o parte din armata lui, condusa de Toma Cantacuzino - se spune, cu §tirea §i cu voia lui Antim Ivireanul -, a trecut de partea acelora. Ceea ce a starnit mania turcilor §i era sa il coste pe Antim, atunci, scaunul de mitropolit. Austria §i Imperiul Otoman intra in razboi in 1716 §i victoriile lui Eugen de Savoia ii fac pe turci sa fie §i mai suspicio§i fata de Jarile Romane supuse lor, Jari creatine §i care nadajduiau de mult sa T§i ca§tige independent. Boierimea locala T§i punea, in acest sens, speranje in austrieci. Astfel meat, dupa cum ne poveste§te Radu Popescu, trupele trimise de Mavrocordat sa pazeasca grani^ele de vest ale tarii Tmpotriva incursiunilor austriece, „simuleaza risipirea In urma unui atac dat de numai 200 de «catane», In timp ce alte trupe austriece coboara frecvent in Jara Romaneasca pentru prada, in Tn^elegere cu boieri ca Barbu Brailoi, Staico Bengescu §i marele ban §erban Bujoreanu"218. Iar cronicarul Radu Popescu ne informeaza ca: „(pe) candu au fost pe la Santa Mariia mare s-au slobozit o seama de catane pa la Caineni, de au venit pana la Pite§ti. Decii 217 Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 50. 218 Matei Cazacu, Cum a murit Antim Ivireanul, in rev. Mitropolia Olteniei, 1970, nr.7-8, p. 672. 59 capitanul §i vamesji ce era acolo au trimis degrab carfj la domnu, dandu §tire de acele catane ca au venit pana acolo §i cum ca le iaste gandul sa treaca spre Bucure§ti. Care scrisori viind a treia zi de Santa Marie, s-au sfatuit domnul cu boiarii ca iaste bine sa iasa domnul cu toata boierimea sj cu slujitorii afara din Bucure§ti la Copaceni, au la Calugareni, sa lege tabara acolo §i sa §aza, pana ce vor mai vedea ce fac aceste catane ce turbura {ara §a rau. §i a§a au facut, ca au ie§it domnul din Bucure§ti §i s-au dus pana la Calugareni §i acolo vrea sa saza"219. Scrisorile prin care domnitorul era anun^at de o iminenta invazie austriaca se vor dovedi false, o Tnscenare bine ticluita de du§manii acestuia. Dar vedem, din propriile lui vorbe, ca Radu Popescu nu este obiectiv, caci, de§i domnul se sfatuie§te „cu toata boierimea" sa piece din Bucure§ti (cu boieri §i cu slujitori cu tot, deci cu toata curtea - §i ma Tntreb doua lucruri: cine mai ramanea sa guverneze Jara §i cat de Tnfrico§at trebuie sa fi fost domnitorul §i de Tngrijorat pentru viaja lui, de ar fi fost in stare sa ia toata curtea cu el ?), §i, de§i cronicarul scrie ca „a§a au facut", totusj nu au facut a§a, caci cu non^alan^a tot el ne spune, ca „au ie§i (numai - n.n.) domnul din Bucure§ti §i s-au dus pana la Calugareni. . .". E clar ca Radu Popescu vrea sa spele cumva rusjnea lui Mavrocordat §i sa acopere la§itatea lui. Dar domnul nu pleaca singur, ci ia cu el pe mitropolit, sau mai degraba il sile§te, caci acesta nu era de acord cu el. Mai aproape de adevar sunt alti doi martori ai evenimentelor, Anton Maria Del Chiaro §i Mitrofan Grigoras. Acesta din urma, in Cronica sa, scrie ca „la plecare, domnul lua cu sine pe Antim, mitropolitul Ungrovlahiei §i Tnca pe ca^iva dintre boierii munteni"220, deci nu pe to^i, cum, idilic, ne prezinta Radu Popescu. Iar Del Chiaro spune ca: „0 companie a unui regiment nem^esc trecu Oltul, sub comanda unui locotenent, §i ocupa fara rezisten^a Cainenii, sat de vama sj de hotar, dincoace de Sibiu. §tirea ajunse sub o forma exagerata la Curtea lui Mavrocordat." - ceea ce ne convinge ca era vorba de un complot, dar §i ca cei care Tl organizau cuno§teau §i se bazau pe frica §i la§itatea domnitorului -, iar „vineri, 4 septembrie 1716, o ora Tnainte de apus de soare, lumea alerga pe ulitele Bucure§tiului strigand: nem^ii, nemtii! Domnitorul, Tnspaimantat, T§i facu in graba bagajele §i Tmpreuna cu ai sai Tncalecara §i o luara repede spre Giurgiu, cetate turceasca a§ezata pe malul Dunarii, la departare de 15 ore de drum de Bucuresti"221. Dar ce nevoie avea Mavrocordat sa ia cu sine un om care nu Ti Tmparta§ea vederile, adica pe Antim? Dupa cum se poate Tnjelege din cunoa§terea atributiilor mitropolitului, in absenja domnitorului de drept, Antim putea, Tmpreuna cu sfatul boierilor, sa unga un nou 219 Radu Popescu, op. cit, p. 257. ~20 Mitrofan Grigoras, Cronica fdrii Romdne§ti (1714-1716), in D. Russo, „Studii istorice greco- romane. Opere postume, vol. II, Funda^ia pentru Literatura si Arta „Regele Carol II" , Bucuresti, 1939, p. 442, apud. Pr. N. §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul... , art. cit., p. 797. 221 Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 52. 60 domnitor. De aceea Mavrocordat 1-a luat cu sine, pentru ca adversarii sai sa nu instaleze un alt domn, „situatie in care Mavrocordat n-ar mai fi scapat cu viaja din mainile turcilor".22~ Acelasj lucru afirma §i N. §erbanescu: „Tn lipsa domnului, dupa cea mai veche datina, mitropolitul avea puterea sj raspunderea"223 §i tot el ne informeaza ca domnitorul a plecat „Tn seara aceleiasj zile"224, deci pe 18 august (adica a treia zi dupa Sfanta Maria, dupa cum scrie Radu Popescu). Discrepant dintre data de 4 septembrie, a lui Del Chiaro, sj data de 18 august, stability dupa cronicarul muntean, nu a fost solutionata, Tnsa tindem sa credem ca e vorba de ziua de „vineri 17/28 august 1716"225, Tntrucat a§a ne indica §i „un document german datand din 25 august stil nou, prin care generalul Steinville, comandantul fortelor austriace din Transilvania, raporteaza lui Eugeniu de Savoia ca a trimis in Jara Romaneasca doua deta§amente pentru a face o diversiune, fund sprijinit §i de boierii locali, ostili lui Nicolae Mavrocordat" Datarea stability de M. Cazacu este Tnsa in urma cu o zi, in comparatie cu Radu Popescu. Tocmai de aceea vom vorbi de 18 august §i nu de 17 august. In noaptea lui 18 august 1716, Antim este luat cu for|a de domnitorul Tnspaimantat §i dus spre Dunare. Radu Popescu ne vorbe§te de un prim popas la Calugareni, dupa cum am vazut, iar Mitrofan Grigoras e de acord cu el227. Del Chiaro ne informeaza: „Catre miezul noptii, spre a mai odihni caii, se opri Tntr-un sat, Odaia, §i poposi in bordeiul unui taran unde ceru de baut. Se Tncinse aici o discutiune Tntre el §i Antim, Mitropolitul Valahiei, care numai vroia sa-1 urmeze..."228. Mavrocordat dorea ca mitropolitul sa Tl inso^easca pana la Istanbul, daca era nevoie, Tnsa, dupa Del Chiaro, Antim refuza, „sustinand ca sub niciun pret nu-§i poate parasi turma, mai cu sama in Tmprejurari nenorocite ca acestea, cand se putea ivi vre-o rascoala din lipsa Domnitorului §i a Mitropolitului"229. Din acest amanunt istoriografic, observam Tnalta con§tiinta pastorala §i iubirea lui Antim fata de poporul care nu era al sau, dar pe care Tl sim^ea ca pe al sau. §i domnitorul §i mitropolitul erau straini fata de neamul nostru, dar numai unul se simtea integrat, cu toata fiinta lui, in destinul poporului roman. 223 ' Mihail Gabriel Popescu, op. cit, p. 21-22. Nicolae Iorga, Istoria Bisericii romane§ti $i a viefii religioase a romdnilor, vol. II, ed. II, Bucuresti, 1930, p. 55, apud. Pr. N. §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul... , art. cit, p. 797, nota 99. 224 225 Pr. N. §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul... , art. cit, p. 797. M. Cazacu, art. cit., p. 672. n2e C. Giurescu, Material pentru istoria Olteniei sub austriacf ', vol. I, Bucuresti, 1913, p. 20-21, nr.31, apud. M. Cazacu, art. cit, p. 672. 227 228 Cronica... , op. cit., p. 28, apud. M. Cazacu, art. cit., p. 673. Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 52. ~29 Ibidem. 61 Antim Ivireanul a fost silit, prin urmare, sa mearga cu domnitorul mai departe, de§i nu dorea acest lucru230. Insa va interveni un episod foarte interesant, pentru Tntreaga derulare a evenimentelor, care schimba datele problem ei. Fiind Tnca la Odaia, lui Antim i se Tnmaneaza o scrisoare „de la un Avramie dascal ce era lacuitori in Mitropolie, Tntru care scriia ca sa sa Tntoarca Tnapoi, ca vine fecior[ul] lui §arban-voda cu multi nem^i din Jara Ungureasca §i cu catane, ca sa fie domnul tarai"231. aRadu Popescu insinueaza in mod nedrept faptul, ca aceasta scrisoare este unul din „me§te§ugurile vladicai Antim"232, insa vorbe§te laudativ de domnitorul infrico§at, care „ca sa nu caza Tntr-o primejdie mare, au lasat Calugarenii §i s-au tras la Giurgiov (Giurgiu - n.n.)"233. Radu Popescu apare §i in aceasta remarca ca un cronicar partinitor, deoarece e clara aversiunea lui fata de mitropolit, cat §i lipsa unui comentariu moral cu privire la abdicarea domnitorului. Nici nu §tim daca scrisoarea era cu adevarat a lui loan Avramie, prieten cu Antim, §i ne miram cum a scapat acesta cu viaja, ulterior, de mania lui Mavrocordat. Del Chiaro se pastreaza pe aceeasj linie a amanuntelor: „In timpul discutiunii Mitropolitul fu chemat afara din bordei, §i i se Tnmana o scrisoare sosita cu po§ta din Bucure§ti. Dupa ce o citi, intra in casa §i se adresa Voevodului cu urmatoarele cuvinte: « Alteta, nu mai este vreme de pierdut aci, vine Principele Gheorghe, fiul fostului Domnitor §erban Cantacuzino, din Transilvania, cu 12.000 de turci sa ocupe Valahia.»"234; la care veste, „Mavrocordat cuprins de spaima, porunce§te repede pregatirea cailor."235 Mitrofan Grigoras confirma faptul ca autorul scrisorii ar fi fost „Ioan Avramie"236, indreptatind insa, spre deosebire de Radu Popescu, gestul lui Antim de a aduce la cuno§tinta domnului continutul scrisorii. Cu alte cuvinte, nu era vina mitropolitului ca primise o scrisoare cu un continut alarmant, menita sa induca in eroare, pentru ca ascunderea mesajului ar fi fost la fel de grava, daca aceasta se dovedea adevarata. Dar domnitorul nu va sta sa judece limpede lucrurile, a§a cum n-a facut-o nici cand a parasit In fuga Bucure§tiul, ci va lua decizii numai sub impulsul fricii, al urii §i al dorintei de razbunare. Sa urmarim Insa mai departe faptele care vor duce la deznodamantul tragic. Daca loan Avramie este cu adevarat autorul scrisorii, ceea ce nu putem §ti este daca el a „trucat" evenimentele, sau daca chiar credea in ele. Se prea poate ca boierii „conspiratori", care pusesera la cale toata §arada, in speranja ca se vor descotorosi de Mavrocordat - caci era o §ansa destul de mare ca turcii sa-1 pedepseasca pentru lactate §i 930 Cf. Radu Popescu, op. cit., p. 258. 231 Idem, p. 257. 232 Ibidem. 233 Idem, p. 258. 234 Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 52. 235 Ibidem. 236 M. Grigoras, op. cit., p. 28, apud. M. Cazacu, art. cit., p. 674. 62 neloaialitate §i sa Ti ia tronul Jarii Romanesji, ba chiar sa Tl §i omoare -, sa se fi folosit de Avramie, pe care Tl §tiau un apropiat al lui Antim, pentru ca acest mesaj alarmist sa ajunga la urechile domnitorului. Cei care au aranjat toata farsa cuno§teau foarte bine atat caracterul (sau mai bine zis lipsa de caracter a) domnitorului, cat §i intransigent mitropolitului, §i atitudinea acestuia prea pu^in agreabila fa^a de fanariotul plecat turcilor. Nu a fost Tnsa vina lui Antim ca Mavrocordat a reactionat astfel: el nu ar fi trebuit, in mod normal, nici sa piece din capitala sj sa lase Jara fara aparare in fa^a unei armate straine §i nici sa repete gestul de a fugi, din cauza unei scrisori, fara macar a face efortul de a verifica autenticitatea informatiilor primite. Prin urmare, domnul nu a fugit spre Giurgiu din cauza acestei scrisori, ci din cauza panicii iscate in fiin^a sa, in fiin^a unui om fara prea mult caracter. Despre ce s-a Tntamplat in drum spre Giurgiu, Radu Popescu ne informeaza, cu acelasj ton „mieros" fata de domnitorul care i§i pierduse capul de spaima: „mai mergand catva loc cu dansul [Antim] s-au rugat ca sa-1 lase sa se intoarca la Bucure§ti. Domnul 1-au poftit, ca pe un arhiereu, ca sa nu sa dezlipeasca de mariia-sa, pana se vor adevara aceste lucruri §i la ce sfarsjt vor sa iasa. Dar el nu vrea nicidecum, gasind multe pricini, una ca au venit cu carata numai cu doi cai §i fara a§ternut, far' de cheltuiala, alta §i ca un pastori ce iaste nu sa cade sa lase turma §i sa se duca in alta parte. Iar domnul poftindu-1 sa mearga cu mariia-sa, i-au fagaduit ca de cate zice ca n-are §i n-au apucat sa-§i ia den Mitropolie, de niciunele nu-i va lipsi, ci-i va da de toate. Ci dar nicidecum nu i-au putut intoarce socoteala lui acea plina de vicle§uguri ce o avea in inema lui, ci s-au Intorsu la Bucure§ti"237. Radu Popescu incearca sa arunce ru§inea in obrazul mitropolitului, dar cele despre care ne informeaza reu§esc tocmai contrariul, adica II acuza pe domnitor §i nu pe mitropolit. In loc sa fie domnul preocupat de soarta ^arii, el, care avea responsabilitatea de a asigura protectia supusjlor sai, acest lucru il face Antim, care se gande§te sa se intoarca pentru ca, macar el, ca mitropolit, sa fie alaturi de popula^ia care era de buna seama, §i ea alarmata de ve§tile unei posibile invazii straine, evenimente care nu lasau niciodata amintiri placute locuitorilor. Antim nu s-a gandit, ca in cazul in care zvonurile ar fi adevarate (§i el probabil ca le credea adevarate), ar putea fi privit rau la intoarcerea in capitala, dupa ce II insotise pe Mavrocordat pana la granija §i nici nu s-a gandit ca ar putea fi considerat un „dezertor" ca §i domnitorul sau o iscoada a acestuia, caci in acele conditii, orice era posibil. El s-a gandit numai la binele pastoritilor sai. Mavrocordat nu vroia sa II ia cu el pe Antim din simpatie, ci pentru ca sa T§i legitimeze gestul in fata turcilor, care ar fi putut intreba foarte bine: de ce mitropolitul are curaj ca sa se intoarca intr-o capitala asediata (dupa toate informatiile) de armatele austriece, iar domnitorul fuge mancand pamantul? Nu §tim ce boieri avea domnul In suita lui, dar ~31 Radu Popescu, op. cit, p. 258. 63 probabil nu prea multi (majoritatea lor erau acasa, preocupati probabil sa aranjeze tocmai plecarea lui definitiva), iar prezenja arhipastorului tarii era o garanjie pentru el, ca nu s-a speriat degeaba. Insa Antim nu mai vrea sa faca niciun pas mai departe peste grani^a. Nu avea ce cauta in alta {ara, el, care era mitropolitul Ungrovlahiei §i nu putea concepe sa-sj paraseasca turma lui, care ii fusese Incredin^ata sj sa se autoexileze de dragul unui domn atat de „vrednic", meat la primul semn de primejdie este cuprins de panica §i alearga in brajele turcilor protectori. Aluzia referitoare la bagaje pe care o gasim in textul lui Radu Popescu, reprodus anterior, ne confirma Inca o data, ca domnul 1-a format pe mitropolit sa-1 urmeze §i ca Antim nu facea parte din complot, daca a plecat fara ca macar sa aiba timp sa ia cu el cele necesare drumului. Domnitorul In schimb, II ispitea cu favoruri, incat ne Intrebam ce fel de „complotist" era Antim, daca I§i risca viaja astfel, pe de o parte calatorind cu Mavrocordat, iar pe de alta parte starnind cu buna §tiinta aversiunea acestuia, prin dorin^a sa manifesto de a se Intoarce §i de a fi alaturi de poporul sau, pe care el, domnul, II parasea atat de josnic. Grigoras ne prezinta evenimentele Intr-o lumina §i mai dramatica, Intrucat afirma ca Antim 1-a infruntat pe fata pe Mavrocordat: „Iara mitropolitul Antim n-a vrut sa-1 urmeze pana la Dunare ci i-a spus sa-§i continue drumul mult mai departe, deoarece de acum Inainte nu e nimic comun Intre el, domnul, §i Jara Romaneasca"238. Aceste cuvinte Imi par foarte reale, deoarece statea In caracterul lui Antim sa le rosteasca. Ele dovedesc ca mitropolitul nu s-a pus deloc la adapost sj ca a crezut cu adevarat in scrisoarea primita de la loan Avramie §i In informatiile cu privire la interven^a armatei austriece. Nu credea, probabil, la acea data, cand domnitorul era pe punctul de a trece granija, ca II va mai revedea vreodata Intorcandu-se la Bucure§ti. Ii spune In fa^a ceea ce gandea despre el, cu atat mai mult cu cat acesta se comportase sub orice a§teptare In vreme de pericol. Batran §i bolnav, facuse eforturi foarte mari ca sa II Inso^easca pana aici, neavand nici macar cele necesare unui drum lung, dar nu mai vroia sa fie mascota unui domn care, cu adevarat era papu§a turcilor. Ne minim Insa, ca domnul nu 1-a omorat pe loc. Dar §tiind cele ce vor avea loc, putem spune ca nu din frica de Dumnezeu 1-a lasat Mavrocordat acum In viata, ci pentru a nu-§i agrava situatia. Asasinarea unui mitropolit nu era un lucru lesne de acoperit sau de disculpat, a§a incat prea fricosul domnitor o va face mai tarziu, dupa ce-§i va lua toate masurile de precautie, la umbra legilor §i prin interventii oneroase. Mitropolitul revine la Bucure§ti, iar domnul ajunge In Giurgiu, sambata, 19 august 1716, „catre rasaritul soarelui."2"9 798. 238 M. Grigoras, op. cit., p. 29, apud. M. Cazacu, art. cit., p. 674-675. 239 M. Grigoras, op. cit., p. 443, apud. Pr. N. §erbanescu, Mitropolitul Antim Ivireanul... , art. cit., p. 64 Dar cum distance dintre Bucuresji - Calugareni §i Calugareni - Giurgiu sunt asemanatoare, putem stabili cu certitudine revenirea mitropolitului in Bucuresji, tot pe data de 19 august240. Antim a lipsit deci o singura noapte din Bucure§ti. Domnul ajunge la Giurgiu §i li pune pe turci in stare de stupefac^ie241, dar §i de revolta - cum era §i normal - fa^a de persoana sa, Incat se afla la un pas de a fi ucis de acesjia. Del Chiaro ne relateaza astfel scenele petrecute atunci: „In Giurgiu curieri sosi^i din Bucure§ti adusera Insa sjirea ca niciun neamj nu se afla acolo; ca zvonul nesocotit a cauzat mare panica In popor, care §i-a parasit casele de frica sosirii tatarilor, cautand adapost In hanul lui §erban Voda, In eel al Sft. Gheorghe sj In manastirea Cotrocenilor. Turcii din Rusciuc, mai ales cei Inruditi cu bejenari^ii din Bucuresji, se Indarjira contra Voevodului fugar, acoperindu-1 cu insulte §i acuzandu-1 de ticalosje sj tradare fata de Marele Sultan, §i erau gata sa-1 sugrume, sau sa-1 trimeata legat la Adrianopol unde se aflase atunci Poarta. Mavrocordat §tiu sa Impace pe turci, explicand fuga sa ca fund rezultatul unei alarme false, puse la cale de cajiva rasvratiti. Turcii consimtita a se comunica §tirea Sultanului Intr-o forma mai moderata, iar Mavrocordat ceruse pentru garda personala un numar de turci, fiind parasit de semenii sai. Posedase el un firman care-1 declara serascher peste provinciile vecine Valahiei; ceru In baza acestui titlu a i se trimete grabnic cateva sute de tatari §i turci, cu cari porni spre Bucuresji unde sosi Joi, In 10 Septembrie"242. Dar Inainte de a trece In revista Inapoierea „temperamentala" a domnitorului, ne vom ocupa de actiunile politice ale lui Antim, dupa Intoarcerea de la Calugareni. Acesta, „In diminea^a zilei de sambata 18/29 august 1716... a preluat conducerea tarii, Impreuna cu un sfat de boieri, alegand ca domn pe vornicul Patra§co Brezoianu"243. Insa, dupa cronologia pe care am stabilit-o anterior, datele reale ale Intronizarii noului domnitor sunt 19/30 august 1716. Antim a procedat astfel la voinja boierilor, Intrucat nu credea ca Mavrocordat mai are putere sa se mai Intoarca §i pentru a nu lasa ^ara fara conducere. Dupa un articol recent, care a stabilit cronologia evenimentelor, lucrurile se prezinta astfel: „Intre stilul vechi §i stilul nou exista o diferen^a de 11 zile. Daca am analiza cronologia lui Del Chiaro - pe stil nou - am stabili ca Mavrocordat a ajuns In Bucuresji dupa 1 1 zile - deoarece luna august are 3 1 de zile - adica pe 30 august stil vechi. Insa daca am socoti ca veridica data fugii - aceia de 4 septembrie - Mavrocordat ar fi lipsit din Bucure§ti doar 5 zile §i astfel, ziua Intoarcerii fostului domn, pe stil vechi ar fi data de 24 august. (...) Avem astfel 3 date ale revenirii lui Mavrocordat In Bucure§ti : 30 august/10 septembrie (dupa Del Chiaro), 24 august/3 septembrie (dupa raportul [lui Tige Cf. Pr. Drd. Dorin Picioruj, Viafa martirica $i sfdrqitul Sfdntului Antim Ivireanul, ms. comput., p. 241 q^ pr -^ 7 „Din testamentul ctitorului se vede ca in ziua de 5 februarie, cand se praznuieste Sf. Agata, Mitropolitul Antim a avut o viziune in care i s-a aratat ca trebuie sa ridice, in locul bisericii de lemn a lui Staicu paharnicul, manastirea pe care o vedem astazi." Cf. D. Voinescu, in Boabe de grdu, IV (1933), p. 540, apud. Prof. Victor Bratulescu, Mitropolitul Antim, ctitor de ldca§uri sfinte, in rev. Biserica Ortodoxa Romdnd, LXXIV (1956), nr. 8-9, p. 818. 568 Prof. Dr. Ion Nanu, art. cit., p. 247. 120 temelii in Bucuresji o somptuoasa manastire, cu o splendida biserica, cu hramul Top Sfinfii, Tnzestrand-o cu pretioase odajdii sfinte pentru slujbe §i functii patriarhale, biserica in care spera sa fie Tnmormantat"569. Hotarand sa zideasca aceasta Manastire in ziua de 5 februarie 1713, mitropolitul Antim duce la bun sfarsit §i aceasta din urma dorin^a a sa, sfintirea bisericii avand loc in 1715, dupa cum glasuie§te pisania, scrisa in versuri grece§ti: „Biserica aceasta cu hramul To}i Sfinfii J S-a facut cu vrerea lui Dumnezeu, a fi a tuturora/ Sub §tefan eel ce poarta numele Cantacuzino,/ Stapan stralucit al Jarii Romanesji vestite,/ De catre arhipastorul Antim Ungrovlahul,/ Cel din Ivir, cum se vede, din temelie./ Ca inchinator fa^a de Domnul dumnezeilor,/ Ca David fii §i fata de Biserica Sfintilor/ In anul mantuirii 171 5"570. Antim Ivireanul a construit Manastirea sa in stilul brancovenesc, specific epocii, avand insa §i elemente de originalitate. Biserica manastirii este o adevarata bijuterie arhitectonica: „Stilul arhitectonic original al bisericii Antim este eel brancovenesc din a doua jumatate a secolului XVII, caracterizat prin: pridvorul deschis cu portal monumental §i multa sculptura In piatra la pridvor §i In interior, mai ales la coloane, iar in exterior, rozete §i ancadramente la ferestre sculptate ca la Arge§, Cozia, Dealu, etc. Nu apar la Antim acoladele §i formele orientale, ce au fost mult folosite in arhitectura religioasa din acea epoca. Avem numai linii drepte, semicercul la arcade sau la registrul superior, iar rozetele sunt perfect circulare. Sculptura arhitecturala bogata in interior §i exterior este §i ea marginita de linii drepte §i severe. In general, stilul are o influenza a barocului italian, arta brancoveneasca §i in special arhitectura §i sculptura fund mult influen^ate de arta italiana, intrucat multi romani T§i faceau studiile in Italia, mai ales la Venetia si Padova"571. Planul acestei biserici se aseamana cu eel al bisericii din Ramnicu-Sarat, zidita in 1697, In timpul episcopatului lui Antim la Ramnic, cu eel al bisericii din Craiova, cat §i cu cele ale bisericilor Coltea, Stela sj Cotroceni572, ceea ce este un argument in plus pentru integrarea sa, din punct de vedere arhitectonic, in stilul epocii. Dupa unele documente mai vechi, se pare ca a existat o zugraveala exterioara a bisericii, „amintind, poate, dupa dorinta ctitorului, arhitectura de la Sfantul Munte"573. Intreaga Manastire este zidita din caramida, elementul decorativ principal fiind realizat prin sculptura in piatra. Un lucru deosebit adaugat bisericii de ctitorul sau este braul, „elementul de rezisten^a §i decoratie, ce desparte cele doua registre ale fatadei bisericii, (...) 69 Anton Maria Del Chiaro, Storia delle Moderne Rivoluzioni della Valachia..., op. cit., ed. Venecia, 1718, parte seconda, p. 220, apud. idem, p. 226. Traducerea din 1929 suna mai rebarbativ: „Zidi din temelie, in Bucurejti, o marea^a manastire, cu o frumoasa biserica in slava tuturor Sfintilor, inzestrand-o cu odoare pentru serviciile pontificale, care, bietul, nu le putuse intrebuinta la sfintirea noii biserici, unde spera sa fie chiar inmormantat.", cf. Revolufiile Valahiei, op. cit., p. 54. 570 Cf. Gabriel §trempel, op. cit., p. 330-331. 571 Prof. Dr. Ion Nanu, art. cit., p. 247. 572 Cf. Idem, p. 248. 573 Idem, p. 250. 121 de o frumusete deosebita, avand o bogata decorate de frunze de lauri pe partea centrala, iar deasupra §i dedesubt cu frumoase Tmpletituri pe toata suprafaja braului"574. Acest element arhitectonic este Tntalnit la bisericile Stavropoleos §i Crejulescu, datand din aceeasj epoca, dar §i la Sf. Elefterie sau Sf. §tefan, fund realizat prima data la biserica episcopala din Arge§. Se pare ca modelul acestui brau romanesc nu se regase§te decatin Armenia, Georgia §i alte Jari din apropierea acestora575. Cupola bisericii este realizata in genul bisericilor italiene din secolul al XV-lea, biserica avand elemente de arhitectura exterioara similare celor de la Patriarhie, sau de la bisericile Cotroceni (1678), Doamnei (1680), Coh;ea (1701), Sf. Gheorghe Nou (1709), Vacaresti (1716), Cretulescu (1722), Enei (1724), Sf. Elefterie (1751). Pridvorul original avea puncte de convergent cu Sf. Dimitrie din Craiova §i cu bisericile Buna Vestire sj To}i Sfinfii din Ramnicu-Valcea. Se pastreaza pana astazi, din acest pridvor, „frumoasele coloane, cu capitele bogat sculptate, precum §i bazele §i piedestalele pe care sunt ridicate"576. Viitorii constructori de manastiri s-au inspirat din forma pridvorului de la biserica Antim, a§a cum s-a Tntamplat in cazul Manastirii Vacare§ti577, daramata din pacate, in anii regimului comunist. „Pridvorul deschis al bisericii Antim face parte din elementele noi ale arhitecturii biserice§ti, ce apar la finele secolului XVIII, odata cu portalul monumental al u§ilor principale"578. Un element de unicitate in epoca este Tnsa absen^a balustradelor amplasate Tntre piedestalele coloanelor pridvorului, absent care este observabila §i in planul original al lui Antim579. Mai rar Tntalnite in bisericile romane§ti, dar nu inedite, sunt §i rozetele: „Pe fatadele de miazanoapte §i de miazazi ale pronaosului, in registrul superior se afla cate o rozeta ce se repeta §i pe registrul naosului sj al altarului, confectionate din blocuri masive de piatra, frumos decorate cu sculptura ajurata, amintind rozetele de la biserica episcopala din Curtea de Arge§. La montarea lor in 1715, rozetele aveau §i oficiul de iluminare, ca la Cozia"580, astazi avand Tnsa numai un rol ornamental. In cazul acestora, „imbinarea Tntre motivul floral sj eel geometric, precum §i executia sculpturii sunt desavarsjte, prezentand un model rar Tntre elementele asemanatoare ale epocii"581. In interiorul bisericii se poate urmari „o linie arhitecturala simpla, sobra, dar sigura, cu arce suple, propoitiile boltilor fiind armonios realizate"582 §i acest interior are bogate §i 574 Idem, p. 251. 575 Cf. Idem, p. 251. 576 Idem, p. 254. 577 Cf. Ibidem. 578 Idem, p. 255. 579 Cf. Ibidem. 580 Idem, p. 258. 581 Idem, p. 280. 582 Idem, p. 259. 122 minunate sculpturi in piatra §i in lemn. Pictura originala, apar^inand zugravilor Preda Tmpreuna cu fiii sai, din pacate s-a pierdut. Chiliile, clopotnita, casele egumene§ti §i paraclisul vechi, Tnceput in 1715 de Antim §i terminat dupa uciderea lui, formau un ansamblu arhitectonic armonios Tmpreuna cu biserica, ansamblu in care, insa, s-au operat destule modificari de-a lungul timpului. intrucat, dupa cum am enun^at, pictura originala nu s-a conservat pana astazi, cele mai importante elemente facand parte din structura ini^iala a manastirii sunt elemente de arhitectura, precum §i magnificele sculpturi in lemn §i in piatra. In ce prive§te sculptura, „rena§terea §i barocul Tmprumuta noului stil romanesc (brancovenesc - n.n.) frunza de acant, motive figurative §i in special portalurile de tip occidental ce culmineaza prin splendoarea lor in epoca brancoveneasca, la bisericile: Antim, Stavropoleos, Vacaresji, Curtea Veche, Mihai Voda, Coljea, Fundenii Doamnei, Sf. loan din Ramnicu Sarat" Deosebit de impresionanta, monumentala, este catapeteasma daltuita in piatra, a bisericii, „bogat sculptata, aurita §i policromata, care prin abundenja ornamentatiei ne da impresia unei vegetatii stralucitoare §i luxuriante, prin care se admira adanca armonie de culori a icoanelor"584. Aceasta catapeteasma a fost lucrata in 1715, avand un model bizantin vechi, fund „un rar exemplar de arta sculpturala monumentala in piatra, cu un raport de propoitii desavar§it. Executata din blocuri masive de piatra, care asamblate formeaza una din cele mai frumoase tample din piatra sculptata, din istoria sculpturii noastre religioase, modelul acesta a fost rar folosit in epoca brancoveneasca"585. Catapeteasma formeaza, impreuna cu celelalte elemente din Altar, „un ansamblu sculptural cu motive inrudite"586, dar nu identice, eludand astfel redundan^a. De altfel, modelele sculptate din intreaga manastire au „acela§i izvor de inspira^ie, florile §i frunzele, dar nu pot fi gasite doua modele identice de sculptura la elemente arhitectonice diferite"587. Mobilierul din lemn, din biserica, este de asemenea sculptat, iar „sfe§nice executate din lemn sau metal, tind spre imitarea candelabrelor italiene din Rena§tere §i epoca barocului"588. La exterior, ferestrele bisericii sunt incadrate de chenare late sculptate in piatra, ornamentate cu elemente vegetale §i florale. In opinia lui Ion Nanu, „dupa sculptura in piatra de la palatul lui Brancoveanu, construit pentru fiul sau In anul 1708, cea mai frumoasa sculptura In Bucuresji o gasim la coloanele pridvorului bisericii Manastirii Antim"589. 583 Idem, p. 268. 584 Idem, p. 270. 585 Idem, p. 276. 586 Idem, p. 277. 587 Ibidem. 588 Idem, p. 270. 589 Ibidem. 123 Elemental decorativ ales pentru a fi cioplit in piatra, cu multa migala §i arta, Tl reprezinta compozitii de ordin vegetal - petale rasfrante de trandafir, frunze de acant §i de laur -, alaturi de motive geometrice, Tmbinate cu multa pricepere. Capitelurile coloanelor au model corintic. „Linia evolutiva a frunzelor urmeaza acelasj drum calm dar maiestos, care se reflecta in mai toate reprezentarile vegetale din Tntreaga decorate interioara sau exterioara a manastirii. Armonia fmnzelor stilizate pare a fi prinsa Tntr-un moment de totala relaxare dupa furtuna ce s-a lini§tit"590. Portalul u§ii, de asemenea sculptat in piatra (piatra de Sinaia), este impresionant prin „luxurianta decorate sculpturala, reprezentand motive florale cu frunze §i flori stilizate"591. U§a insasj este o adevarata minuna^ie, fiind sculptata in lemn de stejar, cu mare delicateje §i arta, de catre insusj ctitorul manastirii §i iubitorul de frumos, Antim Ivireanul, „o capodopera artistica, ce depa§e§te cu mult realizarile anterioare"592. Tradijia a pastrat aceasta informatie cu privire la paternitatea acestei minunate sculpturi §i nu cunosc sa fie contestata de cineva. „Toate elementele u§ii: rame panouri, benzi orizontale, banda verticals, sunt decorate cu o sculptura reprezentand o vegetate luxurianta de o frumusete rara. Rama fiecarui canat este sculptata cu motive florale, reprezentand un lujer ce §erpuie§te pe Tntreaga ei suprafa^a, iar spatiile dintre ondulatiile acestui lujer sunt Tncarcate cu frunze de diferite marimi §i flori. In colturi se afla patru frunze de feriga pe locul de Tntalnire al eel or patru laturi ale ramei. Benzile orizontale ce despart panourile sunt sculptate in acelasj stil, cu decoratii vegetale, la mijloc o firunza mare stilizata §i printre ornamente, capete de §erpi. Panourile centrale au fiecare in mijloc un motiv floral executat in altorelief, reprezentand un trandafir de camp cu petale larg desfacute, cu doua randuri de petale frumos arcuite spre interior. Restul panoului este napadit de vrejuri, frunze §i flori, Impletite Intre ele cu o rara maiestrie. Trandafirul de camp din centrul panourilor este folosit ca model sj la piedestalele coloanelor de piatra din pridvor, cat §i la cele dintre naos §i pronaos, precum §i la cele patru candele de argint ce se afla montate in fata altarului. Alaturi de usjle de la bisericile Cotroceni, Vacare§ti, Mihai Voda (turnate in bronz), Curtea Veche §i Cozia, usjle bisericii Antim formeaza una dintre realizarile cele mai de seama ale sculpturii monumentale In lemn, din istoria Jarii Romanesji. Ansamblul sculptural monumental, u§a §i portal, de la biserica Manastirii Antim, depa§e§te orice realizare artistica in acest domeniu in Jara noastra"593. Deasupra acestei u§i (intre u§a §i pisanie) se afla sculptata - posibil tot de el - emblema lui Antim, melcul tinzand catre o stea cu §ase colturi, avand imprejur o cununa de laur. Simbolurile adanci ale stemei pe care §i-a ales-o Antim au fost mult comentate, ajungandu-se la concluzia ca II reprezinta pe eel ce isj urmeaza drumul sau cu rabdare, 590 Idem, p. 272. 591 Ibidem. 592 Idem, p. 274. 593 Idem, p. 274-275. 124 mergand pe cale §i neabatandu-se, dorind a se numara printre Sfintii cei ce lumineaza ca ni§te stele pe cerul Bisericii lui Hristos. De asemenea, in opinia multora, aceasta emblema indica atat smerenia, cat §i ravna mitropolitului Antim, care se dovede§te „un simbolist, un alegorician"594, prin alegerea unor elemente sculpturale cu semnificatii deosebit de profunde. La Manastirea Tuturor Sfinplor, ctitorul ei a Tnfiin^at §i prima biblioteca publica din Jara Romaneasca, cu regim de Tmprumut, dupa cum vom vedea cand vom di scuta despre A§ezamdntul Tntocmit de el. Manastirii i s-au facut multe danii Tnca din timpul vietii lui Antim, danii care au continuat §i dupa martiriul sau, fund numeroase pe tot parcursul veacului al XVIII-lea, laca§ul beneficiind eel mai adesea §i de scutiri de taxe din partea domnitorilor595. Memoria lui Antim Ivireanul a continuat sa fie cinstita §i marele mitropolit nu a fost niciodata privit ca un „anatematizat". Spre exemplu, la moartea episcopului Iosif I al Arge§ului, care a fost Tnmormantat in biserica Manastirii Antim - Tntrucat aceasta devenise Tntre timp metoc al Manastirii Argesjalui -, prin 1815, s-au inscriptionat cateva versuri pe una din coloanele bisericii, din care reiese ca amintirea marelui ierarh era venerata in Biserica romaneasca: „Kir Antim mitropolitul Ivireanul mult vestitul Aicea ne-au a§ezat [coloanele] §i cu zidul ne-au legat Sa tinem acest loca§, Al Sfintilor toti, sala§, De dansul Tntai zidit Iar pe urma preinnoit De kir Iosif Tntaiul Episcopul Argesjal, Carele se odihne§te Drept mine, aci, trupe§te"596. Darurile cu care a fost Tnzestrat Antim Ivireanul sunt cu adevarat uimitoare, atunci cand privim complexitatea lor §i vicisitudinile cu care a trebuit sa se confrunte acesta, Tmprejurarile vitrege in care, cu atat mai mult, el a pus in lumina aceste daruri cu care a fost Tnzestrat de Dumnezeu. Sensibilitatea artistica §i iubirea pentru frumos sunt o trasatura esentiala a spiritului sau, care §i-a pus amprenta asupra tuturor faptelor sale. Despre Antim ca mare scriitor §i orator, mare stilist §i poet nu vom vorbi acum, pentru ca acestor binecuvantate Tnsusjri, care ne-au permis, de altfel, studierea lui la 594 Mihail-Gabriel Popescu, op. cit., p. 42. 595 Cf. Prof. Dr. Ion Nanu, art. cit, p. 224-226, 232-235. -96 q£ prof Victor Bratulescu, Mitropolitul Antim, ctitor de laca§uri sfinte, art. cit., p. 823. 125 literatura romana, le-am rezervat pagini mult mai Tntinse, Tntr-un capitol aparte, care se ocupa de opera lui Antim Ivireanul. Fiind unul dintre ctitorii limbii literare romane§ti §i al limbii biserice§ti, Antim §i-a Tncununat activitatea artistica prin traduced §i compozitii proprii de o mare valoare literara, stilistica §i culturala, despre care vom discuta Insa, dupa cum am anurrfat, pu^in mai tarziu. El a fost iubitor de carte §i de inva^atura nu numai in sensul tipariturilor, care, chiar considerate separat, i-au adus o mare faima §i admira^a contemporanilor §i a urmasjlor, dar a fost §i autor §i scriitor in toata puterea cuvantului, in masura timpului care i-a mai ramas pentru a scrie. II. 4. APARATOR, ALATURI DE CONTANTIN BRANCOVEANU, AL BISERICII ROMANESTI §1 AL ORTODOXIEI TRANSILVANENE §1 UNIVERSALE Marele domnitor al Jarii Romanesji Constantin Brancoveanu §i-a asumat aici, in Balcani, intre cele doua mari imperii potrivnice, habsburgic §i otoman, responsabilitatea de a fi aparator al Ortodoxiei §i al cresjinilor ortodoc§i, incepand din Jarile Romane pana la Constantinopol §i Ierusalim §i de aici pana in Georgia §i Antiohia. Inalta sa con§tiinta cre§tina §i generozitatea lui au fost laudate in termenii cei mai elogiosj atat de contemporani, cat §i de urmasj. Insa victoriile lui - repurtate in mod pa§nic - nu ar fi fost poate, atat de multe §i de stralucite, daca nu 1-ar fi avut alaturi pe vrednicul sau tipograf §i In^eleptul teolog §i carturar Antim Ivireanul. Este neindoielnic faptul ca Brancoveanu avea puterea politica §i nimic nu s-ar fi realizat in absenja dorintei sale de a sprijini Biserica Ortodoxa de pretutindeni, incepand cu vecinii §i firatii de acela§i sange ardeleni. Dar, eel care a pus umarul In mod efectiv §i a lucrat din greu pentru Implinirea multora dintre nobilele deziderate ale voievodului, a fost smeritul Antim Ivireanul, al carui altruism §i efort dezinteresat sunt absolut admirabile. Aceasta conjunctie providenjiala dintre cele doua mari personality ale istoriei §i culturii noastre nu a facut decat sa inlesneasca implinirea unor mari idealuri. Atat Brancoveanu, cat §i Antim Ivireanul, au sprijinit, pe cat le statea In putin^a, Ortodoxia In vreme de pericol. Cand a avut loc marea schisma din Ardeal, prin unirea unei par|i din clerul ortodox transilvan cu Roma catolica, la 1700, Antim era Inca egumen la Snagov. Tulburarile in Ardeal incepusera, insa, mai demult. La 1688, Transilvania intra sub stapanirea dinastiei de Habsburg. Prin pacea de la Carlowitz (1699) se reconfirma aceasta realitate, iar catolicii au mana libera de a 126 contrabalansa in favoarea lor, in fata curentelor protestante, „asaltul" prozelit in randurile romanilor ortodocsj. Varful de lance al propagandei catolice a fost cardinalul Leopold Kollonitz, arhiepiscop de Strigonium (Esztergom) §i primat al Ungariei, care a facut toate eforturile pentru a-1 atrage in a semna „Unirea" cu Biserica Catolica, pe mitropolitul Atanasie Anghel al Ardealului, prin promisiuni cu privire la libertatea religioasa, sociala sj politica a romanilor din Transilvania, care, pana la urma, au avut efect. Mitropolitul Teodosie al Tarii Romanesji, In acord cu patriarhul Dosithei al Ierusalimului, 1-a hirotesit pe Atanasie In aceasta Inalta demnitate, de mitropolit al Ardealului, la 22 ianuarie 1698 - fostul mitropolit, Teofil, adormind la 12 iulie 1697 -, cu putin timp Inainte ca acesta sa abjure de la credinja sa, dupa ce se tergiversase o vreme aceasta numire, cei doi ierarhi avand indoieli cu privire la fermitatea sj taria de caracter a lui Atanasie, In conditii de a§a mare stramtorare pentru credinta ortodoxa din Transilvania Intr-adevar, la numai cateva luni dupa ce a fost consfintit mitropolit, Atanasie convoca, pe 7 octombrie 1698, un sinod la care au parti cipat clerici ortodocsj, convinsj In prealabil ca sa II urmeze, sj care va accepta unirea cu Roma.598 Atanasie Anghel a fost in 597 Intr-o scrisoare catre Atanasie, datata noiembrie 1701 - ulterioara parafarii „Unirii" cu Roma, care a avut loc la 14 septembrie 1700, desi ea fusese stabilita cu doi ani mai devreme - patriarhul Dositei ii reprosa acestuia: „Domnia ta, chir Atanasie, r£i amintesti ca ai venit in Valahia si ai cautat sa te faci Mitropolit in aceste par^i; r£i amintesti ca te-am in^eles ca esti om rau si inima ta nu era dreapta catre Dumnezeu. Si a trecut indeajuns timp si ai umblat cu rugaciuni si, in urma, cu fagaduin^e de ale tale si cu juraminte infricosate ne-ai miscat si pe noi si pe ceilal^i de te-am ales arhiereu; si, in sfarsit, te-ai hirotesit cu cinste si te-ai imbra^isat de catre to^i, mai mult decat ^i se cuvenea. Ai marturisit inaintea Ingerilor si a Arhanghelilor si Insusi a lui Dumnezeu Celui ce este peste toate, ca vei pazi credin^a in Sfin^ii Paring si in Sfanta Biserica Catolica [Soborniceasca, universala - n.n.] a lui Hristos. Mai in urma ai scris catre Preasfin^itul Mitropolit al Ungrovlahiei, eel ce te-a hirotesit, si ai cerut permisiune sa mananci carne, iar noua ne-ai scris si ai cerut voie ca la o Liturghie sa hirotonisesti mai mul^i preo^i si mai mul^i diaconi. Apoi a venit aicea un oarecare tanar si ne-a spus ca te-a vazut in Viena si ai liturghisit cu Cardinalul si cu al^i papistasi, si de doua ori in aceeasi liturghie papistaseasca ai abjurat Biserica Rasariteana, care este aceasta: ca ai abjurat Sfanta Biserica Catolica [Universala] si apostolica a lui Hristos si ai marturisit Biserica Romana, adica cea particulara si papistaseasca, adica pe cea schismatica si, in fine, eretica. Am auzit ca te-ai intors in Transilvania si te-ai pus intr-o trasura cu sase cai si inaintea ta aprindeau lumini [lumanari], ai adunat pe preo^i si le-ai fagaduit libertate (iertare) de dari; si alte lucruri lumesti, numai sa se faca Unip, care este totuna cu a se face deosebi^i de Dumnezeu si uni^i cu antihristul Papa, si asa te-ai facut din pastor lup, pentru ca oile le iei din staulul lui Hristos si le arunci in gura diavolului. Pe cand trebuia, la vreme de nevoe, sa te ara^i cu barbate, aparator al Sfintei credin^e si sa incurajezi turma cu cuvantul si cu fapta, ca in tot chipul sa fuga de papistasii vrajmasi ai Crucii lui Hristos, te-ai facut incepatorul rauta^ii, conducatorul pierzarii, vrajmas al Sfin^ilor Paring si strain si apostat pe fa^a al Sfintei Biserici a lui Hristos", cf. C. Erbiceanu, Material pentru complectarea istoriei biserice§ti §i nafionale. Documente inedite, in rev. Biserica Ortodoxa Romana, XV, (1891-1892), p. 692-693. 598 Cf. Dan Horia Mazilu, Introducere..., op. cit., p. 28. 127 consecinta anatematizat de Biserica Ortodoxa §i a fost numit Satanasie, „cum glasuie§te actul de caterisire §i de afurisanie iscalit de patriarhul ecumenic Callinic"599. In „Istoria Besearicii §cheilor Bra§ovului", Radu Tempea, „hirotonit preot de Antim Ivireanul, in 1716, §i numit apoi protopop de episcopul Ramnicului"600, scria despre Atanasie: „In ce chip curva se Tmpodobe§te Tmpotriva ibovnicilor sai, a§a §i Athanasie, Tmbracandu-sa in toate odajdiile arhiere§ti §i preotii in feloane, sa unira cu papistasji, calcand hotarala sfintelor soboara..."601. Constantin Brancoveanu incercase sa impiedice acest deznodamant sfasjetor pentru Biserica Ortodoxa, scop in care 1-a trimis, in 1699, pe ucenicul eel mai abil §i mai harnic al lui Antim, pe Mihai §tefanovici, in Ardeal, la Balgrad [Alba-Iulia], unde acesta a tiparit mai intai o Bucoavna pentru copii, avand intru sine §i Crezul, cele zece porunci §i explicarea celor §apte Sfinte Taine602, sj apoi Chiriacodromion (titlul s-ar traduce prin „Calea cea dreapta", fund echivalentul grecesc al termenului slavon „cazanie"), carte care nu era decat retiparirea Cazaniei lui Varlaam al Moldovei, de la 1643, la care ucenicul lui Antim, Mihai §tefanovici - „pe care 11 banuiesc a fi fost nu numai tipograful, ci §i redactorul Chiriacodromion-uhA balgradean"603 - a adaugat §i cateva din predicile lui Ioannikie Haleatovski, din culegerea acestuia intitulata Cheia infelesului, tradusa §i tiparita in romane§te la initiativa mitropolitului Varlaam al Ungrovlahiei604. In prefata acestei car|i, §tefanovici scria, spre incurajarea ardelenilor, ca Brancoveanu este „patrona§u adevarat al Sfintei Mitropolii de aici din Ardeal"605. In opinia lui Virgil Molin, Mihai §tefanovici a fost trimis in Transilvania „doar cu autoritatea prestigiului sau de me§ter §i n-a adus de la Bucure§ti instalatie tipografica"606, cauzele putand fi complexe. Adevarata avalan§a de car|i ortodoxe §i anti-catolice venea insa din Jara Romaneasca. In acest sens, multe volume tiparite in apararea credinjei, cu con^inut apologetic §i polemic, au iesjt de sub teascurile lui Antim, precum §i car^i de slujba, §i au luat §i calea Ardealului. Intre acestea reamintim Carte sau lumind cu drepte dovediri din dogmele Besericii Rasaritului asupra desghinarii papistasilor, a lui Maxim Peloponesianul, tiparita la Snagov, in 1699, Inva{atura dogmatical a Bisericii Rasaritene, conceputa de Sevastos Kimenitul §i aparuta la Bucure§ti, in 1703, masivul volum intitulat Tomul bucuriei. Impotriva latinilor, pregatit de Dosithei (Ramnic, 1705) §i Panoplia dogmatica a lui Alexie Comnenul (Targovi§te, 1710). 314. "■" Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. Ill, Ed. Universita^ii din Bucurejti, 2000, 600 Idem, p. 312. 601 Cf. Idem, p. 314. 602 Cf. Diac. Asist. I. Ramureanu, art. cit, p. 837. 603 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit., p. 361. 604 Cf. Ibidem. 606 Cf. Diac. Asist. I. Ramureanu, art. cit., p. 837. Virgil Molin, Contribufiuni..., art. cit., p. 321. 128 Intorcandu-ne Tnsa la Mihai §tefanovici §i la activitatea lui in Transilvania, se pare ca acesta interrfiona sa imprime §i un Liturghier la Balgrad607, dar a fost nevoit sa se revina in tara, langa Antim Ivireanul, Tntrucat „aici (la Balgrad - n.n.) se instaleaza acum Baranyi Pal ca cenzor plenipotenjiar al iezuitismului de pe langa Atanasie, devenit unsul heitegprimasjalui Kolonitch §i al Burg-ului vienez. Aici nu se mai vorbe§te acum in pitoreasca limba a stravechii Ortodoxii, nu se mai tiparesc Bucoavne, ci Katekismus valachicus-uri, iar Atanasie va fi de acum Tnainte Illustrissimi et Reverendissimi Athandzie den mild luy Dumnezeo §i szkdunului Aposztolesczk in czdra Ardyedlului pastor de paie, in umbra lui fund catehetul iezuit"608. Domnitorul Tarii Romane§ti, Constantin Brancoveanu, Incerca din rasputeri sa limiteze prozelitismul anti-ortodox din Transilvania, ctitorind aici biserici - precum la Fagara§, Poiana Marului, Bra§ov, Recea, Sambata de Jos609 - sj chiar trimitand epistole romanilor bra§oveni, pentru a le da curaj §i a-i Intari In credinja lor. „Nobilele straduin^e ale cucernicului voievod Constantin Brancoveanu §i ale mitropolitului Antim Ivireanul (pe atunci Inca egumen - n.n.), n-au ramas fara rezultat. O vrednica familie Instarita din Bra§ov, familia fratilor David §i Teodor Corbea, trecu In Tara Romaneasca §i sacrifica toata averea §i influenza ei pentru apararea fratilor oropsiti din Transilvania, rama§i sub dominatie straina. Cu sprijinul lui Constantin Brancoveanu, ei reu§esc, Inca din vara anului 1704, sa anihileze pentru multi ani rolul §i actiunea In favoarea unirii cu Roma a episcopului unit Atanasie Anghel"610. Romanii din §cheii Bra§ovului au avut o frumoasa istorie de rezisten^a fa^a de Uniatie, pe care autoritatile Incercau sa o impuna cu foita clerului ortodox. La 5 iulie 1701, Brancoveanu spunea Intr-o scrisoare catre preotii §i gocimanii Bra§ovului ca s-a bucurat mult pentru ca ei „nu s-au lunecat cu firea, ce §i-au pazit cinstea legii sale... curata lege cea pravoslavnica, carea de la parin^ii §i mo§ii vo§tri o aveji"611 §i le promitea sprijin §i ajutor, afirmand: „§i noi iarasj, cu ceia ce va fi de pre partea noastra a va pazi §i a va ajuta, nu vom lipsi"612. Cat despre Atanasie Anghel, pe care il privea ca pe un apostat, Ii asigura ca i§i va lua plata de la „Direptul Judecator Dumnezeu"613. Ajungand mitropolit al Ungrovlahiei, Antim Ivireanul poarta §i el o bogata coresponden^a cu romanii din §cheii Bra§ovului, carora le hirotone§te preoti §i diaconi, le trimite car^i §i cele necesare slujbei, le ofera sfat §i ajutor. Dintr-o astfel de epistola, datata 3 august 1708, aflam ca In 1701, la scurt timp dupa ce a avut loc perfectarea Uniatiei, preotii §i 607 Cf. Idem, p. 322. 608 Ibidem. Cf. G. Popescu-Valcea, Initiator §i protector al unui nou stil in arta romaneasca: stilul brdncovenesc, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LXXXII (1964), nr. 9-10, p. 902-903. Pr. Prof. I. Ramureanu, Constantin Brancoveanu sprijinitor al Ortodoxiei, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LXXXII (1964), nr. 9-10, p. 923. 611 Cf. Diac. Asist. I. Ramureanu, Luptdtor..., art. cit, p. 837. 612 Cf. Ibidem. 613 Cf. Ibidem. 129 gocimanii din §cheii Bra§ovului §i-au trimis reprezentati la Bucure§ti, prin care au semnat o declarajie confirmand ca doresc sa depinda mai departe, in „ceale sufletesji", de mitropolitul Teodosie al Ungrovlahiei §i de cei ce vor urma614 Doreau, cu alte cuvinte, sa ramana sub autoritatea spirituals a Bisericii Ortodoxe §i sub jurisdictia Mitropoliei Jarii Romane§ti. Este impresionanta marturia credinjei lor §i con§tiinta etnica §i religioasa de care au dat dovada §i pe care au expus-o inclusiv Tntr-o scrisoare adresata imparatului Carol al VI- lea, conducatorul Imperiului austro-ungar (conceputa probabil Tntre anii 1711-1713), in care bra§ovenii afirma: „De cand cu mila lui Dumnezeu ni s-au ridicat casa dumnezeiasca, Sfanta Biserica, in acest pamant al cinstitei cetate a Bra§ovului, deaca au descalecat stramosji nosjxi aici la anul 1392, pe credin^a legii vechi grece§ti s-au zidit sj pe aceia au trait stramosji, mosji nosjri §i noi pe aceia pana acum suntem cre§tini.(...) Ca §i noi astfeliu de oameni romani, cari locuim aici din totdeauna, am fost cu dreptate §i ascultatori de domni ca ni§te robi §i toate poruncile §i dajdiele care ne vin le dam §i alte porunci le ascultam toate, ca sa putem §i noi trai in pace cu bisericile sj cu preutii no§tri, Tntr-aceasta lege veche greceasca in care ne-am pomenit, de care lege nu suntem bucurosj sa ne departam cu capul deodata, mai bucurosj suntem a muri, decat cat de putin sa ne schimbam din lege; caci §i in vremea crutilor §i cand s-au batut cu turcii, multi oameni de ai no§tri au dat ajutor Imparatului §i tarii, §i mu^i au pierit la razboi, altii sunt robi §i acum la tatari, Inca §i din feciorii preutilor din Bra§ov, §i ramanem §i de acum gata a asculta pre luminatul imparat sj a-i sluji cu dreptate, tocma §i capul a ne pune, numai in lege sa avem pace §i sufletele sa nu ni se tulbure"615. Bra§ovenii recuno§teau autoritatea politica a imparatului de la Viena, dar cereau, cu demnitate §i curaj, respectarea drepturilor lor religioase §i libertate confesionala, exprimandu-§i dorin^a de a ramane mai departe ortodocsj: „macar ca la unirea Vladichii lui Atanasie §i pe noi ne-au intrebat ce zicem, (...) am ramas in ce am fost"616. Romanii din §chei au recunoscut in fa^a imparatului ca platesc darea mitropolitului unit Atanasie, dar merg la Bucure§ti, la Mitropolitul ungrovlah, pentru hirotonisirea preotilor lor, dupa cum era obiceiul §i inainte de a fi semnata Uniatia: „cand ni-au trebuit preot, am dat numai darul (plocon) Vladichii acestuia [unit], iar darul, adeca hirotonia, am luat de la Vladica din Jara Munteneasca, caci ca pana nu se unise Vladica Atanasie, tot in Jara Munteneasca se hirotonea §i Vladicii, §i pentru aceia noi am ramas de ne Jinem tot de ce ne- am tinut §i mai nainte. Pentru aceste randuele, Sfanta Biserica aceasta a Bra§ovului are 9 biserici care sunt In satele dimprejur..."617. Coresponden^a pe care mitropolitul Antim a Intretinut-o cu ace§ti curaj o§i bra§oveni a fost purtata pe toata durata pastoririi sale, credem noi, desj nu ni s-au pastrat scrisori decat 614 Cf. Ibidem. Cf. Gherasim Timuj, Acte relative la istoria Bisericii Romdne, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, XI (1888), nr. 12, p. 1031-1032. 616 Cf. Idem, p. 1031. 617 Cf. Idem, p. 1031-1032. 130 dintre anii 1708-1713. Mitropolitul nostru se Tngrije§te Tndeaproape de situatia romanilor din §chei, pe care Ti Tndeamna insistent, prin scrisori repetate, Tntre 1708 §i 1710, sa T§i trimita reprezentanti la Bucure§ti, „pentru luarea blagosloviei §i primirea Invataturii in ceale sufletesji, dupre datoria ce sa afla aici legaji la scaunul exarhiei §i mitropoliei noastre a Ungrovlahiei, Tnca de la 1701"618 §i „ca sa va Tnvatam cele ce sa cuvin"619. Intr-o alta misiva, datata 15 februarie 1713, Antim comunica preotilor §i clericilor din Bra§ov ca a primit doua scrisori de la ei §i „cele ce ni-ati scris Tnca am in^eles"620. Desj nu lamure§te explicit despre ce au scris bra§ovenii, Antim da de injeles mai jos ca e vorba de „supararea ce aveti de catre vladica de acii [Atanasie] §i de catre ceilal^i papistasj"621, care probabil faceau presiuni asupra lor ca sa accepte Uniatia. Mitropolitul Ti mai informeaza §i despre faptul ca „diaconul §i gramaticul ce ne-aji trimis, dupa cum ne scrieti, s-au hirotonit amandoi, diaconul preot §i gramaticul diacon"622, anun^andu-i totodata ca, in cateva zile va formula in scris pentru ei un raspuns detaliat cuprinzand sfaturi §i inva^aturi „pentru toate lucrurile ce veti face"623 §i „va vom trimite §i cartea aceia ce am pus de a face cu carea sa va putem apara"624, dar nu precizeaza despre ce carte este vorba. Daca era una din cartile de slujba - Antim a tiparit, in 1713, Liturghierul, Catavasierul §i Molitvenicul - sau o alta carte, dedicata numai ardelenilor §i neidentificata Tnca, nu §tim. Despre diaconul desemnat spre a fi Inaltat la treapta de preot, §tim ca se numea „Ion sin (fiul) popei Patru Carau§u" §i ca a fost hirotonit la Bucure§ti de catre Antim625. La 17 mai, in acela§i an, mitropolitul Antim le scrie Tnsa din nou bra§ovenilor, Tncuno§tintandu-i ca a hirotonit doi gramatici, unul diacon sj altul preot, „caruia i-am dat §i blagoslovenie de duhovnicie, Tmpreuna cu cartea noastra iscalita"626, carte care ar putea fi, eel mai probabil, Invafatura besericeasca la cele mai trebuincioase §i mai de folos pentru tnvalatura preofilor... (Targovi§te, 1710), sau poate Invafatura pre scurt pentru taina pocainpi (Ramnic, 1705). Antim Ti anun^a §i despre faptul ca le-a trimis Sfantul Mir, promitand ca le va darui orice vor avea nevoie sj ca „pentru ni§te caitulii, ce ne pohtiti sa va trimitem, pentru supararea ce aveti de la papistasj, n-am putut sa le ispravim, ci va mai fi Ingaduiala, pana va trece praznicul Sfantului Constantin, §i dupa aceia vom sta cu tot dinadinsul de vom ispravi 618 Cf. Diac. Asist. I. Ramureanu, art. cit, p. 837-838. 619 Cf. Idem, p. 838. 620 Cf. Gherasim Timuj, art. cit., p. 1034. 621 Cf. Ibidem. 622 Cf. Ibidem. 623 Cf. Ibidem. 624 Cf. Ibidem. Sterie Stinghe, Istoria Bisericii §cheilor Braqovului. Manuscript de la Radu Tempea, Brajov, 1 899, p. 44, apud. Diac. Asist. I. Ramureanu, art. cit., p. 838. 626 Cf. Gherasim Timus, art. cit., p. 1033. 131 §i va vom trimite"627. Aceasta este ultima scrisoare ce ni s-a pastrat din aceasta minunata corespondent Tntre mitropolitul Antim Ivireanul §i clerul roman din §cheii Bra§ovului. S-a afirmat chiar o contribute mult mai mare a mitropolitului, Tntr-un articol comemorativ, unde se spune ca „ Antim a hirotonit preoti pentru ortodocsji ardeleni, a harazit acestora in dar mai ales car^i date la lumina de el insusj - dintre care unele se mai Tntalnesc §i azi prin multe biserici transilvanene -, in mod gratuit a oferit burse unor elevi bra§oveni, la §colile coordonate de el in Muntenia, a trimis ortodocsjlor din Bra§ov chiar o tipografie clandestine, care, pentru ace§tia, in condyle luptei pentru rezisten^a credinjei strabune, era atunci atat de necesara, §. a.; fapte ce, din destul, probeaza grija pe care el a purtat-o §i romanilor de la nord de Carpa^i: §i aceasta fund una din legaturile sale cu pamantul ,,628 romanesc Cunoa§tem, din cele ce am afirmat pana acum, ca Antim Ivireanul a sapat litere arabe - prin calcografie dupa manuscrise arabe — §i a tiparit car|i in aceasta limba pentru cresjinii din Antiohia, la solicitarea patriarhului lor, pe care acesta a inaintat-o catre domnitorul Constantin Brancoveanu, dupa care, utilajul faurit de Antim le-a fost daruit cu totul arabilor, constituind prima tipografie a cre§tinilor ortodocsj din Antiohia, care, transportata mai intai la Alep, apoi la manastirea Balamand, §i in sfar§it, la manastirea Sf loan din Saeg (sudul Libanului), a tiparit car|i Incepand cu Psaltirea din 1706 §i Inca mai era func^ionala In secolul trecut629. Vestea bunavointei domnitorului roman §i a renumitului sau tipograf, Antim Ivireanul, a ajuns la compatrio^i acestuia georgieni, care au cerut §i ei sprijin pentru tiparirea car|ilor. Astfel, regele Georgiei, Vahtang al Vl-lea, a solicitat, la randul lui, ajutorul domnitorului Constantin Brancoveanu §i, imediat dupa numirea ca mitropolit a lui Antim §i stramutarea lui de la Ramnic la Targovi§te, harnicul sau ucenic, Mihai §tefanovici, a fost trimis In capitala Iviriei, Tiflis (Tbilisi) cu misiunea de a tipari car|i, urmand ca Antim sa fie secondat, mai departe, in arta tipografiei, de un alt ucenic priceput, Gheorghe Radovici. Se pune intrebarea cat de mare a fost aportul lui Antim in aceasta situate, mai exact, daca, dupa modelul coreligionarilor arabi, georgienii au beneficiat §i de utilaj tipografie realizat in Tara Romaneasca de marele mitropolit tipograf. Avand in vedere ca acesta trebuie sa fi fost familiar cu limba §i alfabetul georgian este de crezut ca h era mai u§or sa execute aceasta lucrare, dupa ce isj demonstrase maiestria §i sapase litere arabe prin calcografiere. Daca insa nu a facut acest lucru, explicatia o putem afla in lipsa timpului necesar, precum §i posibilitatea ca ivirenii sa fi fost deja in posesia unei tipografii mai vechi in limba georgiana, find insa ob struck onati in Jelurile lor de absenja unui me§ter tipograf, pe care 1- au solicitat in Tara Romaneasca, cunoscand foarte bine reputatia voievodului roman §i 627 Cf. Ibidem. Pr. Niculae §erbanescu, Antim Ivireanul, Mitropolitul farii Romdne§ti — 275 de ani de la moartea sa martirica- (1716-1991), art. cit., p. 90. 629 Cf. Diac. Asist. I. Ramureanu, art. cit., p. 841-842. 132 punandu-§i Tncrederea, probabil, §i in sentimentele mitropolitului Ungrovlahiei fata de Jara sa natala. Cu aceasta ultima ipoteza, ca Antim nu a sapat litere georgiene, este de acord Virgil Molin - desj, dupa cum am precizat Tntr-o referire anterioara, al^i cercetatori Tnclina sa-i acorde tot lui Antim creditul pentru faurirea primei tipografii ivirene -, sustinand ca un alt ardelean, de data aceasta maghiar, Tnaintea sosirii lui Mihai §tefanovici in Georgia cu aproape douazeci de ani, a lucrat la Amsterdam litera necesara tipografiei ivirene, la comanda regelui Arcil630. Molin aduce ca probe scrisoarea de multumire a regelui Arcil catre primarul Amsterdamului, Nicolas Witsen, care a intermedial legatura acestuia cu Totfalusi Kis Miklos, me§terul matri^er care a gravat consoanele pentru alfabetul georgian631, precum §i propriile afirmatii ale lui Totfalusi, care scria ca a facut litere pentru armeni §i georgieni, pentru ace§tia din urma, se lauda el, chiar mai frumoase decat cele pe care i le oferea modelul manuscriptic: „Ace§tia (georgienii), neavand niciodata tipar propriu, s-au servit numai de manuscriptum-uri, ca §i turcii; de aceea s-a hotarat regele lor sa scrie el insusj Alphabetum-ul lor, precum §i ceva texte anexate, a§a mi le-a trimis mie la Amsterdam. Eu Tnsa, neaproband forma lor, le-am facut (georgienilor) alte litere, mai Tmpodobite, pentru care fapt s-au bucurat foarte mult..."632. De asemenea, profesorul Papai Pariz Ferencz din Aiud, care 1-a pregatit sj la Tndemnat pe Totfalusi sa mearga in Olanda, a scris, dupa moartea acestuia - petrecuta in 1720 - o poveste in versuri a vietii lui, tiparita la Cluj in 1757, in care 1-a numit „Phoenix-ul Transilvaniei" §i in care a amintit §i faptul ca acesta a sapat litere pentru georgieni, al caror rege a Infiintat astfel prima tipografie din istoria lor633, in plus, conform lui Virgil Molin, istoriografia maghiara a inregistrat acest lucru drept un fapt indubitabil. Pe noi eel putin, aceste dovezi ne conving sa credem ca a existat o tipografie in Georgia inainte de sosirea lui Mihai §tefanovici la Tiflis in 1708. Insa apar §i alte semne de intrebare. Acelasj cercetator reproduce din prefetele regelui Vahtang al Vl-lea la primele doua car|i tiparite de §tefanovici - care, in Georgia, §i-a luat numele de §tefane§vili ungrovlahul - in care acesta afirma ca: „...am adus tipograf din Tara Romaneasca §i am asezat (subl. n.) o tipografie"; §i respectiv: „am chemat din Valahia un tipograf §i am intocmit (subl. n.) o tipografie"634. La fel scria §i ucenicul lui Antim In preambulul primei sale car^i tiparite In Georgia: „cu ajutorul lui Dumnezeu, eu am asezat (subl. n.) o tipografie in tara voastra. (...) Eu am acum litere §i alte lucruri trebuincioase unei tipografii In numar Indestulat"635. Concluzia lui 630 cf virgil Molill; Contribupuni..., art. cit., p. 324-331. 631 Cf. Idem, p. 328. 632 Cf. Idem, p. 331. 633 Cf. Idem, p. 329-330, nota 31. 634 Cf. Idem, p. 332. 635 Cf. Idem, p. 333. 133 Molin este ca, nefiind pomenit numele lui Constantin Brancoveanu sau al lui Antim Ivireanul, regele Vahtang, prin Mihai §tefanovici, a repus doar in functiune §i a reorganizat tiparnita faurita mai demult. Insa, in opinia noastra, la fel de nea§teptat §i dezorientant este §i faptul ca niciunul dintre acesjia nu mentioneaza daca e vorba de o noua tipografie sau de reconditionarea celei vechi. In general, cand se Tntamplau astfel de evenimente, consemnarea lor oferea detalii cu privire la noutatea tiparului. Pana la noi dovezi, nu putem sa ne prominent cu certitudine asupra acestui subiect. De mentionat Insa ca alti cercetatori au sustinut ca Mihai §tefanovici, trimis de Sf Antim, a fost fondatorul primei tipografii georgiene, Intre care se numara Fridrich Bayern636, Dan Dumitrescu637, Mihail-Gabriel Popescu 638, 1. Ramureanu639, etc. In urma unei vizite la Tbilisi, Dan Dumitrescu a aflat despre noua carfj tiparite de Mihai §tefanovici In limba georgiana, astfel: Evanghelie, Psaltire §i Apostol In 1709, Liturghierul, doua Ceasloave - cu caractere diferite, Intrucat limba georgiana are doua alfabete - §i un Molitfelnic in 1710, iarasj Psaltirea - cu grafie diferita fa^a de prima editje - §i Invafatura ieromonahului Gherman, in 171 1640. Se pare ca s-a dorit §i imprimarea unei Biblii, dar aceasta a ramas neterminata641. Evanghelia georgiana tiparita de Mihai §tefanovici In 1709 la Tiflis, avea „deasupra titlului, in medalion, legate prin lujeri florali, portretele Maicii Domnului, al lui Iisus Hristos §i al Sfantului loan Botezatorul cu inscrip^ii In interior, in limba georgiana. Ar putea fi lucrat acest frontispiciu, ca §i portretele celor patru evangheli§ti, de insusj Antim, dupa maniera specifica altor tiparituri ale sale (Evangheliarul de la Snagov din 1697 sau Psaltirea greaca din 1700). La sfarsitul car^ii este redat chipul regelui Vahtang, a§ezat intr-un jilt, Pe care nu_l putem atribui lui Antim"642. De asemenea, dupa epilogul Liturghierului din 1710, semnat de Mihai §tefanovici, „urmeaza §ase versuri In limba romana tiparite cu caractere gruzine, acelea§i pe care le gasim In vechea noastra literatura, adesea, la sfar§itul copierii manuscriselor, adaptate de tipograful nostru meseriei sale, aceleasj cam Evangheliarul din 1697: Precum cei streini doresc mosia sa-si vaza, Cand sunt intr-altd lard de nupot sa saza §i ca cei ce-spre mare batup de fur tuna §i roagdpre Dumnezeu de liniste buna, Asa si tipografii de-a carpi sfdrsire 636 Cf. Idem, p. 320, nota 2. Dan Dumitrescu, Activitatea tipografica a lui Mihai §tefan in Gruzia, in rev. Studii Teologice, XI (1959), nr. 4, p. 135-138, apud. Idem, p. 324, nota 12. 638 Mihail-Gabriel Popescu, op. cit., p. 37; vezi si nota 86. 639 I. Ramureanu, art. cit., p. 844. 640 ££ Qan rjurmu-escU; art cjt.3 apud. Idem, p. 324. 641 Cf. Ibidem. 642 Gabriel §trempel, op. cit., p. 238. 134 Lauda neincetatd dau si mulfumire643 . Pentru anul 1712, alte surse mentioneaza §i tiparirea de catre ucenicul lui Antim a poemului Omul in pielea Tigrului, epopee nationals georgiana apar^inand poetului §ota Rustaveli, precum §i traducerea din persana a carfii Despre creapi, pe care a realizat-o §i a insotit-o cu comentarii Tnsusj regele Vahtang al VI-lea644. Deosebit de interesant este Tnsa faptul ca s-au conservat doua exemplare din Evanghelia tiparita la Tbilisi in 1708, pe care Antim Ivireanul - care le-a primit, evident, de la ucenicul sau, ce a realizat imprimarea lor - le-a daruit voievodului Constantin Brancoveanu §i pe care mitropolitul nostru scrie, in dedicatia pentru domnitor, ca aceasta carte este roada cea noao care pdmdntul iverilor, adapdndu-sa din rdul imparatestilor tale daruri, intru acest an, au odraslit, ludnd si acest pdmdnt norocire sd se imbogaleasca cu tiparele limbii sale - precum cu tiparele arapesti s-au imbogafit Araviia, cu cele elinesti, Elada si cu cele romdnesti Ungrovlahia - mullemita o aduce la Mariia Ta ca si celelalte trei eparhii 645, adaugand ca cele patru tipografii, cea romaneasca, cea elina, cea araba §i cea ivireana, se aseamana cu cele patru rauri care au curs din Eden, iar addpdrile tiparelor, carele cunosc incepatura din vitejeasca-p voinla, dau pretutindenea statatoare si vecicnica rodire 646. Din cele ce afirma aici Antim, Tara Romaneasca nu a contribuit numai cu persoana tipografului la Tntemeierea (sau reintemeierea) tiparnitei georgiene, ci §i cu sprijin tehnic. Ramane Tnsa curios faptul ca regele Georgiei nu men^iona decat ca a adus tipograf valah §i a Tntemeiat tipografie. Poate ca sosirea ucenicului lui Antim in Iviria nu a facut decat sa Tmbogateasca vechiul utilaj tipografie realizat la Amsterdam, Tntrucat am vazut cum tipograful roman declara: „Eu am acum litere §i alte lucruri trebuincioase unei tipografii in numar Tndestulat", ceea ce ne-ar indemna sa conchidem ca acest „numar Tndestulat" nu exista anterior venirii sale. Chiar Virgil Molin recunoa§te ca, dintre cele doua variante grafice ale limbii georgiene, „de buna seama ca Totfalusi a gravat la Amsterdam caracterul vechi (hutsuri), (...) iar caracterul mhedruli a fost realizat mai tarziu, poate la comanda lui Vahtang, dupa moartea lui Arcil..."647; Tnsa el lasa de Tn^eles ca aceasta comanda s-a facut tot la Amsterdam, Tnainte de venirea lui Mihai §tefanovici, fara a avea Tnsa dovezi in acest sens, ci doar pe baza presupunerilor sale. Insa tot el ne comunica faptul ca prima carte imprimata, Evanghelia din 1709, a fost lucrata folosindu-se primul din aceste caractere, eel realizat la Amsterdam, in opinia sa, „cu trasaturi geometrizate la extrem" §i care „n-a ramas eel definitiv"648, in timp ce Liturghierul 244. 643 Idem, p. 240. 644 q£ Damian P. Bogdan, Despre Antim Ivireanul, in rev. Studii Teologice, VII (1955), nr. 3-4, p. 645 Opere, p. 411. 646 Idem, p. 412. 647 Virgil Molin, Contribufiuni..., art. cit., p. 328. 648 Idem, p. 328-329. 135 din 1710 a fost tiparit cu al doilea tip de caractere, un alfabet „mai fin, rotunjit (...), lasand impresia unei caligrafii delicate" §i care „se men^ine pana in ziua de azi"649. Sa fi venit aceste caractere odata cu Mihai §tefanovici sj sa fie ele, oare, opera marelui maestru in arta tipografica, Antim Ivireanul? Nu este, cred, exclus, §i astfel s-ar explica afirmatiile mitropolitului nostru cu privire la contribu^ia Jarii Romane§ti in realizarea unei tipografii georgiene. In ianuarie 1713, Antim Ti scria patriarhului Hrisant Nottaras al Ierusalimului - urma§ul lui Dosithei sj nepotul sau - cu privire la noua tipografie pe care Hrisant dorea sa o Tnfiinteze §i pentru care mitropolitul se angajase sa Ti trimita utilajul tipografie necesar. Se pare Tnsa ca, la acea data, Antim avea unele dificultati, Tntrucat TI anun^a pe patriarhul ierusalimitean ca „despre tot tiparul, ce ne insemna^i, cum am hotarat ca sa-1 afierosim tipografiei voastre celei noi (este vorba, desigur, de tiparul cu litere grecesji - n.n.), pentru prezent nu este cu putinja sa ia sfarsjt promisiunea, pentru ca este cu desavar§ire stricat , - ,,650 acela, ce ne-a ramas Daca luam in considerare afirmatia lui Antim, citata anterior, din dedicajia catre Constantin Brancoveanu scrisa pe Evanghelia georgiana, prin care TI elogia pe voievod ca fund eel ce a facut posibila, prin darnicia sa, Tnfiintarea unei tipografii grece§ti, atunci putem considera ca fireasca orientarea patriarhului Hrisant catre Bucure§ti §i catre mitropolitul Jarii Romanes^, pentru obtinerea utilajului de care avea neaparata nevoie ca sa instaleze o noua tipografie. Aceeasj scrisoare ne ofera §i un alt amanunt interesant, cu privire la Mihai §tefanovici, eel trimis in Georgia, despre care Antim spune: „Insa, daca va da Dumnezeu sanatate in acest timp §i va progresa aicea ucenicul nostru, Mihail, cele ce au iesit din gura mea nu le voiu calca. Acesta cu cheltuielile mele va lucra, ca sa primeasca Fericirea voastra ceea ce v-am promis, §i despre aceasta sa nu aveti nicio Tndoiala"651. Antim Ti promitea, prin urmare, lui Hrisant, ca ucenicul sau va lucra pentru el, cu cheltuiala sa, a mitropolitului. Sa In^elegem, deci, ca acesta II a§tepta pe Mihai §tefanovici sa se intoarca in ^ara, din moment ce vorbe§te de o colaborare iminenta in scopul realizarii proiectului unei noi tipografii, la Constantinopol? Intr-o alta scrisoare Tnsa, datata 6 aprilie 1713, Antim Ti comunica patriarhului Hrisant ca „ucenicul nostru Mihail are astazi un an de cand a ie§it din Ivir (deci acesta parasise Georgia pe 6 aprilie 1712 - n.n.) §i, dupa cum am auzit, a trecut foarte greu calea pana la Stolita; dar cu ajutorul lui Dumnezeu §i cu rugaciunile voastre sfintite, a sosit sanatos, §i de aicea, pentru dorinta de o mai mare Invatatura, s-a dus In Olanda, dar nu §tim cat timp va sta in acele locuri"652. p. 390. 649 Idem, p. 329. Cf. C. Erbiceanu, Documente istorice inedite, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, XV (1891-1892), 651 Cf. Ibidem. 652 Cf. Idem, p. 391. 136 Erbiceanu afirma, din interpretarea proprie a acestor scrisori, ca §tefanovici s-a Tntors in Jara, langa Antim, dar a fost iarasj trimis spre perfectionare in Olanda653. Insa cercetatori mai recenti au pared cu totul diferite, considerand ca acesta n-a mai revenit niciodata in {ara, ci a plecat cu adevarat in Olanda, facand mai intai un ocol, dupa unele opinii, la Moscova, unde ar fi fost trimis chiar de catre Hrisant, cu o scrisoare catre tarul Rusiei654. Dupa unele surse, Mihai §tefanovici s-ar fi reintors din Olanda in Georgia cu tipar grecesc §i a imprimat, in 1713, „cartea ce cuprinde laudele Fecioarei Maria"655 . Mai departe insa, nu mai avem §tiri despre ce s-ar fi intamplat cu el. Cat despre angajamentul pe care Antim §i-l luase fata de Hrisant, acesta din urma a gasit un alt tipograf in Constantinopol, pe care dorea sa Tl trimita, spre o mai temeinica instruire, langa Antim, Tntrucat mitropolitul Ti raspundea in aceeasj scrisoare, amintita anterior: „Mult ne-a parut bine pentru tipograf, despre care ne spune Fericirea voastra, ca se afla in Constantinopol §i ne bucuram, auzind ca este capabil §i cu mintea §i cu mainile. Astfel II reclama §i arta §i tipografia. Daca va voi Dumnezeu sa vina aicea, nu vom lipsi pentru iubirea catre Fericirea voastra, sa-i explicam ceea ce nu §tie, spre u§urarea me§te§ugului §i de ar fi chiar indaratnic, insa, vazand in practica invatatura adevarata, se va intoarce de la parerile lui §i eel gangav va deveni u§or la limba §i curand recunoscator cu multumire"656. Daca Antim Ivireanul 1-a instruit cu adevarat, introducandu-1 In tainele cele mai ascunse ale artei tipografice, pe acest ucenic grec, pe care II recomandase patriarhul Hrisant, nu §tim cu certitudine. Important este faptul ca, prin Antim, tipografiile de la Targovi§te §i Bucure§ti erau, la acea data, printre cele mai insemnate pentru Rasaritul Ortodox - alaturi de cele de la Moscova §i Venecia -, un adevarat focar cultural §i religios, cu iradieri semnificative pentru \an care erau ocupate de puterea otomana. Fermitatea §i intransigen^a mitropolitului Antim Ivireanul nu s-a manifestat Insa numai fa^a de inamicii credin^ei ortodoxe, ci §i In probleme interne ale Bisericii. Atat el, cat §i Constantin Brancoveanu, au avut o gandire teologica profunda §i au luat intotdeauna atitudine, atunci cand au considerat ca ierarhii greci T§i aroga prerogative peste cele canonice sau cand au sesizat o nedreptate evidenta. Domnitorul Brancoveanu a primit astfel, in Jara sa, a acordat protectie §i a luat personal apararea unui teolog grec, loan Cariofil, fost profesor §i director al Academiei din Fanar §i mare logofat al Patriarhiei din Constantinopol, care, acuzat de erezii calviniste, fusese indepartat din functiile sale de un sinod constantinopolitan, In 1691. Acest loan Cariofil T§i gase§te adapost la Bucure§ti, fiind primit in manastirea Radu Voda, unde moare un an mai tarziu §i unde este inmormantat. Se pare insa ca au existat §i 653 Cf. Ibidem. Cf. Damian P. Bogdan, Legaturile farilor Romdne cu Georgia, in rev. Studii Teologice, IV (1951), nr. 4, p. 160, apud. Virgil Molin, Contribu(iimi... , art. cit, p. 336-337 §i nota 51. 655 656 Diac. Asist. I. Ramureanu, art. cit., p. 846. Cf. C. Erbiceanu, Documente..., art. cit., p. 391. 137 alte motive ale Tndepartarii sale, §i anume conflictul sau cu patriarhul Dosithei al Ierusalimului din cauza manastirii Sinai §i dorinta lui Alexandria Mavrocordat Exaporitul - tatal viitorului domn al Jarii Romanesji, Nicolae Mavrocordat - de a-i lua locul in calitate de mare logofat.657 Singura vina a lui loan Cariofil era de a nu accepta termenul latin de transsubstantiatio in ceea ce prive§te prefacerea Sfintelor Daruri in Sfintele Taine ale lui Hristos, sj nici pe eel de iiezovo'iuoic, (traducerea greaca a celui latin), ci numai pe eel de 6|iooi>aio<;, traditional ortodox, considerand ca primele doua sunt catolicizante. Insa Dosithei Tl acuza de erezie, inclusiv Tntr-un Manual impotriva lui Cariofil, pe care 1-a tiparit la Ia§i in 1694, numindu-1 lutero-calvin, gnostic, maniheu, bogomil, ebionit, mesalian, etc.658. Brancoveanu i-a luat insa apararea sj chiar se pare ca 1-a mustrat Tntr-o scrisoare pe Dosithei, deoarece raspunsul patriarhului la „ingerintele" voievodului muntean a fost foarte dur, acesta afirmand: „Legile (cre§tine§ti) nu s-au Tntocmit pe muntii Jarii Romanesji, nici de domnii Jarii Romanesji, ci in Constantinopol §i de catre Imparati §i Sinoade"659. Cu acordul lui Brancoveanu, Antim a tiparit, in apararea lui Cariofil, in 1697, la Snagov, o carte lasata de acesta in manuscris, Inainte de a muri, Manual despre cdteva nedumeriri, la care adauga o prefaja (de fapt, dedicatia catre domnitor, in grece§te) incarcata de elogii la adresa acestei lucrari §i a autorului sau660. Aici II nume§te pe loan Cariofil „prea inteleptul, preainvatatul..., preacinstitul mare logofat al Marii Biserici a lui Hristos"661 §i informeaza ca e vorba de o lucrare in intrebari §i raspunsuri, eel care adresa intrebarile find marele carturar Constantin Cantacuzino, care de asemenea s-a solidarizat cu pozijia lui loan Cariofil. Antim expune o opinie personala foarte Indraznea^a afirmand: Aceastd lucrare cdzdndu-mi in mdini §i citind-o cu atenpe $i aprofundare §i vazdnd-o a fi foarte folositoare fiecdrui ortodox, intru rdsturnarea dogmelor opuse §i intdrirea §i confirmarea hotardrilor §i citatelor adevarului insu§i, m-am oferit, foarte bucuros $i impins eu insumi de un zel dumnezeiesc, s-o tiparesc infolosul tuturor §i pentru mdntuirea sufletelor §i pentru ve$nica amintire a celor care s-au ostenit si a acestor preainvafafi eroi care s-au preocupat si pentru pomenirea aparatorilor crediniei ortodoxe Dupa toate datele, „domnitorul Constantin Brancoveanu §i Mitropolitul Antim Ivireanul, pe atunci ieromonah (egumen - n.n.), n-au protejat un eretic, ci un drept credincios, intamplator mai traditionalist decat marele Dosithei"663. Cf. N. Chi^escu, O disputa dogmatica din veacul al Xl7II-lea, la care au luat parte Dosithei al Ierusalimului, Constantin Brancoveanu si Antim Ivireanul, in rev. Biserica Ortodoxa Romdna, LXIII (1945), nr. 7-8, p. 321. 658 Cf. Idem, p. 326. 659 Cf. Idem, p. 341. 660 Cf. Opere, p. 399-402. 661 Idem, p. 400. 662 Idem, p. 401. 663 N. Chitescu, art. cit, p. 349. 138 Aceasta Tntamplare este o dovada a marii eruditii teologice pe care §i-o insusjsera, atat voievodul muntean, cat §i egumenul de la Snagov - pe atunci - Antim, astfel meat sa aiba discernamantul necesar pentru a tran§a probleme dogmatice atat de subtile, luand, nu fara riscuri, apararea unui prigonit pe nedrept, Tmpotriva unui patriarh ca Dosithei - §i aceasta nu a fost unica situate in care Brancoveanu s-a impotrivit acestuia — §i a unui sinod constantinopolitan care 1-a gasit vinovat pe Cariofil. Justejea cugetarii lui Antim Ivireanul in apararea intereselor Bisericii §i a neamului sau adoptiv reiese §i din urmatoarele doua situa^ii. Prima dintre ele se refera la faptul ca Antim realizeaza aproape singur nationalizarea cultului, in contextul in care Dosithei, spre exemplu - §i in acord cu el era §i urma§ul lui - se pronunja impotriva traducerii slujbei In limbile vernaculare, considerand, dupa cum se vede §i dintr-o scrisoare adresata tarului Petru eel Mare, ca numai „limba greaca este adevarata interprets a ra^iunii sj Intelepciunii suflete§ti: numai gra^ie ei pricepem deplin sensul ce-1 Inchid In sine cardie sfinte..."664. Antim Ivireanul, realizand traducerea car|ilor de slujba In romana §i tiparindu-le pe cheltuiala sa proprie, actiona, desigur, impotriva recomandarilor directe ale lui Dosithei. In cea de-a doua situate, la care faceam anterior referire, II vedem pe mitropolitul Ungrovlahiei opunandu-se lui Hrisant Nottaras §i aparand cu toata puterea interesele Bisericii Romane§ti. Astfel, la mai putin de doi ani de la instalarea lui Antim In scaunul mitropolitan, au iesjt la iveala motivele unui conflict major Intre acesta §i patriarhul Ierusalimului Hrisant, care, Impreuna cu patriarhul Alexandriei, Gherasim Palladas, condusesera slujba de hirotesire a acestuia intru mitropolit. Insa Antim, considerand ridicarea sa pe cea mai inalta treapta ierarhica un dar dumnezeiesc §i nu o favoare umana din partea cuiva §i fiind foarte sensibil la nedrepta^i, mai ales la cele flagrante, nu 1-a crutat nici pe patriarhul Ierusalimului de critici extrem de virulente la adresa comportamentului sau despotic, atunci cand acesta, incalcandu-§i atributiunile canonice, a pretins - profitand de inertia patriarhiei de Constantinopol - ca nu mai pu^n de douazeci de manastiri din Jara Romaneasca §i inca multe alte biserici de mir, sa fie considerate ca stavropighii ale Bisericii Sfantului Mormant, adica sa fie inchinate Patriarhiei de Ierusalim, veniturile lor sa revina acestei Patriarhii, iar In aceste manastiri §i biserici sa fie pomenit mai intai numele lui, inaintea celui ecumenic - la ectenia „Intai pomene§te, Doamne..." - fara a mai fi amintite numele episcopului locului sau al mitropolitului Ungrovlahiei665. Hrisant i-a formulat, In mod epistolar, patriarhului ecumenic Atanasie al V-lea, o cerere prin care, motivand un a§a-zis obicei vechi, Impamantenit In Moldova §i Jara Romaneasca, a pretins ca numeroase manastiri §i biserici de aici, inchinate Sfantului Mormant, sa fie sub stapanirea sa §i in ele sa fie pomenit, exclusiv, numele sau, preten^ia 664 q^ Qjac ^\sjst i Ramureanu, art. cit, p. 846. A se vedea C. Erbiceanu, Un document de la Mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul, in rev. Biserica Ortodoxa Romana, XV (1891-1892), p. 60-64. 139 careia patriarhul ecumenic i-a raspuns pozitiv printr-o alta scrisoare, acordandu-i lui Hrisant aceste prerogative exagerate, Tmpreuna cu dreptul de a numi §i de a scoate egumeni din aceste manastiri sj de a nu mai fi pomenit in ele §i episcopul locului666. Pretentiile abuzive §i cu totul anti-canonice ale lui Hrisant, precum §i raspunsul Patriarhiei Ecumenice, au starnit, pe buna dreptate, indignarea §i revolta lui Antim Ivireanul, care - dupa cum a facut dovada §i in alte situatii - urmandu-§i simtul dreptatii §i dorind sa restabileasca legalitatea canonica in Biserica Ungrovlahiei, i-a scris la randul sau patriarhului ecumenic Atanasie, epistola sa, datata 26 decembrie 1710, fund nu numai o dovada a indignarii sale, dar sj Tnca un document marturie a curajului §i a demnitatii sale. Antim se exprima, cu aceasta ocazie, reprobator fata de Hrisant, citand intens din canoanele Sinoadelor Ecumenice, din ale Sfantului Vasile eel Mare §i din legislatia Tmparatului Justinian667 - dovedind ca le cunoa§te foarte bine - cerand aprobarea Patriarhiei ecumenice in aceasta problema: „Cu atat mai ridicol iarasj este a zice ca se afla in Ungrovlahia manastiri supuse celui al Ierusalimului sau altui Patriarh, afara de manastirile stavropighiace ale Prea Sfintiei Voastre. (...) Deci numai mila se da celui al Ierusalimului, cu consimtamantul nostru, pentru Sfantul Mormant, de catre manastirile noastre, dar nu ca el este al Ungrovlahiei"668. Amintind canoanele care Tndreptateau pozijia Mitropolitului Antim, acesta se Tntreaba: „Cum nu se Tnfrico§eaza ca Patriarh spiritual, eel al Ierusalimului, §tiind foarte bine anatemele acestor Paring? (...) Ceteasca Fericirea Sa legea lui Justinian despre manastiri, care prescrie ca datoreaza sa men^ina dispozitiile facute de ctitori in manastiri, daca nu voie§te a se opune canoanelor"669. Antim sustine ca, daca in trecut, unii domnitori-ctitori, necunoscand legile biserice§ti, au daruit, din evlavie, mai multe drepturi decat se cuvenea, altor patriarhii - §i mai ales celei de Ierusalim - decat cea ecumenica, acest obicei este nul din punct de vedere canonic sj nu poate fi considerat incetatenit prin traditie, intrucat contravine canoanelor §i s- a facut din ne§tiinta: „pentru ca zic dumnezeie§tile legi: ca acele rau judecate §i a§ezate, nici legea, nici timpul, nici deprinderea nu le confirma. §i iarasj, cele ce sunt din ele adevarate de la inceput, nu se desfiinteaza. Daca dar legile nu confirma acestea, cum ar putea avea ratiune de existenja cele ce se opun dumnezeiesjilor canoane ale Fericitilor Parinti? Caci manastirile cele odata afierosite lui Dumnezeu cu socotinta Episcopului, §i nu dumnezeie§tii Biserici a Sfantului Mormant, nu pot sa se afieroseasca altuia a doua oara; caci nu este Dumnezeu Biserica Mormantului eel datator de viata, ci Biserica este a lui Dumnezeu §i afierosita Unuia Singur Dumnezeu, dupa cum [sunt] §i celelalte Biserici. De unde dar sa aiba dreptul Fericirea Sa de a se pomeni Cf. Al Elian, Antim Ivireanul — aparator al prerogative lor scaunului mitropolitan al Ungrovlahiei, in rev. Studii Teologice, XVIII (1966), nr. 9-10, p. 519-530. 667 668 Cf. C. Erbiceanu, Un document..., art. cit., p. 62-63. Cf. Idem., p. 61-62. 669 Cf. Idem., p. 62. 140 in manastirile ce nu sunt supuse lui? §i apoi nici nu va face cinste voua, Preasfintite, sa aiba eel al Ierusalimului manastiri stavropighiale in Mitropoliile supuse tronului Ecumenic §i a abuza de acestea sj sa aiba stapanire asupra Mitropolitilor ce sunt peste acestea"670. Antim expune aici punct cu punct toate impedimentele canonice pentru care Hrisant nu avea dreptul sa abuzeze de generozitatea romanilor. Parafrazandu-1 pe Sfantul Pavel, in final, acesta este neinduplecat: „nici noi nu putem sa-i dam drepturile noastre, macar §i Tnger dumnezeiesc din cer de ne-ar Tndemna la aceasta, pastrand cu mai multa sarguinja Sfintele Canoane ale Fericitilor Paring §i legile dumnezeiesji, decat porunca Tngerului"671, avertizand ca, daca Hrisant nu este de acord sa primeasca darurile care i se dau ca mila §i sa fie pomenit numai Tmpreuna cu mitropolitul Ungrovlahiei, „atunci le va pierde pe ambele"672. Patriarhul Ecumenic a trebuit sa recunoasca justejea §i solida Tntemeiere canonica a argumentelor mitropolitului Tarii Romanesji §i sa renun^e la hotararea anterioara, prin care Ti oferea privilegii nejustificate lui Hrisant. Este lesne de Tn^eles ca aceasta luare de atitudine a lui Antim fata de abuzurile lui Hrisant a dus la supararea Tndelungata §i poate niciodata pe deplin stinsa a patriarhului ierusalimitean, de§i dreptatea nu era de partea lui. Doi ani mai tarziu, in 1712, eel care reinitiaza dialogul epistolar cu Hrisant este tot Antim, in termeni respectuosj, dar demni. Raspunsul acestuia dovedea ca nu a trecut u§or peste jignirea ce i se parea a-i fi fost adusa, Tntrucat, Tntr-o noua misiva, Antim scrie: „Dar cu bucuria ne-au adus §i Tntristare nu mica, vazand unele imputari §i vechile presupuneri, pe care Fericirea voastra zice ca le-a aruncat in adancul uitarii, ca izbucnesc din adancime §i ne revin In memorie cu sunet. §i ne minim ca lucrul este a§a, §tiind sigur (dupa cum §i Fericirea voastra §tie) ca despre acestea am dat dezvinovatiri Tndeajuns, §i in scris §i oral, acelora ce din Tnceput ni le-au atribuit"673. Antim sustinea cu aceeasj tarie nevinova^ia sa, afirmand ca toate dovezile sunt de partea sa: „Acestea cu harul lui Dumnezeu nu ne lipsesc, pentru ca avem in ajutor adevarul"674. Uimitoare sunt pentru noi astazi dovezile de fermitate, de verticalitate morala §i de con§tiinta cre§tina nefracturata, pe care ni le-a oferit Antim Ivireanul, Tntr-un veac in care, ca §i astazi, Implinirea unor idealuri personale sau comunitare, reclama fractionarea con§tiintei, pastrarea integritatii etice §i morale fiind confruntata cu piedici enorme, aproape insurmontabile. Toate acestea Intr-o Valahie tulburata de interese nu totdeauna curate, adesea opozabile, §i Tntr-un Orient cresjin-ortodox care trebuia sa plateasca, pentru a supravietui §i pentru a-§i pastra identitatea, un pret foarte scump. 670 Cf. Idem., p. 63. 671 Cf. Idem., p. 64. 672 Cf. Ibidem. 673 Cf. C. Erbiceanu, Documente..., art. cit., p. 388. 674 Cf. Ibidem. 141 II. 5. SCRIITOR §1 PREDICATOR Pe masura ce Tnainta pe treptele ierarhiei eclesiastice, Antim Ivireanul s-a implicat tot mai activ §i mai profund in via^a sociala, culturala §i religioasa a tarii §i in sporirea prestigiului Bisericii romanesji. Traducerea caitilor de slujba din greaca In romana a fost pentru el atat un exercitiu teologic, cat §i unul de limba romaneasca, dovedind darul poliglosiei, un deosebit simt lingvistic, care a perceput subtil formele curat romanesji, datorita caruia ne-a oferit editii performante, din punct de vedere al limbii, ale carjilor de cult, Intrecandu-1 In arta de a crea o limba literara, cat mai autentica §i mai frumoasa, chiar §i pe marele Dosoftei, aducand Intr- o intima vecinatate cu perfectiunea limba noastra romaneasca. Despre efortul sau In acest domeniu vom di scuta Insa In capitolul urmator. Lucrarea sa de traducator a presupus Insa, dupa informatiile oferite de Anton Maria del Chiaro, §i transpunerea din greaca In romana a Pildelor filosofesti, tiparite In 1713. Luand In considerare §i aceasta opera, activitatea sa, In acest domeniu al traducerilor, ni se releva a fi cat se poate de fructuoasa. Una din maximele acestui volum, a carui Intelepciune Antim o cuno§tea desigur, mai de mult §i pe care a pus-o In practica adesea, suna astfel: „ori la ce feliu de stare a nenorocirii, frumusetea are acest dar ales, adeca trage la dansa ochii tuturor"675. Antim Ivireanul a demonstrat ca a fost un mare iubitor nu numai de adevar §i de dreptate, dar §i de frumos, fund un artist care s-a manifestat la un nivel valoric vadit superior In multe arte. Intre acestea, talentul scriitoricesc §i oratoric nu numai ca nu i-a lipsit, dar ca o Incununare a multiplelor sale ability tehnice §i artistice In diferite domenii, aceasta §i-a gasit o exprimare fericita In persoana Inaltului ierarh §i om de cultura, spre Imboga^irea nea§teptata a culturii §i a literaturii noastre, datorata unei personalita^i nascute departe de tara noastra §i care a evoluat meteoric de la „smerit ieromonah" la „atitudinea" de mare teolog, mitropolit, maestru In tipografie §i In artele frumoase, scriitor §i retor nelntrecut In limba romana. Activitatea scriitoriceasca a lui Antim nu s-a rezumat numai la eforturile sale In calitate de copist §i traducator, ci a presupus §i cateva lucrari originale, de o mare Insemnatate pentru literatura noastra §i chiar pentru cultura universale, pentru care, spre exemplu, Chipurile Vechiului §i Noului Testament este una din marile opere ale acestui gen din istoria Orientului bizantin. Din totalul scrierilor lui Antim Ivireanul, foarte putine au fost tiparite In timpul vie^ii sale - §i marele regret al literaturii romane este ca tocmai Didahiile au ramas In manuscris, circuland numai In copii de aceeasj factura (manuscrisa). In opinia lui Dan Horia Mazilu, 675 Cf. Alexandru Du^u, op. cit., p. 64. 142 autorul Didahiilor inten^iona sa pregateasca o culegere cu propriile predici §i sa o imprime Tntr-una din tipografiile sale: „Cu siguranta ca T§i scria in prealabil didahiile, planuind, pentru unele dintre ele, chiar o eventuala tiparire (procedeu obisnuit in epoca)"676. Insa moartea prematura nu i-a dat voie sa-§i Tmplineasca sj aceasta dorinta, pe care e foarte posibil sa o fi nutrit. Antim nu sj-a tiparit in timpul vie^ii decat trei carti in romane§te §i una In grece§te. Ultima, scrisa in limba greaca §i dedicata domnitorului §tefan Cantacuzino, se intituleaza Sfdtuiri cre^tine-politice §i a fost imprimata la Bucure§ti, In 1715. Celelalte trei carti, scrise In romana, sunt Invatatura pre scurt pentru taina pocdinpi (Ramnic, 1705), Invatatura besericeascd pentru preofi (Targovi§te, 1710) §i Capete de poruncd la toatd ceata besericeascd (Targovi§te, 1714), manuale pe care le-a alcatuit pentru instruirea corecta a credinciosjlor, dar mai ales a preotilor, carora ultimele doua din aceste volume le sunt dedicate in mod expres. Nimeni, Inaintea lui, nu a avut atata con§tiinta §i atata inima Indurerata ca Antim, pentru faptul ca nu iubim sd cetim §i sd invdfdm carte 677, Incat sa se pogoare §i sa scrie compendii, fiind cuprins de frica dumnezeiascd 678, despre datoria preotilor §i a mirenilor, rezumand In foarte putine pagini expunerile numeroase §i masive ale Sfintilor Paring din vechime §i invatatura Bisericii, pe care nu le mai cercetau multi cu acrivie. De buna seama ca acestea sunt lucrarile unui om misxat de con§tiinta sa spre a le scrie, nascute din durere §i umilin^a §i care nu urmareau niciun fel de glorie sau de emfaza personal! Dimpotriva, consideram ca autorul lor a facut un sacrificiu, depunand efort §i cheltuind timp pentru a le scrie §i a le tipari, In beneficiul celor multi §i lipsiti de o Invatatura elementara. intr-un timp „saturat de oratorie"679, Antim ar fi putut mai degraba sa se ingrijeasca de sporirea faimei personale §i de pregatirea §i publicarea unei colectii de predici care s-ar fi raspandit intr-un larg perimetru ortodox - ar fi putut, de exemplu, sa le tipareasca §i In limba greaca - gest care, atat de catre contemporani, cat §i de catre urma§i, nu ar fi fost socotit decat de o mare noblete culturala §i apreciat ca atare, neputand fi intru nimic amendabil. Daca totu§i Antim a intentionat sa T§i tipareasca, la un moment dat, predicile, este clar insa ca acest lucru nu a fost prioritar pentru el, deoarece a preferat sa se „risipeasca" in initiative de alta natura, care erau esentiale pentru viata §i mantuirea contemporanilor sai. §i aceasta nu din lipsa unei perspective istorice corecte - Antim avea, in aceasta privinta, un orizont extrem de larg -, ci din compatimire §i din spirit de jertfelnicie, Intr-o daruire de sine cu adevarat nobila. Pronia a facut ca aceste Didahii sa nu se piarda, ci sa ajunga totu§i la noi, de§i vremurile nefavorabile au impiedicat tiparirea lor timp de aproape doua sute de ani. Prin urmare, cu exceptia celor patru carti amintite, scrise de Antim §i care au fost imprimate Inca din timpul vietii lui, celelalte opere aparjinand mitropolitului Ungrovlahiei ni 1,76 Dan Horia Mazilu, Recitind...., vol. II, op. cit., p. 379. 677 Opere, p. 350. 678 Idem, p. 366. 679 Dan Horia Mazilu, Introducere..., op. cit., p. 84. 143 s-au pastrat numai in varianta manuscrisa. In cazul Didahiilor, se pare ca nu avem nici macar un manuscris original, ci numai copii dupa manuscrisul lui Antim. Dar aceasta este o discujie la care vom reveni curand. Mai Inainte de toate, este important sa recapitulam lista manuscriselor care s-au conservat, de la Antim Ivireanul, exerci^iu care nu este pe atat de facil pe cat pare, deoarece aceste manuscrise au starnit dispute pe marginea calitatii lor de a fi atribuibile marelui mitropolit. Astfel, C. Erbiceanu lua In considerare, in 1888, un numar de §ase manuscrise - §i Inca pe atatea mici documente scrise de mana lui Antim, pe cand era egumen la Snagov. Dintre acestea, doua erau manuscrise ale Didahiilor, celelalte fund copii dupa car^i folositoare de suflet, precum A pacatosilor spasenie, Mdntuirea pacatosilor, care confine §i o alta scriere, §i anume Minunile Precistei, apoi Minunile Maicii Domnului (pe care §i Erbiceanu o considera ca fiind scrisa de un ucenic al lui Antim §i nu de Antim Insusj) sj De o calugarild ce o au aflat inpustia Iordanului 680. Desj Intr-una din aceste car|i, intitulata Mdntuirea pacatosilor, Erbiceanu a izolat interpolari ale traducatorului din limba greaca In romana, constand In prescriptii morale aplicabile la viata sociala concreta a conationalilor sai, ce par a fi conexe cu preocuparile lui Antim, totusj, cercetatori mai apropiati zilelor noastre nu au reusjt sa identifice In Biblioteca Academiei Romdne nici acest manuscris, nici pe celelalte, pomenite de Erbiceanu, ca fiind traduse sau copiate de mana lui Antim 681. Exceptand Didahiile - despre care vom discuta separat, pe larg -, au fost atribuite lui Antim, ulterior, alte cinci manuscrise, dintre care patru se regasesc la Biblioteca Academiei, iar al cincilea, Chipurile Vechiului §i Noului Testament, se pastreaza la Kiev. Dintre celelalte patru manuscrise, numai Inva{aturi pentru Asezamdntul Cinstitei Manastiri a tuturor Sfinfilor nu are parte de contestari ca manuscris autentic antimian, In timp ce alte trei asemenea documente, considerate de N. §erbanescu ca apar|inand mitropolitului nostru682, nu sunt recunoscute ca atare §i de Gabriel §trempel. Aceste manuscrise poarta urmatoarele titluri: Izvodul odoarelor Sfintei Mitropolii - redactat Intre 1695-1696 -, Istoria Tarii Rumdnesti de cand au descalecat pravoslavnicii crestini §i Slujba Sfdntului Svesteno Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei . Dupa N. §erbanescu, Izvodul cuprinde „Condica Mitropoliei Ungro-Vlahiei din timpul lui Constantin Brancoveanu, zisa §i Condica lui Antim, In care sunt trecute odoarele, cardie §i documentele mosjilor Mitropoliei din Targovi§te, cat §i din Bucure§ti", iar Istoria Tarii Rumdnesti „cuprinde la Inceput «Cronica Cantacuzineasca atribuita lui Ludescu», care merge de la domnia legendarului Radu Negru §i pana la moartea lui Radu Mihnea (1626). De la Alexandru Ilias. (1627-1629), texrul este copiat dupa cronica lui Radu Popescu. La Cf. C. Erbiceanu, Descrierea manuscriptelor Mitropolitului Antim Ivireanul, in rev. Biserica Ortodoxa Romana, XI (1888), nr. 12, p. 1019-1030. 68i Qf pr ]\fjcujae sjerbanescu, Antim Ivireanul tipograf, art. cit., p. 758; vezi §i nota 239. 682 Cf. Idem, p. 752-754. 144 sfar§it, domnia lui Constantin Brancoveanu este redata pe larg, autorul cautand sa o prezinte sub toate aspectele"683. Gabriel §trempel contests Tnsa paternitatea lui Antim asupra acestor trei manuscrise: „Credem ca nu-i putem atribui cu certitudine niciunul din manuscrise, cum o fac unii istorici"684. Acesta aduce, in sprijinul afirmatiei sale, argumente de ordin logic §i tehnic: „la data copierii Izvodului, Antim era la Snagov sj nu la Bucure§ti"685, iar in interiorul sau „sunt mentionate, de aceeasj mana care a Tntocmit Tntreaga condica, documente posterioare anilor 1695-1 696. (...) Istoria Jarii Romdne$ti nu are nicio mentiune ca ar fi copiata de Antim; un ochi mai atent ar putea distinge mai degraba condeiul popii Stanciul, cunoscut copist de cronici de la Tnceputul secolului XVIII. Slujba Sfdntului Antim s-a scris din porunca mitropolitului, cum se mentioneaza pe prima fila a manuscrisului de la Academie, ceea ce nu Tnseamna deloc ca este scrisa de mitropolit. Credem ca N. Iorga are dreptate cand sustine ca meritul lui Antim este de a fi prelucrat slujba in romane§te (de fapt, text slavo-roman). Copierea manuscrisului a fost facuta Tnsa de Nicola preotul, cum deducem din compararea minutioasa a grafiei Pomelnicului Mdndstirii Cdmpulung cu cea a Slujbei Sfdntului Antim"6*6. Deducem §i retinem, din cele afirmate mai sus, precum §i din titlul ultimului manuscris, reprodus §i de N. §erbanescu687, ca Antim Ivireanul este totusj traducatorul Slujbei Sfdntului Sfinfit Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei, in romane§te, chiar daca singura copie manuscrisa, care ni s-a pastrat din acea vreme, nu ar fi un document caligrafiat de Tnsusj mitropolitul Jarii Romane§ti, ci o prescriere facuta la porunca lui, in Bucure§ti, la anul 1710. Intrucat atribuirea acestor trei manuscrise, lui Antim Ivireanul, este incerta, vom renun^a la o discutie amanuntita despre acestea. In opinia noastra, nu este nici pe departe exclus, dimpotriva, este foarte probabil, ca Antim sa se fi interesat Tndeaproape, spre exemplu, de istoria Jarii Romane§ti, iar copierea unor cronici valahe nu ni se pare un lucru ce nu i-ar fi stat in caracter mitropolitului nostru. Insa stabilirea cu certitudine a paternitatii acestui manuscris - ca §i a celorlalte - tine §i de detalii tehnice care, in acest moment, ne depa§esc. In ceea ce prive§te capodopera mitropolitului nostru, Didahiile, ea demonstreaza ca „Antim este unul dintre cei mai mari oratori religiosj din trecutul poporului roman. Calitatile artisitice ale predicilor sale Tl a§aza printre cei mai de seama propagatori ai limbii romane 683 Idem, p. 752-753. Gabriel §trempel, loc. cit., p. 440, nota 94. Ibidem. Ibidem. 685 Ibidem 687 q£ pr ]\fjcujae ^erbanescu, Antim Ivireanul tipograf, art. cit., p. 754. 145 literare" . Din fericire, aceasta mare opera nu s-a pierdut, ci s-a conservat, macar in copii, de§i originalul nu s-a aflat inca. Didahiile s-au conservat pana astazi In patru copii manuscrise - desj G. §trempel sustine ca a mai vazut inca doua astfel de copii, aflate in posesia unor persoane private689. Prima a fost descoperita de episcopul Melhisedec §tefanescu al Romanului, in 1886, in biblioteca episcopului Dionisie Romano al Buzaului, fund tiparita de loan Bianu in acelasj an690. Ea dateaza din 1781, fund prescrisa de arhimandritul Grigore Deleanu. A doua a fost gasita de profesorul de teologie Constantin Erbiceanu la manastirea Caldaru§ani, care a considerat-o un manuscris original al lui Antim §i a tiparit-o in 1888 691 (Nicolae Iorga a tiparit §i el o editie in 1911 692), iar cea de-a treia a fost data la iveala, in 1958, de Gabriel §trempel693, care §i-a adus o contribute deosebita la avansarea studiului privitor la Antim Ivireanul, fiind nu numai editorul, in secolul trecut, al operei sale, ci §i autorul unei importante monografii despre viaja §i activitatea acestuia. Aflarea ulterioara a altor trei manuscrise ale Didahiilor nu face decat sa confirme ca predicile lui Antim au fost considerate de urmasji sai o comoara ce trebuie pastrata §i transmisa. Dupa cum am precizat anterior, Erbiceanu a considerat ca se afla in posesia unui manuscris autograf al lui Antim, dupa ce a descoperit acest document. Ulterior, acest lucru a fost contestat de §trempel, acesta sustinand ca respectivul manuscris nu este decat o copie. Tot §trempel este convins ca exemplarul descoperit de el este o copie prima, realizata direct dupa manuscrisul original al lui Antim, de catre gramaticul Efrem, ucenicul unui preot, Stanciul, de la Manastirea Tuturor Sfinfilor (preot paroh, zice §trempel, dar biserica unei manastiri nu are preot paroh), intre 1722-1725, adica la relativ scurt timp dupa uciderea ctitorului Manastirii §i a autorului Didahiilor694. Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii romdne literare, vol. I, Ed. Minerva, Bucurejti, 1971, p. 183. 689 Gabriel §trempel, loc. cit., p. XL VI. Predict facute la praznice mari de Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei, 1709-1716. Publicate dupa manuscrisul de la 1781 cu cheltuiala Ministerului Cultelor si al Instruc^iunei Publice de prof. I. Bianu, Bibliotecarul Academiei Romane. Cu notice biografice despre mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul de P.S.S. episcopul Melhisedec, Bucuresti, 1886. Didahiile finute in Mitropolia din Bucuresti de Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei, 1 709- 1716. Publicate dupa manuscrisul original cu cheltuiala Ministerului Cultelor si al Instruc^iunei Publice si corectate de Constantin Erbiceanu, profesor, cu o prefa^a asupra manuscriptelor mitropolitului Antim Ivireanul. Cu notice biografice despre mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul de P. S. S. episcopul Melhisedec, Bucuresti, 1888. " Predicile finute la Mitropolia din Bucuresti de Antim Ivireanul, 1709-1716. Prefa^a de N. Iorga, Valenii de Munte, 1911. 1,93 Antim Ivireanul, Predict, edi^ie critica, studiu introductiv si glosar de G. §trempel, Ed. Academiei, Bucuresti, 1962. 694 Cf. Gabriel §trempel, loc. cit, p. XLIV-XLVII. 146 in afara de aceste manuscrise, amintite mai sus, continand exclusiv didahiile lui Antim - Tmpreuna cu cele doua scrisori ale sale adresate lui Constantin Brancoveanu - exista Tnsa §i alte copii manuscrise, ce cuprind colectii de predici, apar^inand unor autori diversj, in care sunt inserate sj omilii antimiene. O astfel de colectie se pare ca a descoperit §i episcopul Melhisedec §tefanescu - de fapt, Iosif, arhidiaconul sau, la un vanzator de carti ambulant din Bucure§ti -, in care a identificat cateva didahii apar|inand mitropolitului Antim §i a tras, Tnsa, concluzia ca Tntregul volum Ti apar^ine. In consecin^a, a tiparit aceasta colectie, cuprinzand 116 predici, in 1889, ca fund volumul II al Didahiilor, considerand chiar acel manuscris ca fund original antimian695. Melhisedec Tnsusj a identificat Tnsa didahiile care se regaseau §i In volumul I - una in forma completa §i alte patru in rezumat - 696 §i a stabilit ca exista diferenje Tntre ceea ce el a numit volumul I §i volumul al II-lea al Didahiilor, dar a ajuns la concluzia ca cele „din Tomul II (...) se deosebesc de cele din Tomul I, prin scurtime, simplitate §i blandetea tonului" deoarece erau „destinate pentru citire prin toate bisericile tarii"697, in timp ce predicile din prima categorie se pretau numai la sarbatori mari §i la ocazii speciale. In alti termeni, Insusj descoperitorul §i editorul acestui incert volum II - pe care nimeni nu 1-a mai considerat ca apar^inand lui Antim -, a sesizat superioritatea valorica a didahiilor tiparite anterior. In privinta volumul tiparit In 1889, s-a ajuns la concluzia ca trebuie sa fie vorba despre o colectie de predici, aparjinand mai multor autori, predici pe care o personalitate eclesiastica, ce a ramas anonima, le-a reunit in acest manuscris descoperit de episcopul Romanului §i publicat tot de el. §trempel men^ioneaza §i el existen^a unei colectii, a unor Cazanii copiate la Tnceputul secolului XIX §i in care a fost inserata §i o didahie la Na§terea Domnului, apartinand lui Antim698, fapt ce demonstreaza ca, doua secole mai tarziu de la redactarea lor, predicile sale erau Inca selectate §i copiate pentru a fi citite In biserici, la sarbatori mari. Actualitatea lor, in multe privinte, este, de altfel, surprinzatoare §i astazi. Diferentele dintre cele trei manuscrise de baza, al lui Mehisedec, al lui Erbiceanu §i al lui §trempel, dupa care au fost editate Didahiile, nu sunt prea mari. Editia din 1888 (Erbiceanu), dupa manuscrisul de la Caldaru§ani, are cinci predici In plus fata de cea din 1886 - dupa manuscrisul transpus de arhimandritul Grigore Deleanu -, anume: „trei la Inmormantare, una la parastas §i una despre spovedanie"699. Manuscrisul lui Efirem gramaticul, datand din anii 1722-1725, desj nu a fost conservat cu atentie §i are primele file distruse sau grav deteriorate, este, dupa §trempel, identic cu eel de la Caldaru§ani, dar - sustine descoperitorul sau -, filiatia lor este 695 Cf. Pr. Conf. Al. I. Ciurea, Antim Ivireanul predicator §i orator, art. cit., p. 781-782. 696 Cf. Idem, p. 783. 697 Cf. Idem, p. 784. 698 Cf. Gabriel §trempel, loc. cit, p. XL VI. 699 Pr. Conf. Al. I. Ciurea, art. cit., p. 780. 147 urmatoarea: manuscrisul gasit de Erbiceanu este o copie fidela a celui realizat de gramaticul Efrem, care este primul in ordine cronologica Tntre copiile realizate dupa Didahiile mitropolitului Antim. Un al patrulea manuscris, care se pastreaza la Biblioteca judejeana din Craiova, este o copie, probabil, a celui de la Caldaru§ani, dupa cercetarile Tntreprinse de §trempel700. Despre soarta altor doua astfel de manuscrise, pe care acesta sustine ca le-a vazut, nu avem nicio stire in prezent. De asemenea, manuscrisul lui Grigore Deleanu se deosebe§te de celelalte prin ordonarea didahiilor, acestea fund grupate nu dupa un criteriu cronologic, ci dupa tenia lor701. Didahiile lui Antim au vazut lumina tiparului, Tncepand cu anul 1886, de noua ori pana acum, in afara de a§a numitul volum II al lui Melhisedec din 1889. In 1972, la editura Minerva, Gabriel §trempel s-a ingrij it de publicarea Tntregii opere a lui Antim, cu exceptia, din ratiuni nein^elese pentru noi, a Sfatuirilor cre$tine-politice, compuse de acesta in versuri grece§ti pentru domnitorul §tefan Cantacuzino. Faptul ca aceasta opera parenetica este scrisa in grece§te, §i nu in romana, nu ne va impiedica insa de la o analiza amanuntita a sa, dupa traducerea de la 1890, pe care o avem la dispozitie. De altfel, Dan Horia Mazilu deplangea hotararea lui Gabriel §trempel de a nu insera in corpusul de texte ce formeaza opera lui Antim, editata in 1972, sj aceasta lucrare, foarte prejioasa pentru literatura romana702. Revenind insa la Didahii, ni se pare corecta deductia lui §trempel, conform careia: „Suntem convinsj ca a existat un manuscris autograf (...) care a stat la baza celorlalte. Ne-o probeaza prezenja celor doua aparari adresate lui Brancoveanu, documente de taina, ce nu puteau sa fie la Indemana unor scribi §i care In volumul original vor fi constituit conceptele scrise §i Inmanate domnului"703. Numarul acestor didahii, necontestate de nimeni ca aparjinand lui Antim Ivireanul, este de douazeci §i noua, daca luam in considerare sj predica rostita cu ocazia hirotesirii sale intru mitropolit, la care se adauga trei predici funebre §i o inva^atura despre parastas. Impreuna cu acestea, sunt in total treizeci §i trei de didahii care ni s-au pastrat de la Antim. Cu siguranja ca el a rostit, in tot timpul cat a fost ieromonah, staret, episcop §i mitropolit, mult mai multe predici decat cele care s-au conservat §i ne-au parvenit §i noua. Pentru literatura romana, „predicile lui Antim Ivireanul... constituie un moment important In dezvoltarea limbii romane literare. Fiind strans legate de societatea timpului §i fiind expuse cu multa caldura, deoarece se adresau nu numai min^ii, ci §i inimii §i urmareau sa convinga, predicile lui Antim se caracterizeaza, sub raport stilistic, printr-o oralitate remarcabila"704. Manuscrisele care au pastrat nedeteriorata prima pagina, specified, pentru aceste predici, titlul de Didahii §i ni se pare (intr-o destul de mare masura) ca e corect sa tragem, 700 Cf. Gabriel §trempel, loc. cit, p. XLIV-XLVI. 701 Cf. Idem, p. 447-448, nota 103. 702 Cf. Dan Horia Mazilu, Introducere..., op. cit., p. 124. 703 Gabriel §trempel, op. cit., p. 193. 704 Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, op. cit., p. 185. 148 din acest fapt, concluzia ca insusj autorul lor le-a numit astfel, Tntrucat am fost de acord ca la temelia lor sta un manuscris original. Mare parte dintre cei ce s-au ocupat de studiul vie^ii sau al operei lui Antim au opinat ca aceste predici au fost rostite Tncepand cu anul 1708, anul Tnscaunarii sale ca mitropolit, deoarece in debutul didahiilor a fost plasata, in manuscrise - §i in edible care le-au urmat, in afara de cea din 1915, a lui Petre V. Hanes705 - tocmai cuvantarea sa pronuntata cu aceasta fericita ocazie. Altfel spus, Antim nu ar fi pastrat decat o parte din predicile sale concepute §i exprimate ca mitropolit al Ungrovlahiei. Emil Nedelescu era, insa, cu o jumatate de veac in urma, de alta parere. Convingerea lui se Intemeia pe afirmatiile lui Antim, facute In finalul unei didahii la Sfantul Nicolae, in care multumea domnitorului Constantin Brancoveanu, In lipsa acestuia de la eveniment, pentru ajutorul generos oferit la refacerea bisericii cu hramul Sfantului Ierarh praznuit706, In care Antim isj tinea predica. Astfel, crede autorul citat, ca biserica respective, cu hramul Sfantului Nicolae, nu poate fi decat catedrala episcopala din Ramnicu-Valcea, deoarece, daca ar fi fost o biserica insemnata din Bucure§ti sau Targovi§te, cu siguranta ca domnitorul, implicat in restaurarea ei, ar fi participat la slujba707. Acest lucru semnifica faptul ca Antim era episcop cand a rostit aceasta predica, la hramul catedralei episcopate din Ramnicu-Valcea, intre anii 1705-1708, ipoteza ce conduce inerent la concluzia ca didahiile nu sunt a§ezate In ordinea pronuntarii lor §i mai ales, ca s-ar putea afla, printre ele, predici scrise §i expuse anterior avansarii sale in treapta de mitropolit, eel putjn din perioada in care era episcop. Nu este u§or de stabilit, in acest sens, daca aceasta didahie la Sfantul Nicolae, amintita anterior, este singulara, adica, daca este unica omilie compusa inainte de 1708 sau daca ar mai putea exista §i altele. Tot Nedelescu atragea atentia asupra faptului ca ordinea predicilor la Duminica Floriilor, spre exemplu, nu respecta succesiunea temporala, ceea ce nu poate duce decat la concluzia ca didahiile, in intregimea lor, au fost aranjate dupa ratiuni necunoscute noua708. In aceasta privinja, §trempel este indecis, caci pare a fi de acord cu ipoteza lui Nedelescu, §i anume ca a doua din didahiile la Sfantul Nicolae a fost conceputa §i expusa in timpul episcopatului la Ramnic al lui Antim709, iar ulterior revine, dupa numai cateva pagini, 705 Antim Ivireanu, Predici, cu o prefa^a §i indice de cuvinte de Petre V. Hane§, Institutul de Arte Grafice §i Editura „Minerva", Bucurejti, 1915. 706 „Iar eu plecandu-mi capul cu cucerie, ma rog Imparatului celui din nal^ime §i a toate Tiitoriului Dumnezeu, ca, cu rugaciunile cele fierbin^i ale acestui preacuvios pastor, sa daruiasca prealumiantului domnului nostru via^a pacinica si norocita, cu intraga sanatate si biruin^a asupra vrajmasilor celor vazu^i si nevazu^i. §i pentru aceasta pu^inica osteneala si cheltuiala trecatoare ce au facut intru lauda lui Dumnezeu si intru cinstea Sfantului, de au impodobit aceasta Sfanta Casa [Sfanta Biserica], dupa via^a a mul^i ani ferici^i, sa-i faca odihna la Impara^iia Ceriului si sa-I daruiasca bunata^ile cele vecinice si de-a pururea statatoare", cf. Opere, p. 139. 707 Cf. Pr. Emil Nedelescu, art. cit, p. 821. 708 Cf. Idem, p. 821,nota7. 709 Cf. Gabriel Strempel, op. cit., p. 163. 149 §i afirma ca autorul nostru a sustinut predica respectiva Tntr-o biserica din Targovi§te710, deci ca mitropolit. Problema ramane deschisa, dar, pentru moment, observatia lui Nedelescu nu ni se pare de neluat in seama. Gabriel §trempel Tncearca o datare §i a altor predici antimiene, considerand ca cele doua didahii la Sfinpi Constantin si Elena sunt „pronun{ate, dupa toate aparenjele, in anii 1708-1709"711, iar prima din predicile la Duminica lasatului (sec) de brdnzd ar fi, in opinia sa, rostita in 1708, deoarece Antim sustine in aceasta didahie ca nu a fost inca prezent la un anumit obicei - traditie a vremii - prin care boierii veneau §i T§i cereau iertare de la domnitor, la inceputul Postului Mare712, „or, este de presupus ca acestea s-au putut intampla numai In primul an de pastorire, cand Antim nu era la curent cu obiceiurile de la curte"713. De asemenea, acelasj exeget restrange sj mai mult perioada in care au fost exprimate aceste omilii, exprimandu-sj rezervele in ceea ce prive§te selectarea, in acest volum, a unor didahii care fac parte din exercitiul predicatorial al lui Antim din timpul domniei lui §tefan Cantacuzino714 - fapt neintemeiat -, in timp ce, pentru vremea lui Nicolae Mavrocordat, opinia sa este ca „Antim n-a pronunjat nicio didahie, cu exceptia, poate, a uneia dintre cuvantarile de la Inmormantare, intitulata Cuvdnt de invd{dturd asupra omului mort (una dintre cele trei didahii funebre - n.n.), tinuta la moartea doamnei Pulheria, sotia domnului, decedata in primavara lui 1716, a carei pogribanie a avut lor la Mitropolie"715. In aceasta privin^a, Al I. Ciurea era de acord ca acest cuvant de inva^atura „a fost pronun^at la moartea unei doamne, pe care noi o banuim a fi domni^a Pulheria, decedata « vineri inaintea Duminicii Rusaliilor », dupa cum relateaza Del Chiaro. (...) Cuvdntul de la parastas se pare a fi fost {inut in legatura cu aceeasj doamna"716. Trebuie sa marturisim ca avem indoieli foarte serioase asupra acestei identificari, Intrucat Antim face referiri evidente, in predica respectiva, la o persoana tanara, iar §trempel presupunea in alta parte ca ar putea fi vorba de o fiica a lui Brancoveanu717. Suntem de acord cu opinia din urma, intrucat Anton Maria del Chiaro vorbe§te, In Istoria sa, despre moartea doamnei Stanca, fiica cea mare a lui Brancoveanu, intamplata in 1714, cu foarte putin timp Inainte de mazilirea tatalui ei (despre care ne spune ca ea a avut un vis profetic718), §i la 710 Cf. Idem, p. 177. 711 Idem, p. 175, nota 8. 712 „Am in^eles cum ca iaste obiciai de va aduna^ de seara in divan §i face^ pu^ina ora^ie inaintea domnului §i dupa aceia cere^i ertaciune; §i macar ca nu mi s-au intamplat pana acum sa vaz cu ochii, iar foarte mi-au placut...", cf. Opere, p. 40. 713 Gabriel §trempel, op. cit., p. 175, nota 8. 714 Cf. Idem, p. 174. 715 Idem, p. 192. 716 Pr. Conf. Al. I. Ciurea, art. cit., p. 814. 717 Cf. Gabriel §trempel, loc. cit., p. XLIX. 718 Cf. Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 44: „In aceste zile de nehotarare, cazu bolnava fiica mai mare a Voevodului, Doamna Stanca, care in agonie chema pe Doamna, mama ei, si surorile ei, aratandu-le, halucinand, o ceata de turci care zmunceste de grumaz pe tatal ei, vroind sa-1 duca la Constantinopol. Cu greu fu linistita de cei din jurul ei, dar muri dupa cateva ore. Acest fapt mi-au povestit surorile defunctei, inainte de 150 inmormantarea careia - care a avut loc la Mitropolie, dupa Del Chiaro - nu se poate sa nu fi predicat Antim. Ceea ce ne convinge in chip decisiv asupra acestui fapt este prezenja leit-motivului evanghelic Nu pldngep, ca n-au murit, ci doarme, care, in contextul noutestamentar, se refera la fiica lui lair, o tanara de doisprezece ani, iar aluziile ulterioare ale mitropolitului sunt §i ele de natura sa ne Tndrume catre o persoana aflata la o varsta juvenila: Iar o cocoand crestineascd, ca aceasta, ce s-au ndscut in baia sfdntului Botez, ce au supt laptele credinpi, ce s-au hrdnit in casa invdldturii dumnezeiescului dar, ce s-au intemeiat cu puterea cinstitelor Taini, ce era ingrdditd cu bundtdp, cu faceri de bine, cu lucruri pldcute lui Dumnezeu, una ca aceasta adevdrat, n-au murit, ci doarme 719. De asemenea, §i in Invdfdturd cdnd sa face par astas, in ciuda celor afirmate de Al. I. Ciurea, ni se pare ca Antim are in vedere tot o persoana tanara, deoarece aduce in discujie faptul ca nu se cuvine a plange dupa cei adormiti, intrucat nici Imparatul David nu a plans dupa ce a murit un copil al sau, ci s-a bucurat pentru ca s-au odihnit in Domnul si s-au mdntuit de grijile lumii 720. Este destul de posibil, consideram, ca Antim sa fi scris aceste doua predici funebre in pregatirea cuvantarii pe care urma sa o rosteasca in fata lui Brancoveanu §i a Indureratei familii princiare, la inmormantarea doamnei Stanca. Nu contestant faptul ca, de§i bolnav, Antim se poate sa fi tinut o cuvantare solemna §i la inmormantarea doamnei Pulheria Mavrocordat, doi ani mai tarziu, Insa credem ca, In acest caz, nu ni s-a pastrat sj aceasta predica. In lipsa unui material documentar mai bogat §i a unor dovezi mai convingatoare, ne abtinem deocamdata sa ne pronunjam cu certitudine asupra modului in care au fost ordonate didahiile sau asupra limitelor temporale intre care au fost rostite acestea, de§i luam in considerate §i afirmatiile autorului Insu§i, care, In 1712 - dupa cum ne amintim din cele doua scrisori adresate domnitorului Brancoveanu - declara ca este batran §i bolnav §i este posibil ca frecventa aparitiilor sale in mijlocul bisericii, pentru a rosti cuvant de inva^atura, sa fi fost din ce in ce mai redusa, Antim suferind de podagra, boala ce avea ca urmari umflarea picioarelor, punandu-1 astfel in mare dificultate de a mai sustine predici. Suntem insa intru totul de acord ca Antim a predicat mai mult, in toata viata sa, o dovada fiind §i aceia ca, intr-una din predicile la Duminica Floriilor, acesta se refera §i la invdfdtura ce amfdcut in a dooa duminecd apostului 721, „or, nu ni s-a pastrat nicio didahie rostita de Antim la Duminica slabanogului"722. Am putea chiar sa consideram, in lumina acestei afirmatii, ca mitropolitul a predicat In fiecare duminica a Postului Mare, din moment ce atragea atenjia asupra unei cuvantari detronarea tatalui lor. In ziua inmormantarei Principesei, care avu loc in biserica metropolitana din Bucurejti ..." ll9Opere,-p. 189. 720 Idem, p. 192-193. 721 Idem, p. 203. 722 Gabriel §trempel, op. cit., p. 174. 151 dintr-o posibila serie care, eel mai probabil, se constituia Tntr-o succesiune de invataturi cu o mare corespondent logica Tntre ele. Domnitorul tarii a fost prezent la zece din cele douazeci §i noua de predici expuse de Antim §i acest lucru nu trebuie sa mire pe nimeni, Intrucat, la acea vreme, existau predicatori ai cur|ii, care rosteau omilii in paraclisul palatului domnesc, iar Constantin Brancoveanu, de exemplu, i-a avut in aceasta functie pe Gheorghe Maiota §i, ulterior, pe loan Avramie. De origine greceasca, ace§tia predicau, cum era sj firesc, in limba greaca, intr-o tara in care cultura elina, dar mai ales cea bizantina erau la mare pretuire, greaca impunandu-se §i la noi ca limba a Ortodoxiei, in locul slavonei care, traditional, se mai regasea doar in cardie de cult sj nici acolo pentru mult timp. Tot In limba greaca predicau Insa to^i marii oaspe^i, ierarhi sj teologi, care vizitau Tara Romaneasca sau poposeau un timp mai indelungat la curtea primitoare a voievodului Brancoveanu. Semnificativ este faptul ca, in aceste conditii, desj Antim Ivireanul cuno§tea perfect aceasta limba, a preferat sa-§i insu§easca uimitor de bine limba romaneasca §i sa predice in romana, chiar daca erau de fata inalti ierarhi §i invatati straini, cum s-a intamplat la ridicarea sa in treapta de mitropolit, dar, cu siguranja, §i la alte sarbatori mari. Pe langa patriarhii Ierusalimului sau ai Alexandriei, care au locuit, uneori, mult timp la Bucure§ti, rosteau omilii vesti^ii profesori greci de la Academia Domneasca, ca Sevastos Kiminitis, Panaiot Sinopeus, loan Comnen, Gheorghe din Trebizonda, loan Cariofil, etc., Antim tiparind unele din predicile panegirice ale acestora, precum sj pe cele ale fiilor domnitorului, §tefan §i Radu Brancoveanu. In opinia unor exegeti, „este ciudat ca Antim, care tiparise panegiricele copiilor lui Brancoveanu, §tefan §i Radu [723], in grece§te, §i care avea la indemana posibilita^i tipografice destul de intinse, sa nu fi gasit vreme, sau sa nu fi gasit ca este necesar sa-sj publice aceasta valoroasa lucrare [Didahiile], fruct copt al medita^iilor §i stransurii sale de albina harnica. (...) Poate sfarsjtul vietii sale, cu totul nea§teptat, i-a curmat inten^ia ce o va fi avut de a da la tipar Didahiile, dupa ce le-ar mai fi perfectionat §i inmultit numarul"724. Este foarte posibil sa fie un gand adevarat. „Cu siguran^a ca T§i pregatea §i i§i scria in prealabil didahiile"725 §i apoi le rostea cu multa caldura §i cu mare verva, de cele mai multe ori in fata unei multimi din care faceau parte §i personalitati de seama ale vietii teologice, culturale §i politice a tarii. Unii - precum §trempel - §i-au pus problema posibilei prezente a unor tahigrafi, care sa noteze didahiile in timp ce se rosteau, dar aceasta solute a parut putin credibila §i s-a considerat mult mai A se vedea, in traducerea lui C. Erbiceanu, Cuvdnt panegiric la eel intocmai cu Apostolii Marele Constantin, compus de §tefan Brancoveanu... (in rev. Biserica Ortodoxa Romana, XV (1891-1892), p. 298- 304), Cuvdnt panegiric la §tefan, intdiul Martir al lui Christos, compus de §tefan... (Idem, p. 305-306), Cuvdnt panegiric la prea marita Adormire a Nascatoarei de Dumnezeu pururea Fecioard, compus de fptefan... (Idem, p. 307-316) §i Cuvdntare la Patima cea lumei mdntuitoare a Cuvdntului Dumnezeu-Omului, (...) pronunfat de Radu... (Idem, p. 317-323). 724 Pr. Conf. Al. I. Cmrea, art. cit., p. 779. 25 Dan Horia Mazilu, Introducere..., op. cit., p. 89. 152 veridica ipoteza ca „Antim §i-a pregatit predicile pe Tndelete, le-a retinut §i le-a pronuntat dupa toate regulile retoricii, pe care o stapanea in mod desavar§it"726. Didahiile lui Antim, in afara de cea de la Tntronizarea sa in scaunul mitropolitan, cuprind teme diverse, §i anume: trei sunt predici la Preobrajeniia Domnului nostru Iisus Hristos - adica la Schimbarea la Fa^a -, doua sunt la Adormirea Preasfintei Ndscdtoarei de Dumnezeu, doua la Duminica lasatului (sec) de brdnzd, doua cazanii la Sfantul Nicolae, alte doua la Sfintii Imparati Constantin sj Elena, cinci la Duminica Floriilor, doua la Na§terea Domnului nostru Iisus Hristos, doua la Sfantul §i marele Mucenic Dimitrie §i cate una dupa cum urmeaza: la Duminica vame§ului, la Streteniia Domnului nostru Iisus Hristos - adica la Intampinarea Domnului -, la Sfin^ii Apostoli Petru §i Pavel, la Bogoiavlenie (Boboteaza), la Obrezaniia lui Hristos (Taierea Imprejur), la Sdborul Sfinfilor Ingeri - In total opt predici cu subiect unic in Didahii. Fiecare predica este insa, in felul ei, unica, deoarece nu exista doua predici, cu aceeasj tema, care sa se asemene. Esenjial este §i faptul ca „limba lui Antim Ivireanul... impresioneaza prin claritate, prin expunere curgatoare, prin natural e\e. Spre deosebire de Dosoftei, Antim nu se lasa furat, decat foarte rar, de sintaxa §i de lexicul izvoarelor grecesji (sau slavone) pe care le folose§te. Datorita acestor calitati, el poate fi numit, pe drept cuvant, ctitor al limbii liturgice romanesji §i unul dintre Intemeietorii oratoriei religioase la romani"727. Prin urmare, exista, dupa cum am vazut, didahii la praznice imparate§ti, la sarbatorile Maicii Domnului §i ale Sfintilor §i predici duminicale, mai mult, avem de-a face, In acest volum, cu Intreaga gama a acestei specii oratorice, intrucat putem deosebi, intre acestea, predici sintetice, analitice, pareneze §i panegirice, la care se adauga §i omiliile funebre. Antim Ivireanul reprezinta, In literatura noastra, prin opera sa predicatoriala, „hotarul" Cazaniilor vechi, demersul sau oratoric conducand la autohtonizarea §i na^ionalizarea predicii §i la modernizarea ei, prin aceea ca a renun^at la expunerea unor Inva^aturi general valabile, particularizand forma §i mesajul fiecarei didahii In functie de specificul vremii sale §i, in acela§i timp, a depasjt „moda" predicii grece§ti, demonstrand ca §i limba romana este capabila de subtilitati lingvistice, de perfectiune stilistica §i retorica, de exprimarea Intr-un grad foarte Inalt a unor ample valence, intrinseci, poetice §i literare, teologice sau filosofice. „Lasand impresia spontaneitatii, care, de altfel, i§i are verva ei, ele [didahiile] sunt rostuite cu o competenta cunoa§tere a unor canoane, dar s-au deta§at de corsetul stramt al omiliei impersonate (...) Aproape nimic rigid §i trudnic In discursul viu, cu suavitati curate §i descarcari fulminante"728 al lui Antim. De-a lungul vremii, opera sa omiletica s-a bucurat de aprecieri elogioase, intre care amintim cele afirmate de Mihail Sadoveanu, anume ca Antim a instrumental limba romana 726 Gabriel §trempel, op. cit., p. 193. 727 Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, op. cit., p. 194-195. 28 Florin Faifer, Antim Ivireanul, Didahii, Postfa^a §i bibliografie de Florin Faifer, Bucure^ti, Ed. Minerva, 1983, p. 229. 153 „poate cea mai frumoasa dintre a tuturor carturarilor tarii"729, precum §i considerable demne de luat in seama ale lui G. Calinescu, avand in vedere optiunea sa pentru hegemonia criteriului estetic, chiar §i in cazul literaturii vechi, catre care prive§te, de multe ori, cu un „ochi de estet" rece §i sever. Fata de didahiile antimiene are Tnsa o pornire de entuziasm, declarand: „Cunoa§terea limbii romane este uimitoare la Antim"730 §i „Didahiile raman sj azi vii" ; iar autorul lor este considerat „un orator excelent §i un stilist desavarsjt" Mai mult, „lectura Didahiilor Tl indica pe mitropolitul lui Brancoveanu ca initiator al elocvenjei sacre. (...) Opera lui Antim se constituie ca o demonstrate a capacita^ii plastice a limbii romane, facute paturii boieresji de catre un strain. (...) Lucrarile sale predicatoriale sunt extraordinare ca substanja stilistica"733, ele reprezentand „actul de na§tere al discursului romanesc"734. Societatea romaneasca nu era Insa nepregatita sau lipsita de gustul pentru o predica „moderna" - In raport cu cerin^ele vremii -, dovada fund §i traducerea §i tiparirea In romane§te, cu ceva timp Inainte (In 1678), la cererea lui Varlaam, mitropolit al Ungrovlahiei intre 1672-1679, a colectiei de predici intitulata Cheia infelesului - carte Insotita §i de un mic tratat de ars predicandi -, apar|inand lui Ioannikie Haleatovski735. Ucenicul lui Antim, Mihai §tefanovici, in Chiriacodromion-vX pe care il va tipari la Balgrad (1699), selecteaza §i cateva din aceste omilii, pe care le tipare§te alaturi de cazaniile lui Varlaam, in acest volum736. Antim Ivireanul a scris o superba opera omiletica avand con§tiin^a auctoriala, chiar daca natura religioasa a textelor sale nu permite „originalitate", In sensul In care acest termen este acceptat de literatura moderna §i postmoderna. „Originalitatea scrierilor oratorice ale lui Antim, originalitatea efortului sau creator, trebuie abordate §i definite in termenii acelei epoci §i, mai ales, ai codului auctorial ce reglementa atunci alcatuirea textului. Literatul din secolele al XVII-lea §i al XVIII-lea nu dispre^uia invenfia, dar pentru el acest concept Insemna adesea izvodire, adica aranjarea §i Inlan^uirea (parti culare, fire§te) fragmentelor pe care le compila din felurite izvoare. In acest plan, operele atat de personale ale lui Antim, autor ce a apelat din plin la scrierile clasicilor oratoriei bizantine §i la operele talcuitorilor acestora, acced catre un nivel ce poate conferi mitropolitului carturar statutul unui producator de literatura de sine statatof13' '. 29 Mihail Sadoveanu, Limba povestirilor istorice, comunicare facuta la Academia R.P.R., publicata in rev. Contemporanul, nr.6/ 346 din 1 1 febr. 1955, p. 3. G. Calinescu, Istoria literaturii romane. De la origini pdna in prezent, edi^ie noua revazuta de autor, text stabilit de Al. Piru, Ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1993, p. 12. 731 Ibidem. 732 Ibidem. 33 Eugen Negrici, Antim Ivireanul. Logos si personalitate, Ed. Du Style, Bucuresti, 1997, p. 7. 734 Ibidem. 735 736 Vezi Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit, p. 361-372. Cf. Idem, p. 361. 737 Idem, p. 374. 154 in capitolul ce urmeaza vom avea in vedere, pe larg, contributia lui Antim Ivireanul, la formarea limbii moderne de cult, precum §i locul §i rolul sau, din perspective diacronica, in nationalizarea cultului, ca un ultim subiect esenjial de abordat, mai inainte de a trece la o analiza acrivica a operei sale. Vom studia, in consecinja, tot in aceasta sec^iune care se ocupa cu activitatea lui Antim, §i rezultatele fericite ale efortului sau ca traducator al caitilor biserice§ti §i creator al limbii de cult - §i, implicit, al limbii romane culte, ce i§i trage seva din „limba vechilor cazanii" - pentru ca, in ultima sec^iune a acestei lucrari, ce va trata opera antimiana, sa facem referire numai la lucrarile originale ale acestui mare scriitor, creator de limba romaneasca §i un clasic, am putea spune, al literaturii romane. II. 6. ANTIM TRADUCATORUL §1 „EPOPEEA" NATIONALIZARII CULTULUI Am lasat la final acest subcapitol, deosebit de important din activitatea lui Antim Ivireanul, intrucat acest aspect este esential pentru cultura §i Biserica romaneasca. Efortul lui Antim de introducere a serviciului divin, in limba romana, in Biserica noastra, reprezinta o incununare a unei lucrari elaborate asiduu, incepute mai de timpuriu, initiata, ca efort tipografic, de Coresi sj continuata de mitropolitul Dosoftei al Moldovei. In consecin^a, am considerat ca nu putem discuta defalcat despre aceasta mare opera §i revolutie savar§ita in sanul Bisericii, care se intinde pe durata a mai bine de trei veacuri, fara a obtura din imaginea de ansamblu a acestei realizari, in absen^a careia nu se poate stabili cu obiectivitate locul §i rolul lui Antim Ivireanul In acest proces dificil §i evolutiv. In istoria Bisericii Ortodoxe Romane, procesul de nationalizare a cultului a fost unul indelungat, dupa cum am precizat anterior, intinzandu-se pe durata mai multor secole, incepand eel mai probabil din secolul al XV-lea (de§i nu avem dovezi documentare foarte concrete, aceasta datare fund considerate de catre unii cercetatori, fie ca prea timpurie, fie ca prea tarzie), §i incheindu-se spre sfar§itul secolului al XVIII-lea. Se observa ca avem in vedere numai al doilea mileniu al erei creatine, deoarece, pentru primul mileniu, datele cu privire la limba slujirii In Bisericile romane§ti, noua personal ne lipsesc cu desavarsjre. Daca poporul roman s-a format ca entitate etnica §i religioasa unitara - ca popor latin §i cre§tin - pana in secolul IV, atunci in ce limba a citit Sfanta Scriptura §i a slujit Sfanta Lirurghie pana in secolul X, cand s-ar fi introdus §i la noi alfabetul chirilic §i limba slavona ca limba de cult (ca sa nu mai spun, in ce limba a scris), in latina, greaca sau romana? Ar fi 155 cu totul hazardat sa maintain ipoteza ca s-au facut traduceri (in mod sporadic sau programatic) in limba romana Tnainte de recunoa§terea limbii slavone ca limba sacra? Sau cum de au avut carturarii nosjxi din a doua jumatate a mileniului II, o con§tiinta atat de „apriga" a latinitatii, daca ea nu a fost Tntretinuta prin nimic de-a lungul secolelor? (De remarcat ca prima atestare a cuvantului „roman", sub aceasta forma latinizata, apare Tntr-o tiparitura coresiana, §i anume in Paha de la Ora§tie [Vechiul Testament], din 1582. 738) Sunt Tntrebari la care nu avem Tnca raspunsuri documentate §i nu se pot propune decat ipoteze, mai mult sau mai putin Tntemeiate. A. Lambrior, A.D. Xenopol §i Al. Rosetti au considerat ca romanii au scris Tntotdeauna in limba lor739. Dupa alte surse, „socotim foarte probabil ca «poporul roman a cantat In limba sa in biserica In mod neintrerupt in continuarea unei traditii pe care o avem atestata Inca din secolul al V-lea». Randuiala cantarii psalmilor §i a raspunsurilor T§i are radacina In statornicirile Sfintilor Apostoli, iar in par|ile noastre, Episcopul dac Sfantul Nicetas de Remesiana i-a dat un puternic avant, potrivit marturiei prietenului sau, Episcopul Paulin de Nola, din Italia, care arata ca el « folosea cantul liturgic pentru convertirea barbarilor la Hristos». (...) ...§i un alt martir, preotul Montanus din Singidunum, daco-roman, in clipa sfarsjtului sau, 304, se ruga astfel: «Doamne Iisuse Hristoase, Care ai patimit pentru mantuirea lumii, primes.te sufletele solilor Tai Montanus §i Maxima (sotia lui), care patimesc pentru numele Tau. Create, Doamne, §i apara turma cea credincioasa a Bisericii Tale din Singidunum §i de prin toate vaile Dunarii. Cu ochii min^ii vad, Doamne, cum in aceasta lature de pamant se ridica un popor nou, care in limba romana slave§te iubirea numelui Tau eel sfant»"740. Un argument foarte Intemeiat pentru existen^a unor texte scrise, In limba romana, este tocmai „prezen{a unei terminologii de origine latina in textele romane§ti din secolul al XVI-lea (care) probeaza ca, de-a lungul Tntregului ev mediu, romanilor nu le-au fost straine practicile scrisului §i ale cititului"741. Mai mult decat atat, „e greu de presupus ca, in perioada anterioara patrunderii liturghiei slavone (probabil in secolul al X-lea), preotii de rit latin ai romanilor oficiau slujbele religioase fara a se servi §i de unele texte scrise. Cuvintele de origine latina din sfera culturala („scrie", „scripta", „scriptura", „carte", „a numara") probeaza, a§adar, ca, Tnaintea adoptarii limbii slavone in biserica §i, totodata, a alfabetului chirilic, romanii au cunoscut §i practicat scrierea, desigur in limba latina §i cu alfabet latin"742. 38 Cf. Ion Ghe^ie, Inceputurile scrisului in limba romana, Ed. Academiei RSR, Bucurejti, 1974, p. 26. 739 Cf. Idem, p. 9. 740 Pr. Niculae N. Popescu, Preofi de mir adormifi intra Domnul, Bucurejti, 1942, apud I. P. S. Teoctist, Arhiepiscop $i Mitropolit al Moldovei §i Sucevei, in studiu introductiv la Dosoftei, Dumnezaiasca Liturghie (1679), ed. cntica de N. A. Ursu, Ia?i, 1980, p. XXXII. 741 Ion Ghe^ie, Al. Mare§, Originile scrisului in limba romana, Ed. §tiin^ifica §i enciclopedica, Bucurejti, 1985, p. 127. 742 Idem, p. 128. 156 De aceeasj parere au fost, mai inainte, D. Onciul („Pana la Tncre§tinarea bulgarilor, romanii avura in Biserica limba latina de la care ne-a ramas terminologia de origine romana"743) sj A. D. Xenopol („Inainte de cresjinismul bulgar, la romani era cre§tinismul roman"744). §tefan Lup§a vorbea chiar de existerrfa unui scris latin literar745, la sfarsjtul secolului al Ill-lea §i Tnceputul secolului al IV-lea, caci nu numai Sfantul Niceta de Remesiana (387- 420) „ci §i episcopul Victorin de Poetovio (Pettau in Stiria, partea cea mai apuseana, locuita de traci), ucis de pagani la 304, treceau §i prelucrau in latine§te opere exegetice ale unor scriitori greci"746. Vasile Grecu era de parere ca „noi am primit cre§tinismul in forma romana §i am stat in primele veacuri ale cre§tinismului sub sfera de influenza a Romei. Cata vreme la Tnceputurile noastre de neam am fost oriental biserice§te spre Roma, de buna seama ca se liturghisea la noi in limba latina bisericeasca. Mai tarziu, cand contactul cu Roma a devenit imposibil §i ne-am orientat din punct de vedere bisericesc catre Bizan^, de la aceasta orientare §i pana la ivirea mijlocirii slavone, oare, care a fost limba de slujba bisericeasca la noi? Latina bisericeasca? Romaneasca, a§a cum era ea atunci? Greceasca? Evident ca numai unul din aceste trei cazuri e posibil! Care? Nu putem §ti"747. Intorcandu-ne la perioada istorica pentru care avem date, trebuie sa precizam ca procesul de nationalizare a cultului a presupus doua aspecte esen^iale: 1. traducerea acelor texte sau car|i din Sfanta Scriptura folosite in timpul slujbelor (Evanghelia, Apostolul, Psaltirea); §i 2. traducerea in romane§te a caitilor de slujba propriu-zise, dupa care sluje§te preotul, ajutat de diacon {Liturghierul §i Molitfelnicul), la care se adauga cele necesare stranei. Traducerea caitilor de slujba propriu-zise a fost precedata de transpunerea in limba romana a celorlalte car^i fundamentale ale Bisericii §i anume Evanghelia (parte din Noul Testament), Apostolul (din Faptele Apostolilor §i din Epistole) §i Psaltirea, adesea Inso^ita de alte texte din Vechiul Testament. Vom cerceta, pe rand, aceste etape ale nationalizarii cultului. De asemenea, in ce prive§te a doua etapa, cea a transpunerii Liturghierului, Molitfelnicului §i a celorlalte car^i, necesare stranei, in romane§te, aceasta cunoa§te trei repere importante, §i anume momentul imprimarii primelor car|i de acest fel, de catre Coresi, eel al traducerilor §i tipariturilor lui Dosoftei §i eel asemanator, Infaptuit de Antim Ivireanul. Avem in vedere insa, ca ace§tia nu uita nici celelalte car^i necesare cultului, pe care le retraduc sau le retiparesc. 743 Originea Principatelor romdne, Bucurejti, 1899, p. 136, apud. Dumitru Staniloae, Nafiune §i cretinism, edi^ie, text stabilit, studiu introductiv §i note de Constantin Schifirne^, Ed. Elion, Bucurejti, 2003, p. 244. 744 A. D. Xenopol, Istoria romdnilor in Dacia Traiana, vol. I, p. 446 apud. Ibidem. 745 §tefan Lupja, Cre^tinismul romanesc a fost intotdeauna eel ortodox, in rev. Studii Teologice, 1 949, p. 814-838, apud. Idem, p. 245. 746 Ibidem, nota **. Vasile Grecu, Influenza bizantind in literatura romdnd, loc. cit., p. 365. 157 II. 6.1. Primele traduceri ale carjilor sfinte folosite in cult Cele mai vechi texte in romane§te sunt considerate, de unii cercetatori, a fi textele rotacizante: Psaltirea Scheiana, Psaltirea Vorone{eana, Codicele Voronefean §i Psaltirea Hurmuzachi, adica tocmai Psaltirea §i Apostolul. Dar nu numai cele mai vechi texte In romane§te, ci §i cele mai vechi manuscrise slavone, descoperite In bisericile §i manastirile noastre, §i care dateaza din secolele XIII- XIV, sunt un Apostol (din secolul XIII), un Octoih copiat In Moldova, un fragment de Evanghelie descoperit in Biserica din Ra§nov (In Transilvania), un fragment din Noul Testament (avand aceeasj provenience) §i un Minei de la manastirea Neamt/48, adica tot car|ile folosite in slujba. Existenja acestor manuscrise, pastrarea lor pana astazi, demonstreaza important lor deosebita §i, probabil, indelungatul exercitiu de copiere a lor. Este evident ca acestea erau car|ile esenjiale pentru Biserica §i de aceea este normal sa ne gandim ca ele au fost §i primele care au facut obiectul unor traduceri In romane§te, In mod sporadic sau, dimpotriva, con§tient de necesitatea existen^ei lor pentru credinciosj. Textele rotacizante sunt copii datate in secolele XV-XVI (secolul XVI este mai degraba acceptat ca perioada a transcrierii lor, in urma ultimelor cercetari) - cu exceptia Psaltirii Hurmuzachi, ce este considerate de Candrea §i P.P. Panaitescu, un manuscris original al traducatorului din slavona749 -, ceea ce inseamna ca traducerea originala urea In timp, pana la o data necunoscuta. Este Insa bine de precizat ca cercetatorii nu s-au pus de acord in privinja aspectelor legate de localizarea §i datarea celor mai vechi manuscrise romanesji, precum nici In privin^a altor aspecte de ordin filologic §i istoric. In afara de textele rotacizante, mai exista §i alte manuscrise vechi, din secolul al XVI-lea, cuprinzand textul Apostolului, §i anume Codicele Bratul (descoperit la Manastirea Sucevi^a, dar banuit a fi fost „copiat undeva In sud-estul Transilvaniei"750) §i Apostolul Iorga (din care s-au mai pastrat doar cateva foi). De asemenea, este certa existen^ain Moldova, in prima jumatate a secolului, in prima jumatate a secolului al XVI-lea, a unor traduceri romanesji ale Evangheliei §i Apostolului, nedescoperite, dar despre care avem informal printr-un document scris, §i anume scrisoarea Invatatului german Nicolas Pfliiger, datata 11 martie 1532, in care se afirma ca „un oarecare doctor din Moldova, om in varsta, care nu vorbe§te nem^e^te, ci latina §i polona, a venit la Wittemberg, ca sa-1 vada §i sa-1 asculte pe Martin Luther, vrand sa ingrijeasca de tiparirea celor patru Evanghelii §i a (epistolelor) lui Pavel, In limba romana, polona §i germana. . ,"751. Cf. P. P. Panaitescu, Inceputurile §i biruinfa scrisului in limba romana, Ed. Academiei RPR, Bucuresti, 1965, p. 20. 749 Cf. Idem., p. 68. 750 Ion Ghetie, Al. Mares, op. cit, p. 192. 751 Apud. P.P. Panaitescu, op. cit., p. 1 19-120. 158 Ceea ce Inseamna ca exista deja in Moldova la acea data, traducerea acestor car|i, pentru a fi oricand gata de tipar. Se vorbe§te §i despre un alt Apostol romanesc, Tntr-o „notita in limba maghiara (Filep Olah Apostol Oldhul irt konyve az oldhok reformatidjdra) inserata Tntr-un catalog al caitilor aflate in 1763 in biblioteca lui Dionisiu Banffi"752, noti^a care s-ar traduce „Filip, Apostol romanesc, carte scrisa in limba romana..." referindu-se la Filip Moldoveanul §i care, In interpretarea lui I. Ghetie, ne aduce la cuno§tinta existen^a „unui exemplar al unei editii pana acum necunoscute aApostolului, tiparita la Sibiu, Intre 1544 §i 1550"753. In afara de aceste manuscrise §i de aceste tiparituri, despre care §tim numai din aluzii facute In alte documente, avem un Apostol tiparit de Coresi sub numele de Lucrul apostolesc (Praxiul), In 1563. In secolul al XVI4ea a existat un adevarat curent de traduceri ale caitilor necesare Bisericii In limba romana. Nu credem ca se poate justifica amploarea acestui curent decat prin existenja unor precedente notabile In secolul (poate chiar In „secolele") anterior. Pentru ca simpla influenza a Reformei, credem noi, nu putea face sa apara o limba romana literara „ex nihilo". Dupa N. Iorga, manuscrisele rotacizante sunt anterioare tipariturilor coresiene §i sunt databile In secolul al XV4ea, impulsul acestor traduceri constituindu4 influenza mi§carii husite In Transilvania754. Alti cercetatori le dateaza Insa catre sfar§itul secolului al XV4ea §i Inceputul secolului al XVI4ea. Conform lui Ghe^ie §i Mare§, Psaltirea Voronefeand este cea mai veche Psaltire romaneasca §i dateaza din 1551-1558755 - originalul traducerii putand fi astfel stabilit In prima jumatate a secolului al XVI4ea, daca nu mai devreme. O. Densusjanu §i Al. Rosetti au emis parerea ca aceste traduceri sunt contemporane cu tipariturile lui Coresi §i ca nu pot avea alt imbold decat ideile Reformei, care au patruns In Transilvania dupa 1519756. Aceasta opinie este in general acceptata, astfel Incat se considera ca avem §apte versiuni ale Psaltirii In romane§te, din secolul al XVI4ea, intre care trei sunt rotacizante {Psaltirea Scheiand, Psaltirea Voroneleand §i Psaltirea Hurmuzachi), trei sunt tiparituri coresiene (din 1570, 1577 §i 1588-1589, cea din urma fiind tiparita de §erban Coresi), iar ultima se aflaln ms. rom. B.A.R. nr. 3465 757. Toate sunt datate In a doua jumatate a secolului al XVI4ea, astfel Incat originalele lor (cu exceptia Psaltirii Hurmuzachi) pot fi considerate a fi fost elaborate, fie In prima jumatate a secolului al XVI4ea, fie mai devreme, In secolul al XV4ea. 752 Ion Ghe^ie, Al. Mare?, op. cit, p. 192. 753 Ibidem. 754 Cf. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 31-32. 755 Cf. Ion Ghetie, Al. Mare?, op. cit., p. 417. 756 Cf. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 37-38. 57 Cf. Ion Ghe^ie, Cele mai vechi texte romdne$ti, editata de Universitatea din Bucuresti, Institutul de Lingvistica, Bucuresti, 1982, p. 147. 159 Conform lui Ion Ghetie, „originalul traducerii psalmilor (atat al versiunii conservate in Psaltirea Hurmuzachi, cat §i al celei ce se gase§te in celelalte versiuni) provine din sfertul sud-vestic al Dacoromaniei, adica In Banat-Hunedoara §i teritoriile Tnvecinate. Copierea psaltirilor rotacizante aflate astazi in posesia noastra s-a facut, dupa toate probabilitatile, in Moldova..."758. Nu dorim sa discutam acum pe larg despre datarea textelor rotacizante, deoarece este o problema controversata. In orice caz, fie ca sunt databile In secolul al XV-lea, fie In secolul al XVI-lea, aceste copii ale Psaltirii §i Apostolului, sunt printre cele mai vechi carti In limba romana, dovedind - prin caracterul lor de copii, iar nu traduced originale - faptul ca este foarte probabil ca sa fi fost, cu adevarat, cele mai vechi carti romane§ti. In ce prive§te Evanghelia In romane§te, eel mai vechi exemplar care ni s-a pastrat este o tiparitura slavo-romana a Tetraevangheliarului, „un text precoresian"759, aparut eel mai probabil la Sibiu §i conservat fragmentar (cunoscut sub denumirea „Evangheliarul din Petersburg", dupa numele locului unde s-a pastrat, In biblioteca imperials din Sankt Petersburg) Intre 1552-1553, al carei tipograf ar fi fost Philippus Pictor, „una §i aceeasj persoana cu Filip Moldoveanul, tipograful Tetraevanghelului slavon de la Sibiu din 1546 "760 Acesta este urmat de Tetraevangheliarul tiparit de diaconul Coresi In 1561. Tetraevangheliarul lui Coresi a fost tiparit la Bra§ov, sub patronajul lui Johannes Benkner (judele Bra§ovului), iar traducerea s-a facut dupa un original slavon, banuit a fi atat Evanghelia slavona a lui Macarie din 1512761, dar §i o alta versiune slavona762. Fata de Tetraevangheliarul sibian, a carui traducere din slavona fusese coroborata cu Biblia lui Luther763, texrul tiparit la Bra§ov de Coresi §i de diacul Tudor este pur ortodox; ceea ce demonstreaza fie reticen^a cu care preotii romani au Intampinat editia sibiana (§i care ar fi putut sa-i oblige pe promotorii Reformei sa adopte o alta strategie), fie faptul ca aceasta traducere §i tiparire s-a facut In urma unui impuls aparut In mediul ortodox (poate ca o reactie la initiativele Reformei, a§a cum a aparut sj Cazania II, ca o reactie la Cazania I). Se pare ca acest Tetraevangheliar, tiparit de Coresi la Bra§ov, a avut o circulate raspandita §i a fost copiat (direct sau indirect) de Radu Gramaticul sau Radu de la Manicesji, langa Ru§ii-de-Vede (Ro§iorii-de-Vede), In 1574, la porunca lui Petru Cercel, aflat In exil, pe atunci, In insula Rhodos (manuscrisul pastrandu-se acum la British Museum din Londra)764. Tetraevanghelul lui Coresi reprezinta, dupa P. P. Panaitescu, „difuzarea unui text tradus anterior In romane§te §i care a circulat mai Intai In manuscris In diferite parti ale 758 Idem., p. 149. Ion Ghetie, Inceputurile scrisului... , op. cit, p. 141. 760 Ion Ghetie, Al. Mare?, op. cit., p. 337. 761 Cf. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 1 19. 762 Cf. I. Ghetie, Al. Mares, op. cit., p. 345. 63 Ipoteza inaintata de E. Petrovici, cf. Idem, p. 341. 764 Cf. Idem, p.352-353. 160 tarii"765. §i tot pentru el, varianta aflata in Moldova pe la 1532 (pe care am amintit-o mai sus, cand vorbeam despre existenja unui Apostol tradus §i a unei Evanghelii in Moldova, men^ionate Tntr-o scrisoare a unui Tnva^at german) §i textul coresian sunt, probabil, identice766. Iar „daca Evanghelia §i Apostolul din 1532 nu se identifica, cu careva dintre traducerile primitive con^inute de Tetraevanghelul de la Sibiu, Tetraevanghelul coresian §i Apostolele mai sus amintite [e vorba de Apostolul Iorga (datat 1551-1583), Apostolul Bratul (1559-1560), Codicele Vorone{ean (1563-1583) §i Apostolul lui Coresi (1566) - n.n.], atunci existau, Tnainte de 1551, doua versiuni ale Apostolului §i doua versiuni ale Evangheliei"76'' ', circuland paralel in Moldova §i Transilvania, in prima jumatate a secolului al XVI-lea. Putem aprecia, deci, ca, dupa modelul Apostolului §i al Psaltirii, §i Evanghelia a cunoscut traduced in romane§te timpurii, chiar daca nu s-au pastrat, pentru ca eel mai logic este sa consideram, ca atat cei care au tiparit-o, cat §i cei care intenjionau sa o tipareasca, chiar daca aveau convingeri protestante §i urmau sa o destineze unor scopuri straine de Ortodoxie, s-au folosit totu§i de traduceri mai vechi §i au pastrat sau nu, puritatea ortodoxa a acestora. Acestea fund spuse, avem acum o privire de ansamblu asupra primelor traduceri §i tiparituri ale textelor necesare cultului, altele decat textul slujbei propriu-zis. Ele coincid oarecum cu infiltrarea ideologiei reformate in Transilvania, dar nu credem ca sunt, in mod exclusiv, un rezultat al infiltrarii acestei doctrine. Avand in vedere atitudinea total negativa a Bisericii Ortodoxe fata de Reforma, aceste traduceri nu s-ar fi facut niciodata - eel pu^in nu de catre romani ortodocsj - daca Tnsa§i Biserica, prin reprezentan^ii sai, clerici sau mireni, nu ar fi avut, in parte, inijiativa lor, daca nu ar fi resim^it aceasta ca pe o necesitate interna, cauzata de faptul ca limba slava sj cea greceasca aveau foarte pu^ini cunoscatori, chiar in randurile preotilor. P. P. Panaitescu semnaleaza faptul ca, Tnainte de prima tiparitura romaneasca (cea a Catehismului din 1544, cu influence luterane clare), in bisericile romane§ti din Transilvania se faceau traduceri „la sfar§itul unor par|i din liturghie, in special la citirea Evangheliei §i a Apostolului"76* §i ca preo^ii care faceau aceste traduceri in fata credinciosjlor „aveau la Tndemana car|i scrise, in romane§te, manuscrise ale Evangheliei, Apostolului §i poate §i ale Liturghierului, foarte probabil ale Psaltirir769 . Acelasj cercetator sustine §i existen^a altor „manuscrise romane§ti copiate in a doua jumatate a secolului al XVI-lea §i in secolul al XVII-lea, dar care sunt traduceri din slava precoresiene (Tnainte de tiparirea Evangheliei din 1560), fara a putea fi datate exact"770, Intre 765 P. P. Panaitescu, op. cit, p. 1 18. 766 Cf. Idem, p. 120. 767 Ion Ghetie, Al. Mares, op. cit., p. 417. 768 Op. cit, p. 122. 769 Ibidem. 770 Op. cit, p. 131. 161 care el enumera Psaltirea slavo-romdna de la Mehadia (copie de la sfar§itul secolului al XVI-lea), Apostolul din colectia M. Gaster §i Tnca doua manuscrise ale unui Apostol §i Octoih mic din biblioteca ora§eneasca din Bra§ov771. La data la care Coresi tiparea Lucrul apostolesc (1563) §i Psaltirea (1570 §i 1577, ultima fund o varianta slavo-romana), existau deci, traduced ale acestor carti in limba romana. N. Cartojan era de parere ca aceste tiparituri coresiene „reproduc o copie de pe vechile traduceri maramure§ene" §i „poate §i Tetraevangheliarul (1561) este retiparirea unei traduced anterioare, dupa cum marturise§te Coresi in introducerea Catehismului (1559): « ne§te cre§tini buni socotira §i scoasera cartea den limba sarbeasca pre limba romaneasca ». Celelalte sunt traduceri facute in vremea lui Coresi"772. Cat despre impulsul care a determinat primele traduceri romane§ti, cercetatorii nu s- au pus nici in acest caz de acord, unii considerand ca acesta 1-ar fi constituit invajatura bogomilica - conform lui Sbierea care, tiparind Codicele Voronefean, afirma ca originalul trebuie plasat in secolul al XHI-lea, la sudul Dunarii. N. Iorga §i I. A. Candrea sunt adeptii teoriei husite, care situeaza traducerea originala a textelor rotacizante in Maramure§ul secolului al XV-lea. O. Densusjanu §i Al. Rosetti sunt de acord cu teoria luterana, prezentata initial de Iorga §i care stabile§te datarea textelor rotacizante la inceputul secolului al XVI-lea. In sfar§it, alti exegeti sustin importanta influentei catolice, iar N. Draganu afirma ca traducatorii Apostolului §i ai Psaltirii sunt la origine sa§i §i au facut aceste traduceri in Moldova, din porunca lui Despot-voda, prieten cu Melanchton §i propagatorul luteranismului in Moldova773. P. P. Panaitescu a fost de acord cu Maramure§ul ca localizare a primelor traduceri romane§ti, nu Insa §i cu influenza factorilor externi, considerand ca acest fenomen ecleziastic §i cultural a fost cu desavarsjre intern §i s-a dezvoltat In contextul Incercarii Bisericii romanesji din Maramure§ de a-§i dobandi autonomia fa^a de episcopatul ucrainian din • 774 Muncaci De altfel, el sus^ine ca nici activitatea tipografica a lui Coresi nu este tributara influentelor reformate, deoarece singurele carti care au, mai mult sau mai putin, amprenta acestor influence, sunt Catehismul, Cazania I §i Palia de la Orastie (adica Vechiul Testament, tiparit in 1582), dar nici aici, ele nu sunt coplesjtoare775. Exista §i exegeti - cum ar fi T. Palade §i P. Olteanu - care afirma ca primele traduceri romanesji au fost facute ca urmare a aparitiei unui context favorabil, ajutate fiind §i de factori interni, §i de factori externi776. 771 Cf. Ibidem. 772 N. Cartojan, op. cit, p. 102. 773 Cf. Idem, p. 86-87. 774 Op. cit, p. 66-97. 775 Cf. Idem, p. 155. Cf. Ion Ghe^ie, Inceputurile scrisului... , op. cit., p. 45. 162 Daca primele noastre traduced ar fi avut la baza numai un impuls strain, atunci limba romana a acestor texte ar fi fost §i ea straina de duhul textelor ortodoxe. Or, in ciuda existen^ei, uneori, a unor accente catolice sau reformate, aceste texte denota o baza lingvistica §i dogmatica esential romaneasca §i ortodoxa, ceea ce Tnseamna ca limba romana cuno§tea Tncercari literare anterioare (chiar daca ele erau numai traduced) §i ca in Biserica Ortodoxa avusese loc acest fenomen de transpunere a unor carti importante pentru propovaduirea credin^ei, in romane§te. La data cand Coresi Tncepe activitatea tipografica, el avea, in ceea ce prive§te limba romana, un material lingvistic cat de cat „experimentat", cu care putea sa lucreze noi traduced sau sa revizuiasca altele mai vechi. II. 6. 2. Primele traduceri ale carjilor de slujba Coresi este, de altfel, un pionier in ceea ce prive§te traducerea Liturghierului §i a Molitvenicului - daca nu cumva a avut, §i pentru aceste carti, modele de inspiratie, adica traduceri anterioare (chiar §i fragmentare) ale acestor carti, pe care apoi le-a revizuit, prin traducatorii solicitati de el §i prin propria sa diortosire. Cu aceste carti intram Tnsa in dezbaterea celei de-a doua etape a nationalizarii cultului, cea referitoare la textele ce contin slujba propriu-zisa, a caror traducere a durat multi ani §i a fost mai greu acceptata decat a celorlalte car|i, amintite mai sus. In opinia noastra, credem ca preotii romani ortodoc§i s-au lovit Tntotdeauna de necesitatea de a explica credinciosjlor nu numai textele scripturistice, ci §i anumite par^i din Sf. Liturghie, precum §i din celelalte slujbe, cu adanci reverberatii in viata cre§tinilor: Botezul, Cununia, Tnmormantarea, etc. Pentru acest lucru, nu numai in cazul in care nu cuno§teau bine sau deloc limba slavona, dar §i in cazul in care o cuno§teau foarte bine, trebuie sa fi avut traduceri, la Tndemana (pentru ca nici cei care cuno§teau slava nu stateau sa traduca pe loc), pentru aceste nevoi foarte stricte. Chiar daca nu in mod programatic, consideram ca s-au facut totusj traduceri, fragmentare, ale caitilor de slujba. Din 1570 avem o copie a unui Octoih romanesc, adica a uneia dintre cartile necesare stranei, efectuata de Oprea diacul de la biserica din §cheii Bra§ovului, dupa un original mai vechi, „de pre izvodul ce iaste in biserica §cheailor, de langa cetatea Bra§ovului, de 1-au scos den limba sarbeasca pre limba rumaneasca sfintii parinti, cine au fost mainte intru acestu loc"777. 777 Cf. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 126-127. 163 Daca aceasta copie este din 1570, iar copistul, Oprea diacul, nu §tia cine au fost inaintasji, acei „sfinti paring", care au facut initial traducerea - dar §tia ca ei erau tot de la Biserica din §chei - putem sa banuim ca originalul traducerii este cu mult mai vechi. Textul, care nu este Tntr-o romana cursiva pentru cititorul modern, nu este Tnsa nici departe de ceea ce cunoa§tem azi din cantarile Bisericii §i citam un fragment: „Viniti sa ne bucuram Domnului, ca au zdrobit Jinearea moitiei §i au luminatu rodurile ominesji. Cu Tngerii sa strigam: Lucratoriul §i Tnspasitoriul nostru, slava Ta. Rastignire rabdasj ispasjtoare §i ingropare dereptu noi. Cu moartea-Ti ca Domnul pre moarte omorasj. Dereptu acea, Tnchinamu-ne Invierii Tale de a treea dzi, Doamne, slava Ta. Apostolii vadzura Invierea Lucratoriului, mira-se sj canta lauda Tngere§ti, aceasta e slava Besearecii"778. Aceasta traducere, despre care avem date ca este destul de veche, nu pare a fi Tnsa opera unui Tncepator, ceea ce dovede§te ca scrisul romanesc avea o tradrfie. De cand anume, nu se poate §ti. §i, daca o asemenea carte, dedicata stranei, era tradusa de timpuriu, de ce sa nu fi fost traduse §i alte car^i de slujba? Ne-a parvenit, astfel, Tntre filele unui Molitvenic slavon din 1495, §i un scurt text romanesc intercalat, care „dateaza, fara Tndoiala, din prima jumatate a secolului al XVI-lea sau de la mijlocul sau" , fiind o „scriere precoresiana" . Acest text in romane§te este de la Sf Botez: „Invatatura §i Tntrebare, candu va vrea vreun om de in legea latineasca sa vie catre a noastra credinja §i lege, sa se boteze, popa mainte sa-1 Tntrebe cu aceste cuvinte. Sa Tntrebi Tntaiu a§a: spune tu acmu cu tot sufletul tau, Tnainte lui Dumnezeu sj a tuturor sv(e)ntilor, iube§ti cu toata inima §i cu tot sufletul tau legea aceasta cre§tineasca, care iaste tocmita de la Dumnezeu. . . §i iara§i sa zici: dara lepezi-te de toata legea latineasca §i de a lui Martin ereticul §i de toate eresele lor §i de toate hulele lor cu carele hulescu pre Duhul Svantu §i pe Preacesta §i pre Svan^ii lui Dumnezeu §i pre svintele icoane? Iar el au ia sa zica: leapadu-ma §i proclitescu §i crezu Tntru Svantoa Troika dupa voia lu Dumnezeu §i ma Tnchin §i Preacistii de Dumnezeu Nascatoare de pururi Fata Mariia §i tuturor Svin^ilor §i svintelor obraze; §i primescu posturele §i zilele de postu: mercuri §i vineri §i a§a ma jur Tnaintea lu Dumnezeu"781. De remarcat ca acest text romanesc este in mod clar anti-catolic §i anti -reformat, ceea ce denota ca ini^iativa traducerilor in romane§te nu a apar^inut numai unor curente din afara. §i tot acest text mai demonstreaza §i faptul ca slujbele puteau sa fi cunoscut traduced anterioare celor coresiene, chiar daca fragmentar, dictate de necesitati (cum a fost in cazul citat, in care traducatorii au considerat ca este neaparat necesar, ca eel care se boteaza sa fie con§tient §i sa declare in auzul tuturor ca se leapada de erezii). Pana la noi dovezi, nu ne putem pronun^a insa cu certitudine. 778 Cf. Idem, p. 127. 779 Idem, p. 129. 780 Ibidem. 781 Cf. Ibidem §i N. Cartojan, op. cit., p. 104-105. 164 Acest Molitvenic slavon a fost daruit de popa Dobre Bisericii din §chei in 1559, §i s- ar putea ca §i textul romanesc, inserat, sa dateze de atunci, a§a cum lasa sa se Tn^eleaga N. Cartojan782. Singurul care a Tnaintat ipoteza existen^ei unui Molitvenic romanesc datand din prima jumatate a secolului al XVI-lea, Tnainte de tiparitura lui Coresi (din 1564), a fost N. Draganu, care „a comparat Molitvenicul romanesc din colectia Marfan, in copie din secolul al XVII-lea, cu fragmentul din Codex Sturdzanus (Slujba Tngroparii din capitolul intitulat: « Cugetari in ora mortii ») din anul 1580 §i a ajuns la concluzia ca a existat un original slavon comun celor doua texte, adica un Molitvenic romanesc tradus din slavone§te Tnainte de anul 1550"783. P. P. Panaitescu vorbe§te §i de un manuscris al unui Molitvenic slavon aflat la Sibiu, in biblioteca Institutului Teologic (ata§at unui exemplar din Liturghierul lui Coresi - din 1570), §i care are „doua pagini §i jumatate in romane§te" (pe care le socote§te a fi tot o traducere precoresiana): „Au lasat legea sven^i paring de la acel sabor de la Neochesariia, cum acesta om ce-s. va marturisi elu de buna voe pacatul §i gre§ealele, de svinta liturghie sa sa paraseasca, sa nu mai caute nici danaori in viata lui, iara alte lucruri preotii toate sa le §tie. Pentru sa le §tie ne§tene, pentru ce sa face lyturghie, dupa ce moare omul, a treia zi §i a noo dzi §i la 40: Nechifor patriarhu de Jarigrad: Daca moare omul §i-l ingroapa in maica lui, in pamantu, pentru ca-i dein pamantu au fostu zidit, de a treia zi Tnainte Incepe fata lui dintru lumina §i framse^ea ei cea cuvioasa a sea strica §i sa topi §i sa paingine§te. Dereptu ceia facem liturghie intr-aceasta vreme, de a treia dzi. Iar a nooa dzi inciepe trupul a sa desxheia den toate incheeturile §i a sa par|i, numai inema ce sta intreaga. Pentru acesti lucru sa face liturghie a nooa dzi. Iara la 40 de zile §i aceasta inima sa tope§te. Dereptu aceia, sa face Intr-ace dzi liturghie. Intr-acesta chipu sa face §i na§terea omului in zgaulu maica sa, dupa ce sa impreuna barbatulu cu fameia: a treia zi sa schizme§te inima, iar a noao dzi sa incheaga trupul, iar candu sa implu 40 de dzile, iaste desavarsjt inchipuita toata fata lui, ce sa dzice pruncului"784. Acest text - considerat, cum am vazut, precoresian - este scris intr-o limba romaneasca mai clara chiar §i decat unele texte coresi ene (din care vom da exemple mai jos, din Liturghier). Este fara Indoiala un fragment pur ortodox, iar traducatorul a considerat ca neaparat necesar sa se cunoasca motivul pentru care se fac, la date precise, slujbele de pomenire dupa adormirea unei persoane. De data aceasta nu mai este un text polemic sau combativ, ci unui foarte important pentru credinciosji In§i§i, ai Bisericii Ortodoxe. O alta dovada ca existau macar unele elemente din slujba traduse in romane§te, pentru uzul credinciosjlor, Inaintea oricarei initiative protestante. 782 Cf. Idem, p. 104. 783 Cf. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 129. 784 Idem, p. 130. 165 Gestul lui Coresi de a tipari Molitvenicul §i Liturghierul ramane Tnsa unul revolutionar in istoria Bisericii sj a culturii noastre. Chiar daca acest gest a fost oarecum format §i de presiuni externe, din afara Bisericii Ortodoxe, textul tiparit al Liturghierului nu a suferit niciun fel de imixtiuni protestante, ci a respectat, Tntru totul, originalul slavon ortodox (poate chiar cu prea multa obedien^a fa^a de gramatica sj sintaxa slavona). Nu Tnsa acelasj lucru se poate spune §i despre Molitvenic. Acesta a fost tiparit in 1567, Tmpreuna cu Tdlcul Evangheliilor (Cazania I), amandoua carjile avand influence reformate (calvine), fund de altfel publicate cu ajutorul nobilului ungur Forro Miklos de Haporton (la acea data, ungurii Tmbrati§asera protestantismul, devenind calvini, iar sasji luterani). Inova^iile aduse de doctrina calvina sunt evidente prin faptul ca „la botez se suprima «mirul, apa sfin^ita, lumanarea... §i alte adaosaturi », considerate de calvini ca idolatria et super stitionum /omenta. La cununie se introduce juramantul, iar cuminecatura se prevede numai in extremis" De asemenea, „din tipicul liturghiei este Tnlaturata slujba moitilor, oficierea sacramentului euharistiei se face cu elemente nesfinjite, se indica predica, citirea Evangheliei §i a Apostolului, iar cantecelor §i rugaciunilor li se acorda o important deosebita"786. Nerva Hodos. §i apoi E. Daianu au demonstrat cu argumente ca acest Molitvenic este tributar celui tiparit de Gaspar Heltai, sub numele de Agenda sau actele bisericesti pe care le sdvdrsesc de obiceiu ministrii si pastorii sufletesti crestini, autorul fiind „preotul reformatilor din Cluj pe acele vremuri §i proprietarul unei tipografii"787. Editia coresiana traduce in mare parte „editia a Il-a a lui G. Heltai din 1559, aparuta la Cluj'"88. In 1570, Coresi tipare§te la Bra§ov Liturghierul. O asemenea ac^iune pare sa fi fost determinate, in primul rand, de interese reformate, deoarece unul dintre dezideratele calvinilor era atragerea popula^iei romanesji ortodoxe la Calvinism, prin introducerea limbii nationale in Biserica. Spre aceasta concluzie ne Tndeamna faptul ca, la sinodul de la Cluj din 1570, intr-o scrisoare din 9 decembrie, episcopul calvin Pavel Tordasj cerea autoritatilor din Bistrita sa oblige preotii romani - sub amenin^area pedepsei - ca sa participe la sinod789 §i sa aiba asupra lor „bani de cheltuiala ca sa cumpere car|i romane§ti: Psaltirea, care sa o plateasca cu 1 florin, alta carte Liturghia, pe care s-o plateasca cu 32 de dinari"790. Este limpede ca, din moment ce calvinii Tncercau sa le impuna preotilor romani achizitionarea acestor carji, Tnseamna ca aceste traduced erau pe placul lor. 785 N. Cartojan, op. cit., p. 103. 86 Al. Mare§, in Introducere la Liturghierul lui Coresi, text stabilit, studiu introductiv §i indice de Al. Mare§, Ed. Academiei RSR, Bucurejti, 1969, p. 8. 787 789 N. Cartojan, op. cit., p. 103. Ion Ghe^ie, Cele mai vechi... , op. cit., p. 15. Cf. N. Cartojan, op. cit., p. 104. Al. Marej, in Introducere la Liturghierul lui Coresi, op. cit., p. 9. 166 Nu este Tnsa greu de observat ca, daca in 1567, Molitvenicul suferea abated grave de la dogma ortodoxa, in 1570, Liturghierul nu mai pune astfel de probleme, textul fund - cum am spus deja - o traducere ce respecta cu stricteje originalul slavon ortodox. Se pare ca adeptii Reformei se lovisera de o Tmpotrivire prea mare din partea clerului ortodox, pentru a renun^a, macar pentru o vreme, la aceasta agresivitate extrema. In aceste conditii, „pentru a nu periclita definitiv rezultatele propagandei calvine printr-un exces de zel, loan Sigismund (principele protestant al Ardealului - n.n.) era dispus sa faca concesii romanilor, renuntand pentru moment la calvinizarea liturghiei, in schimbul nationalizarii serviciului divin"791. Nu se mai pastreaza din aceasta carte decat Liturghia Sfantului loan Gura de Aur, dar este posibil sa fi cuprins §i celelalte doua Liturghii (a Sfantului Vasile eel Mare §i a Sfantului Grigorie Dialogul) folosite in slujba ortodoxa. Dupa unii cercetatori, „este probabil ca modelul dupa care s-a facut traducerea romaneasca sa fie Liturghierul slavon tiparit de Macarie in Jara Romaneasca in 1508"792, opinie care pare a fi Tndreptatita §i de „mentionarea printre sfinti a crailor sarbi Sava §i Simion (§tefan Nemania), pomeniti atat in Liturghierul slav al lui Macarie (care era sarb la origine - n.n.), cat §i in eel romanesc al lui Coresi, dar care lipsesc in mai toate manuscrisele de liturghiere care au fost copiate in Jarile romane§ti in secolele XV-XVI"793. Aceasta opinie este Tnsa combatuta de Al. Mare§, care a comparat Liturghierul lui Coresi cu alte manuscrise slave existente in secolul al XVI-lea §i a gasit multe locuri comune, ajungand la concluzia existen^ei unui alt „prototip slav al Liturghierului, diferit de eel tiparit de Macarie"794, nedescoperit Tnca sau pierdut. P. P. Panaitescu afirma ca traducerea Liturghierului coresian a fost imediat anterioara tiparirii lui §i ca nu a folosit alte traduced, nici ale Psaltirii, nici ale Evangheliei795 . Ar fi vorba deci, despre o traducere efectuata la comanda §i ca urmare a unui deziderat spontan, ceea ce ar Tndreptati teoria reformata (desj Panaitescu nu este adeptul ei). Al. Mare§ demonstreaza Tnsa ca traducatorul a folosit §i alte texte, tiparite anterior, Tntre care Catehismul (Intrebare crestineasca), din care a preluat rugaciunea Tatal nostru §i Crezul, §i Molitvenicul, cu care are in comun textul Psalmului 50 §i al rugaciunii Imparate ceresc. Dar acest traducator nu a folosit numai tiparituri coresiene, ci §i texte mai vechi, manuscrise ale Psaltirilor rotacizante, mai ales, eel al Psaltirii Scheiene, existand §i asemanari Tntre Liturghierul din 1570 §i Psaltirea din acela§i an, precum §i cu edi^iile urmatoare ale Psaltirii, din 1577 §i 1588796. 791 Ibidem. 92 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 162 793 Ibidem. 794 Al. Mares, op. cit, p. 35. 795 Cf. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 163. 796 Cf. Al. Mares, op. cit., p. 26-32. 167 Acest lucru vine sa dovedeasca faptul ca, in ciuda impulsurilor reformate, traducerile coresiene nu s-au putut face decat pe baza unor texte mai vechi, indiscutabil ortodoxe - pentru ca altele nu aveau cum sa existe - pe care traducatorul (sau traducatorii) le-a consultat, pentru a nu se Tn§ela in privin^a transpunerii textului, chiar daca nu a dispus de carti integrate in romane§te, pentru toate obiectivele tipografice. Suntem de parere ca inva^aturile protestante infiltrate in unele texte coresiene, nu pot aparea decat ca ni§te modificari §i adaosuri ulterioare, revizuiri dupa ce s-a facut traducerea; sau, in cazul in care traducatorul a avut el insusj convingeri reformate, a facut aceste modificari pe masura ce a efectuat traducerea, cercetand insa, sensul, mai intai in cartile vechi - acolo unde a dispus de materialul necesar. Caci, dupa cum am mai spus, in ceea ce prive§te textele liturgice §i de slujba, se poate foarte bine sa fi existat antecedente in ce prive§te traducerea lor, macar a unor fragmente (poate chiar mai multe decat cele depistate pana in prezent), pentru uzul neaparat al preotilor ortodocsj. Textul tiparit de Coresi nu este originalul traducerii, ci o varianta ulterioara, revizuita797. Spre aceasta concluzie ne poarta existen^a in text a doua straturi de limba, unul al traducatorului §i altul al revizorului. Analizand aceste straturi lingvistice, Mares, a ajuns la concluzia ca traducatorul provenea din zona Banat-Hunedoara sau Transilvania centrala798. (In ceea ce prive§te revizorul, el ar putea fi Coresi sau insusj episcopul calvin Pavel Tordasj, care se pare ca s-a aflat la Bra§ov, tocmai in scopul de a urmari activitatea de tiparire a Liturghierului §i Psaltirii) §i tot el semnaleaza existen^a unui element comun la trei dintre tipariturile coresiene, §i anume Cazania I, Molitvenicul §i Liturghierul, element care consta In formula „har dam", specifica protestantilor §i care este un calc dupa limba maghiara §i nu traduce exact termenul blagodarim din originalul slavon799. Acest fapt vine In sprijinul ipotezei ca sj Liturghierul este o carte tradusa §i tiparita datorita presiunilor reformate, chiar daca revizorul a renun^at la a mai opera imixtiuni In text, de ordin dogmatic §i confesional. Trebuie sa recunoa§tem ca transpunerea In romana §i tiparirea Liturghierului din 1570, de catre Coresi, nu s-a facut din initiativa ortodoxa, ci reformata, chiar daca traducatorul a folosit texte ortodoxe (in slava §i in romana) §i chiar daca §i in sanul Bisericii Ortodoxe exista dorinta de a avea slujba in limba romana, pentru a o putea in^elege, dorinta ilustrata de cele cateva fragmente descoperite in romane§te §i care arata ca acest fapt era o necesitate interna. Daca traducerea slujbei nu ar fi fost §i o necesitate interna, ci numai un deziderat politic §i confesional extern, atunci acest fenomen (al traducerilor) ar fi ramas cu totul izolat §i nu s-ar fi propagat In timp. Exemplul lui Coresi nu ar mai fi fost reluat niciodata. 797 Cf. Idem, p. 37. 798 Idem, p. 39. 799 Idem, p. 41. 168 Presiunea reformat! nu a facut decat sa grabeasca un deziderat intern care, mai devreme sau mai tarziu, s-ar fi Tndeplinit oricum. Lucian Blaga admira puterea de selecjie a romanilor, in privinja lucrurilor care se insinuau ca influence straine, amintind de „Incercarile insistente §i fara de noroc din secolul al XVI-lea ale Reformei din Ardeal de a cuceri preotimea §i {aranimea romaneasca. Poporului romanesc i-au suras desigur diverse avantaje sociale §i economice, totusj romanii ortodocsj s-au Tmpotrivit chemarii. Singurul lucru Tncuviintat primitor, ca rezultat al invita^iilor pre-reformatoare §i reformatoare, a fost introducerea, ca la un ob§tesc semnal, a limbii romane§ti in Biserica Ortodoxa, in locul slavonei sacre (...). Ce uimitoare putere de selecjie organica, fa^a de valvartejul ideilor inovatoare din acel tulburator veac al istoriei ardelene!"800. Vom vedea la timpul potrivit ca atat Dosoftei, cat §i Antim Ivireanul, au tradus car|ile de slujba nu pentru a se integra mi§carii de „contra-reforma", iscata - ca raspuns la atacurile protestante - in cadrul Bisericii Ortodoxe, ci mai degraba datorita con§tiintei lor, indurerate de starea in care se afla poporul cre§tin §i chiar preotii, adanciji in ne^tiin^a §i neavand car^i in limba lor, pentru usjararea invataturii. Dosoftei - preluat apoi de Antim Ivireanul - aducea, ca motiv al traducerii Liturghierului, faptul ca armenii §i sirienii au slujba In limba lor. La randul sau, mitropolitul Antim a deplans, In mai multe randuri, faptul ca „omul carele nu §tie carte ca sa citeasca Sfanta Scriptura §i car|ile Besericii noastre §i sfintele pravile, au de nu sa va inva^a de la al^ii care le §tiu, sa asamana cu dobitoacele cele necuvantareje carele nu §tiu ce fac de vreme ce n-au minte..."801. (Invafatura pre scurt pentru taina pocainpi) §i ca, „Intre celelalte scarbe ce am, de ma ranesc la inima, iaste aceasta cea mai grea de ma intristez §i ma mahnesc mai mult, ca vaz intre preotii miei atata prostie, atata neinva^atura §i atata nedumireala, cat cunosc ca nu puteji face vreun ajutoriu sau vreun folos ticaloasei turme" 802 (Invafatura Bisericeascd). El nu a scris sj nu a tradus ca sa polemizeze, ci „pentru acea multa prostie a voastra §i ne§tiinta la sfanta carte, m-am Indemnat, fiind cuprins de frica dumnezeiasca. . ."803. Astfel, „precedentul Coresi" nu este decat un ajutor binevenit (de§i a rezultat din ceva ce se dorea a fi un rau impotriva Ortodoxiei §i care i-a facut mai degraba un bine, exceptand carele care au fost modificate dogmatic), pentru traducatorii de mai tarziu. Ace§tia nu au actionat insa numai datorita imprejurarilor nefavorabile - iscate din exterior -, sau a unor necesitati de emancipare, care i-ar fi silit la acest gest, ci mai mult din cauza motivelor aratate mai sus, in speta, a neintelegerii §i necunoa§terii caitilor sfinte, necunoa§tere datorata, in parte, §i lipsei unor traduceri in romane§te a textelor respective. 00 Lucian Blaga, Trilogia culturii II. Spafiul mioritic, Ed. Humanitas, Bucurejti, 1994, p. 56. 801 Opere, p. 350. 802 Idem, p. 366. 803 Ibidem. 169 II. 6. 3. Etapa nafionalizarii cultului realizata de Dosoftei Incepand din secolele XVI-XVII, nevoia unor traduced ale slujbelor, integrale §i autorizate de Biserica Ortodoxa, s-a facut tot mai resimtita in Tarile Romane. Dupa marturiile unui calator strain in jarile noastre (arhidiaconul Paul de Alep, Insotitor al patriarhului Macarie de Antiohia), domnitorul Moldovei Vasile Lupu a poruncit imprimarea de carfi in romane§te, deoarece credinciosji nu mai injelegeau slavona804. Insa atat in Moldova, cat §i in Tara Romaneasca, in vremea domnitorilor Vasile Lupu §i Matei Basarab, se canta la slujba responsiv, in doua limbi, in strana dreapta in grece§te §i in strana stanga in romaneste, dupa marturia aceluiasj Paul de Alep805. Ceea ce inseamna ca §i In Moldova, §i in Jara Romaneasca, se introdusese limba romana in Biserica, in timpul acestor domnitori. Dupa Coresi, mitropolitul Dosoftei al Moldovei face marele pas - cu autoritatea sa de inalt ierarh, de aceasta data - de a traduce §i a tipari in limba romana, mai Intai Liturghierul §i apoi Molitvenicul. Dosoftei a stat, in tinerejea lui, in preajma lui Varlaam, langa care a ucenicit, „pregatindu-se cu grija in vederea uria§ei opere de traducere in limba romana a unor importante texte religioase §i chiar laice..."806. Intre operele traduse §i tiparite de Dosoftei, se numara Psaltire a svdntului proroc David (Uniev, 1673) sau Psaltirea in versuri, prin care el „Intemeiaza limbajul poetic romanesc"807, Dumnezaiasca Liturghie (Ia§i, 1679), Psaltirea de-nfales a svdntului tmparat proroc David sau Psaltirea slavo-romdnd (Ia§i, 1680), Molitvenicul de-nfales (Ia§i, 1681), Viafa si petrecerea Sfinfilor (Ia§i, trei volume, 1682, 1683, 1686), din nou Liturghierul din 1679 (In 1683, deoarece editia anterioara se epuizase), Parimiile depreste an (1683). Dosoftei a Incercat sj tiparirea unui Octoih In romane§te §i a avut un rol important In traducerea Bibliei de la Bucure§ti (1688), deoarece a revizuit varianta lui Nicolae Milescu, a Vechiului Testament. Am enumerat aceste merite ale mitropolitului Moldovei, pentru a ne putea da seama mai bine de personalitatea celui ce a transpus Liturghierul §i Molitvenicul In 804 Vezi Calatori straini despre Jarile Romane, vol. VI, partea I, Paul de Alep, Ed. §tiin^ifica §i Enciclopedica, Bucure^ti, 1976, p. 46 805 Idem, p. 63, 111, 129, 138. Astfel, la Manastirea Galata din Moldova, in prezen^a lui Vasile Lupu si a suitei sale, „in absida din dreapta, ei [copiii de casa de la curte] cantau greceste si in cea din stanga, pe romaneste. (...) Dupa litania rostita de diacon, ei au psalmodiat de mai multe ori alternativ: Doamne miluiegte." (p. 63). ^ In Biserica Domneasca de la Targoviste, fiind de fa^a Matei Basarab, „cantaretii <=dascalii> cantau in afara , unui din coruri in limba romana si celalalt in limba greaca." (p. 111). La Sf. Liturghie a Invierii, in anul 1654 (cu doua saptamani inainte de moartea lui Matei Basarab), „un cor [canta] pe greceste [canonul Invierii] si cor pe romaneste." (p. 129) La fel, la inmormantarea lui Matei Basarab, „un cor canta (in limba) greaca si celalalt romana" canonul Pastelui (p. 138). 806 Al. Andriescu, in studiu introductiv la: Dosoftei, Opere 1 (versuri), ed. critica de N. A. Ursu, Ed. Minerva, Bucuresti, 1978, p. XIII. 807 Idem, p. XVI. 170 romane§te §i pentru a Tn^elege marea sa experienta in ceea ce prive§te traducerea §i folosirea limbii romane literare. Cand a tiparit prima data Dumnezdiasd Liturghie - a carei talmacire nu a devansat, credem, prea mult, anul tiparirii - Dosoftei avea deja experienta altor carti, intre care, mai ales, cea a traducerii §i versificarii Psaltirii. Pe langa acestea era un mare erudit, avand „cuno§tin^e Tntinse de retorica, poetica, teologie dogmatica §i deprinderea mai multor limbi straine"808. §tia foarte bine, in afara de romana, latina, greaca §i polona. Era o con§tiinta profunda, avand un mare simt al responsabilitatii sj al datoriei, la fel ca §i Antim Ivireanul pu^in mai tarziu. Dumnezaiasca Liturghie, cuprinzand cele trei Sfinte Lirurghii, ale Sfintilor loan Gura de Aur, Vasile eel Mare §i Grigorie Dialogul, este primul Liturghier romanesc, autorizat de catre Biserica Ortodoxa, prin Tnsa§i persoana Tnaltului ierarh, care a ini^iat acest demers teologie §i literar. In prefa^a, Dosoftei scrie - ca §i Varlaam in Cazanie - un Cuvdnt depreuna catra toata seminfia rumdneascd, in care se spune: „Din cat S-au Tndurat Dumnezau de ne-au daruit mila Sa, daruim §i noi acmu deodata acest dar limbii rumane§ti, Sfanta Liturghie, scoasa pre limba rumaneasca de pre elineasca, de lauda lui Dumnezau sa-njeleaga tot cai"ii nu-n^aleg sarbe§te sau eline§te. Carea priimind ca un odor eel mai scump ceresc, pre Dumnezau sa laudat, §i pre noi la sfanta ruga nu uitaret, §i fit sanato§"809. Cu aproape aceleasj cuvinte prefatase §i Varlaam Cazania sa, numind-o tot „dar limbii romane§ti, carte pre limba romaneasca" §i „odor ceresc"810. Acest lucru ni se pare a fi nu o lipsa de inspiratie a lui Dosoftei, ci un gest de smerenie fata de Tnvatatorul sau, in acelasj timp un omagiu adus eforturilor aceluia. Ca §i Varlaam, Dosoftei avea convingerea ca a tradus un „odor ceresc", o carte dumnezeiasca, adica, facand astfel un „dar limbii rumane§ti". El spune chiar „odor eel mai scump ceresc", ceea ce demonstreaza ca era perfect con§tient de importanta demersului sau teologie. Ca argument pentru gestul sau, Dosoftei aduce „intrebarile canonice ale Preasfantului Patriarh al Alexandriei, domnul Marcu sj raspunsurile la ele ale Preasfintitului Teodor Valsamon"811 (argument reluat, dupa cum vom vedea, de Antim Ivireanul), in care se spune ca „cei ce sunt cu adevarat ortodoc§i §i daca vor fi cu totul nepartinitori limbii grece§ti, sa slujeasca pre limba lor Sfanta Liturghie"812. In 1680, cand tipare§te Psaltirea de-n{dles, Dosoftei adauga (urmand lui Coresi), pentru a-§i motiva demersul, cuvintele Sfantului Apostol Pavel: „Ce in Beserica mai voia mi-i cinci cuvinte cu mintea mea sa graiesc, ca §i pre al^ii sa invat, decat zece mii de cuvinte intr-o alta limba"813. Ba chiar II aminte§te pe Ptolemeu - datorita caruia avem Septuaginta - 808 Idem, p. X. Dosoftei, Dumnezaiasca Liturghie, ed. cit., p. 5-6. 810 Varlaam, Cazania (1643), ed. ingrijita de J. Byck, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1966, p. 3. Dosoftei, Dumnezaiasca Liturghie, ed. cit., p. 9. 812 Idem, p. 10-11. 813 Dosoftei, Opere, op. cit., p. XVII. 171 spunand: „Gradina Tncuiata §i fantana pecetluita de dansele de-amandoua ce folosu-i? 14 -. precum scrie acela marele §i vestitul Potolomei" catre Tnvatatii din Ierusalim, cerandu-le S15 traducatori, dupa relatarea Sfantului Epifanie al Salaminei Deoarece prima editie din 1679 s-a epuizat repede, Dosoftei a mai tiparit o a doua editie a Liturghierului in 1683, de aceasta data avand §i binecuvantarea patriarhului Partenie al Alexandriei. Traducerea slujbei in romane§te nu mai era, in aceste condign, un deziderat strain §i nu se mai facea la presiuni externe. Mitropolitul Dosoftei raspundea unei nevoi stringente, din Biserica Ortodoxa Romana. „Intelegerea corecta a «tainelor Svintei Beserici» - zice el in Molitvenic de-nfales (Iasj, 1681) - neteze§te calea spre «spasenie»"816. Carjile de slujba in romane§te erau deci necesare pentru mantuirea credinciosjlor, a masei mari care nu cuno§tea greaca sau slavona. Aceasta dorin^a, de a avea slujba in limba romana, nu era una recenta, dar acum se creasera toate premizele pentru a se implini. In plus, „a fost nevoie de a§ezarea in jil^urile mitropolitane ale Moldovei §i Ungrovlahiei a unor prelati, mari carturari §i mari scriitori, totodata, ca Dosoftei §i Antim Ivireanul (...) care sa dea supremului act al nationalizarii cultului girul inaltei lor autoritati ecleziastice §i harul neasemuit al intemeietorilor"817. Daca Dosoftei „era animat, verosimil, de gandul de a transpune in romane§te toate cardie necesare slujirii"818, activitatea, in acelasj sens, a lui Antim Ivireanul este complementary §i cu adevarat prodigioasa. II. 6. 4. Desavar^irea procesului de nafionalizare a cultului prin Antim Ivireanul Dupa 1690 - cand prezenja lui este atestata in mod sigur in Jara Romaneasca - Antim Ivireanul a tiparit la Bucure§ti Evangheliarul greco-romdn (1693) §i Psaltirea romaneasca (1694) - pentru prima data in romane§te cu psalmii impaititi pe catisme - iar la Snagov a imprimat, tot in romana, un Evangheliar (1697, „cea mai artistica impresie a 814 Ibidem. „Regele Ptolemeu, invatatilor evlaviosi de la Ierusalim: multa bucurie! Ce folos sa gasesti in comoara ascunsa si in izvorul pecetluit? [Cant. 4, 12]. Asa sta treaba cu cartile pe care le-am primit de la voi. Pentru ca noi nu suntem in stare sa citim acele lucruri pe care le-am primit de la voi, fapt pentru care nu ne sunt de niciun folos. Ci consimtiti dar sa ne trimiteti noua traducatori dintre oamenii vostri, tineri care au fost intruiti, in mod special, in ambele limbi, si in cea ebraica si in cea greaca", cf Tratatul Sfantului Epifanie, Episcopal cetatii Constantia din Cipru, despre masuri si greutati si numere si alte lucruri care sunt in Dumnezeiestile Scripturi, 11, http://www.tertullian.org/fathers/epiphanius_weights_03_text.htm. 816 Dan Horia Mazilu, Introducere in opera lui Dosoftei, Ed. Minerva, Bucuresti, 1997, p. 159. 817 Idem, p. 156. 818 Idem, p. 154. 172 acelor zile"819) §i Acatistul Maicii Domnului. §i tot la Snagov, ca o dovada a faptului ca limba slavona cazuse in desuetudine §i nu mai era cunoscuta de majoritatea populajiei (o realitate destul de veche, la aceasta ora), egumenul (pe atunci) Antim Ivireanul, tiparea in 1697, o „Gramatica" slavoneasca, a lui Meletie Smotritki, motivand ca in besericile dumnezeiesti noi ne-am obicinuit a ceti slavoneste. Dar necunoscdnd aceasta limba, care ne este streina, nu a noastra, putem de multe ori sd cadem in greseli 82°. Trebuie mentionat, ca o paranteza necesara, ca Tntre 1691 §i 1702, episcopul Mitrofan Tncearca, la Buzau, prin tipariturile sale, ca fost ucenic al mitropolitului Dosoftei al Moldovei, sa faca sa Tnainteze oarecum procesul de romanizare a cultului. Astfel, el face sa vada lumina tiparului Triodul slavo-romdn (1697), Mineele in 12 volume (1698), Evhologhionu adeca Molitvenicu (1699), Octoihu §i iar Triodion (1700), Penticostarion (1701), Psaltirea (1701). Insa Mitrofan „a fost silit sa urmeze pilda mitropolitului Teodosie, punand In romane§te numai randuielile de tipic, sinaxarele §i paremiile - traduse din grece§te - In car|ile de slujba pe care le-a tiparit el la Episcopia Buzaului, iar cantarile §i rugaciunile lasandu-le In limba slavona. Totusj, episcopul Mitrofan a tiparit, dupa cum vom vedea, In romane§te unele rugaciuni, partea citita din Sfanta Scriptura (Apostolul §i Evanghelia) §i unele ectenii (mari §i mici), In majoritatea caitilor de ritual, fara sa o spuna In prefetele sau In tabla de materii a car|ilor respective"821. Programul tipografic al lui Antim este, Inca din primii ani, foarte Indraznet In 1703, relntorcandu-se la Bucuresji, a facut sa vada lumina tiparului un Ceaslov slavo-romdn §i prima edijie munteneasca a Noului Testament, reproducand textul Bibliei din 1688, care, la randul sau, era textul Noului Testament de la Bdlgrad (1648), revizuit de Radu §i §erban Greceanu. Odata cu numirea sa ca episcop la Ramnic, Incepe, cu adevarat, opera lui Antim Ivireanul, de traducere §i tiparire a caitilor de slujba. In 1705, cu sprijinul material al lui Mihai Cantacuzino, el imprima un Antologhion, adeca Floarea Cuvintelor, care cuprinde in sine toatd slujba ce i se cuvine lui a Sfintei Biserici, preste tot anul, acum intdiu intr-acest chip tiparit si asezat dupa eel grecesc, pentru strana. Un an mai tarziu, apare un Octoih §i Slujba Adormirii Maicii Domnului, ambele In varianta slavo-romana, In romane§te fiind doar indicatiile tipiconale, textele biblice §i eel reprodus din Minei, In cazul Slujbei Adormirii; va mai trece Inca foarte pu^in timp, pana cand va birui limba romana, prin traducerea §i a acestor car|i. Anul 1706 marcheaza, Insa, o victorie de propor|ii, prin tiparirea unei caiti in doua volume, cu titlul Euhologhion, adeca Molitvenic, acum intdiu intr-acesta chip tiparit si asezat dupa rdnduiala celui grecesc (. ..)prin osteneala si cu toatd cheltuiala iubitoriului de Dumnezeu chir Anthim Ivireanul, episcopul Rdmnicului. Erau primul Liturghier §i primul Molitfelnic din Jara Romaneasca, traduse §i tiparite de el In romane§te! Fiind Inca episcop, 819 Gabriel §trempel, op. cit, p. 99. 820 Opere, p. 404. " Cf. Magistrand Turcu Nicolae, Via(a $i activitatea cultural-tipografica a episcopului Mitrofan al Buzaului, op. cit., p. 288. 173 Antim oferea credinciosjlor romani traducerea Liturghierului §i a Molitvenicului, cartile esentiale ale slujbei, ajutandu-i astfel sa depa§easca barierele lingvistice, in injelegerea cultului lor. Gabriel §trempel afirma ca aceasta carte a fost difuzata „Tn toata Jara Romaneasca"822. Iar in preambulul cartii aduce aceleasj argumente ca §i Tnainta§ul sau din Moldova, mitropolitul Dosoftei, pentru traducerea slujbei in limba romana, §i anume cuvintele Sfantului Apostol Pavel de la I Cor. 14, 6, 19 - „Iata acum, fra^ilor de voi veni catre voiu cu limbi graind, ce voiu folosi voao, de nu voiu grai voao Tntru descoperire, au Tntru Tn^elegere, au Tntru prorocie, au Tntru Inva^atura? (...) In Beserica voesc cinci cuvinte a grai cu Tn^eles, ca §i pre altii sa-i mva\, decat zece mii de cuvinte in limba streina"823 -, precum §i Tntrebarile canonice ale Sfantului Marcu al Alexandriei §i raspunsurile Sfantului Theodor Valsamon al Antiohiei, in care se stabile§te: „(...) carii sunt pravoslavnici in toate, de nu vor §ti limba elineasca, sa slujeasca in limba lor, avand talmacite sfintele rugaciuni asemene eel or elinesti"824 Prin aceste traduceri §i tiparituri, Antim depa§e§te teama predecesorului sau, mitropolitul Theodosie Ve§temeanu - care tiparise un Liturghier slavon in 1680, declarand in prefata ca nu a Tndraznit §i nu a cutezat a a§eza slujba pe romane§te -, cat §i interdictia „hipermitropolitului" (dupa N. Iorga) Dosithei al Ierusalimului, care, in 1699, Ti indica noului arhiereu transilvanean Atanasie - eel ce avea sa semneze uniatia - sa nu slujeasca in romana, ci numai in slavona sau greaca (dar in Ardeal, atat catolicii, cat mai ales protestantii, facusera din nationalizarea cultului ortodox, un tertip pentru atragerea populatiei romane§ti de partea lor, astfel Tncat interdictia lui Dosithei nu mai apare atat de blamabila). In prefata-dedicatie a lui Mihai §tefanovici (reprodusa in ambele volume), din care am mai citat, in capitolele anterioare, §i alte fragmente, acesta scrie, omagiindu-§i maestrul §i parintele duhovnicesc: Iar sa las ceale nu de top vazute si pricepute, ci numai sa zic de ceale in tot locul (au si in toata lumea) cunoscute ale tale osteneale si iscusite carii, si roade sufletesti pentru strdns ale Scripturii Sfinte, cdte cu a mdrii sale cheltuiala, cdte cu a iubirei tale de Dumnezeu. §i precum ace I infelept Iosifau umplut eghiptenestile jitni^e de hrana viepi trupesti, asa si iubirea ta de Dumnezeu ai umplut sfintele si dumnezeestile Beseareci ale larii noastre de hrana viepi sufletesti. §i ce zic numai ale larii noastre? {...)... si acum, dupa invrednicirea si alegerea lui Dumnezeu si a clirosului larii noastre la stepena arhieriei si a pastoriei Dumnezeiestilor Besearici a eparhiei acestiia a Episcopiei Rdmnicului suindu-te, n-ai incetat a (nu) lua aminte, ci neadormitul ochiu al mintii tale (subl. n.), spre cercetarea si luminarea Sfintelor Besearici si a pravoslavnicului norod ce-p iaste incredinlat, ci din dumnezeiasca rdvnd ai fost pornit, ca si aceasta folositoare de suflete carte ce sa numeaste Molitvenic, la lumina in limba noastrd rumdneascd sa o scop pentru folosul de obste. "2° Gabriel §trempel, op. cit, 150. 823 *** J7vil0i0gili0n adeca Molitvenic, 1706, op. cit., f. 2r 824 Ibidem. 174 Socotind iubirea ta de Dumnezeu cum cd alalte toate ce s-au scos rumdneaste pdnd acum, spre trebuinfa preoplor si norodului, aufost de folos foarte, iard incd si aceasta mai tare ai socotit afi [de folos], cdci nu ca alte carp besearicesti iaste a sluji in vremi rdnduite, ci putem zice in tot ceasul, cdriia lauda si vredniciia ii iaste mare, avdnd intr-insa cuprindere de lucruri minunate, carele cei injelepp pravoslavnici socotindu-le vor vedea si vor pricepe...(...) A treia, cuprinde intr-insa toata slujba viepi omului pravoslavnic carele pohteste si va trai crestineste, din ceasul nasterii pdnd in ceasul morp, si pdnd la ingropaciune, incd si dupa ingropaciune. Carea cum zic aceasta socotind-o cu toata cheltuiala iubirii tale de Dumnezeu, incd si cu indireptarea cuvintelor de pe grecie in limba noastra ai nevoit si ai facut multa osteneala de o ai asazat si incd cdte nu s-au aflat mai de nainte scoase rumdneaste de iznoava le-ai talmacit (subl. n.), si asa precum sa veade intocmit cum si mai sus am zis, toata cheltuiala puind, poruncit-ai mie, nevrednicului tau ucenic, de o am tiparit. Pentru aceasta dara, ca ale tale dintru ale tale (aluzie la o formula liturgica binecunoscuta, prin care se face trimitere la Liturghierul care se afla in primul volum - n.n.) iubirei tale de Dumnezeu o aduc si o inchin, ca celuia ce cu cuviinta si cu dragoste iaste (acela§i fel de aluzie - n.n.), pentru ca si sadirea roadei a acestuiasi mestersug dinceput pdnd la sfdrsit imi iaste de la iubirea ta de Dumnezeu..*25. Consideram ca recunosjinta lui Mihai §tefanovici fa^a de Antim nu era una prefacuta, ci acesta avea toate motivele sa simta astfel, Intrucat acesta Ii fusese Invatator atat in cele spirituale, sufletesji, cat §i In cele practice, caci „Antim, spre deosebire de multi al^ii, nu tinea sub lacate taina me§te§ugului"826 tipografic, ci o Imparta§ea celor dornici de instruire, cu bogata marinimie §i cu mare doling de Inaintare culturala a Intregului neam pe care II adoptase §i care II adoptase, la randul sau. Semnatarul acestei prefete nu recurge In mod Intamplator la asemanarea lui Antim cu Sf Iosif, pentru ca, In afara de amanuntele biografice comune pe care el le-a pus In evidenja - In mod providential, credem noi, caci In felul acesta am aflat unele detalii semnificative sj confirmari ale unor informatii, precum cea despre robie, care nu mai pot fi astfel descalificate -, miza sa era extrem de mare, anume aceea de a justifica traducerea §i tiparirea Molitfelnicului §i a Liturghierului In limba romana, pentru prima data In Jara Romaneasca, act fundamental care fusese, iata, Indeplinit de o personalitate ecleziastica ce de-abia Inaintase In treapta de episcop §i care, pe deasupra, nici macar nu era roman la origine. De aceea, prefata-dedicatie a lui Mihai §tefanovici are, pentru cititorii vremii sale, §i un caracter justificator, intrucat prin ea ucenicul eel recunoscator explica celor ce ar fi putut fi nedumeriti de o asemenea initiativa, cum a fost cu putin^a acest adevarat miracol, ca Liturghierul §i Molitfelnicul sa fie transpuse In romane§te §i tiparite de catre noul episcop de 321. 825 Idem, f. 3V- 41. s" Virgil Molin, Contribufiuni noi la istoricul rela(iilor culturale cu orientul ortodox..., art. cit, p. 175 Ramnic, cand nimeni nu Tndraznise pana atunci sa faca acest pas, cand el era strain de neamul romanesc, iar Tncurajari concrete nu veneau de nicaieri. Justificarea pe care o ofera ucenicul este una de ordin supra-lumesc: explicajia sa este ca Antim Ivireanul era un om providential, trimis de Dumnezeu la noi, precum Sf. Iosif a fost trimis in Egipt, pentru ca prin intelepciunea sj priceperea sa, sa potoleasca foamea spirituals a romanilor, care nu aveau sfintele slujbe in limba lor, de§i binefacerile tipariturilor sale, dupa cum precizeaza aceasta prefa^a, au depart cu mult grani^ele tarii. Prin urmare, spune fara ocolis. Mihai §tefanovici, dupa cum in tot Egiptul nu s-a aflat alt om vrednic sa Tl administreze, decat un evreu, strain deci, §i care fusese mai Tnainte rob §i Tntemnitat, adica Sf. Iosif, a§a sj acum Brancoveanu nu a aflat om mai vrednic pentru a se Tngriji de „hrana vie^ii sufletesji", decat Antim Ivireanul, strain de neamul romanesc §i rob la randul sau, odinioara, care Tnsa i-a Tntrecut pe to^i in virtu^i, in ascutimea min^ii §i in iscusin^a. Avem, prin urmare, in aceasta prefaja, o caracterizare unica §i esenjiala a personalitatii lui Antim, o analiza paradigmatica ce exprima chintesen^a caracterului sau. Avand aceasta marturie, nu ne mai minim ca Brancoveanu 1-a numit, in 1791, in fruntea tipografiei domnesji §i ca apoi, atat el cat §i mitropolitul Teodosie, i-au sustinut evolutia pe scara ierarhica. In mod sigur, Brancoveanu a avut, in acel moment, dovezi clare, semnificative, atat ale personalitatii sale spiritule foarte puternice, dar §i dovezi ale abilitatii sale practice, anume cardie pe care trebuie sa le fi tiparit impreuna cu Mitrofan, care 1-au sprijinit in a lua aceasta decizie. De fapt, la 1706, mitropolitul Theodosie era inca in viaja §i a aprobat in mod tacit aceasta „revolutie" in cultul romanesc, a protejatului sau - banuim, dupa diata pe care a lasat-o la moartea sa -, episcopul Antim de Ramnic. Ceea ce a inceput ca episcop, Antim a desavarsjt apoi, ca mitropolit (incepand cu 1708). Astfel, dupa ce a mai tiparit odata (in 1710), Psaltirea romdneasca, a tradus sj a imprimat (doi ani mai tarziu, in 1712), primul Octoih romanesc, „care va sta de atunci §i pana astazi la baza tuturor edi^iilor romane§ti"827, carte care a fost - dupa cum spune tipograful Gheorghe Radovici, ucenic al lui Antim - „talmacita de pre vorba cea greceasca §i sloveneasca"828. Aceasta este una din cardie esenjiale pentru strana. Ne amintim ca, inaintea lui Antim, Dosoftei incepuse sa traduca §i sa tipareasca Octoihul, neajungand insa sa-§i vada visul implinit. In sfar§it, in 1713, Antim Ivireanul editeaza din nou, revizuind propria traducere, Liturghierul, cu titlul Dumneze entile §i sfintele Liturghii a celor dintru Sfinfi Parinplor nostri, a lui loan Zlatoust, a lui Vasile eel Mare si a Prejdesstenii, acum intdiu tiparite (...) cu toatd cheltuiala preasfinptului mitropolit al Ungrovlahiei Kyr Anthim Ivireanul... Efortul lui Antim - ca sj la precedenta editie din 1706 - este evident §i coplesjtor, am putea spune. In acelasj an, el mai tipare§te §i un Catavasier greco-slavo-roman, ca un preludiu al editiei 827 Idem, p. 289. 828 Cf. Idem, p. 291. 176 integral romane§ti din 1714, §i reediteaza Molitvenicul din 1706, „acum a doua ora tiparit dupa randuiala celui grecesc (...) cu toata cheltuiala preasfintitului mitropolit al Ungrovlahiei chir Anthim Ivireanul. . ,"829. Dupa ce a a§ezat in limba romana Molitvenicul, Liturghierul §i Octoihul, Antim a tiparit, spre sfarsjtul activitatii sale, Catavasierul in 1714, „acum Tntaiu talmacit pre limba rumaneasca"830, (an in care mai apare §i un Ceaslov slavo-roman, cu text slavonesc §i indicatiile tipiconale in romane§te). Apoi traduce, el insu§i, Ceaslovul integral din grece§te, pe care il imprima in 1715, „ultimul dar pe care II face literaturii romane§ti"831, Inainte de sfarsjtul mucenicesc din 1716. Marea opera de nationalizare a cultului, savarsjta cu atat de mare greutate §i cu atatea eforturi, a fost completata de imprimarea in romane§te (desj imnele ramaneau in slavona), in 1698, la Buzau, de catre episcopul Mitrofan, aMineelor (12 volume), traduse de catre Radu Greceanu. O traducere mai completa a Mineelor a fost realizata §i de un alt contemporan al lui Antim, episcopul Damaschin al Ramnicului, a carui opera a fost pusa in valoare de o noua editie a, Mineelor, Intre 1776-1780 (imprimata la Ramnic de episcopul Chesarie §i de urma§ul acestuia, Filaret), care a preluat traducerea lui Radu Greceanu, tiparita anterior, dar a privit §i spre cea realizata de Damaschin, intrucat acesta a tradus §i imnele (tropare, condace §i irmoase) in romane§te. Opera de traducere in romane§te a slujbelor sfinte a fost un mare dar facut Bisericii romanesji §i credincio§ilor sai. Antim Ivireanul a tradus, §tiind ca aceasta Inseamna „imersiune in apele adanci ale semanticii"8,2 §i „a lucrat neintrerupt asupra cuvintelor al caror miez cuprindea adevarurile sacre, In duhul unei mari raspunderi asumate"833. II. 6. 5. Observajii asupra limbii textelor liturgice Ne vom ocupa, cu precadere, dintre car|ile sfinte ale cultului ortodox, de Liturghier. Antim Ivireanul ne-a oferit slujba Sfintei Liturghii Intr-o limba cu adevarat neimpovarata de imperfectiuni lingvistice §i literare, injeleasa de romanii de pretutindeni fara dificultate. Vom Incepe Insa prin a arunca o privire asupra efortului Inainta§ilor sai, Coresi §i Dosoftei, ca sa In^elegem mai bine cum s-a ajuns la varianta definitiva §i care este meritul fiecaruia dintre parti cipan^ii la acest demers major In istoria §i cultura romaneasca. 829 Cf. Idem, p. 296. 830 Cf. Idem, p. 307. 831 Idem, p. 309. 832 Dan Horia Mazilu, Introducere..., op. cit., p. 175. 833 Idem, p. 182. 177 Astfel, la o prima reflect e asupra Liturghierului coresian, ne raliem opiniei lui Al. Mare§, ca este tiparirea unei traduceri facute probabil in graba834, cu destule stangacii lingvistice, inerente insa unui astfel de inceput. Era prima data cand se traducea sj se tiparea Liturghierul in limba romana. Abia Dosoftei va tipari, In 1679, Dumnezaiasca Liturghie, prima traducere oficiala a Bisericii Ortodoxe Romane, cu mult mai reusjta decat cea coresiana. Lui Coresi Ti revine Insa meritul pionieratului. Trebuie men^ionat ca traducerea sa a utilizat - acolo unde a gasit - elemente de slujba deja existente in limba romana, rugaciuni §i psalmi, folosind manuscrise mai vechi sau tiparituri coresiene anterioare. Astfel ca Liturghierul apare ca o opera de traducere realizata de catre unul sau mai mul^i traducatori (din Banat-Hunedoara sau centrul Transilvaniei835), la care se adauga compilarea unor surse scripturistice deja existente §i circuland in limba romana, plus revizuirea car|ii de catre Coresi, in grai muntenesc. Aceasta traducere a necesitat, deci, un efort insumat. Pionieratul consta - credem, §i se vede ca aceasta i-a interesat §i pe initiatorii acestui demers - in traducerea in romane§te a rugaciunilor de taina ale preotului, mai ales. Fata de Liturghierul lui Dosoftei §i de eel antimian, eel al lui Coresi are insa mici lacune, eludand unele rugaciuni. Traducerea, de§i oarecum stangace, reda acelasj text folosit pana in ziua de astazi: cu unele corecturi §i aduceri la zi, din punct de vedere lingvistic, ea este perfect valabila sj autentic ortodoxa. Chiar daca Dosoftei nu a folosit traducerea coresiana, ci a tradus singur Liturghierul din grece§te, (in timp ce Coresi a folosit originale slavone), exista insa o sesizabila „filiatie" intre cele doua, macar in ceea ce prive§te „spiritul" traducerii (sj vom exemplifica mai jos). Oricat de uria§e ar fi diferenjele intre ele §i oricat de imperfecta limba tipariturii coresiene, fa^a de cea a lui Dosoftei (sau a lui Dosoftei, fa^a de cea a lui Antim Ivireanul), nu putem sa trecem cu vederea o curgere spre acelasj sens al fragmentelor liturgice; ceea ce denota ca primii traducatori §i revizorul Coresi au avut marele dar al intui^iei, unind In aceeasj matca harul limbii §i al rugaciunilor. Limba Insa, este Intotdeauna perfectibila, §i diortosiri se fac pana in ziua de astazi. Este adevarat §i faptul ca Biserica Ortodoxa nu putea ie§i in intampinarea credincio§ilor sai cu o traducere nefinisata §i a fost necesara a§teptarea unor personalita^i ca Dosoftei in Moldova §i Antim Ivireanul in Tara Romaneasca, ca aceasta sublimare a limbii sa se produca §i sa poata fi prezentat un Liturghier in romana, tiparit de Biserica. Coresi insa, ca un deschizator de drumuri, §i traducatorii de care a beneficiat - desj se crede ca ace§tia au fost solicitati de episcopul calvin Pavel Tordasj, §i ca traducerea s-a datorat unor presiuni reformate - nu au gresjt foarte mult: erorile, de§i pot fi privite cu severitate de catre un lingvist, sunt minore sub raport literaro-teologic (§i cand spun literar, ma refer la aspectul general al limbii, la impresia, in ansamblu, pe care o degaja texrul). Sensul ortodox nu este deloc alterat. 834 Cf. Al. Mare?, op. cit, p. 36 ?i 40. 835 Cf. Idem, p. 39. 178 Vom pune in paralel, spre exemplificare, cateva fragmente din Liturghierul lui Coresi, al lui Dosoftei, al lui Antim §i din eel actual, folosit in Biserica, pentru a putea observa cu atentie ceea ce am spus pana acum. In ceea ce-1 prive§te pe Antim, vom prezenta ambele variante, de la 1706 sj 1713, pentru a se observa cum a revizuit propriile sale traduced §i cum a lucrat asupra textelor. Vom urmari sa exemplificam din mai multe parji ale Sf. Liturghii. (La Coresi exista mai multe indicatii tipiconale, dar lipsesc rugaciunile Tncepatoare, precum §i cele care se fac la Sfintele Icoane. Sa fie o imixtiune a Reformei sau nu? Nu ne putem pronunja cu certitudine.) Astfel, la Tmbracarea ve§mintelor: Coresi: „Bucura-se sufletul mieu in Domnul, ca ma Tmbraca Tntru cama§e de spasenie sj cu ve§mant de veselie Imbraca-ma ca unui ginere puse-mi cununa §i ca o nevasta Tnframseta-ma cu framseate" Dosoftei: „Bucura-sa-va sufletul mieu de Domnul, ca ma-mbraca cu ve§mant de spasenie §i cu Tmbracamant de veselie ma-nvascu, ca mirelui mi-au pusu-mi mitra §i ca miresei ma- mpodobi podoaba"837. Antim (1706): „Bucura-sa-va sufletul mieu Tntru Domnul: ca m-au Tmbracat in ve§mantul mantuirii §i cu haina veseliei m-au Tmbracat. Ca unui mire mi-au pus mie cununa sj ca pre o mireasa m-au Infrumsetat cu frumseate"838. Antim (1713): „Bucura-sa-va sufletul mieu Tntru Domnul: ca m-au Tmbracat In ve§mantul mantuirii §i cu haina veseliei m-au Tmbracat. Ca un mire mi-au pus mie cununa §i ca pre o mireasa m- au Impodobit cu podoaba"839. Liturghierul actual: „Bucura-se-va sufletul meu Tntru Domnul ca m-a Tmbracat In ve§mantul mantuirii §i cu haina veseliei m-a impodobit; ca unui mire mi-a pus cununa §i ca pe o mireasa m-a impodobit cu podoaba"840. Coresi: „Blagoslovit Dumnezeu ce-au varsat dulceata Sa spre preutii Sai, ca mirul In cap ce de§tinge In barba, In barba lui Aaron, de de§tinge In omet ve§mantul lui"841. 836 Liturghierul lui Coresi, op. cit., p. 127. 837 Dosoftei, Dumnezaiasca Liturghie (1679), op. cit., p. 18-19. 838 ***Evhologhion adeca Molitvenic, Ramnic, 1706, vol. I, op. cit., f. 30. 839 ***Dumnezee§tile §i Sfintele Liturghii, Targoviste, 1713, op. cit., f. 28. 840 ***]^ifUrgnier^ tiparit cu aprobarea Sfantului Sinod si cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2000, p. 103-104. 841 Liturghierul lui Coresi, op. cit., p. 128. 179 Dosoftei: „Blagoslovitu-i Dumnezau, Care toarna harul Sau pre preutji842 Sai, ca mirul pre cap, ce pogoara pre barba, barba lui Aaron, ce pogoara la tivitura ve§mantului lui, ca roua Ermonului"843. Antim (1706 si 1713): „Blagoslovit e Dumnezeul acela ce varsa darul Sau preste preotii sai, ca mirul pre cap, carele sa pogoara pre barba, pre barba lui Aaron, carele sa pogoara pre tiviturile ve§mintelor lui"844. Liturghierul actual: „Binecuvantat este Dumnezeu Cel ce varsa harul Sau peste preotii Sai, ca mirul pe cap, ce se pogoara pe barba, pe barba lui Aaron, ce se pogoara pe marginea ve§mintelor lui"845. La Sf. Proscomidie: Coresi: „Ca oaia spre junghiere aduse-Se. (...) Ca mielul Tnnaintea tunzatoriului lui fara glas, a§a nu-§ de§chidea rostul Lui. (...) Intru smerenia Lui luo-Se. (...) Nascutul Lui cine va spune?"846. Dosoftei: „Ca o oaie la giunghiat S-au tras. (...) §i ca un miel fara de rautate Tmpotriva celuia ce-1 tunde, fara de glas, a§a nu de§chide rostul Sau. (...) Intru smerenia Lui, giudetul Lui s- au radicat. (...) Rudenia dara a Lui cine o va povesti"847. Antim (1706 si 1713): „Ca o oae la junghiiare s-au adus. (...) §i ca un miel nevinovat fara de glas, Tmpotriva celui ce tunde pre dansul, a§a nu-§i desxhide gura Sa. (...) Intru smereniia Lui judecata Lui s-au radicat. (...) §i neamul Lui cine Tl va spune?"848. Liturghierul actual: „Ca un miel spre junghiere S-a adus. (...) §i ca o oaie, fara de glas Tmpotriva celui ce o tunde, a§a nu §i-a deschis gura Sa. (...) Intru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat. (...) Iar neamul Lui cine-1 va spune?"849. 842 Am pastrat, numai pentru acest cuvant, nota^ia cu i din i, ce transpune aici o particularitate fonetica moldoveneasca, de altfel arhaica, ce ni se pare a nu o putea adapta la normele actuale ale limbii, pentru ca forma „preu^ai" ar fi, cred, curioasa si dificila. Dosoftei, Dumnezaiasca Liturghie (1679), op. cit, p. 20. 844 ***Evhologhion adeca Molitvenic, Ramnic, 1706, vol. I, op. cit., f. 30 si respectiv: ***Dumnezee$tile $i Sfintele Liturghii, Targoviste, 1713, op. cit., f. 28. 845 ***Liturghier e(j. 2000, op. cit., p. 104. 846 Liturghierul lui Coresi, op. cit., p. 128. Dosoftei, Dumnezaiasca Liturghie (1679), op. cit., p. 24. 848 ***Evhologhion adeca Molitvenic, Ramnic, 1706, vol. I, op. cit., f. 31 si respectiv: ***Dumnezee stile si Sfintele Liturghii, Targoviste, 1713, op. cit., f. 29. 180 La Sf. Liturghie (propriu-zisa): Coresi: „Luce§te Tntru inema noastra de oameni-iubitoriu, Doamne, a Ta dumnezeiasca Tntelepciune, lumina neputreda, §i cugetelor noastre descoperi ochii, Tntru Evanghelie propovedaniei Tale sa Tnteleagem, rasade§te Tntru noi §i fericata Tnvataturiei Tale frica, ca ale trupului pohte toate sa le calcam, sufleteasca via^a sa treacem, catre Tnganduirea Ta sa ne Tnteleptim §i sa lucram. Tu amu e§ti sfintie §i lumina sufletelor noastre, Hristoase, Domnul nostru §i Tie marire tremitem, Tatal §i Fiiul §i Sfantul Duh, acmu §i pururea sj in veacii de veac"850. Dosoftei: „Straluce§te in inimile noastre, Omiubitor Despuitoriul, acea de Dumnezau priceperea Ta neputrezatoarea lumina §-a cugetului nostru de§chide ochii Tntr-a evanghelicesjilor Tale strigari socoteala. Pune Tntru noi §i a fericitelor Tale porunci frica, ca, trupe§tile pohte toate gios calcandu-le, sufleteasca viata sa petrecem, toate celea ce-s spre buna placerea Ta §i chitind §i lucrand. Ca Tu e§ti luminatura sufletelor §i trupurilor noastre, Hristoase Dumnezau, sj Jie slava trimitem, cu-mpreuna alui Tau Nelnceput Parinte §i Preasvantului §i bunului §i viata facatoriului Tau Duh, acmu §i pururea §i in vecii de veci"851. Antim (1706): „Stralucea§te Tntru inimile noastre, iubitoriule de oameni Stapane, lumina cea nestricata a cuno§tintii dumnezeirii Tale §i desxhide ochii gandului nostru Tntru Inteleagerea evanghele§tilor Tale propovedanii. Pune Tntru noi frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului calcandu-le, sa petreacem viia^a sufleteasca, §i toate ceale catre placerea Ta, injeleptindu-le §i facandu-le. Ca Tu e§ti luminarea sufletelor §i trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule sj Tie marire Inal^am, dinpreuna cu Cel fara de Inceput al Tau Parinte §i cu Preasfantul §i Bunul §i de viia^a facatoriul Tau Duh, acum §i pururea §i In veacii veacilor. Amin"852. Antim (1713): „Stralucea§te In inimile noastre, iubitoriule de oameni Stapane, lumina cea nestricacioasa a cuno§tintii dumnezeirii Tale §i de§chide ochii gandului nostru spre Tnjeleagerea evanghelesjilor Tale propoveduiri. Pune Tntru noi §i frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului calcandu-le, viiata duhovniceasca sa petreacem, toate ceale ce sunt spre buna placerea ta sj gandind, §i facand. Ca Tu e§ti luminarea sufletelor §i trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule §i Jie marire Inaltam, Impreuna cu Cel fara de 849 ***Liturghier ecj. 2000, op. cit., p. 107. 850 Liturghierul lui Coresi, op. cit., p. 136. 851 Dosoftei, Dumnezaiasca Liturghie (1679), op. cit., p. 49-50. 52 ***Evhologhion adeca Molitvenic, Ramnic, 1706, vol. I, op. cit., f. 42. 181 Tnceput al Tau Parinte §i cu Preasfantul §i Bunul §i de viiata facatoriul Tau Duh, acum §i pururea §i in veacii veacilor. Amin"853. Liturghierul actual: „Straluce§te in inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stapane, lumina cea curata a cunoa§terii Dumnezeirii Tale §i deschide ochii gandului nostru spre Tn^elegerea evanghelicelor Tale propovaduiri. Pune in noi sj frica fericitelor Tale porunci, ca, toate poftele trupului calcand, vietuire duhovniceasca sa petrecem, cugetand §i facand toate cele ce sunt spre buna-placerea Ta. Ca Tu e§ti luminarea sufletelor §i trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule, §i Tie slava Inaltam, impreuna §i Celui fara de Tnceput al Tau Parinte §i Preasfantului sj de viata facatorului Tau Duh, acum §i pururi §i in vecii vecilor. Amin"854. Coresi: „In mormant cu trupul, e Tntru iad cu sufletul, ca Dumnezeu, iar Tntru rai cu talhariul §i in scaun erai, Hristoase, cu Tatal §i cu Duhul, toate le Tmplusj, nescrisule"855. Dosoftei: „In mormant cu trupul, iar in iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, iar in rai cu talhariul §i in scaun erai, Hristoase, cu Parintele §i cu Duhul, toate Tmplandu-le. Acela ce e§ti necuprins cu scrisul"856. Antim (1706): „In groapa cu trupul §i in iad cu sufletul ca un Dumnezeu, §i in Rai cu talhariul §i pre scaun ai fost Hristoase dinpreuna cu Tatal §i cu Duhul, toate plinindu-le, Cela ce e§ti necuprins cu scrisul"857. Antim (1713): „In groapa cu trupul §i in iad cu sufletul ca un Dumnezeu, In Rai cu talhariul sj pre scaun ai fost Hristoase dinpreuna cu Tatal §i cu Duhul, toate umplandu-le, Cela ce e§ti • ,,858 necuprins imprejur Liturghierul actual: „In mormant cu trupul, in iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, in rai cu talharul §i pe scaun impreuna cu Tatal §i cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplandu-le, Cel ce e§ti necuprins"859. Coresi: N53 ***Dumnezee§tile §i Sfintele Liturghii, Targovijte, 1713, op. cit, f. 40. 854 ***Liturghier ecj. 2000, op. cit., p. 137. 855 Liturghierul lui Coresi, op. cit., p. 131. Dosoftei, Dumnezaiasca Liturghie (1679), op. cit., p. 65. -57 ***j7vfloi0g}Jion adeca Molitvenic, Ramnic, 1706, vol. I, op. cit., f. 48. x58 ***Dumnezee$tile $i Sfintele Liturghii, Targoviste, 1713, op. cit., f. 45. 859 ***Liturghier, ed. 2000, op. cit., p. 153. 182 „Cu ceste fericate Tarii §i noi, Imparate, de-oameni-iubitoriu, strigam §i graim: Sfant e§ti §i Preasfant, Tu §i Unul-Nascut al Tau Fiiu §i Duhul Tau Sfant. Sfant e§ti §i Preasfant §i mare framseata mariei Tale, ce lumea Ta a§a o iubi§i, ca Fiiul Tau Unul-Nascut dat-ai, ca tot cela ce va creade Tntru El nu vor peri, ce va avea viata de veaci: ce vine §i toate ce era de noi socotire sfar§i in noapte ce Tntru ea vandut era, mai vartos Tnsusj deade-Se derept a lumiei viata, luo paine Tntru sfanta a Sa sj nevinovata mana dulce-har-deade, binecuvantata, o sfin^i, o framse, deade Sfin^ilor Sai Ucenicilor §i Apostolilor, zise"860. Dosoftei: „Cu acestea sj noi fericite Puteri, Despuitoriule Omiubitoriule, strigam §i graim: Svant e§ti §i cu totul Svant, Tu §i Singurul Tau Fiiul §i Duhul Tau eel Svant. Svant e§ti §i cu totul Svant sj de mare cuviinta-i slava Ta. Carele pe lumea Ta a§e o ai Indragit, cat pre Fiiul Tau eel Singur-Nascut a-L darea, ca tot cine va crede Tntru dans sa nu pieie, ce sa aiba viata ve§nica. Carele venind §i toata acea pentru noi deregatorie Impland, Tn noaptea In care Sa pridadiia §i mai vartos Sangur pre Sine pridadiia pentru-a lumii viata. Luand paine Tn svintele Sale §i preacurate §i fara prihana mani, deaca multami §i blagoslovi, deaca svinji §i fransa, dede Svinjilor Sai Ucenici §i Apostoli, zicand: (...)"861. Antim (1713): „Cu aceaste fericite Puteri §i noi Stapane, Iubitoriule de oameni strigam §i graim: Sfant e§ti §i Preasfant, Tu §i Unul Nascut Fiiul Tau §i Duhul Tau eel Sfant. Sfant e§ti §i Preasfant §i de mare cuviin^a e marirea Ta, Carele lumea Ta a§a o ai iubit, cat §i pre Fiiul Tau Unul Nascut L-ai dat, ca tot cela ce creade Intr-Insul sa nu piara, ci sa aiba viiata de veaci. Carele viind §i randuiala cea pentru noi plinind, in noaptea Tntru care S-au vandut §i mai vartos Insusj pre Sine S-au dat pentru viiata lumii, luand paine Tntru sfintele Sale sj prea curatele §i fara prihana maini, mul^umind §i blagoslovind, sfin^ind, frangand, au dat sfintilor Sai Ucenici §i Apostoli, zicand. (...)"862. Liturghierul actual: „Cu aceste fericite Puteri §i noi, Iubitorule de oameni, Stapane, strigam sj graim: Sfant e§ti §i Preasfant, Tu §i Unul-Nascut Fiul Tau §i Duhul Tau eel Sfant. Sfant e§ti §i Preasfant §i slava Ta este plina de maretie. Caci Tu ai iubit lumea Ta atat de mult, Incat pe Unul-Nascut Fiul Tau L-ai dat, ca tot eel ce crede Intr-Insul sa nu piara, ci sa aiba viata ve§nica. §i Acesta, venind §i toata randuiala pentru noi plinind, In noaptea In care a fost vandut §i mai vartos pe Sine Insu§i S-a dat pentru viata lumii, luand painea cu sfintele §i preacuratele §i fara de prihana mainile Sale, multumind §i binecuvantand, sfintind §i frangand, a dat Sfintilor Sai Ucenici §i Apostoli, zicand: (. . .)"863. 860 Liturghierul lui Coresi, op. cit., p. 142. Dosoftei, Dumnezaiasca Liturghie (1679), op. cit., p. 77-78. N°2 ***Dumnezee§tile §i Sfintele Liturghii, Targoviste, 1713, op. cit., f. 49. Nu am mai reprodus si textul din 1706, deoarece in exemplarul pe care 1-am avut la dispozi^ie, f. 51, la care trebuia sa se afle aceasta rugacmne, nu este cea care trebuie, ci o alta fila a fost lipita in mod gresit in acel loc. ses ***Liturghier> ecj. 2000, op. cit., p. 161-162. 183 Din aceste alaturari, se poate lesne observa ca Dosoftei este, indiscutabil, mai aproape de varianta literara moderna (desj unele cuvinte sau particularitati moldovenesji fac uneori textul sa sune foarte arhaic), decat Coresi, dar eel care ofera un text care s-a pastrat aproape identic cu eel de astazi, este Antim. Este Tnsa tot la fel de evident faptul ca, desj traducatorul Liturghierului coresian a respectat, poate prea mult, sintaxa slavona - probabil din teama de a nu strica in vreun fel injelesul, din dorin^a de a se pastra cat mai aproape de sensul original, caci nu avea Tnaintasj §i nu T§i putea permite sa schimbe sensul sfintelor rugaciuni -, el a imprimat frazei romanesji „curgerea" pe care o are §i astazi, o cadenza a rugaciunii ce este Tnca actuala. Am mai facut aceste asemanari (de mai sus) §i pentru a scoate in evident felul cum, in ciuda faptului ca Dosoftei nu pare sa fi folosit Liturghierul coresian864, unele formulari sunt aproape identice. Este chiar surprinzatoare, in unele situa^ii, alegerea unor termeni identici sau foarte apropiati, precum §i desfa§urarea frazei, ce coincide nu de putine ori. (Lipsa de spatiu nu ne-a permis sa aducem foarte multe citate, dar credem ca sunt suficiente, macar in parte, cele prezentate). Aceasta din urma s-ar putea explica Tnsa §i prin urmarirea cu strictete a originalului. Chiar daca Dosoftei a folosit un Liturghier grec iar Coresi unul slavon, este de a§teptat ca §i textele slavone§ti, la randul lor, sa fi fost foarte fidele original el or lor grece§ti. Nu este Tnsa, credem, cu totul exclusa §i ipoteza ca Dosoftei sa fi consultat tiparitura coresiana sau macar un manuscris copiat al ei, chiar §i necunoscut noua. Dupa cum remarcau loan Bianu §i Nerva Hodo§ 865, Dosoftei i-a urmat pilda lui Coresi atunci cand 1-a citat pe Sf Ap. Pavel, in apararea demersului sau de a traduce slujba in limba romana; deci cuno§tea tiparitura aceluia. De altfel, Al. Mare§ nu spune ca nu ar fi consultat-o, ci doar ca nu a folosit-o, §i acest lucru este lesne de In^eles, pentru ca Liturghierul lui Coresi nu mai corespundea a§teptarilor ierarhului moldovean §i nici celor ale Bisericii sau ale vremii. Cum Dosoftei era un „atlet" al traducerii de car|i sfinte in romane§te sj o personalitate culturala remarcabila, nu ne indoim ca a citit orice carte sau manuscris a putut procura. Iar in ipoteza ca a intreprins demersul sau fara a avea posibilitatea unei comparatii, este, atunci, de admirat, asemanarea dintre intuitiile lingvistice ale celor ce au tradus Liturghierul m romane§te, In momente diferite ale istoriei noastre §i In locuri diferite. Raman Insa la convingerea ca Dosoftei a cunoscut Liturghierul lui Coresi §i, de§i nu 1-a compilat, ci a facut o traducere noua §i cu totul originala, a respectat totusj anumite particularitati, o anumita cadenza imprimata limbii §i chiar unele formulari - rar, e adevarat - probabil incetatenite deja in Biserica. 864 Cf. Al. Marej, op. cit., p. 42 : „Cercetarea comparativa a Liturghierului lui Dosoftei din 1679 (reimprimat in 1683) cu Liturghierul lui Coresi ne-a format convingerea ca intre versiunile acestor doua car^i nu se poate stabili nicio legatura: alcatuitorul versiunii din 1679 nu a pus la contribute versiunea din 1570, nicio versiune manuscrisa derivata din tiparitura coresiana". ~ Bibliografia romdneasca veche (1508-1830), t. I, op. cit., p. 226. 184 Este remarcabila selectia lexicala pe care au facut-o atat Coresi, cat §i Dosoftei, foarte putine fund regionalismele din textele lor. La Dosoftei, spre exemplu, putem Tntalni destule particularitati fonetice moldovenesji, dar regionalismele propriu-zise nu sunt multe. El nu se dezminte nici de asta data, fraza lui - spre deosebire de a lui Coresi, care este mai „poticnita" uneori - fund foarte armonioasa, muzicala. §i nu de putine ori, Tntalnim exprimari poetice sau o expresivitate nea§teptata a cuvintelor. Dosoftei „poetul", care tradusese §i a§ezase in versuri Psaltirea, avea deci experien^a §i Tndemanarea de a manui limba romana, pentru a pune in tipare corespunzatoare rugaciunile liturgice, fara a le strica frumusetea. Unele formulari ale lui Dosoftei isj pastreaza poezia pana astazi, cum ar fi: „Acopera-ne cu acoperamantul aripilor Tale, gone§te de pre noi pre tot pizma§ul §i luptatoriul, paciuie§te-ne viaja, Doamne, miluie§te-ne, §i lumea Ta, §i mantuie§te sufletele noastre, ca un sangur bun §i iubitor de om" . (varianta moderna este: „Acopera-ne pe noi cu acoperamantul aripilor Tale; departeaza de la noi pe tot vrajma§ul §i pizma§ul; Tmpaca viata noastra, Doamne; miluie§te-ne pe noi §i lumea Ta §i mantuie§te sufletele noastre, ca un bun §i de oameni iubitor."867) Sau: „(...) Ca Tu sangur, Doamne Dumnezaul nostru, stapane§ti celor de pre ceriuri §i celor de pre pamant, Carele pre scaun herovicesc Te razimi, Acela al serafimilor Domnul §i imparatul lui Israil, Acel sangur Svant §i in svin^i odihnitori. . ,"868. Sau heruvicul: „Carii pre heruvimi cu taina Tnchipuim §i via^a facatoarei Troite tresvantul cantec aducem..."869 ; ori cantarile dupa Vohodul Mare: „Acel cu bun chip Iosif de pre lemn pogorand preacuratul trupul Tau, cu prostire curata Tnfa§and §i cu aromate de miros scumpe, in mormant nou astrucand, culca"870. Cateva cuvinte, care in limba veche nu aveau conotatie poetica, au Tnsa pentru noi astazi o frumusete aparte. E §i cazul cuvantului „§ireaguri", care Tnsemna „cete", dar iata cum suna la Dosoftei cateva firaze ce con^in acest termen, devenit deosebit de sugestiv pentru noi astazi: „Despuitoriule Doamne, Dumnezeul nostru, Carele ai pus de-ai tocmit in ceriuri §ireaguri §i o§ti de Tngeri §i de arhangheli in slujba a Talei slavi, fa §i intratul nostru Intrat de svanji ingeri a fi, impreuna slujind cu noi §i impreuna slavoslovind a Ta bunatate."871; „Dumnezaul eel svant, Ce in svinji Te odihne§ti §i cu tresvantul glas de serafimi e§ti cantat §i de heruvimi slavoslovit, §i de toate cere§tile §ireaguri inchinat, Acela ce din nefiind intru a fi le-ai adusu-le cu toatele, Acela ce ai zidit pe om dupa chipul Tau §i asamanaciunea §i cu tot darul 1-ai impodobit. . ,"872, etc. Dosoftei, Dumnezaiasca Liturghie (1679), op. cit, p. 34. 867 ***Liturghier, ed. 2000, op. cit., p. 1 18. Dosoftei, Dumnezaiasca Liturghie (1679), op. cit., p. 61. 869 Idem, p. 63. 870 Idem, p. 65. 871 Idem, p. 43. 872 Idem, p. 45. 185 Varianta lui Dosoftei ni s-a parut, uneori, admirabila: „Ca un de viaja purtator, ca decat raiul mai frumos adevar §i decat camara nuntii de toata de cea Tmparateasca s-au ivit mai straluminat, Hristoase, mormantul Tau, fantana invierii noastre (subl. n.)"873. In varianta moderna este „izvorul invierii noastre", dar §i „fantana" are conotatii foarte adanci. La fel, foarte minunat se spune: „ . . . pomene§te pre tot. adormitii pre nadejdea de viaja ve§nica §i rapaosa-i pre Tnsj acolo unde strajuieste lumina fetii Tale, (subl.n.)"874. Liturghierul actual folose§te expresia „...§i-i sala§luie§te pe dansji unde straluce§te lumina fejei Tale"875; ca §i in celalalt exemplu, sensul se adance§te, in cazul lui Dosoftei. Asemenea, foarte frumos suna, la el, §i „Ramasita timpului vietii noastre (subl. n.) cu pace sj cu pocain^a a obar§i, la Domnul sa cerem"876. Fiind mare carturar §i cunoscand, pe langa romana, §i limbile latina, greaca §i polona, Dosoftei nu se da in laturi de la a „inventa" cuvinte noi, dupa modele clasice, care insa, in romane§te, nu suna Intotdeauna fericit. Astfel sunt „Omiubitorule" (pentru „Iubitorule de oameni"), „om-dragostea" Q-7Q SSO sau „omdragoste" (pentru „dragoste de oameni"), „tresvantul" (pentru „intreit sfantul"). Un cuvant compus este §i „supracerescul" („supracerescul Tau jartavnic"881, pentru „cel mai presus de ceruri"), sau „iarana§terii" („feredeul iarana§terii"882, pentru „baia na§terii celei de oo'i SSd. sss a doua" ), iar termenii „angheli" (din greaca sau latina) §i „nova" („Legea nova" ) sunt neologici, ca §i verbul „a se supleca" („Tie. . . ne rugam §i ne suplecam"886). Este intr-adevar impresionanta cunoa§terea limbii latine a lui Dosoftei, fara ca aceste „revizuiri" ale lui sa fie prea suparatoare. Este interesant §i termenul „impreuna-§tiinta" („curata impreuna-§tiin^a"887), ce apare, evident, ca un calc dupa cuvantul latinesc, exprimat astazi prin „con§tiin^a"888. 873 Idem, p. 65-66. 874 Idem, p. 83-84. 875 ***Liturghier, ed. 2000, op. cit., p. 167. 877 ' Dosoftei, Dumnezaiasca Liturghie (1679), op. cit., p. Idem., p. 29, 59, 77, 90, 99. 878 Idem, p. 40. 879 Idem, p. 61. 88U Idem, p. 45, 46. 881 Idem, p. 35-36, 88. 882 Idem, p. 56. 883 cf ***Liturghier e(j. 2000, op. cit., p. 143. 884 Dosoftei, Dumnezaiasca Liturghie (1679), op. cit., p. 76. 885 Idem, p. 78. 886 Idem, p. 90. 887 Idem, p. 90. N88 Constiin^a este o impreuna-stiin^a cu Dumnezeu, este mediul in care Dumnezeu vorbeste cu omul, dupa cum se spune in Biserica Ortodoxa. 186 De la Dosoftei mo§tenim pana astazi formula dogmatica: „Lumina din Lumina, Dumnezau adevarat din Dumnezau adevarat"889, din Crezul niceo-constantinopolitan. Sintaxa lui Dosoftei Tncearca sa fie, Tnsa, prea savanta, uneori, §i de aceea, eel care va stabili curgerea cu adevarat fireasca a limbii romane, precum §i limba cea mai literara, este Antim Ivireanul. Acest lucru este evident §i multi cercetatori au subliniat aceasta realitate indiscutabila. „Dupa aproape trei veacuri, in slujbele noastre biserice§ti se mai pot auzi cantari §i rugaciuni a§a cum au fost talmacite de mitropolitul Antim. Vom da cateva exemple. Troparul Invierii glasului al treilea era redat astfel: « Sa se veseleasca cele ceresji §i sa se bucure cele pamante§ti, ca au facut biruinta cu bratul Sau Domnul; calcat-au cu moartea pre moarte, Tncepatoriu invierii mor|ilor S-au facut; din pantecele iadului ne-au izbavit pre noi sj au dat lumii mare mila. » {Octoihul din 1712). Rugaciunea de la parastas era tradusa a§a: «Dumnezeul duhurilor §i a tot trupul, Carele ai calcat moartea §i pre diavolul ai surpat §i ai daruit viia^a lumii Tale, Insuti Doamne odihne§te sufletul raposatului robului Tau (cutare), in loc luminat, in loc de verdeata, in loc de odihna, de unde au fugit durerea, intristarea §i suspinarea. . .» {Liturghierul din 1713). Iar troparul Invierii era tradus: « Hristos au inviat din mor^i, cu moartea pre moarte calcand §i celor din mormanruri viata daruindu-le » {Catavasierul din 1715). Observam ca textele folosite astazi sunt aceleasj"890. Antim Ivireanul a cunoscut, fara indoiala, traducerile lui Dosoftei. Acest fapt se poate observa, lesne §i cu prisosinta, din exemplele pe care le-am oferit putin mai devreme, cat §i din altele noi. Confruntand un mic text din Ceaslov (1715) cu acelasj, din Molitdvnicul de-nfdles (1681), observam asemanarile: „Molitavnic de-njales, f 98 r.: «Vrand sa mananci, omule, trupul Stapanului, Cu frica te apropie, sa nu te ardz, ca focu-i. §i dumnedzaiesc band sange spre prafiin^a, Intai te-mpaca cu carii it sunt rnahni^. De-acii cutedzand tainuita mancare sa mananci». Ceaslov, p. 479-480: «Vrand sa mananci, omule, trupul Stapanului, Cu frica te apropie, sa nu te arz, ca foe este. Vrand sangele eel dumnezeiesc sa bei spre impreunare Intai te impaca cu cei care te-au scarbit. Apoi sa indrazne§ti a manca mancare de taina»"891. Dosoftei, Dumnezaiasca Liturghie (1679), op. cit, p. 72. 890 Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, op. cit., p. 149-150. 891 Dan Horia Mazilu, Introducere in opera lui Antim Ivireanul, op. cit., p. 178. Vezi si Dosoftei, Opere, op. cit., p. 341 si 465-466. 187 Textul de astazi suna foarte asemanator: „Trupul Stapanului vrand sa-1 primesji spre hrana, Fii cu frica sa nu te arzi, ca foe este; Sangele Lui vrand sa-1 bei spre-mparta§ire, Mergi §i cu cei ce te-au mahnit te Tmpaca, §i a§a Tndrazne§te de ia hrana sfanta"892. Comparatiile dintre rugaciunile liturgice pe care le-am a§ezat anterior in paralel, cat §i din alte rugaciuni din Molitdvnicul de-nfdles al lui Dosoftei §i Ceaslovul lui Antim, ne conduc spre concluzia perfectionarii, de catre mitropolitul Ungrovlahiei, a limbii traducerii anterioare pe care o oferise Dosoftei. Astfel, ramanand tot la rugaciunile dinaintea Tmpartasjrii, in varianta lui Dosoftei se spune: „Iata ca vii [vin] spre dumnezeiasca cuminecare, Ziditoriul mieu, sa nu ma arz cu prafiin^area, Ca foe e§ti, pre nevrednicii arzandu-i, Dara curate§te-ma de toata imatura. Dumnezaitoriul sange spaima-te, omule, vazand, Carbune-nfocat este, pre nevrednicii parjolind. A lui Dumnezau trupul ma dumnezaiaza §i hrane§te, Dumnezaiaza-mi duhul, iara mintea Tmi hrane§te minunat"893. Iar Antim „diortose§te" dupa cum urmeaza: „Iata ma apropii de dumnezeiasca cuminecatura, Facatoriule, sa nu ma arzi cu Tmpreunarea, Ca Tu e§ti foe, carele arzi pre cei nevrednici, Ci ma curate§te de toata spurcaciunea. Spaimanteaza-te, omule, vazand sangele eel Tndumnezeitor, Ca este carbune, carele arde pe cei nevrednici. Dumnezeiescul trup §i ma Tndumnezeie§te, §i ma hrane§te, Indumnezeie§te-mi sufletul, iar mintea Tmi hrane§te strein"894. Termenul „strein" era sinonim, in limba veche, cu „de neinteles", „minunat", „care depa§e§te Tn^elegerea omeneasca", sens conservat pana in zilele noastre in unele cantari bisericesji. Insa, din vocabularul curent, acest sens a disparut. Apropierea variantei antimiene de limba moderna este evidenta, dar o putem pune in lumina §i prin reproducerea textului 892***Ceas/ov, tiparit cu aprobarea Sfantului Sinod §i cu binecuvantarea P.F. Justinian, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, ed. a doua, Bucuresti, Ed. IBMBOR, 1993, p. 634. 893 Dosoftei, Opere, op. cit, p. 341. 894 Cf. Idem, p. 466. 188 folosit la ora actuala in slujba: „Iata ma apropii de sfanta-mpartasjre./ §i-mparat§indu-ma, Doamne, sa nu ma arzi;/ Ca Tu e§ti foe §i arzi pe cei nevrednici,/ Ci, curate§te-ma de toata- ntinarea. (...) Sangele eel Tndumnezeitor privind, spaimanteaza-te, omule./ Ca foe este §i arde pe cei nevrednici./ Dumnezeiescul Trup ma Indumnezeie§te §i ma hrane§te,/ Imi Indumnezeie§te sufletul §i-mi hrane§te minunat mintea"895. De altfel, toate carfile biserice§ti din zilele noastre, pastreaza amprenta sj mireasma bine Intiparita a traducerilor vechi, ce nu au fost decat actualizate, din punctul de vedere al evolutiei limbii. Avem de-a face cu o literature ecleziastica deosebit de conservatoare §i unde piatra de temelie pusa In special de Dosoftei §i Antim Ivireanul, a ramas aceeasj, iar textele nu au mai fost reinnoite decat Intr-o foarte mica masura. Ca o ilustrare a celor afirmate, vom prezenta §i varianta antimiana a Crezului §i a rugaciunilor Incepatoare (din Liturghier, 1713), In comparable cu cea a lui Dosoftei (Liturghier, 1679): Crezulm varianta lui Dosoftei: „Crez Intr-unul Dumnezau, Tatal totputernic, facatori Ceriului §i pamantului, vazutelor tuturor §i nevazutelor. §i Intru unul Domn Iisus Hristos, Fiiul lui Dumnezau, Acel Sangur-Nascut, Care-i din Parintele nascut de mainte de tot vecii: Lumina din Lumina, Dumnezau adevarat din Dumnezau adevarat, nascut, nu facut, de o fiinta cu Parintele, prin Care toate s-au facute sunt. Care pentru noi oamenii §i pentru a noastra mantuire S-au pogorat din ceriuri §i S-au Intrupat din Duhul Svant §i Maria Fecioara §i fu om. §i In cruce rastignit pentru noi Intre Pilat de Pont, §i pa^at, §i Ingropat. §i sculat a treia zi, dupa Scripturi. §i suit In ceriuri §i §ezand na dereapta Tatalui. §i iara§i viitori cu slava sa giudece viii §i mor|ii, a Caruia Imparatie n-are svarsjt. §i In Duhul eel Svant, Domnul viaja facatoriul, Carele-i din Tatal purcezatori, Carele-i Impreuna cu Tatal §i Fiiul Impreuna Inchinat §i Impreuna slavit, Carele au grait prin proroci. In una svanta, sabornica §i apostoleasca Beserica. Marturisesc un Botez In iertarea pacatelor, a§tept scularea mor|ilor §i viata fiitoriului veac. Amin"896. Crezul tradus de Antim: „Crez Intru Unul Dumnezeu, Tatal Atot|iitoriul, Facatoriul ceriului §i al pamantului, vazutelor tuturor §i nevazutelor. §i Intru Unul Domnul Iisus Hristos, Fiiul lui Dumnezeu, Unul Nascut, Carele din Tatal S-au nascut mai nainte de to^i veacii. Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iara nu facut, Cela ce iaste de o Fiin^a cu Tatal, prin Carele toate s-au facut. Carele pentru noi, oamenii, §i pentru a noastra mantuire S-au pogorat din Ceriuri §i S-au intrupat de la Duhul Sfant §i din Mariia Fecioara §i S-au facut Om. 895 ***Liturghier ecj. 2000, op. cit., p. 335-336. 896 Dosoftei, Dumnezaiasca Liturghie (1679), op. cit., p. 12-1 A. 189 §i S-au rastignit pentru noi supt Pilat din Pont, §i au patimit §i S-au Tngropat, §i au Tnviiat a treia zi dupa Scripturi. §i S-au suit la Ceriuri, §i §ade de-a direapta Tatalui. §i iar va sa vie cu marire, sa judece viii §i mortii, a Caruia Imparatie nu va avea sfarsjt. §i Tntru Duhul Sfant, Domnul de viiata Facatoriul, Carele din Tatal iase, Cela ce Tmpreuna cu Tatal sj cu Fiiul iaste Tnchinat §i slavit, Carele au grait prin Proroci. Intru una Sfanta, soborniceasca sj Apostoleasca Beseareca. Marturisesc un Botez intru ertarea pacatelor. A§tept Tnviiarea mortilor. §i viiata veacului ce va sa fie. Amin"897. Rugaciunile Tncepatoare la Dosoftei: „Imparatul ceriului, Mangaitoriule, Duhul adevaratatii, Care tutinderea e§ti §i toate le pline§ti, Vistierul bunatatalor sj viata datatoriule, vino sj Te sala§luie§te in noi §i curate§te-ne de toata imaciunea, §i mantuie§te, Bunule, sufletele noastre. Svinte Dumnezau, Svinte tare, Svinte fara moarte, miluie§te-ne, 3. Slava Tatalui §i Fiiului §i Svantului Duh, acmu §i pururea §i-n vecii de veci. Amin. Preasvanta Troita, miluie§te-ne. Doamne, §terge pacatele noastre. Despuitoriule, iarta faradelegile noastre. Svinte, cerceteaza §i tamaduie§te neputinjele noastre, pentru numele Tau. Doamne miluie§te, 3. Slava. . . §i acum. . . Tatal nostru, Carele e§ti in ceriruri, svinteasca-sa numele Tau, sa vie ImparatTia Ta, sa fie voia Ta, cumu-i in ceri a§e §i pre pamant. Painea noastra cea de satiu da-ne astazi §i ne iarta datoriile noastre, cum §i noi iertam datorilor nosjxi. §i nu ne baga la iscu§enie, ce ne izbave§te de vicleanul"898. Rugaciunile Tncepatoare la Antim: „Imparate ceresc, Mangaietoriule, Duhul adevarului, Carele pretutindenea e§ti §i toate le pline§ti, Vistiiariul bunatatilor sj datatoriule de viiata. Vino §i Te sala§luia§te intru noi §i ne curate§te pre noi de toata spurcaciunea, §i mantuia§te, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluia§te-ne pre noi. Slava Tatalui §i Fiiului §i Sfantului Duh, acum §i pururea §i in veacii veacilor, Amin. Prea Sfanta Troita, miluia§te-ne pre noi. Doamne curate§te pacatele noastre. Stapane iarta faradelegile noastre. Sfinte cerceteaza §i vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau. Doamne miluia§te. Tatal nostru, Carele e§ti in Ceriuri, sinteasca-se numele Tau. Vie Tmparatiia Ta. Fie voia Ta, precum In ceriu, §i pre pamant. Painea noastra cea de pururea, da-ne-o noao astazi. §i ne iarta gre§ealele noastre, precum §i noi ertam gresjtilor no§tri. §i nu ne duce pre noi intru ispita, ci ne izbavea§te de eel rau" 97 ***Dumnezee§tile §i Sfintele Liturghii, Targoviste, 1713, op. cit., f. 48. ^98 Dosoftei, Dumnezaiasca Liturghie (1679), op. cit., p. 14-15, 91. >99 ***Dumnezee§tile §i Sfintele Liturghii, Targoviste, 1713, op. cit., f. 26v. 190 Observam cu u§urinta ca, „din nou, harul indiscutabil §i norma munteneasca fac versiunea lui Antim mai pu{in desueta, ba chiar posesoare a unei surprinzatoare rostiri actuale"900. intre varianta moderna §i cea antimiana, nu exista decat foarte mici deosebiri, obiective. Nicolae §erbanescu face apropieri cat se poate de ilustrative intre limba traducerilor lui Antim §i cea moderna, afirmand ca „unele din cardie de slujba date la lumina de Antim, cum este cazul Octoihului (1712) sj Liturghiei (1713) de pilda sunt aproape neschimbate pana astazi In ceea ce prive§te limba"901. Vom oferi §i noi din aceste exemple, pentru a fi cat mai convingatori §i pentru a observa §i mai bine cursivitatea §i modernitatea limbii lui Antim, cat sj harul sau poetic §i autenticitatea expresiei: Psalmul I (Psaltirea, Targovi§te 1710): „Fericit barbatul, carele n-au mers in sfatul necredinciosjlor §i in calea pacatosjlor n- au statut §i pe scaunul pierzatorilor n-au §azut. Ci in legea Domnului voia lui §i In legea Lui va cugeta zioa §i noaptea. §i va fi ca un pom rasarit langa izvoarele apelor..."902. Troparul Nascatoarei de Dumnezeu de la Utrenie (Octoih, Targovi§te 1712): „Prea blagoslovita e§ti de Dumnezeu Nascatoare Fecioara ca prin Cel ce S-au Intrupat din tine, iadul s-au robit, Adam s-au chemat, blestemul s-au pierdut, Eva s-au slobozit, moartea s-au omorat §i noi am inviat. Pentru aceasta cantand strigam: Bine e§ti cuvantat Hristoase Dumnezeul nostru Cel ce bine ai voit a§a, marire Jie"903. Troparul Invierii glasului al treilea (Octoih, Targovi§te 1712): „Sa se veseleasca cele cere§ti §i sa se bucure cele pamantesji, ca au facut biruinta cu bra^ul sau Domnul; calcat-au cu moartea pre moarte, incepatoriu moitilor s-au facut; din pantecele iadului ne-au izbavit pre noi §i au dat lumii mare mila"904. Troparul Sfintelor Pa§ti (Catavasier, Targovi§te, 1715): „Hristos au inviat din moiti, cu moartea pre moarte calcand §i celor din mormanturi viiata daruindu-le"905. 900 Dan Horia Mazilu, Introducere..., op. cit., p. 186. 901 Pr. Niculae §erbanescu, Antim Ivireanul tipograf, art. cit., p. 762. 902 Cf. Idem, p. 763. 903 Cf. Ibidem. 904 Cf. Idem, p. 764. 905 Cf. Idem, p. 766. 191 Mai mult decat Coresi §i Dosoftei - dar folosindu-se din experien^a Tnainta§ilor sai - Antim a avut sinful limbii §i a oferit, clerului §i mirenilor, expresia cea mai literara §i mai frumoasa a limbajului liturgic §i a cartilor de slujba. Pentru aceasta, §i pentru toate eforturile lui, „romanii trebuie sa nu osteneasca a-1 lauda"906. 906 Dan Horia Mazilu, Introducere..., op. cit., p. 27. 192 * 1 1 I * OPERA Antim Ivireanul a scris car|i dedicate, pagini Tnchinate oamenilor, contemporanilor sai. Dintre cardie concepute de el, trei sunt dedicate preotilor §i clerului, dar §i mirenilor, spre educarea §i consolidarea Tnvataturii lor (Invafatura pentru Taina pocainpi, Invat-dturd bisericeascd §i Capete de poruncd), doua sunt special alcatuite §i daruite domnitorilor Constantin Brancoveanu (Chipurile Vechiului si Noului Testament) §i, respectiv, §tefan Cantacuzino (Sfdtuiri crestine-politice), una este destinata bunei chivernisiri a Manastirii ctitorite de el (Asezamdntul Manastirii Tuturor Sfinfilor), cu reglementari speciale privitoare la Tnvatatura celor tineri sau la tipografie, precum §i la alte opere caritabile, din fondurile acestei manastiri, iar Didahiile sunt dedicate, putem spune, tuturor. In consecin^a, putem afirma ca operele sale, in totalitate, sunt nascute din dragoste de oameni, din dorin^a adanca sj neostoita de a raspandi cuno§tin{a, la un nivel mai Tnalt sau mai pu^in Tnalt, semenilor sai, indiferent de condi^ia lor sociala. In mod sigur, imboldul conceperii unor opere Tnchinate voievozilor tarii nu 1-a constituit numai recuno§tin^a fa^a de ei, ci §i un evident scop didascalic, mai evident In ceea ce-1 prive§te pe §tefan Cantacuzino, caruia Ti dedica o carte parenetica, dupa cum dezvaluie §i titlul, §i mai acoperit in privinta lui Constantin Brancoveanu, domn foarte Tn^elept §i erudit, chiar „teolog", care discuta probleme dogmatice extrem de subtile cu marii patriarhi §i teologi ortodocsj §i T§i expunea cu tarie credin^a, in lumina traditiei §i a adevarului. Acestuia din urma mitropolitul Antim Ti compune §i Ti daruie§te o cronografie universale In rezumat, ilustrata cu peste cinci sute de superbe portrete miniaturale. Toate acestea dovedesc faptul ca Antim Ivireanul sj-a luat foarte In serios rolul de parinte al tutror celor pastori^ de el, de la domnitor pana la cre§tinul simplu §i umil §i nu trebuie sa pierdem acest lucru din vedere nici macar atunci cand adevaratul scop propedeutic §i atitudinea demna §i inflexibila a autorului erau mascate de formulele reveren^ioase care se cuveneau domnitorilor. Capodopera scrisului sau raman Tnsa predicile sale, Didahiile. Ceea ce este Tnsa eel mai frumos lucru §i mai incitant pentru un cercetator, in acest caz, este tocmai faptul ca, pe masura ce vom parcurge opera lui, ni se vor revela ipostaze noi ale lui Antim §i noi fe^e ale personalitatii sale complexe, dezvaluindu-ne un artist complet §i un caracter exigent, minutios, care §i-a pus toata tenacitatea, imaginatia §i Tntelepciunea in slujba Bisericii §i a culturii, Tntr-un efort magnific - dar §i covar§itor, pentru un singur om - de a Tnal^a, macar cu putin, nivelul moral, cultural §i spiritual, al aspiratiilor societatii sale. In acest sens, mitropolitul Antim nu s-a rezumat numai la a tipari §i a traduce car|i, ci s-a considerat dator sa paticipe, printr-un efort creativ personal, la sustinerea acestui angrenaj pus in mi§care, 193 prin meritul domnitorului iubitor de cultura, Brancoveanu, pentru progresul spiritual al romanilor din Ungrovlahia §i nu numai. Consideram ca „roadele" faptelor sale vorbesc, in parte, de la sine, iar in parte, e nevoie sa facem sj noi un efort pentru a descoperi cat mai mult din stralucirea acestui tezaur cultural §i literar, pe cat este cu putin^a. III. 1. PREFETE, DEDICATII, POSTETE, VERSURI Mai Tnainte de a trece la car|ile propriu-zise redactate de Antim Ivireanul, vom arunca o privire asupra unor texte antimiene mai mici, dar care constituie o avanpremiera sau un fel de vestibul al operei lui, lamurind asupra exigen^elor literare pe care §i le impunea mitropolitul carturar, chiar §i in ocazii pasagere. Excludem din aceasta trecere in revista acele prefeje, dedica^ii sau versuri la sterna integrate unor opere studiate mai jos. Materia acestui capitol o vom prelua din aceeasj edrfie a Operelor, din care am citat §i pana acum §i pe care o vom folosi intens de aici Tnainte, unde aceste prefete, dedicajii §i postfeje sunt ordonate cronologic. Prima, in acest sens, este postfa^a Evangheliei greco-romdne, imprimate, in 1693, la Bucure§ti. Anticipant aici o concluzie, prin aceea ca acest text, desj foarte scurt, este in sine o infirmare a posibilita^ii ca Antim sa fi venit pe la 1690 la Bucuresji, intrucat acuratejea limbii romanesji instrumentate de un „simplu" ieromonah tipograf, recent poposit pe meleagurile noastre, nu poate sa susjina prea bine aceasta teorie a sosirii recente. Decat, daca nu cumva s-a Intamplat o mare minune dumnezeiasca §i Antim, poliglot de altfel, in scurt timp §i-a insusjt limba romana §i mai mult decat atat - pentru ca, din scrierile existente pana atunci, nu avea de unde sa-§i insu§easca acea limba pe care el o folose§te in operele sale, intrucat el ii intrece pe to^i ierarhii §i cronicarii care 1-au precedat, dupa cum a afirmat-o §i Sadoveanu §i multi altii -, i-a intuit sensul atat de mult, incat i-a conferit §i expresia cea mai literara §i mai frumoasa din toata literatura noastra veche. De-a lungul timpului, din cauza ca nu §i-au putut explica acest „mister", multi au fost tenta^i sa considere o descendenja romaneasca a lui Antim, chiar daca ea nu poate fi argumentata documentar. Aceasta postfaja mai lasa insa sa se intrevada unele urme de nesiguran^a, in stapanirea limbii, fa^a de cursivitatea sj claritatea ei deosebita, cu care vom fi obi§nuiti la Antim, Insa dedicatia §i versurile la sterna din Psaltirea anului imediat urmator, schimba radical lucrurile, ceea ce ne face sa ne punem intrebarea: sa fie talentul, darul natural al lui Antim §i munca asidua raspunsul „misterului" de care vorbeam? 194 Dar mai bine sa lamurim cele afirmate. In postfaja acestei Evanghelii bilingve, menita sa popularizeze ideea ca limba romana are drepturi egale cu limba greaca, Antim vorbe§te despre teologia Evangheliilor: aici era problema §i anume, daca addncul bogoslovii [teologiei]907 putea fi reprodus, fara primejdii, Tntr-o limba ce nu avea traditia celei grecesji sau slavone. El afirma: Ca si corhorul [908] intre alte verde$e, precum zice pilda, ma arat si eu, o, iubiplor cetitori, catre cei mesteri si iscusip si infelepfi si nevoitori tipografi, cu aciasta de bogoslovie cu patru strune si cu toata alcatuirea de dulcele glas alauta, a ceii in trei staturi [Ipostasuri] Dumnezairi, capul ceii fara prihana ai noastre credin{a, sfdnta, zic si dumnezaiasca Evanghelie 909. Prin urmare, nume§te Evanghelia „teologie cu patru strune" §i alcatuire ca un glas dulce de alauta, Tntrucat e scrisa de patru evanghelisji §i este ca o cantare pentru auzul duhovnicesc, fiind „Vestea cea buna" a Dumnezeului treimic. Evanghelia este epifanica, deoarece in ea se confine revelatia Prea Sfintei Treimi - care in Vechiul Testament nu s-a afirmat in mod explicit -, precum §i explicarea relator intratrinitare: Dintru carea noi lumindndu-ne, pren dumnezdiestii si ai Duhului propovednici apostoli si sdnguri vazatori a injricosatelor a Domnului taine, cea intreita si nedesparpta aceii desavdrsita si necuprinsa Troika, am cunoscut pre Tatal nenascut, si pre Fiiul den Parintele nascut, si pe dumnzaiescul Duh de la Parintele purcezatoriu, o Dumnezeire de o fiin^a si de (o) imparape, intrei Fe(e (Persoane) cunoscuta 910. Antim a Tndraznit sa Tncredin^eze tiparului in limba romana adancul teologiei §i al Revela^iei divine, ddndu-ma pre mine cu credin^a curata si cu nadejde catra dulcele Hristos...911, care fagaduie§te celor credinciosj ca pot munta mun^ii din loc §i astfel smeritul tipograf muta, treptat, mun^ii obstacolelor ce stateau in fa^a transformarii limbii noastre Tntr- o limba de cult. Este esen^ial de §tiut - pe langa faptul ca Antim a depus truda si osteneala, nupupna 912 - ca eel care a dorit o astfel de tiparitura, care a „aflat" aceasta ca fiind dupa voia lui Dumnezeu, este domnitorul Constantin Brancoveanu, eel ce a §i suportat cheltuielile de imprimare (§i care dorea sa continuie opera tipografica a Tnainta§ului sau, §erban Cantacuzino): ...al caruia intdi cea lui Dumnezeu placuta voin}a si aflare, si cheltuialele au fast a prealuminatului s-a pravoslavnicului crestin si mare cuviinlatului domn si 907 Opere, p. 397. 08 Banuim ca ar putea fi vorba de mujchiul verde sau de alt tip de vegetate care sa creasca pe povarnisuri sau pante sau pe busteni, intrucat corhana (-ne) inseamna povdrni§, panta abrupta; din rut. kurhan sau mag. korha „putred", korhdny „pamant vegetal", cu resturi putrezite. Cf. DER (Dicfionarul ethnologic al limbii romdne), intocmit de Alexandra Cioranescu, edi^ie ingrijita si traducere din limba spaniola de Tudor §andru Mehedin^i si Magdalena Popescu Marin, Ed. Saeculum, Bucuresti, 2007. 909 Opere, p. 397. 910 Ibidem. 911 Ibidem. 912 Ibidem. 195 obladuitoriu... loan Constandin Basarabd voevoda...913. Mai tarziu, Antim va continua, cu efortul §i cu susjinere materials proprie, un drum care altfel s-ar fi oprit la jumatate... Termeni ca „dumnezaiasca" sau „pu|Tna" par a ne atrage atemia asupra unor fonetisme moldovenesji, pe care nu le vom regasi in predici. Expresia lingvistica in care este Tmbracat acest text pare, de asemenea, mai pu^in conturata, fa^a de ceea ce vom descoperi la Antim, chiar sj numai cu un singur an mai tarziu. Insa tending spre utilizarea figurilor de stil sau spre o abordare teologica profunda, „ex abrupto", ni-1 reverbereaza pe adevaratul Antim, ascuns sub haina umila a unui ve§mant literar mai putin somptuos, fata de ceea ce ne vor arata curand textele antimiene, nu Tnsa §i fa^a de contemporanii sai sau fa^a de Inaintasj, cu excepjia marilor scriitori (contemporani sau Tnaintasj). Dedica^ia catre Constantin Brancoveanu, din Psaltirea romaneasca de la 1694, este mult mai eleganta din punct de vedere al limbii literare §i fata de textul anterior, ne da impresia ca „Cenu§areasa" §i-a gasit adevaratul ve§mant care sa Ti puna in evidenja noble^ea caracterului. De aici Tnainte nu vom mai sesiza o perfect onare evidenta a expresiei lingvistice a lui Antim, ceea ce este un lucru eel pu^n surprinzator, Tntrucat denota ca el a facut un efort urias. de Tnsusjre a limbii romane, dar §i de construire a unui limbaj de o Tnalta fidelitate, care sa fie apt reprezentarii unor adancimi abisale ale teologiei, create pe care a savar§it-o uimitor de repede. Tema acestei dedicatii este conceperea de roduri, plecand de la un foarte vechi motiv scripturistic §i patristic, prin care oamenii sunt perceputi simbolic ca o gradina duhovniceasca, ca ni§te pomi care trebuie sa aduca aceste roduri. Antim porne§te de la modelul Tntregului cosmos, al Tntregii lumi, care a fost creata spre rodire §i de la care omul trebuie sa ia pilda, sa inve^e prin contemplarea universului, daca nu a §tiut mai Tnainte, care este rostul lui: Toatd zidirea vazuta §i nevdzutd, cuvdntdtoare §i necuvdntdtoare, cdtd s-aufdeut de cea addncd a lui Dumnezeu infelepciune, indllate §i luminate doamne, care §i dupdfirea sa, sileste de-si arata slujba si lucrarea ei, dupd cum i s-au poruncit. Stihiile, ca niste intii pricini [elemente din care este formata lumea], indeamnd pre toate chipurile neamurilor, de-si dau roada sa la vremea sa 914. Antim subliniaza ca omul este o fire dubla, materiala §i spirituala, in acelasj timp §i ca trebuie sa aduca, in consecinta, o „rodire" multipla, atat din punct de vedere material, cat §i spiritual, duhovnicesc. Pentru om s-a creat Tntreaga zidire, tot universul, §i el trebuie sa aiba ca model §i sa contemple atat universul vazut, cat §i pe eel nevazut (prin cugetare sau, la o treapta spirituala mai Tnalta, prin extaz duhovnicesc), pentru ca sa se educe despre felul Tn care trebuie sa conceapa aceste roade: lard mai vdrtos de toate, fericita si mai aleasa si cuvdntdtoarea zidire, omul, sileste de aduce nu numai un feliu de roada, ce foarte multe, cdte trupeiti, iard mai multe sufletesti, de vreme ce si el de doao s-au zidit, adecd den suflet si den trup. §i toate pentru el s-au facut si i s-au dat aciastd simptoare [sensibila, senzitiva] lume, cu toatd frumusejea ei, ca o gradina cu multe feliuri de flori, ca sd-si aleagd cele de 913 Ibidem. 914 Idem, p. 398. 196 folos, sa sa impodobeasca trupeste. Si i s-au dat si lumea cea de sus, den suflare dumnezdiascd (prin faptul ca Dumnezeu a suflat asupra lui §i 1-a facut fiinta spirituals - n.n.), den carea, cat va vrea, sa-si infrumuseieze icoana cea sufleteasca si cat vaputea sa o asemene cu chipul icoanei Ziditoriului sau 915. Pentru a aduce roduri materiale, omul are „florile" tuturor lucrurilor care exista, ca model §i inspira^ie, are toata frumusetea lumii de la care poata sa inve^e, sa se autoeduce spre supravie^uire, spre a viejui in armonie §i frumusete. Insa pentru roduri spirituale, are Tnsasj „icoana Ziditoriului", pentru ca rodirea sa duhovniceasca este numai spre asemanarea cu Creatorul sau, spre transfigurarea lui, pentru a deveni dumnezeu dupa har. Aceste pasaje ne vorbesc despre teologul Antim a carui profunzime §i erudite erau remarcabile Tnca de la acea data. Nu §tim daca autorul acestor randuri a avut in intense aceasta conexiune, dar insasj Psaltirea, in care el introduce aceasta dedicate catre domnitor, confine aceasta idee in chiar primul psalm, anume ca eel fericit §i sfant „va fi ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, care rodul sau va da la vremea sa §i frunza lui nu va cadea, §i toate cate va face vor spori" [Ps. 1,3]. Prin urmare, simbolistica aleasa de Antim ieromonahul §i tipograful, nu este in niciun caz simpla sau intamplatoare. Se pot comenta mult aceste cuvinte, dar ne oprim aici §i poate vom mai reveni cand vom vorbi despre omiliile antimiene, unde reapar aceste simboluri duhovnice§ti. In continuare, Antim apreciaza osdrdiia domnitorului, prin care aduci multe feliuri de roduri sufletesti, pentru ca sa aiba preavoslavnicul tdu norod sa se adape sufleteste. lard mai vdrtos de toate, precum zice acest fericit David, ai iubit podoaba casii lui Dumnezeu [Ps. 25, 8], carea iaste Sfdnta Beserica. §i macar ca si cu alte daruri multe o infrumusefezi, iara cu cuvdntatoarea podoaba, adeca cu sfintele si de Duhul Sfant graitele Scripturi, cu mult mai vdrtos decdt top cei mai de nainte o ai rodit, care lucru arata aiave blagocistiva dragoste ce ai catra top pravoslavnicii. Pentru aciasta, pre langa celelalte multe si de folos carp ce s-au dat in tipariu, iubit-ai si ai ales si aciasta de Duh Sfant, pren rostul fericitului David, suflata cdntare, carea sa numeste de obste „Psaltire " 916. Cartea este considerate un rod duhovnicesc deosebit de important, §i aceasta nu numai in acest text, ci ne vom intalni cu aceasta expresie in mai multe ocazii. Antim lauda imprimarea acestei car^i cu atat mai mult cu cat este talmacita chiar in limba rumdneasca si pentru toate catizmele cu tropare si cu molitve de rugaciune pentru mai mult folosul si in(elesul celor ce vor ceti 917. In mod mirabil Antim !§i exerseaza cu ocazia tiparirii acestei car|i §i calitatile §i abilitatile poetice §i prozodice in limba romana, compunand urmatoarele versuri la sterna: Prealuminata sterna a Jarii Romdnesti Cu care s-au incoronat vechii Basarabesti, 915 Ibidem. 916 Idem, p. 398-399. 917 Idem, p. 399. 197 Blagocestivului domn Constantin s-au ddruit, Cd denfericitd a lor sdmdnfd s-au odrdslit; §i bunele lorfapte, cdtpoate, le plineste §i fara despre top vrdjmasii opdzeste. Dea-i Dumndzdu ani mulfi, cupace sd stdpdneascd, Fericitul lui nume ca lui David sd trdiascd 918. Daca am compara acestea cu versurile la sterna care se scriau in acele timpuri nu am putea spune altceva decat, ca sunt reunite §i ca Antim cunoa§te perfect, la aceasta data, limba romana. Compara^ia sau mai bine-zis urarea de a fi pomenirea domnitorului ve§nica, precum a Sf. Imparat David, vine, evident, din faptul ca opera imprimata era tocmai Psaltirea. Se pune accent pe descendenja voievodului din domnitorii Intemeietori Basarabi, dar nu se eludeaza nici aspectul genealogic important, faptul ca Brancoveanu era nepot, dupa mama, al lui §erban Cantacuzino, predecesorul sau, care a ramas in istorie mai ales prin ini^iativa de a tipari prima Biblie In limba romana, la 1688. Ci, Intre al^i alcatuitori de astfel de versuri sau de panegirice la adresa voievodului, „el mi se pare ca este singurul care nu scapa din vedere inrudirea lui Constantin Brancoveanu cu §erban Cantacuzino (cu Cantacuzinii, adica, „imperiali" prin obarsje), Inaintas. In scaunul domnesc: Pre domnul Constandin, ce-i zic Bdsdrdbescul, / Nepot lui §erban vodd, Cantacuzinescul. / Ce acum domneste, Jara Rumdneascd, / Domnul eel puternic, bine-l intdr eased. (...) Dubla «coborare», din Basarabii autohtoni §i din Cantacuzinii Bizan^ului imperial, o afirma §i programul iconografic de la Manastirea Hurez, intitulat «Dunga cea mare §i blagorodna a rodului §i neamului meu». Antim pune aceasta stralucita ascendent (...) In pagina sub sterna. Stihurile lui consuna cu celelalte, cu cele care Incheaga un amplu encomion consacrat lui Brancoveanu, comparabil oricand cu panegiricele din literatura polona sau cu elogiile ce ilustrau, cam In aceeasj vreme, literele .,,919 neogrece§ti Urmatorul text pe care II vom avea in vedere este tot o dedicate, la cartea lui loan Cariofil - dezbaterile aprinse ce au avut loc pe seama „ortodoxiei" acestuia le-am mentionat intr-un capitol anterior, la fel ca §i sprijinul pe care 1-a primit In Jara Romaneasca, din partea domnitorului §i a lui Antim Ivireanul -, Manual despre cdteva nedumeriri, imprimata la Snagov, In 1697, dupa moartea lui Cariofil. Deoarece cartea era in greaca §i dedicatia lui Antim catre Brancoveanu este scrisa tot In greaca. Autorul ei considera, de la bun Inceput, ca nu-i vor lipsi, zice, lui Dumnezeu ostasii care I se cuvin (Epistola a V-a a lui Synesius) in Biserici...920, §i ca Adevdrul a ordnduit sdfie totdeauna aldturi de cei credinciosi si ortodocsi, pdnd la sdvdrsirea veacului, conform ace lei hotdrdri evanghelice: „§i lata Eu (Matei, cap. 28) sunt cu voi (zice) in toate 918 Idem, p. 418,notal9. 919 Dan Horia Mazilu, Introducere..., op. cit., p. 80-81. 920 Opere, p. 400. 198 zilele pdnd la sfdrsitul veacului"...921, lasand ulteior sa se Tn^eleaga faptul ca printre ace§ti ostasj §i aparatori ai dreptei credinje s-a numarat §i loan Cariofil altadata aflat la Bucuresti 922 ~ ~ ■ " ■ ■ ■ * ■ * * * ..... , intrucat si in ami nostri s-au gasit si se gasesc unn aparatori ca acestia si vajnici luptatori ai cuvdntului nostru ortodox...923. Se afirma in continuare ca acest manual este alcatuit din Tntrebari §i raspunsuri, Tntrebarile fund adresate de marele stolnic Constantin Cantacuzino, eel prin pronie cereasca foarte cuminte si preanobil intre domni 924, fiind rodul dorintei de a elimina orice motiv de sminteala §i suspiciunile aparute de pe urma unor 7 -925 dogme grecesti . Antim exemplified amintind despre teoria predestinatiei (formulata mai ales de catre Calvin), norocul si ursita si mai ales... menirea calvinista si atee 926, inva^atura care nu este acceptata de Biserica Ortodoxa, §i in care se specified predestinarea unor oameni la a fi virtuosi §i a se mantui §i a altora la a nu putea face bine §i a nu se mantui, ceea ce, din perspective ortodoxa, II face, pe de o parte, autorul raului pe Dumnezeu, iar pe de alta parte, Tncalca libera voinja a oamenilor ca fapturi spirituale §i rationale. Antim nu vorbe§te aici §i despre alte Tnvataturi aflate in litigiu, pentru care cele doua tabere se acuzau reciproc, adica de acceptarea unor influence eretice, fie din partea catolicilor, fie a protestantilor. Constantin Cantacuzino Tl solicita pe Cariofil, pream^eleptul, preainvafatul si pe preacinstitul mare logofat al marii Biserici a lui Hristos 927 (se observa aici ca Antim Ti reda titlul unei functii din care acesta fusese demis §i Tnlocuit cu Alexandru Mavrocordat Exaporitul), prin urmare sa raspunda in legatura cu niste chestiuni ca acestea, cu infelepciunea si cu invafatura pe care i le-a daruit Dumnezeu, dupd canoanele Sfinplor Parinfi si dupd negresita si infailibila par ere a Sfintei si catolicei [sobornice§tii, universal ei] noastre Biserici, spre informarea celor ortodocsi si spre rusinea si compromiterea ereticilor si a necredinciosi!or...92S . Se referea aici Antim la catolici §i protestan^i, dar aceasta lucrare avea §i scopul vadit de a „spala" numele lui loan Cariofil de infamanta acuzatie de eretic, chiar Tmpotriva unui patriarh ca Dosithei, care anterior tiparise la Ia§i un Manual Tmpotriva lui Cariofil. Nici Brancoveanu, nici Antim Ivireanul §i, implicit, nici Constantin Cantacuzino, nu s-au dat in laturi de a lua cu fermitate apararea unor dogme sau a unor afirmatii care li s-au parut perfect ortodoxe, ceea ce este de admirat. 921 Ibidem. 22 Ibidem. 923 Ibidem. 924 Ibidem 925 Ibidem. 926 Ibidem. 927 Ibidem. 928 Ibidem. 199 Antim afirma chiar in aceasta dedicate ca a citit cu multa atenjie aceasta carte §i ca a gasit-o Tntru totul conforma cu adevarul ortodox §i ca el Tnsusj a vrut sa o tipareasca, fund cuprins de ravna dumnezeiasca spre a face aceasta929. El conchide ca acest preain{elept dascal (...) a dizolvat si imprdstiat, cu claritate si concis, flecarerile si ineppile celor cu pareri opuse, aevea unei pdnze de pdianjen, iar pdrerea Sfintei noastre Biserici si hotardrea, ca si judecata adevdrului evanghelic, el le-a lamurit si confirmat 93°. Credem ca este destul de limpede pozi^ia lui Antim in aceasta disputa doctrinara. Insa el ia in ajutorul lui Cariofil §i pe preain$eleptul si preainvdfatul si venerabilul domn Kyminitis din Trapezunt, nu numai cape eel mat bun cunoscator al dogmelor ortodoxe, dar si zelos fierbinte al cuviosiei si preaevlavios fata de cele sfinte 931, care a fost solicitat - probabil tot de Antim - ca sa faca unele completari §i comentarii semnificative celor deja 932 commute in carte Cu acesta, numarul personalitatilor care i-au dat dreptate lui Cariofil - din cate §tim - se mare§te §i Dosithei are in fa^a un cere de carturari §i teologi care nu era de ignorat, incluzandu-1 §i pe Brancoveanu, ce teologhisea adesea, fie direct, fie epistolar, cu patriarhii sau cu mari dogmaticieni, despre adevarurile de credin^a ortodoxe. Ca atare, rezuma Antim, aceasta lucrare, de§i de proporlii reduse, din punct de vedere calitativ este foarte mare 933. Gestul sau de a tipari acest manual nu era numai unul generos §i compatimitor, ci mai ales unul care urmarea reinstituirea dreptatii §i a adevarului, cu privire la o personalitate dar §i cu privire la Tnvatatura ortodoxa. Acela§i an, 1697, i-a prilejuit lui Antim §i formularea - de aceasta data in slavona - a prefetei pentru Gramatica slavoneasca a lui Meletie Smotritki. El o recomanda cu caldura, deoarece neamul nostru a fost lipsit sau de samdnja aceasta, adecd de citirea adevdratd sloveneascd, sau dejructul ei, adecd de inlelegerea celor cetite 934. Carturar de formate aleasa, Antim §tie sa aprecieze important ortografiei, a etimilogiei, a sintaxei sau aprosodiei 935, precum §i a gramaticii in sine, care beneficiaza de aprecieri extinse: Caci ce este acest bun jruct ce se arata prin bundvoinla Sfdntului Duh? Acesta ce este sufletul din corpul omenesc si lumina din soare, si ce este si sarea in mdncare; caci precum corpul fara suflet mort este, precum soarele fara lumina nu lumineaza si precum mdncarea nu e placuta jdra de sare, tot asa e si cetirea sau scrierea fara gramatica conducatoare. (...) Drept vorbind, lucrurile de minte folositoare la care ea a dat nastere fie in limba greceasca, fie in cea latineasca, sau in orice alta limba, aceleasi le 929 Cf. Idem, p. 401. 930 Ibidem. 931 Ibidem. 932 Cf. Ibidem. 933 Idem, p. 402. 934 Idem, p. 403. 935 Cf. Ibidem. 200 da si in slavoneasca, cdci ne invafa sa cunoastem in propozipi deosebirile intre par file de cuvdnt ale gramaticei, si declinarea numelor si conjugarea verbelor, dupa temele lor si dupa terminafii, si sajudecam ca eteroclite sau anormale lipsa sau prisosul sau schimbarea. Cu un cuvdnt, ea deprinde pe cei ce se silesc cu rdvnd, sa o inveje si sa vorbeascd si sa scrie bine9'6. In opinia lui Dan Horia Mazilu, „presupunerea ca, in alcatuirea prefejei edijiei snagovene, din 1697, Antim Ivireanul s-ar fi folosit de predoslovia lui Smotritki, ipoteza de circulate In cardie exegejilor romani, trebuie cu desavar§ire parasita. Din precuvantarea ucrainianului (adresata profesorilor: Ucitelemu skolnym...), scurta disertajie asupra «foloaselor gramaticii», Antim n-a Imprumutat decat o idee §i cateva vorbe - despre zisul «folos» -, aranjandu-le In chip propriu"937. §i tot In acelasj an, tiparind Evangheliarul romanesc, Antim adauga la sfarsjt cateva versuri care vor ajunge celebre, pentru frumusetea lor, fund preluate atat de ucenicul lui Antim, Mihai §tefanovici, atunci cand acesta va ajunge In Georgia, cat §i de „o multime de copi§ti din veacul al XVIII-lea"938: Precum cei streini doresc mosiia sd-s vaza Cand sunt intr-alta lard, de nupot sa saza §i ca cei ce-spre mare, batufi de fur tuna §i roagape Dumnezau de liniste buna, Asa si tipograful de-a carpi sfdrsire Lauda neincetata da si multemire 939. S-a insistant uneori sa se vada in aceste versuri o „referinta autobiografica"940 sau chiar s-a luat in calcul o „desconspirare a obarsjei valahe"941, Insa nu cred ca se pot face decat speculatii cu privire la acest subiect. Versurile sunt, in sine, o comparable metaforica de o mare plasticitate, un mic tablou plin de dinamism §i foarte expresiv. Marea in furtuna este un motiv care §i in Didahii i-a prilejuit lui Antim, nu o data, reprezentari picturale de o mare amploare poetica §i plastica, inegalabila pana la el, §i vom comenta la timpul potrivit acest lucru. Mai mult decat atat, Antim nu face altceva, in acest caz, decat sa impodobeasca §i sa puna in versuri o formula de final pe care a folosit-o Mitrofan in Biblia de la 1688 §i apoi sj in alte carji tiparite de el: Precum doresc sa soseasca la vadul eel de adapostire, care sunt batufi de valuri intru luciul marii, asa am dor it si eu sa sosesc la sfdrsitul carfii acestiia 942. 936 Ibidem. 937 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. Ill, op. cit., p. 479. 938 Idem, Introducere..., op. cit., p. 77. 939 Opere, p. XII. 940 loan St. Lazar, op. cit., p. 20. 941 Ibidem. " Cf. Magistrand Turcu Nicolae, Via(a $i activitatea cultural-tipografica a episcopului Mitrofan al Buzdului, art. cit., p. 291. 201 Faptul ca a preluat §i a prelucrat aceasta imagine credem ca este un indiciu in plus pentru a lua in calcul o filiate §i a considera ca Antim a fost unul dintre ucenicii tipografi ai lui Mitrofan, care a lucrat la tiparirea Bibliei. Anumite formule se mo§tenesc de la maesjri sau paring la ucenici, §i perpetuarea lor este o forma de subliniere a continuitatii §i de a arata, din partea ucenicilor, recuno§tinta §i pretuirea lor pentru cei care i-au Tndrumat §i i-au luminat in via^a. Sa vorbim Tnsa acum §i despre dedicajia din Eortologhionul lui Sevastos Kiminitul, imprimat in grece§te, in 1701, tot la Snagov. Inclinatia lui Antim spre o cugetare teologica profunda se dovede§te foarte mare §i din acesta dedicate, in care dogmele credinjei cre§tin- ortodoxe sunt rezumate Tntr-un mod foarte concis §i convingator in aceste pujine cuvinte, de o calitate a expresiei teologiei dogmatice remarcabila: Inceputul, mijlocul si sfdrsitul, Stdpdnul si Domnul tuturor fiinlelor, si simptoare si m^elegatoare, este Fdcdtorul tuturor, Dumnezeu. Stdpdnul insd si sfdrsitul tuturor celor de sub lund este omul. Iar sfdrsitul omului, pentru care s-a creat de Dumnezeu, este cdstigarea sifericirea lui Dumnezeu insdsi; fiindcd pentru om s-a fdcut toatd lumea aceasta, iar omul, se zice ca s-a fdcut de cdtre Dumnezeu, ca sa dobdndeascd pe Dumnezeu. Dobdndesc pe Dumnezeu oamenii aceia, carii cred drept in El si pdzesc cu scumpdtate sfintele Lui porunci. Dar sfinptele Lui porunci se cuprind in aceste doud si singure: din iubirea cdtrd Dumnezeu si cdtrd aproapele. Atunci se realizeazd si se cunoaste iubirea cdtrd Dumnezeu, cdnd pdzim, cum am zis, cu scumpdtate, sfintele Lui porunci, dupd cum o spune si Domnul in Evanghelii: cdci zice ca, dacdMd iubip, pdzifi poruncile Mele. Iubirea cdtrd aproapele atunci se realizeazd si se sdvdrseste, cdndne iubim cufapta si din tot sufletul intre noi, ca sipe noi insine, dupdporunca lui Dumnezeu 943. Este esen^ializata aici, in cele mai importante puncte ale sale, toata credin^a ortodoxa, neprecizata ramanand doar teologia trinitara. Claritatea §i precizia, precum sj frumusetea expunerii sunt deosebite §i ele ating nivelul inalt de concizie §i concentrare a formulei teologice, al unor mari Sfinji Paring ai Bisericii. Intemeierea scripturistica este evidenta, la fiecare fraza, dovedind ca Antim era un cercetator asiduu al Sf Scripturi, alaturi de scrierile patristice, din moment ce poate sa conceapa o astfel de introducere rezumativa, foarte complexa, in teologia cre§tina. El avea con§tiinta unei misiuni esenjiale pentru viaja lui, aceea de a tipari car^i, fiindcd nu am altdputere spre ajutorul aproapelui decdt ocupafiunea tipografiei 944. Interesant este §i faptul ca, la fel ca §i in cazul car|ii lui Cariofil, Antim declara §i de aceasta data ca am gdsit si aceasta carte, (...) pe care cetind-o si cunoscdnd, dupd judecata mea ca este prea mult de trebuinld si folositoare oricdrui ortodox si mai ales celor bisericesti si sfinlili, apoi si iubitorilor de invdldturd si studiosi si indeobste fiecdrui 943 Opere, p. 405. 944 Ibidem. 202 invafat..., am voit s-o tiparesc si pe aceasta spre folosul, cum am zis, a celor ce vor ceti-o 945 In consecinta, Ti putem atribui ini^iativa imprimarii §i a acestei lucrari, precum §i a altor car|i absolut esenjiale. Insa este uimitor pentru noi acest fapt, {inand cont de calitatea lui de la acea vreme, „umila" totusj, de simplu ieromonah tipograf, chiar daca devenit egumen, caci Antim nu semneaza niciodata pe carjile tiparite la Snagov cu titulatura de „egumen" sau de „staret", ci doar cu cea de „ieromonah". Sa avem in vedere sj faptul ca predecesorul sau la conducerea tipografiei bucure§tene era un episcop, care apoi a condus tiparni^a de la Buzau, §i ca in cazul unor car^i de important §i cu ecoul celor imprimate de Antim, ini^iativa §i decizia tiparirii apar^inea unor Inal^i ierarhi sau unor carturari sau teologi de renume. Ceea ce ne conduce catre concluzia ca Antim nu a fost niciodata un „nimeni", un „anonim" tipograf - oricat de capabil -, ci dimpotriva, o personalitate marcanta, de parerea caruia s-a tinut seama, un teolog care avea un cuvant de spus In Biserica. Prin urmare, este de In^eles ca, In majoritatea cazurilor, el T§i alegea §i decidea asupra caitilor care urmau sa fie tiparite, Inca de pe acum, nu numai dupa ce va fi Inaintat episcop, cand acest gest intra In cutuma treptei sale. Intorcandu-se la Bucuresji, Antim imprima, In 1703, Noul Testament romanesc In care semneaza, de asemenea, dedicatia catre domnitor. Virtutile teologice §i literare §i ale acestui text sunt maxime. Vrand sa dovedeasca faptul ca Invataturile cuprinse In cele patru Evanghelii sunt „matca" spirituala la care se Intorc, precum ni§te ape, puterile sufletului cre§tinesc, Insetat de adevaratul cuvant al vietii, Antim purcede la compara^ia acestei „legi" duhovnice§ti cu legile fizice care guverneaza acest pamant, precum magnetismul, gravita^ia, refluxul, etc.: Intoarce-se pururea magnitul catrapolus; zboara spre inalpme focul; pleaca- se in sdnul pamdntului piatra; alearga apele in brafele marii; si in scurte cuvinte, toate lucrurile catra chendrul lor sa pleaca 946. Aceasta pentru a sublinia stabilitatea realitatilor duhovnice§ti, pe plan spiritual, la fel de „consistenta" §i de mare ca §i a legilor cosmice. Importan^a Evangheliei pentru lumea cresjina este pusa In lumina printr-o succesiune de enumeratii, parafraze, In fapt, ale unor celebre versete din Sf Scriptura: De vreme ce Evangheliia iaste sabiia carea biruieste toate armele potrvnicului, cu aceasta calcam toate relele, rabdam cu indrazneala cele impotriva, gonirile, ticalosiile, nacazurile si moartea, asemandndu-se Celui ce bine s-au vestit si mult patimasului [patimitorului] Mdntuitoriu: pren mijlocul Evangheliei biruim pre iudei [argumentele lor], rusindm nebuna inlelepciunea neinleleplilor infelepfi ai lumii acestia; cu Evangheliia, Pavel au smerit mdndriia Romei si intr-insa o au intemeiat; Ioann cu lumina Evangheliei au luminat intunecata Elada; Petru au intors toata Iudea si top apostolii au sadit viia cea de taind, Beserica; supus-au rasaritul, biruit-au pe tirani, n-au bagat in seama sudalmile, n-au socotit muncile, izgonirile si moartea, ci mergea bucurdndu-se desprefafa adunarii. 945 Idem, p. 405-406. 946 Idem, p. 406. 203 Evanghelia aratdpe Cel ce pentru noi S-au intrupat, pdtimind si cu necinste murind, cea desdvdrsitd a Lui dumnezeire si desdvdrsitd omenire; adevereazd pre cea de margine a Lui incepdtoare stdpdnire a viepi si a morfii. Prin Evanghelie ne-am impdcat cu Dumnezeu, si den fiii mdniei ne-am invrednicit a-I fii fii prin botez. „Prin Evanghelie Eu pre voi am ndscut" 947. Semnificative, din punct de vedere literar, sunt figurile de stil (metonimia, sinecdoca, epitetul, metafora revelatorie), precum sj capacitatea de concentrare a mesajului, calitatea oratorica a frazelor, Tntr-o masura in care, intru totul, acestea corespund virtutilor literare pe care le vom remarca in omilii sj inaltimii teologice a personality sale, a§a cum acestea din urma ne vor permite sa o receptam. Prin urmare, putem cu siguranja considera ca, la 1703 (deci, chiar inainte de a deveni episcop), eel putin, daca nu §i mai inainte, Antim predica tot atat de minunat, a§a cum vom vedea in Didahii, opera banuita, pana in prezent, de majoritatea exegetilor, a fi rostita dupa 1708. Antim remarca semnificatia aparte a acestei noi edi^ii a Noului Testament In romane§te §i II elogiaza pe domnitorul care, cu cheltuiala sa, a sustinut acest deziderat: Mare slava au luat, cu adevdrat, si cinste nemuritoare Ptolemeu, impdratul Eghipetului, pentru tdlmdcirea Bibliei in limba elineascd. lard mdriia-ta, mai mare cinste si platd vei lua in aciastd lume si in cea viitoare, pentru edei Noul acesta Testament al Mdntuitoriului, fiind intru limba cea pdrinteascd tdlmdcit, cu ale mdrii-tale cheltuiale, spre cea de obste folosinld, 1-ai tipdrit si 1-ai dat 948. Versurile la sterna, din aceasta edi^ie a Noului Testament, au fost atribuite tot lui Antim §i adancimea cugetarii teologice, precum §i perfectiunea prozodica, fac din ele unele dintre cele mai frumoase de acest gen: Patru sunt rduri den Raiu ce curd Precum grdiaste Sfdnta Scripturd. Patru Evanghelii den ceriu ne tuna §i la credinid pre top ne adund. Patru sunt semne tot indoite §i ale idriifoarte sldvite, Cu care semne sd-ncoroneazd Domnul Constandin, tot omul creazd, Ce sa numeste Basarabd; De-ai Domnul via0 multd sa aibd 949. Versurile se intemeiaza pe o hermeneutica heraldica ce are la baza, la randul ei, nu semnificatia vizuala a simbolurilor heraldice, nu interpretarea acestor simboluri In sine, ci interpretarea numarului lor, Antim construind Intregul „scenariu" hermeneutic pe semnificatia cifrei patru, care este numarul celor patru rauri originare ce izvorau din Eden, 947 Idem, p. 407. 948 Idem, p. 407-408. 949 Cf. Gabriel §trempel, op. cit., p. 129-130. 204 ca §i al celor patru Evanghelii, care vin de la Dumnezeu, din „ceriu", cu putere, tunand §i adapand pamantul. Tot patru sunt §i simbolurile din sterna tarii, semnificand - poate - pronia lui Dumnezeu §i puterea pe care El i-a harazit-o domnitorului. Aceste versuri sunt „cea mai reusjta gnomd numericd (...) din cate ne-a fost cu putinja a izola in versurile romanesji scrise Tntru glorificarea emblemelor voievodale sau mitropolitane"950. Un an mai tarziu, Antim scotea din tiparni^ele sale Viefile paralele ale lui Plutarh, in grece§te, prefajate tot de el. Aceasta lucrare celebra a Antichita{ii a fost tradusa din greaca veche in greaca noua de beizadeaua Constantin, fiul lui Constantin Brancoveanu, ne informeaza Antim, asumandu-§i §i de aceasta data responsabilitatea ini^iativei imprimarii, caci de loc n-am intdrziat sd intrebuinfez mii de chipuri ca sd induplec pe strdlucirea sa sd dea in tipar 951, lucru nu u§or, susjine el, din cauza ca tanarul print era modest, infelept, si cuminte §i nu iubea laudele usoare . Insa tipograful nu cere decat avizul autorului, ceea ce inseamna ca avea o mare libertate in a-§i alege „materia" tipariturilor sale, poate §i datorita faptului ca utilajul tipografic, in sine, era, in mare parte, construit sau reconditionat de el insusj. Prefata se adreseaza cititorilor §i autorul ei precizeaza ca s-a oprit asupra acestei car|i, pentru ca pururea se afla In cautarea vreunei osteneli serioase pentru rdspdndirea cunostinpi cei iubitoare de invd$dturd a voastrd 954. Antim recomanda aceasta traducere ca fund foarte buna §i suportand cu u^urin^a examenul comparatiei cu originalul In greaca veche, Intrucat prin^ul Constantin nicidecum n-a neglijat unde era cu lipsd Plutarh sd indeplineascd, cu mare osdrdie, deslusind strdlucirea sape largacea istorie, unde scriitorul cu repejune o atinge 955, adica nu doar a tradus, ci a §i clarificat pasajele mai dificile. Daca cineva se indoie§te de virtutea tanarului print §i a frazil or sai, la fel de vrednici, aceasta o asigurd acei cu carii impreund petrec, ii vddsi convorbesc, localnici si strdini 956. Antim lauda §i profesorul, Gheorghe Maiota (care era §i predicator al cuitii domne§ti), §i se exprima In favoarea faptului ca ucenicii trebuie sa devina icoane insujletite 93j ale Invatatorului, adaugand ca fiii domnitorului atrag spre ei floarea invdfdturii, dupd cum chihlimbarul, cu o usoardfrecare, indatd-si dezveleste puterea naturald atractivd 958. Doi dintre fiii lui Brancoveanu, §tefan §i Radu, au scris predici panegirice care, au fost, de asemenea, publicate de Antim, dupa cum am aratat in sectiunea in care ne-am ocupat, pe larg, de activitatea sa tipografica. p. 196. 50 Dan Horia Mazilu, Liter atura romdna baroca in context european, Ed. Minerva, Bucurejti, 1996, 951 Opere, p. 408. 952 Ibidem. 953 Ibidem. 954 Ibidem. 955 Idem, p. 409. 956 Ibidem. 957 Ibidem. 958 Ibidem. 205 in fine, ultima prefab-dedicate a lui Antim dintr-o carte tiparita, este cea din Ceaslovul tradus de el §i imprimat la Targovi§te, in 1715. Ea se adreseaza, desigur, lui §tefan Cantacuzino sj in ea este elogiat - poate peste masura - domnitorul, dar trebuie sa tinem seama ca Antim Ivireanul vedea mai mult ceea ce dorea sa fie acest domn, decat ceea ce era cu adevarat. De altfel, istoria Tl blameaza pe acesta pentru amestecul sau in nefericirea familiei lui Constantin Brancoveanu §i aceasta pata acopera cu totul personalitatea lui, cu atat mai mult cu cat nu a apucat sa domneasca mai mult de doi ani, urmand apoi drumul Istanbulului, ca §i Brancoveanu, §i avand soarta celui Tmpotriva caruia se pare ca a uneltit. Antim nu pare sa fi fost atent la posibila rumoare care 1-ar fi acuzat pe §tefan Cantacuzino de aceasta cumplita fapta, poate §i din cauza faptului ca fusese nemultumit cu politica de neutralitate dusa de Brancoveanu §i era absorbit de aspiratiile sale de eliberare, Tndreptandu-§i toate speran^ele catre acest descendent din familia Cantacuzinilor, care se afi§ase de multe ori ca inamica a turcilor. Fara Tndoiala, gestul lui §tefan Cantacuzino, pe care 1-a facut la Tnceputul domniei sale, de a elibera pe membrii clerului de plata taxelor obisnuite catre stat, 1-a Tnduio§at profund pe mitropolit (chiar daca el intermediase acest lucru) §i 1-a facut §i mai iubitor fata de acest domn. Cand, in 1716, a juns vestea ca acesta a fost spanzurat in beciurile Tnchisorii din Istanbul, Antim a blestemat stapanirea turceasca. Antim face precizarea, in aceasta dedicate, ca din tipografie n-au esit, pdna acum, aciastd carte, nici mai impodobita de cum sa vede, nici de tot talmacita pre limba rumdneasca, precum acum s-au tiparit 959. Despre important ei am discutat in capitolul despre nationalizarea cultului. Mai exista o scurta dedicate, manuscrisa, catre Constantin Brancoveanu, pe cele doua volume ale Evangheliei georgiene tiparite la Tiflis, in 1709, §i pe care Mihai §tefanovici i le-a trimis lui Antim. Insa nu voi mai insista asupra ei, Tntrucat am amintit-o deja sj am citat din ea Tntr-o ocazie anterioara. Aceste texte, desj scurte, ne-au familiarizat putin cu stilul lui Antim Ivireanul. Ele reliefeaza, pe de o parte, ca „Ivireanul T§i scrie, cu egala dezinvoltura, prefetele in romane§te, in grece§te §i in slavone§te"960 §i, pe de alta parte, ca Antim este, de „timpuriu" (un „timp" masurat numai de atestari documentare), un mare erudit §i teolog, o personalitate „misterioasa" care, sub aparenja smerita a unui simplu ieromonah tipograf (dupa cum ne vorbesc documentele), se dovede§te a fi un om care are un cuvant de spus in disputele dogmatice sau in stabilirea aparitiilor tipografice. Faptul ca el Ti ia, din proprie initiativa, apararea lui Cariofil §i decide imprimarea car|ii acestuia post-mortem, arata ca era in masura sa aprecieze car|i de o mare profunzime teologica sau filosofica §i sa le selecteze in vederea tiparirii, §i sa scrie prefete din care transpar multa eruditie §i cugetarea teologica adanca. §i acestea cu ceva timp Tnainte de a deveni ierarh al Bisericii. Nu este de mirare, in aceste conditii, de ce a fost ales, in 1705, 959 Idem, p. 409-410. 160 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. Ill, op. cit., p. 482. 206 episcop de Ramnic §i de ce mitropolitul Teodosie a lasat prin testament ca Antim Ivireanul sa Ti urmeze in scaunul mitroplitan, aceste evenimente succedandu-se cu repeziciune, ceea ce dovede§te ca virtutile sale erau, de mult, Tnvederate contemporanilor sai sj ca Antim nu a fost, de la Tnceput, de la venirea sa la Bucuresji, un tipograf oarecare. Abilitatile literare ale lui Antim, mai ales, dovedesc un cititor asiduu §i un foarte fin §i profund cunoscator atat al literaturii patristice, cat §i al celei profane. Insa ceea ce va fi mirabil de observat, in paginile ce urmeaza, este ca Antim nu a e§uat in niciuna din initiativele sale literare §i ca nu exista carte a sa, despre care sa spunem ca nu este un succes literar §i un document prejios al literaturii noastre vechi. III. 2. INVAJATURA PENTRU TAINA POCAINJH. iNVAJATURA BISERICEASCA. CAPETE DE PORUNCA In anii 1705, 1710 §i respectiv, 1714, vad lumina tiparului trei lucrari semnate de mana lui Antim Ivireanul, concepute pentru a veni in ajutorul preotilor, male ales, desj prima dintre ele se adresa §i mirenilor: Invafatura pentru taina pocainpi, Inva{atura bisericeascd §i Capete de porunca. Invajatura pentru taina pocainfii Prima lucrare {Invdfdturd pre scurt pentru taina pocainpi, acum intr-acest chip tocmita §i tiparita in zilele prealuminatului domn Io Constantin B B Voevod...) este redactata in acelasj an in care Antim parase§te egumenia Snagovului, fiind Tnal^at ierarhic la rangul de episcop al Ramnicului, aceasta apari^ie rapida fund o dovada ca problemele luate in considerare faceau de mult obiectul framantarilor autorului §i, de ce nu, putem lua in calcul posibilitatea ca aceasta carte sa fi fost scrisa chiar mai Tnainte de numirea lui Antim in scaunul episcopal. Indreptarul acesta este adresat atat preotilor, cat §i mirenilor §i in el il regasim, in parte, pe Antim eel din omilii - despre care noi vom discuta putin mai tarziu, - ceea ce ne determina sa tragem concluzia iminenta, ca la acea data autorul nostru era un ierarh experimentat din punct de vedere duhovnicesc, un mare erudit, atat in domeniul teologic, cat §i in eel profan §i ca cei ce sustin ca o parte din omiliile sale ar fi putut fi rostite §i ca episcop, T§i afla aici una din justificarile opiniei lor. 207 in introducerea acestei car^i, este, in mod deosebit, emotionant apelul la dragostea pentru Tnvatatura §i cultura pe care Tl face inimosul ierarh §i carturar, a carui pasiune pentru carte §i pentru erudite Tl facea sa sufere profund, vazand dezinteresul fa^a de Tnvatatura pe care II manifestau mul^i dintre compatrio^i sai: Insa au puind la socoteala pricina pentru care not, crestinii, ne-am abatut atdt de mult la patimile cele trupesti si ne-am fdcut robi pacatului si diaviolului si vase impupte, adevdrat vrednice vesnicelor munci si atdta ne-au stdpdnit rautatea si pacatul si am venit la dobitocie si la desavdrsita nesimpre, cat socotim rautatea pentru bunatate; si de va trece o zi si nu vom pacatui ne pare ca ne osdndim si iubim sa slujim cu nevoinia vrajmasului nostru, diavolului, decdt Ziditoriului si facatoriului de bine si chivernisitoriului nostru Dumnezeu; nu aflu alta pricina jar a numai neinvaiatura si neslovenirea, pentru ca nu iubim sa cetim si sa invafam carte, nici sa auzim macar pe dascalii cari ne inva^a cuvdntul lui Dumnezeu, dumnezeiestile Lui por unci, credinfa si calea mdntuirii noastre. Ca omul carele nu stie carte, ca sa citeasca Sf. Scriptura si carple Besericii noastre si sfintele pravile, au de nu se va invaia de la alii care le stiu, sa asamdna cu dobitoacele cele necuvdntarele, carele nu stiu ce fac, de vreme ce n-au minte; sa asamdna orbilor, pentru caprecum orbul, nevazdnd lumina soarelui, nu stie unde merge, nici ce iaste inaintea lui, ce de multe ori in gropi si in surpaturi cazdnd, sa omoara. Intr-acesta chip si mintea omului [omul rational], neavdnd invaiatura si dascalie a cuvdntului celui dirept, care ii iaste lumina, iaste orb si nu simte ce pricepe, pilar de cuvdntdreasca lui blagorodnie si stapdnirea si saface rob necuvdntarefelor patimi %1 . Antim gase§te in analfabetism §i in dispretul fa^a de carte §i de invaiatura un aliat puternic al degradarii morale §i spirituale a omului §i un motiv bine Intemeiat pentru transgresarea frecventa a legilor ecleziastice §i laice, a oricarei morale §i bunecuviin^e, care sunt un dar nativ ce reglementeaza comportamentul uman. Cecitatea spirituals este o boala grava care macina societatea, impotriva careia ierarhul ia atitudine §i emite semnale de alarma cat se poate de explicite. Renegarea valorilor morale traditionale §i inlocuirea lor cu non-valoarea §i chiar cu reversul virtutii, care este viciul, a devenit, din pacate, o realitate cotidiana mult prea familiara, impotriva careia insa autorul nostru nu considera niciodata ca este prea tarziu sau prea mult sa protestezi cu toata for^a de care e§ti in stare. Nou-intronizatul episcop al Ramnicului considera ca pe o datorie inalienabila sa ia atitudine, ori de cate ori are ocazia, impotriva habitudinilor vicioase care se instalasera lejer In viaja contemporanilor §i a pastori^ilor sai: Deci pentru rusinata aceasta neinvaiatura facem atdtea si mari rautap si pacate de moarte, fara jrica lui Dumnezeu si rusinea omeneasca: toata zioa befi, bordfi inlauntru in cdrciume, pornip la curvii si la preacurvii de multe feliuri, la nedireptap, la raniri, la cuvinte mincinoase, la juraminte strdmbe, la marturii mincinoase si la hule, la ucideri, la clevete, la zavistii, la vrajbi si goniri si la altele nenumarate, cu carele bolnaveste ticalosul nostru suflet boala de moarte. (...) 961 Opere, p. 349-350. 208 O, crestinilor, o, pdrinplor si fraplor, pdnd cdnd in rdutdp si in pdcat? Pdnd cdnd dormim in patul lenevirii, somnul eel greu si purtdtor de moartea pdcatului? Pentru ce, pentru pupnel vin al bepii, pentru o dulceafd amard a unit impupte curvii, pentru bani cari sunt pdmdnt, pentru mdririle lumii, carele sunt toate necinsti, pentru mdndrii si desertdciuni, facem pe Ziditoriul si Pdrintele nostru Dumnezeu vrdjmas si ne dam pre noi de voe vrdjmasului lui Dumnezeu si al nostru, diavolului, ca sd ne munceascd fdrd de mild? Pdnd cdndnu ne venim in socoteala noastrd? Pdnd cdndnu ne cercdm folosul nostru? Pdnd cdnd nu ne pocdim? Pdnd cdnd nu ne tdmdduim patimile sufletulu nostru? Pdnd cdnd nu urdm pdcatul si sd iubim bundtatea? Pentru ce atdta de nemulpimitori suntem cdtrd Mdntuitoriul si fdcdtoriul nostru de bine? 962. Aceasta retorica Inflacarata, care arde in vapai de indignare sj de durere pentru cei care „nu cercam folosul nostru", este foarte caracteristica personality marelui ierarh §i o vom regasi cu Tmbelsjagare in Didahii. Din punct de veder literar, nu putem sa nu observam ca abunda, In expresiile ce se rostogolesc ca un bulgare de zapada la vale, epitetele §i metaforele, multe cu valoare de sinecdoca - Intre care §i un dublu oximoron (dulceafd amard a unii impupte curvii) -, unele dintre el de o mare frumusete §i for|a plastica, exprimand realitati din planul psihologic §i spiritual cu multa sensibilitate poetica (Pdnd cdnd dormim in patul lenevirii somnul eel greu si purtdtoriu de moartea pdcatului?) sau realizand „solidificarea" materialitatii pana la un punct terminus, In care concretetea realitatii devine superflua (bani cari sunt pdmdnt). Cutremurarea vivificatoare §i atingerea sensibilitatii aproape necrozate a celor vizati prin aceste critici se face §i prin acumularea unor detalii determinative, care urmeaza imediat dupa avalan§a enumerativa a pacatelor, ca un nou val revigorant prin metoda declan§arii unui seism psihologic: §i de se va intdmpla si va muri ticdlosul si nepriceputul om neispoveduit si nepocdit, merge infocul eel vecinic, intru intunerecul eel mai den afar a, in viiarmele eel neadormit, in scrdsnirea dinfilor, in mdna diavolului si sd lipseste de slava lui Dumnezeu, de bucuriia Ingerilor, den jrumuselele Raiului, den desfdtarea Sfinplor, den fericita via fa 963. Avertismentele §i apelurile ierarhului sfar§esc pe un ton parintesc, pentru ca inima sa se Induio§eze, iar frica sa nu se Indrepte spre panica sau descurajare, ci sa se Imbrace In mila lui Dumnezeu, care le cuprinde §i le acopera pe toate: Rogu-md dar, si pohtesc dragostea voastrd, eu, eel mai pdedtos din toatd lumea, top impreund cu mine sd ne pocdim de rdutdple noastre, sdpldngem cu suspinuri si cu lacrdmi fierbinp, cdtrd iubitoriul de oameni Dumnezeu, sd zicem cdtrd Ddnsul glasul vamesului: Dumnezeule, fii-mi mie milostiv, pdcdtosului. Asijderea si ispovedaniia preacurvariului: Pdrinte, am gresit in ceriu si inaintea Ta. §i adevdrat Pdrintele nostru eel ceresc, vdzdnd a noastrd adevdratd pocdinfd si 962 Idem, p. 350-351. 963 Idem, p. 350. 209 lacramile noastre, ca un milostiv si induratoriu va erta pacatele noastre. Deci de vreme si pocainfa de nil se vaface cum sd cade, nufoloseste omului 964. Autorul ne avertizeaza ca lucrarea in sine este, In consecinta, conceputa in doua parji, dintre care una este dedicata instruirii mirenilor, iar cealalta preo^ilor: §i sd imparte cuvdntul mieu in doao pdrp: o parte cuprinde in sine cdte se cuvin a face eel ce sa pocaiaste, pentru ca sd afle ertaciune de la Dumnezeu, iar ceialalta, in ce chip sd cade duhovnicul sd faca ispovedaniia si indreptarea 965. Prima parte, dedicata mirenilor, este la randul ei Impaitita In trei senium, care trateaza despre starea de pocainja interioara pe care trebuie sa o aiba omul (infrdngerea inimii), despre marturisirea propriu-zisa §i, respectiv, despre Implinirea canonului prescris de preotul duhovnic. Pocain^a launtrica sau infrdngerea inimii este usa cea dental prin care intra penitentul In casa cea parinfeasca . Pentru ca sa atinga aceasta stare, omul trebuie sa se disocieze interior de ceea ce inainte i-a fost pe plac, de pacat, pentru ca acesta i-a distrus comuniunea cu Dumnezeu, lucru ce estepaguba cea mare 967 a fiin^ei umane. Iar pentru a putea pastra aceasta distan^are fata de ceea ce a indragit mai inainte in mod irational, e nevoie de cugetare contemplative la consecinjele nefaste ale rautatii §i ale pacatelor, cugetare care are ca puncte de plecare §ase motive principale: Intdi gdndeste cum ca pacatul taste o desparpre de la Dumnezeu st nu te lasa sa vezt fa]a si slava lui Dumnezeu...; A doao gdndeste cum ca nice o porunca si [nici] o invalatura a lut Dumnezeu n-at paztt...; A treta gdndeste paguba care p-o prtctnuteste un pacat de moarte...; A patra gdndeste (ca sa edsttgt aceasta sfdnta intrtstare st urdctune a( supra) pacatulut, cat uraste pacatul Preabunul Dumnezeu...; A cincea, adu-f aminte cu lacrami moartea...; A sasia, sa gdndesti [la] nespusa mulpme a bunataplor Mdntuitoriului tau [ca sa] te rusinezi de viclesugul si de nemul$amirea ta.. ,968. Cugetarea la transgresiunile umane provoaca ierarhului rememorarea dureroasa a unei statistici sumbre a faptelor izvorate din rautatea omeneasca, dintre care unele sunt specifice, din nefericire, mai ales romanilor §i in fata carora ia atitudine §i in aceasta scriere, precum §i adesea In predici: f-ai spurcat sufletul si trupul cu curvii, preacurvii, sodomii, soblazne, cu bepi si cu multe mdncari; mdinile tale cu pipairi grozave, cu strdmbatap si cu rapiri, cu ucideri si cu altele; auzurile tale cu cdntece si cu cuvinte spurcate si cu clevetirile celorlalp; ochii tai cu necuvioase vederi si cu semne curvesti; limba cu sudalmi, cu pari si cu clevete la jrapi crestini, cu jur aminte si cu mdrturisiri mincinoase si cu hule, carele le obicinuiesc a le zice oarecare spurcate guri si injura legea, crucea, pravila, preopia, Tainele si acel injricosat nume al lui Dumnezeu. 964 Idem, p. 351. 965 Ibidem. 966 Ibidem. 967 Idem, p. 352. 968 Idem, p. 352-354. 210 Ma minunez, cu adevdrat, de pdgdniia unor draci ca a acestora, cd oameni nu se cade sa le zicem. O, si cum nu cade din ceriu foe si trasnete sd-i arza! Indelung rabda Dumnezeu, asteptdnd pocainfa lor! (...) Alfii iara tnjura sipdrasc (e vorba de delatiuni care conduceau la distrugerea materials §i morala §i chiar la eliminarea fizica a unor oameni, boieri rivali, eel mai adesea - n.n.) si de multe ori bat pre parinpi lor, carii i-au nascut si i- au crescut, pre cari Dumnezeu porunceste sa-i cinstim (...); adevdrat, unit ca acestea nice aid in lume vor procopsi si munca Iadului isi vor mosteni 969. Intre lnva^aturile pentru pocainja ale lui Antim se numara sj aceasta cugetare contemplative menita sainduio§eze §i sa mi§te spre cain^a chiar §i cele mai Tmpietrite inimi: Zi catra sufletul tau: deschide-fi ochii, sufletul meu, ticaloase, sapricepi ce erai mai nainte §i in ce chip te jdcu§i pre urma cu pacatul; ai fast mireasa Celui din nalfime, Ideas Dumnezeului celui viu, vas ales si de mult pre! si scaun adevaratului Solomon, Hristos; erai scaun inielepciunii, sora ingerilor si mostean [mo§tenitor] vesnicii fericiri. Pldnge dara si te tdnguieste, ca nu ai acele vrednicii, ce te-ai intors la cele impotriva, ca s-au facut mireasa lui Dumnezeu curva si preacurva diavolului, lacasul Sfdntului Duh s-au facut pestera tdlharilor, vasul eel ales si curat s-au facut vas stricaciunii, polata [camara] lui Hristos s-au facut tina si putoare porcilor, scaunul lui Dumnezu, seder e pierzarii, sora ingerilor supt ascultarea dracilor [a cazut] si aceasta ce zbura ca o porumbifa la ceriu, sa tdraste ca sarpele pe pdmdnt. Pldnge dar, sufletul mieu, ticaloase si te tdnguieste, socotind multele tale pagube; pldnge, ca pre tine te pldngu ceriurile; pldnge, ca pre tine te tdnguiaste Beserica si top Sfinfii; lacrimeaza, ca ai gresit; pldnge, ca pre tine te pldng Prorocii, mai nainte vazdnd mdniia dreptapi lui Dumnezeu asupra ta; pldnge, ca la tine pldng mai mult lacramile Ieremiei decdt la zidurile Ierusalimului; pldnge, sufletul meu, ticaloase, pdna cdnd vei spala spurcaciunea pacatului tau si sa vii la cinstea ce dentdi 970. Adresarea directa, la persoana a Il-a, catre propria persoana sau catre propriul suflet, este de data veterotestamentara (o folose§te Tndeosebi Sf. David in Psalmi) §i este des Tntalnita in cultul ortodox. Antim compune un adevarat imn de tanguire al sufletului, in care acesta se plange pe sine insusj §i vorbe§te cu sine ca §i cum s-ar privi Tntr-o oglinda. Secvenja este extrem de dureroasa, fiindca se Tntemeiaza pe antiteze frecvente, care compara §i subliniaza dispropoitia enorma Tntre frumusetea nevinovatiei suflete§ti §i decaderea in starea de co§mar a pacatului. Pentru omul aflat Tnca pe acest pamant, realitatile spirituale Tmbraca o forma concreta, fie ca sunt sfinte §i luminoase, fie ca sunt Tntunecate §i malefice. De aceea, avem de-a face cu un „peisaj" ontic, conturatin a§a fel meat, cu posibilitatile noastre de percepere - care nu sunt fine §i subtile din punct de vedere spiritual, ci grosiere - sa putem sa sesizam °9 Idem, p. 252-253. Se pare ca romanii nu prea s-au dezva^at nici astazi de multe din aceste habitudini rele, pe care le semnala, cu indignare indrepta^ita, episcopul Ramnicului, la 1705, si intr-un fel sau altul, ele se perpetueaza la umbra unei morale publice din ce in ce mai laxe. 970 Idem, p. 353-354. 211 distanta uria§a dintre sublimul sfinteniei §i suferinta adanca a pacatului. Amandoua starile sunt - le-am putea numi astfel - extreme, Tntrucat §i beatitudinea la care ajunge omul prin curatire de patimi este negraita, dar §i nefericirea §i durerea provocate de ele este tot negraita. De aceea §i Antim picteaza tristetea pacatului la antipodul fericirii cere§ti a sfinteniei. Starea aceasta de sfintenie, de puritate sufleteasca pe care o descrie el §i a carei pierdere o deplange sufletul care se caie§te de pacate, este pe de o parte starea in care a fost creat omul, conditia lui fireasca, paradisiaca, de care con§tiinta sa nu este deloc straina, iar, pe de alta parte, este starea la care trebuie sa ajunga omul prin pocainta §i prin cultivarea virtutilor. Cu alte cuvinte, omul este provocat sa Tsj reprezinte, in mod realist (in sensul in care trebuie sa considere realitatea sa interioara la modul eel mai serios), ca pe un ecran imens al con§tiintei, starea in care se afla §i diferenja dintre aceasta §i ceea ce ar trebui sa fie el insusj, ceea ce simte ca a fost creat sa fie. Iminenta §i neprevazutul moment al mortii - ca un personaj aflat in culise - confera proportii inca §i mai tragice acestei scene in care s-a derulat propria-i viata §i, mai ales, §i-a contemplat, cu durere, finalitatea ei in moarte spirituala, mai Inainte de moartea fizica. Invatatura lui Antim este ca se cade adese sa ne ispoveduim 971, ca penitentul trebuie sa afle duhovnic iscusit, car ele safie cu evlavie si invafat, spre a-l mdirepta: carturariu si inva$at la dumnezee stile si sfintele pravile si canoane 972, iar nu la cineva mai putin Inva^at, In speran^a ca nu va primi canon, iar apoi, dupa ce va gasi duhovnic bun, pururea la acela sa mearga si nu de la unul la altul sa mearga, negu$atorind Taina...973. Epitimia este de folos, pentru ca, precum un bolnav nu-i foloseste de-s va arata numai boala lui la dohtor, ce sa mdndnce si iarba ce-i va da, asa si pacatosul nu se iarta numai cu ispovedaniia, ce sa faca si canonul ce-i va da duhovnicul lui..914. In ceea ce-i prive§te pe preoti, Antim pretinde ca ace§tia sa nu primeasca hirotesia ca duhovnici inainte de patruzeci de ani §i sa fie virtuosi §i evlaviosj, eruditi §i cinstiti fa^a de •975 oameni Intr-o secven^a secundara a acestei a doua parti a lucrarii de fata, in care se adreseaza preotilor, Antim elaboreaza un chestionar detaliat, pe care ace§tia trebuie sa II foloseasca atunci cand marturisesc §i in care eel ce solicita sa se marturiseasca este interogat cu privire la viata sa spirituala sj morala, daca respecta cele zece porunci §i despre alte posibile pacate sau de moarte sou mai usoare; adeca, de vafi hulit la Dumnezeu sou la Sfinfi, sau la Taine, sau alta hula, sau devafi dat dracului pe cineva, sau au anathemisit pre cineva au viu au mort, sau de au jdcut farmece, sau au aruncat in bobi si in cdrbuni, sau aupuspe a/(ii sa le 971 Idem, p. 355. 972 Ibidem. 973 Idem, p. 356. 974 Ibidem. 975 Cf. Idem, p. 357. 212 facet, sau crede farmecile, sau de poartd pre sine advare (baere), sau face legdturi si alte lucruri diavolesti, carele i sa cade foarte greu sa se canoneascd, pentru ca se leapddd de Dumnzeu cu farmecile si crede pe dracul; sau de iubeste paguba si striedciunea si necinstea altuia; sau vreo greseala ascunsa a vreunui om au scos la iveala, pentru ca sa-l rusineze; sau de nu s-au pazit juramdntul, sau de au fdgaduit vreo mi los tenia si nu o au dat; sau au clevetit oamenii, sau au ascultat cu bucurie pre ceia ce elevetese pre alpi; sau de nu merge la Beserica adese si cu evlavie; sau de nu-siface la casa sa rugaciunea ce i s-ar cuveni sara si dimineala; (...) sau de s-au sfadit si are vrajba cu cineva; sau de vafi scos taina ce-i vafi spus cineva; sau de gdndeste cu dulcea(d lucruri grozave si patimi trupesti; s-au de s-au mdndrit si s-au laudat; sau de batjocoreste pe cei sdraci, (...) sau de-au venit vreun strain cdldtoriu si nu l-aupriimit in casa lui sa se odihneasca; sau gol n-au imbracat; sauflamdnd n-au hranit; sau inchisfiind cineva si n-au mers sa-l vazd si sa-l mdngdie cu cuvdntul si cu fapta... , etc. Este interesanta Tnsa §i declarajia autorului, anume ca a chintesentiat in mod intend onat aceste Tnvataturi, fugind de vorba multd, de vreme ce cunoastem cum ca lenea si grija lumii nu va lasa nici aceste pupne sa le citifi, pricinuind multe pricini depacate 977. Invafatura besericeasca Cinci ani mai tarziu, dupa ce fusese Tnal^at in scaunul mitropolitan, Antim simte nevoia sa completeze manualul alcatuit anterior §i sa urmeze Tnaintasjlor sai, Tntre care §i mitropolitii Varlaam al Moldovei, §tefan §i Teodosie ai Ungrovlahiei, prin redactarea sj tiparirea unei carti de inva^aturi (Inva{atura besericeasca la cele mai trebuincioase si mai de folos pentru invafatura preofilor...), care sa trateze Tndeaproape despre Tndatoririle preotilor, cu explicarea elementelor esentiale ale credintei. Antim Ivireanul scrie find cuprins de frica dumnezeieasca 978, pentru a veni in sprijinul preotilor prea putin Invatati, alcatuind aceasta carte - dupa cum marturise§te In finalul ei - de cdte am socotit ca sunt trebuincioase si de folos 979 §i din concluziile trase de la cei au venit si s-au judecat inaintea noastrd si de cdte am inleles prin oameni cinstili si credinciosi ca se fac intre voi 980, adica, In afara de invataturile §i poruncile obi§nuite, repetate periodic, spre Inteleptirea unor noi generatii, mitropolitul a actualizat cuvintele sale In functie de realitatea practica, ce exista In Jara. 976 Idem, p. 359-360. 977 Idem, p. 359. 978 Idem, p. 366. 979 Idem, p. 382. 980 Ibidem. 213 El considera aceasta lucrare a sa ca pe o masd duhovniceascd jdrd de platd, in loc de blagoslovenie; socotind cum ca, cu aceste pupne invafaturi, vep putea sa va sdturap de lumina cunostinpi si sa ajutorap si pre crestinii cei lipsip 981. (Despre motivul Tnvataturii ca „masa duhovniceasca" vom discuta detaliatin capitolul dedicat Didahii lor) Pentru secerisul mult §i pentru turma mare a Ungrovlahiei nu era Tnsa de ajuns un pastor singur, mdcar ca iaste mare in vrednicie, si de ar fi cat de procopsit intru politie si iscusit intru inva$atura, iard nu poate sa le vaza pe toate, nici sa le stie toate 984, ci era nevoie de preoti, in sprijinul acestuia, care sa fie „organele" lui, ca niste ochi sa vaza toate, ca niste mdini sa lucreze cele trebuincioase si ca niste picioare sa alerge cu mijlocul lor la trebuin$a tuturor 985. Insa eel ce era cu adevarat pastor mare al Ungrovlahiei, nu avea §i „uneltele" pe care le pretindea, la fel de vrednice: Ca intre celelalte scdrbe ce am, de ma rdnesc la inimd, iaste aceasta cea mai grea, de ma intristez si ma mdhnesc mai mult, ca vdz intre preopi miei atdta prostie, atdta neinvdidturd si atdta nedumireald, cat cunosc ca nu putep face vreun ajutoriu sau vreun folos ticdloasei turme. §i pentru acea multd prostie a voastrd si nestiinid la sfdnta carte, m-am indemnat, fiind cuprins de jrica dumnezeiascd, a va instiinla cu aceasta mica cdrticea, carea o am impdrpt in treipdrp 986. Despre starea de decadere a preotimii din acele vremuri nu avertiza numai el, Intrucat „aceasta ignoranja a preotilor nu exista numai In timpul lui Ivireanul, caci cu un secol Inainte de el, un alt mitropolit (Matei al Mirelor) descrie aproape aceeasj stare"987. Starea de incultura a marii mase a societa^ii era destul de grava §i ea afecta, inevitabil aproape, §i grosul paturii preojesji, preopi fiind numai cu putin mai rasariti §i mai educati decat restul oamenilor iliterati. In prima parte se trateaza despre dogmele teologice ca temelie a Intregului cult, dupa cum o arata §i scara acestii cdrticele: 1. Crucea, ce putere are si in ce chip trebuie sa o facem?; 2. Rugdciunea cea domneascd si ce cuprinde in sine.; 3. Mdrturisirea credinpi, cdte aledtuiri are si dintr-insele ce in^e legem?; 4. Cele 7 taini ale Besericii, ce putere si ce dar are fiestecare?; 5. Cele 9 porunci mari ale Besericii, ce ne invaid sa facem?; 6. Zece porunci ale lui Dumnezeu, ca sa cuvine sa le pnem; ca de nu le vom pnea, nu implinim legia.; 7. Daruri ale Duhului Sfdnt, carele sunt si cdte?; 8. Cele 3 bundtdp [virtuti] mari ale bogosloviei [teologiei]. ; 9. Patru bundtdp ale sufletului.; 10. Patru bundtdp ale trupului.; 981 Idem, p. 366. 982 Idem, p. 365. 983 Ibidem. 984 Idem, p. 365-366. 985 Idem, p. 366. 986 Ibidem. 87 Al. Papiu Ilarian, Tezaurul de monumente istorice, I, Bucurejti, 1862 (Matei al Mirelor, Istoria celor petrecute in Jara Romaneasca), p. 327-384, apud. Pr. Stelian Izvoranu, Mitropolitul Antim Ivireanul, sfdtuitor $i indrumator pentru preoft $i duhovnici, in rev. Biserica Ortodoxd Romdna, LXXXIV (1966), nr. 9- 10, p. 972. 214 11. §apte pacate de moarte.; 12. Cele 12 roduri ale milosteniei, carele sunt?; 13. Invafatura pentru ispovedanie.; 14. Alte inva$aturi trebuincioase 988. A doua §i a treaia parte sunt constituite din Invataturi practice. Autorul acestui Tndreptar face comentarii §i ofera explicatii duhovnice§ti la rugaciunea „Tatal nostru", la Crezul niceo-contantinopolitan, marturisit in Biserica Ortodoxa §i la cele §apte Sfinte Taine ale Bisericii. Pentru toate interpretarile care le face, spre o mai u§oara Tn^elegere a acestora, mitropolitul se sprijina pe o solida Tntemeiere scripturistica. invataturile practice au - in afara de invatatura pentru Spovedanie989 -, fiecare, cate noua puncte sj privesc transgresarea limitelor canonice in care pot sa actioneze preotii, in anumite situatii. Astfel, preotii nu au voie sa slujeasca in parohii straine fara aprobarea parohului sau sa cunune oameni straini, a caror adevarata identitate §i istorie nu o cunosc, pentru cd vin mulp din fara Ungureascd si din fara Tur ceased si dintr-alte locuri departate si sa insoara aici si pe la locuri le lor au mueri, sau muerile au bar bap si lasdndu-i aufugit, sau sunt [dupa] a treia cununie si vin aici pentru ca sa ia apatra muiare, sau muiarea sa ia alpatrulea barbat, care lucru iaste curvie si faradelege "°. Antim pretinde ca ace§tia sa aduca scrisoare de marturie de la preotul lor, fara de care sa nu se poata oficia cununia, §i sa jure ei Tn§i ca cele declarate sunt adevarate 991. Aceasta dovede§te „migratia" unei par|i a populatiei cresjin-ortodexe, dinspre Transilvania sau din teritoriile stapanite de Imperiul otoman, spre Jara Romaneasca, fapt ce starnea, in conditiile de atunci, nu de purine ori, dezordine, situate pe care preotii nu §tiau sa o gestioneze. Preotilor nu li se Tngaduie sa desparta pe cei casatoriti, chiar daca ei solicita aceasta, §i nici sa ia bani pentru administrarea Sf Taine, in schimb, au datoria sa-§i educe enoria§ii pentru a participa, fara exceptie, la slujbe, mai ales la sarbatorile mari, zile in care comeitul trebuie sa fie interzis "2. De asemenea, preotii nu au voie sa cuminece pe muribunzii incon§tienti, nici sa se mute la alta biserica, fara incuviintarea arhiereului, iar protopopii nu trebuie sa primeasca preot strain "3, Intrucat vinpreofl si calugari mincinosi [sub aparenta preoteasca], dintr-alte tori, de slujesc ale preopei, inseldnd crestinii "4. Antim permite „extinderea" preotului peste jurisdictia sa, numai In lipsa parohului, pentru intdmplarea morpi 9 5 sau daca s-ar afla omul in cumpana morpi "6, daca este JS8 Opere, p. 368. 89 Despre aceasta lucrare, care nu mai este inclusa in aceasta edi^ie de Opere, nota de subsol de la p. 378 ne informeaza ca „este aproape identica cu aceea inclusa in brosura tiparita la Ramnic in 1705..., mai pu^in rugaciunile, care, de altfel, nu aparjin lui Antim". 990 Idem, p. 378. 991 Cf. Idem, p. 378-379. 992 Cf. Idem, p. 379. 993 Idem, p. 380. 994 Ibidem. 995 Ibidem. 215 solicitat de familia celui bolnav sau adormit, dar interzice cu desavarsjre ca preotii sa „binecuvanteze" fragile de cruce, prin care se fac multe lucruri necuvioase "7. Mitropolitul Ti avertizeaza pe slujitorii altarelor sa nu faca discriminari cu tiganii, care nu erau trata^i la fel ca romanii, ci li se slujea in graba, fara o marturisire §i o cercetare cre§tineasca prealabila, ci de va veni pgan cu pgancd sa se cunune, pdnd nu-i vep iscodi cu tot denadinsul, foarte cu amdruntul pentru toate cele ce opreste pravila, ca si la top ■ ~ ■ 998 crestinn, sa nu-i cununap De asemenea, pentru a evita tulburarile, Tntrucat tiganii erau robi, Antim cere preotilor sa solicite acceptul scris al stapanilor lor, pentru ca mai apoi ace§tia sa nu-i revendice la judecata, nici dinpizmd 9", nici din alte pricini. §i autorul continua, cu o con§tiinta pastorala §i ecumenica deosebita, care 1-ar face remarcat astazi pentru apararea drepturilor omului, afirmand ca pganii inca sunt crestini, botezap in numele Sfintei Troi$e. §i avem datorie, in tot chipul, veri cu ce mijloc s-ar putea, sd-i punem la calea cea crestineasca, ca vom avea sa dam seama inaintea infricosatoriului Judecatoriu pentru sufletele lor si noi, deaca nu vom invaia pentru ddnsii cele ce se cuvin si vol, deaca nu vep face cele ce va poruncim si stdpdnii lor, deaca nu se vor supune dreptdpi si ascultdrii bisericesti 100°. Cel care nu va respecta aceste prevederi canonice §i altele, mentionate de mitropolitul Antim, acela bine sa stie cd-l vom caterisi desdvdrsit (...) pentru ca sa nu-si mai rdpue sufletul cu nestiinta lui si sdpue in osdndd si pre alpi 1001. De§i a avut antecesori in privin^a unor astfel de car^i (Varlaam a scris Cele sapte taine a Besericii, tiparita la Ia§i, in 1644, mitropolitul §tefan, Mistirio sau sacrament sau taine, aparuta in 1651, la Targovi§te, iar mitropolitul Teodosie a dat la tipar Tntai Invataturi crestinesti, pe care Gh. Radovici a imprimat-o la Snagov, in 1700 §i apoi, la Buzau, Invafatura preoplor pe scurt. De sapte taine ale Bisericii, cu drepte dovediri den Pravila Sfinplor Pdrinp, in 1702 1002), §i s-a folosit de acestea, ca sj de vechile Pravile, Antim nu compileaza lucrarile anted oare1003, ci „este original in modul de a lega con^inutul pravilelor de viaja cotidiana, facand o pravila vie, necesara subalternilor sai clerici §i mireni. In alcatuirea lor, el a adoptat cu totul alt plan §i a scos in evident lucruri cu totul noi, ca: atitudinea duhovnicilor fata de imigran^ii ardeleni veniji aici din cauza unirii cu Roma; a grecilor din Constantinopol, refugiati aici de teama turcilor (banuiesc totusj ca nu era vorba numai de greci fugiti din Constantinopol - n.n.), etc.; a indemnat clerul cum sa intocmeasca 996 Ibidem. 997 Idem, p. 381. 998 Ibidem. 999 Ibidem. 1000 Idem, p. 382. 1001 Ibidem. 1002 La acestea s-ar putea adauga existen^a a „multe indemnuri si invataturi pentru preo^i" cuprinse in „manuscrisele slavoromane din secolul al XVI-lea" - cf. Gabriel §trempel, op. cit., p. 206. 1003 cf pr stellan IzvoranU; art; cit ^ p 98i 216 diatele §i foitele de zestre; a poruncit ca fata de tigani, clericii sa aiba aceeasj atitudine ca fata de ceilalti enoriasj, etc., - toate specifice Tntrucatva timpului in care Antim Ivireanul a tinut in drepta carja de arhiereu §i tocmai aceste noutati trezesc interesul §i atentia celor ce le citesc" 1004. Stelian Izvoranu presupune chiar, din modul in care Antim „nu reda totdeauna fidel 1005 textul din pravile sau alte carti, ci omite sau adauga cate ceva" , ca autorul nostru „se 1006 baza pe memorie" , ceea ce presupune o cunoa§tere foarte acrivica a legilor, cat §i a dogmelor biserice§ti §i am mai avut dovezi anterior, pe parcursul lucrarii de fata, ca era un excelent dogmatist §i cunoscator al canoanelor eclesiastice, dar §i ca avea o memorie §i un intelect foarte bine antrenate. Capete de porunca La Tnvataturile practice de mai sus Antim Ivireanul adauga o alta serie, cativa ani mai tarziu, intitulata Capete de porunca la toata ceata besericeasca, pentru ca sa pazeasca fiestecarele dinpreofi si din diaconi, deplin si cu cinste, datoriia hotarului sau 1007. Suntem in anul 1714 §i mitropolitul, probabil, 1-a Tnduplecat pe noul domn al Jarii Romane§ti, §tefan Cantacuzino, sa scuteasca membrii clerului de plata birurilor: acesta, aducdndu-sd de cucerie, au mdntuit cu hrisov domnesc toata data preo{easca de sarcina darilor ce da de rand cu jam 1008. In consecinta, pentru acest gest binevoitor al voievodului, primul lucru pe care Tl anunta Antim ca Tl au preotii de Tndeplinit, este de a face rugaciuni pentru domnitor §i familia lui. Cinul preotesc are datoria sa Idcuip, dupd cum zice David, in casa Domnului, in toate zilele viefii voastre si sa cercetap Beserica cea Sfdntd a Lui, cdntdnd rdnduitele slujbe, cu toata socotinla si nevoin^a, si fdcdnd jdrtva ceafdrd de sdnge cu fried si cu inima umilita, pentru ca sa Se arate induratoriul Dumnezeu Milostiv sipolitiei si norodului 1009. Insa, in mod special, Antim pretinde ca preotii sa slujeasca fiestecarele cate un sdrindar [40 de Liturghii] pentru domn si pentru toata boierimea si pentru toata lara, dupd cum scrie Hrisovul eel domnesc, Tncepand de la Duminica Thomei 101° §i Tnca, in zilele 1004 Ibidem. 1005 Ibidem. 1006 Ibidem. 1007 Opere, p. 387. 1008 Idem, p. 388. 1009 Ibidem. 1010 Ibidem. 217 sarbatoririi Sfantului Intaiului Mucenic §tefan (27 decembrie §i 2 august), patronul domnitorului, sa se faca Liturghii in care sa se Triage rugaciuni in mod aparte pentru domn. Insa aceasta noua prevedere nu era lipsita de pericole, pe care mitropolitul le anticipeaza, anume ca sa existe oameni, care sa vrea sa se preo^easca numai pentru ca sa scape de corvoada acelor dari de care cinul preojesc era acum liber. Pentru aceasta, Antim hotara§te masuri mai stricte pentru selectarea candidatilor la preotie. In primul rand, cine va vrea de acum inainte din mireni ca sa se sue la aceasta stepend a preopei, de nu va merge fiestecarele la arhiereul sau sa saza un an incheiat, iar carele vafi om procopsit si mai mva^at, jumatate de an, sa inve^e toata rdnduiala preopei, dupd cum o pohteste dreptatea si porunceste Sfdnta Beserica, sa nu sa ispiteasca nici cu un mijloc ca va cdstiga preopia... 1011. Astfel, mitropolitul decide ca eel ce vrea sa devina preot, sa faca un „stagiu" de un an pe langa episcopul locului, lucru ce i-ar fi descurajat probabil pe multi la a mai ravni la aceasta demnitate, fara sa aiba chemare, Tntrucat era nevoie sa locuiasca departe de casa §i sa faca un efort mult mai mare pentru a-§i Tnsusj cele necesare. Autorul avertizeaza §i asupra unei situatii care este interesanta pentru noi astazi: Vazdnd cineva capreopi nu dau bir si va vrea cu vreun mijloc sa se preoieasca au cu mite, au prin fagadueli, au prin mijlocul vreunul boiar de cinste, pentru ca sa saza in pace la mosia lui fara norie [enorie, parohie], sa-i fie in stiinia ca se va pune la bir in rdndul laranilor 1012, ceea ce Tnseamna ca existau preo^i fara parohie, care slujeau exclusiv pentru un boier sj familia lui. Mitropolitul atenjioneaza sj asupra conduitei irepro§abile pe care trebuie sa o aiba preo^ii §i diaconii: Poruncim voao, preofilor si diaconilor, sa nu va amestecap in lucruri mirenesti, adecd in mdrturiseli mincinoase, ficlene si cu voi veghiiate, in juramdnturi, in chezasii si intr-altele asmenea ca acestia... (...) Vericine din preop si din diaconi sa va inielege ca nu-si poartd cinstea preopei cum sa cade, ci va umbla pre la cdrciume si va umbla beat, acela bine sa stie ca dupd intdia si a doao invaldturd, sa va lipsi de tot darul preopei si sa va pune in rdndus laranilor la bir 1013. Amenin^area cu caterisirea era valabila chiar §i numai daca un preot Tndraznea sa vdnza vin la casa lui sau sdpue pe preoteasa lui sa vdnza vin saupe slujnica lui 1014. Conditiile in care se decidea hirotonirea unui preot nou Tntr-un sat, pretindeau ca sa nu se Tntample aceasta, pdnd nu vor veni cinci sdteni sa mdrturiseascd cu juramdnt cum ca n-au preot 1015. Antim reglementeaza §i ca prevederile stabilite in Invd(dtura de la 1710 §i in aceste Capete de poruncd, sa fie cunoscute neaparat §i respectate de catre to^i preotii (Tntrucat 1011 Idem, p. 389. 1012 Ibidem. 1013 Ibidem. 1014 Idem, p. 390. 1015 Ibidem. 218 aceste carti se dadusera in dar), sub amenintarea caterisirii §i a Tntoarcerii la plata birurilor1016. Ultimele invataturi ale lui Antim privesc alcatuirea unor acte pe care preotii, ca singurii cunoscatori de carte §i in calitate de garanji spirituali, erau solicitati sa le faca, anume a diatelor (a testamentelor) §i a foilor dotale. Antim le ofera modele scrise ale acestor acte, un fel de predecesoare ale formularelor de astazi, pe care, daca le urmau, preotii nu mai aveau decat sa le completeze in functie de caz, stipuland - intre altele -, ca, in cazul testamentelor, preotii sa nu accepte sa le intocmeasca, daca observa ca cei aflaji pe patul de moarte i§i exclud rudele din cauza invidiei sj a ranchiunii pastrate acestora, ci sa insiste ca rudele sa T§i primeasca partea lor de mo§tenire, dupa lege1017 - trebuie sa fi fost un obicei foarte extins acesta, din moment ce mitropolitul insista asupra lui. In cazul casatoriei §i al Tntocmirii actelor care sa probeze zestrea pe care a primit-o femeia de la parin^i ei, iara§i existau prevederi aparte, dar e interesant ca in cazul mortii acesteia fara a avea copii, barbatul nu avea voie sa beneficieze decat de o treime din aceasta zestre (Tnainte, zice Antim: el, dupa porunca Pravilei, alta parte n-are sa ia zestrele muerii sale, fara numai asternutul 1018), restul Tntorcandu-se la rudele ei 1019. Mai mult decat atat, „in materie matrimoniala sj succesorala, intalnim elemente noi (fata de pravilele mai vechi - n.n.). De exemplu, barbatul supravi etui tor mo§tene§te a treia parte din zestrea femeii, atunci cand vine in concurenta cu ascendenti §i colaterali. Pentru prima oara acum se recunoa§te in legislatia scrisa un drept al barbatului supravi etui tor femeii (care, dupa cum amintea §i Antim, nu avusese mai inainte dreptul decat la „a§ternut" - n.n.), lucru ce dovede§te un pregres al legiuirilor de atunci"1020. In Occident, barbatul a beneficiat pana tarziu, in secolul al XlX-lea, de averea pe care o aducea femeia, chiar sj dupa moartea ei sau in cazul unui divort (in societatea anglicana, spre exemplu), ea sau rudele ei nemaiputand sa reclame nimic din aceasta avere. Din acest punct de vedere, pravilele romane§ti - §i rasaritene, In general -, par mai „democratice" decat cele apusene. Antim interzice casatoriile mixte, Intre tigani §i romani, din cauza ca societatea, la acea data, se scandaliza de aceste lucruri §i din cauza ca, dupa cate intelegem, prin acest fel de casatorie tiganii nu deveneau liberi, insa romanii deveneau robi1021 §i mai stabile§te ca acel obiceaiu rau ce au unit, de trag fetele oamenilor de fug cu ddnsele, fara stirea pdrinplor, unile cu voia lor, altele fara voia lor, apoi pe urmd pun mijlocitori de-i iarta pdrinpi, pe unit ca aceia sa nu-i cununafi, nici la Beserica sd-i priimip si sa aiba voie 1016 Cf. Ibidem. 1017 Idem, p. 391. 1018 Idem, p. 393-394. 1019 Idem, p. 393. Em. Em. Savoiu, „Capetele de porunca" ale lui Antim Ivireanul, in rev. Biserica Ortodoxa Romana, LXXXIV (1966), nr. 9-10, p. 999. 1021 Cf. Opere, p. 394. 219 protopopul sa globeasca pre fata cu bani 200, iard pre fecior sa-l globeasca vorniceii cu bani 400. §i pdna nu va merge la arhiereul lui sa ceara ertaciune si sa-i faca ravas de cununie, sa nu fie priimit 1022. Antim Ivireanul a avut §i un rol semnificativ in stabilirea legislajiei romane§ti, Tntrucat „Capete de porunca constituie un izvor al dreptului scris vechi romanesc. Desj nu a fost promulgate de vreo autoritate domneasca, totusj, prin faptul ca obliga pe preoji sa respecte dispozitiunile ei la Tntocmirea unor acte civile (testamente §i foi dotale), ea a avut o Tndelungata aplica^ie juridica... (...) Capete de porunca, dupa cum reiese dintr-o circulara a Arhiepiscopiei Ungrovlahiei catre preoti, a devenit cu timpul o legiuire juridica. Dupa 1714, in Tara Romaneasca erau patru norme juridice care se utilizau: dreptul roman-bizantin, obiceiul pamdntului, Indreptarea legii §i Capete de porunca"1023 . Gabriel §trempel este convins ca „Antim imprima aceasta comunicare directa in scrierile sale consacrate ridicarii dogmatice §i practice a preotilor. §i acestea, scrierile, au avut o asemenea difuzare §i au fost utilizate atat de intens, meat au fost retiparite - unele fara numele lui - §i dupa moartea sa, fara sa-§i puna problema urmasji sai ca erau scrierile unui eretic §i vrajitor..."1024 Din aceste lucrari am facut cuno§tinta, prin urmare, cu Antim „legiuitorul", cu autorul unor reglementari sau pravile care aveau rolul sa puna ordine in viata Bisericii, atat a preotilor, cat §i a mirenilor, Tnsa valoarea literara a acestor scrieri care au, pe alocuri, §i un pronunjat caracter legislativ - atat din punct de vedere eclasiastic, cat §i laic -, nu este deloc neglijabila, deoarece chiar §i „dispozitiunile canonice §i de drept laic (sunt) turnate Tntr-o frumoasa limba literara"1025, clara, simpla §i cursiva. III. 3. CHIPURILE VECHIULUI §1 NOULUI TESTAMENT Aceasta opera, pe care ne-am propus sa o discutam in capitolul de fata, este unica in literatura romana §i printre putinele de acest gen din literatura universale. Titlul complet suna astfel: Chipurile Vechiului si Noului Testament, adeca obrazele oamenilor celor vestip ce se afld in „Sfdnta Scriptura", in „Biblie" si in „Evanghelie" si adunare pre scurt istoriilor celor ce s-au facut pe vremea lor, adeverind a fiestecdruiia viafa si faptele atat a celora ce au viepiit cu viata buna, cat si a celora ce au viepiit cu viata necuvioasa, incepdnd de la Adam si pogordnd pdna la Hristos, acum intdi intr-acest chip aledtuitd si asdzatd, prin 1022 Ibidem. 1023 Em. Em. Savom, art. cit., p. 999. 1024 Gabriel §trempel, op. cit, p. 206. 1025 Idem, p. 997. 220 multd nevoinla si osteneala preasfinptului mitropolit al Ungrovlahiei chir Antim Ivireanul si inchinatd cu cucerie, spre semn de dragoste adevdratd, prealuminatului si mdl{atului marelui domn si obldduitoriu a toatd Tara Rumdneascd, Ion Constandin Brdncoveanul Basarab Voevod. Dat in vestitul oras al Tdrgovistei, la anul de la zidirea lumii 7217 (1709), mesep, iulie, 1 1026. Antim Ivireanul ofera, prin aceasta carte, o proba de virtuozitate ca pictor, cronicar §i poet, Tntr-o Tngemanare unica a unor virtuti artistice deosebite. Ipostaza de cronicar este, in acest caz, cea mai importanta pentru noi, pentru ca intalnim aici, in aceasta opera, „un alt Antim"1027, scriind din perspective diacronica §i cu o Tndemanare narativa remarcabila. Aceasta ipostaza este singulara Tntre lucrarile ie§ite de sub pana sa. Didahiile, spre exemplu, vor excela printr-o retorica fastuoasa sj prin lirismul lor interior neintrecut, dar nu vor urmari sa devina memorabile prin excelenja narativa, fragmentele de acest gen fund extrem de pujine in predici §i con^inand o povestire numai in nuce. Dimpotriva, Chipurile Vechiului $i Noului Testament, ne vorbesc despre virtutile de cronicar ale lui Antim §i despre preocuparile sale in legatura cu istoria §i cultura universale. In consecin^a, chiar daca se dovede§te ca acel manuscris ce compila cronici valahe, alcatuind o istorie a Jarii Romane§ti, care i s-a atribuit la un moment dat lui Antim, nu ii apar|ine, in schimb, aceasta opera - §i capodopera a miniaturisticii romanesji - probeaza cu prisosin^a interesul pe care 1-a manifestat Antim pentru studiul istoriei. Chipurile Vechiului si Noului Testament sunt o cronica In rezumat a istoriei universale, de la creearea lumii pana la inceputurile erei creatine, insistand asupra istoriei poporului ales, pentru a a§eza In prim-plan pronia lui Dumnezeu fa^a de neamul omenesc. Inainte de a intra in substanja a acestei lucrari, autorul a amplasat intru inceput traditional el e versuri la sterna, „printre cele mai izbutite, daca nu chiar cele mai izbutite din cate s-au compus pana la Antim"1028, §i dedica^ia catre domnitorul t^rii, Constantin Brancoveanu, caruia ii inchina cartea. Ambele texte - atat versurile, cat §i dedicatia - con^in idei interesante de remarcat sj nu vom trece peste ele cu u^urin^a. Versurile la sterna se constituie, in acelasj timp, intr-un pasaj introductiv al acestei lucrari, parafrazand creatia lumii §i a omului dupa Sfanta Scriptura, nu numai cu o mare acuratete dogmatica, dar §i cu foarte mult talent artistic §i poetic. Vom reproduce §i noi aceste versuri pentru edificare: Fdcut-au Domnul Dumnezeu toate din nefiinid §i infiinld le-au adus cu multd biruinid. §i dupa aceia au zidit, ludndpdmdnt si tind Pre omul eel dintdi, Adam, fdrd cuvdnt de vind. Dupa asemdnarea Safdcu-i inchipuire Sufldnd asupra fefii lui si duh de viepiire. 1026 Opere, p. 241. 1027 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. Ill, op. cit, p. 476. 1028 Gabriel §trempel, op. cit., p. 225. 221 Addugdnd din coasta lui, face, cu socotinja, Pre Eva, ddndu-i ajutoriu spre buna lacuinfa. Si dintr-acestia amdndoi mulp oameni sa ndscurd Precum se vede luminat de-a rdndul din „ Scriptura ". Oameni alesi si minunap, vestip infapte bune, Traindin blagocestie, precum „ Scriptura" spune. Si de la acedia, de la top, luo asemdnare Si iubitoriul de Hristos, intru credinfa tare, Prealuminatul Constandin din vifa Basarabd, Stdpdnul Jarii Rumdnesti, mulp ani sa aibd, Care la sine adundflorile bundtdpi Si cu credinfa defaimd caile strdmbdtdpi 1029. Este cat se poate de evident faptul ca, pentru Tnceputul secolului al XVIII-lea sj pentru un ierarh de origine georgiana, aceste versuri sunt chiar splendide. Ele rezuma atat un Tnceput pe care lucrarea in sine nu 1-a avut in vedere, §i anume, istoria creatiei universului §i a omului, cat §i continutul lucrarii §i scopul ei, acela de a-1 a§eza pe domnitorul tarii, Brancoveanu, in fata unei galerii exceptional de personality ale lumii vechi, oferindu-i modele de urmatin acei „oameni ale§i §i minunati, vestiti in fapte bune"1030. Antim ofera, prin intermediul acestor versuri, o inhere in lectura operei sale §i - dupa cum am afirmat - o introducere referitoare la sorgintea universului, pe care lucrarea in sine nu o contine. In consecinta, jumatate din aceste versuri sunt un recurs la teologia cre§tina cu privire la crearea lumii de catre Dumnezeu, „ex nihilo", atat a lumii spirituale, cat §i a celei materiale, create Tncununata printr-un act special al Creatorului, prin care 1-a facut pe om El Tnsu§i, „luand pamant §i tina" §i daruindu-i chip „dupa asemanarea Sa.../ Sufland asupra fetii lui §i duh de vietuire", adica facandu-1, dupa cum afirma Sfintii Parinti, un univers mare intr-un univers mic - idee Tntalnita adesea in predici, exprimata fie explicit, fie ca o parafraza larga. Toate aspectele avute in vedere de Antim urmaresc cu fidelitate referatul biblic al capitolelor introductive din Geneza, cu exceptia detaliului dogmatic al creatiei „ex nihilo", care nu este precizat in aceasta prima carte a Pentateuhului, ci in II Macabei 7, 28, dar care a fost pus In lumina In traditia Bisericii, Inca din zorii cre§tinismului. De altfel, cartile Macabeilor vor fi des utilizate, in aceasta lucrare, de Antim, mai ales spre sfarsjtul ei. Dupa zidirea „omului eel dintai, Adam, fara cuvant de vina", urmarind mai departe referatul Genezei, Antim relateaza cum Dumnezeu a creat prima femeie din coasta lui Adam, preinchipuind, dupa cum autorul va preciza putin mai tarziu, na§terea Bisericii din 1029 Opere, p. 241-242. 1030 Aceasta atitudine nu este una neobisnuita pentru crestinul ortodox, chiar pentru eel mai simplu, intrucat omul obisnuit se confrunta cu acesta experien^a a „punerii fa^a in fa^a" cu Drep^ii si cu pacatosii, spre recunoasterea de sine, in fiecare an, in Postul Mare, ascultand Canonul eel mare al Sfantului Andrei Criteanul. 222 coasta lui Hristos, pe Cruce, §i cum din aceasta pereche primordiala s-au nascut oamenii care au populat ulterior pamantul. Zidirea lumii „cu multa biruinta" parafrazeaza, credem, afirmatia ca toate cate au fost facute de Dumnezeu „erau bune foarte" (Fac. 1, 31). Versurile finale sunt un preambul al dedica^iei catre domnitorul Tarii Romane§ti, in care este laudata credin^a acestuia. Dedicajia insasj este conceputa Tntr-o maiestrita limba romana, de o rara elegan^a, cursivitate sj frumusete. Aici, Antim precizeaza, dintru inceput, ca recuno§tin^a §i multumirea pot cunoa§te multe feluri de manifestare §i ca el insusj dore§te ca, in afara de mul$emita cea adevdratd care se face din inima cea cdlduroasd prin cuvdnt 1031 §i de rugaciunea obi§nuita pentru domnitor, sa T§i arate recuno§tinta - In mod prisositor, am zice noi - §i printr-un dar deosebit: sunt datoriu nu numai sa ma rog lui Dumnezeu, pentru fericita sdndtate si buna intdrire intru luminat scaunul mdriei-tale, ce si veri cu ce alt mijloc asiputea sa ma ardt cdtrd mdriia-ta muliemitoriu si voitoriu de bine, atdta la cele sufletesti, cat si la cele trupesti. Drept aceia am vrut, cu iubire de osteneald, de am adunat si am insemnat intru aceasta cdrticea chipurile si obrazele tuturor strdmosilor nostri anume carele din carele sa trage, pre cum sa povestesc in Sfdnta si dumnezeiasca Scripturd, in cea veche si in cea noao, si ca un dar mic si mare sa o aduc crestinestii stdpdniri a indlpmii tale, mic pentru statul ei, de vreme ce pre scurt si cu pupne cuvinte inchiiae toatd rodoslovia de la Adam pdnd la Hristos; mare iard pentru gdndul, cdci intru aceasta rodoslovie sa cuprind obraze de oameni mari si minunap, proroci, drepp si impdrap, a cdrora rdvnitor fierbinte esti indlpmea-ta si o oglindd curatd prin mijlocul a cdreiia poate sa vazd fiestecarele toate bundtdple acelor fericip bdrbap 1032. Autorul remarca, patruns de sinful artistic, dar §i cu multa finete psihologica, faptul ca un text rezumativ, Tnsotit de portrete sugestive, care sa ilustreze cele scrise, este mult mai u§or de memorat: acele ce infelegem prin auz si prin cetaniia a multor zile, cu vederia chipurilor celor insemnate si cu cetaniia pove stir ei lor pre scurt, mai mult ne incredinidm si mai pre lesne intru pomenire le putem pdzi 1033. Capacitatea de vizualizare a lui Antim era foarte pronun^ata §i pe aceasta calitate miza in mare masura §i atunci cand i§i rostea predicile, intrucat foarte multe dintre acestea au - vom vedea curand - o mare calitate picturala, o plasticitate cu totul aparte. Dedicarea acestei car|i lui Constantin Brancoveanu nu este Tntamplatoare, ci are ca motiv, in con§tiinta autorului, virtutile cre§tine§ti ale domnitorului, care insup ai odrdslit ca o odrasld cu strdluciri de aur si ai inflorit ca o floare cu bun miros, pdzitd cu mila lui Dumnezeu, nevestejitd pdnd acum si sa va pdzi si de acum inainte kata diadohin pentru multele si nenumdratele facer i de bine 1034. 1031 Opere, p. 242. 1032 Ibidem. 1033 Idem, p. 243. 1034 Ibidem. 223 Voievodul este numit coroana tuturor domnilor 1035 - §i, daca ne uitam in istorie, la domnitorii care i-au precedetat, mitropolitul nu era departe de adevar, putandu-se afla un termen de comparatie doar cu Neagoe Basarab sau Matei Basarab, Tntre voievozii Jarii Romanesji ce au stralucit Tndesebi prin credin^a lor §i iubirea pentru cultura. §i, privind faptele retrospectiv, nu ni se pare ca autorul exagereaza nici atunci cand afirma despre Brancoveanu: ca un maslin roditoriu, ce esti sadit in casa Domnului, intinzi spre top ramurile cele nevestejite ale milosteniei si facliia crestinescului tau suflet spre faptele cele bune si dumnezeiesti, pururea aprinsa cufocul credinpi si a dragostei cei fierbinte si pusa in sfesnic pentru ca sa lumineze tuturor celor ce sunt intru intunerecul scdrbelor. §i precum intr-o grddina impardteascd, cu multe podoabe sa afla multe si de multe feliuri flori, carele veselesc cu mirosul toate simpirile celor ce s-apropie, asa si chipul eel de Dumnezeu impodobit al inalpmii-tale iaste plin si impodobit cu multe daruri si bunatap si pociu zice cum ca, ca alt Pariv indianesc, carele cu puteria lui cea tragatoare, trage la sine toate materiile, sau ca alt izvor sin Scotusa ce inchiaga toate vasale cele stricate, asa si bldndelele mdrei-tale trage pre top cdtrd sine si-i inchiaga cu mdngdiare si tdmdduieste a flestecdrua scdrba inimii si supdrarea lipsii cu indurarea 1036. Comparatiile sunt pline de inedit pentru cititorul postmodern §i au o evidenta mireasma orientala cu care noi nu mai suntem familiari astazi. Cu atat mai mult sunt, Tnsa, pline de savoare, mai ales ca surprind prin nea§teptata conexiune §i prin stranietatea termenilor de comparable. Constantin Brancoveanu este considerat o adevarata „icoana" a virtutilor1037, acesta impropriindu-sj toate calitatile care se cer de la un cre§tin, virtuti Tncununate cu smerenia, pe care a inva^at-o de la dulcele mieu Iisus 1038, spune Antim, ca decdt te-au marit Dumnezeu si te-au inal$at in cinste si in stapdnire, cu atat mai vdrtos te smeresti cu duhul 1039. Dedica^ia se Tncheie printr-o noua comparable, care le lasa in umbra pe cele anteroare, a lui Constantin Brancoveanu cu Sfantul Constantin eel Mare, §i printr-o scurta rugaciune prin care smeritul mitropolit al Ungrovlahiei Antim Ivireanul 1040 implora ajutorul lui Dumnezeu pentru a-1 sprijini pe domnitorul tarii. In copia realizata de popa Flor §i care se afla la Biblioteca Academiei din Bucure§ti, versurile la sterna §i dedicatia lipsesc, fund Tnlocuite de o istorisire despre primele §ase zile ale creatiei, in care Dumnezeu a facut cerul sj pamantul §i toate fapturile.1041 Intrucat aceasta nu se afla in originalul conservat la Kiev, concluzia nu poate fi decat ca este vorba de un adaos, care apar^ine, evident, copistului. 1035 Ibidem. 1036 Ibidem. 1037 Cf. Idem, p. 243-244 1038 Idem, p. 244. 1039 Ibidem. 1040 Ibidem. 1041 ibidem. Cf. Gabriel §trempel, op. cit., p. 232 §i Opere, p. 244-246, nota 1. 224 in consecinta, nu vom spune mai multe cuvinte despre acest text, deoarece nu Ti par^ine lui Antim, macar ca el apare in cele doua copii ramase in Jara, ale acestei opere. Chipurile Vechiului si Noului Testament debuteaza printr-o Povestire pre scurt pentru zidirea lui Adam §i continua cu prezentarea lapidara - in comparable cu imensitatea materiei - a istoriei lumii pana la Hristos, insistand asupra unor personality sau evenimente care au fost cruciale in destinul omenirii. Debutul acestei opere este ex abrupto, Antim procedand la istorisirea sa de la ziua a §asea a Genezei, de la crearea omului §i urmand referatului biblic, Tntr-o propose destul de mare, cu unele adaugiri §i detalii preluate de la diferi^i Paring sau istoriei care au cunoscut tradi^ia iudaica Tndeaproape sau poate chiar §i car^i apocrife asupra carora nu §tim ce criterii de delimitare a adevarului de fals a aplicat Antim. Uneori se declara el Tnsu§i sceptic - de§i comentariile personale nu sunt foarte numeroase de-a lungul acestei lucrari. Aceasta cronica a istoriei lumii pana la Hristos §i, in particular, a poporului iudeu din care, dupa mama, a rasarit Mantuitorul neamului omenesc, Tncepe - dupa cum am enunjat deja - cu o relatare despre creajia primilor oameni, Sf. Protoparinti Adam §i Eva, autorul fund interesat, in mod preponderent, de aspectul istoric al lucrurlor, fara a neglija Tnsa cu totul nici profilul lor spiritual: Adam s-au zidit si s-au insuflept la locul Damascului, precum zic unii. §i dupa aceia l-au mutat Dumnezeu in Gradina desfafarii (dintru care iese rdu si sa imparte in 4 incepaturi: numele unuia este Fison; acesta incungiura tot pamdntul Evilat. Numele celui de-al doilea este Gheon; acesta incungiura tot pamdntul Ethiopiei. Raul al treilea este Tigru; acesta merge in preajma Asiriilor; si rdul al patrulea este Eufrat). §i adormi Dumnezeu pre Adam si luo o coastd dintr-ale lui si fdcu pre muiare, pre care, vdzdnd-o Adam, ii puse numele ei Eva, inchipuind cu prorocie pe Hristos si Beserica [cf . Efeseni 5, 32], precum si la celialalte zidiri ale lui Dumnezeu au dat cu prorocie numiri la toate. §i plecdndu-se Adam cuvintelor Evei, au mdncat din roada ce i-au poruncit Dumnezeu sa nu mdndnce. §i pentru rusinea goldtdpi lor, cusurd foi de smochin si-si acoperira golatatea, pre carii blestemdndu-i Dumnezeu, ii goni din Raiupre amdndoi. §i au pus Dumnezeu inaintea usii Raiului heruvimi si sabiia cea de para 1042. Din aceasta relatare, doar amanuntul asupra aducerii Tntru existenja a primului om in zona Damascului nu face parte din Sfanta Scriptura §i este o interpolare a unei traditii mai vechi, probabil. Se remarca u^urin^a cu care Antim rezuma referatul biblic, cu o cursivitate §i frumusete a expresiei care nu este cu nimic inferioara marilor cronicari ai tari. §i, pentru a fi §i mai convingatori, nu ne vom opri aici cu exemplele, ci, pe masura ce vom descoperi §i vom comenta diferite aspecte ale textului antimian, vom puncta sj asupra acestei calitati indiscutabile a scrisului sau. Antim intercaleaza in text, uneori, §i istorisiri apocrife - desj el Tnsusj se pronunja cu scepticism asupra validitatii unora dintre aceste informal -, cum este §i aceasta despre 1042 Opere, p. 244-245. 225 evenimentele care ar fi insert moartea lui Adam §i despre lemnul Crucii: Pre acest Sith, zic unii, cum ca l-au trimis Adam, cdnd s-au bolndvit, sd meargd in Raiu, sd-i aducd din lemnul viefii; dard nu i s-au dat voe, ci numai i-au dat ingerul lemn de finic [1043]. Si cdnd s-au intors inapoi, au gdsit pre Adam mort si au sddit lemnul acela la mormdntul lui Adam, de spre cap, carele s-au fdcut copaci mare. Si dupd aceia, zic istoriile, sd-lfi pus Solomon la lucrul curplor lui ce au fdcut, pre carele zic sd Sefi rdstignit si Hristos. (lard eu nu o pu sd fie aceasta adevdratd) 1044. Aceasta istorie are mai multe puncte comune cu un text apocrif despre viaja Sf. Protoparinti Adam sj Eva, care deriva din traditia scrisa iudaica, dar §i din folclorul iudaic, la care s-au adaugat interference din partea unor secte §i grupari eretice, desparfite de Biserica, printre care sj bogomilii1045. Aceasta legenda apocrifica - care are mai multe variante, dintre care Antim a folosit, dupa toate probabilitatile, desj cu precautie, finalul uneia dintre aceste variante - se pare ca „a circulat de timpuriu la noi sj a dat na§tere unei poeme populare cu numele de Cuvdntul lui Adam sau, in Ardeal, Versul lui Adam"1046 . Antim putea, prin urmare, sa o fi cunoscut §i din folclorul romanesc, dar Tnclinam sa credem ca alte izvoare, scrise, au fost sursa acestei relatari. Observam ca Antim procedeaza cu obiectivitate §tiintifica - Tnjeleasa Tntr-un sens apropiat de eel contemporan - la selectarea §i reproducerea izvoarelor sale, oferind date asupra unor evenimente foarte Tndepartate din perspective cronologica, din toate lucrarile pe care le are la dispozitie, cu rezervele de rigoare in unele cazuri. Desigur, informatia de baza se afla in Sfanta Scriptura, dar autorul nostru nu pregeta sa ofere detalii suprastructurate, acolo unde le poate afla. Antim insereaza sj interpretari dogmatice in cronica sa - desj nu foarte des - cum este cea despre pacatul Tn§eptit al lui Cain, pe care 1-a comis prin uciderea fratelui sau: Si mdcar cdfu infruntat de Dumnezeu, iard ineds tot au omordt pe frate-sdu, Ave I, gresind cu aceasta mseptit: intdi, ca n-au adus jdrtvd dreaptd lui Dumnezeu; a dooa, ca au zavistuit pre frate-sdu; a treia, ca l-au viclenit; a patra, ca l-au omordt; a cincea, ca au spurcat 1043 Ramura de finic (palmier) reprezinta, atat in tradi^ia iudaica, cat §i in cea crejtina, credin^a in biruina lui Mesia-Hristos, in inviere §i nemurire. In religia iudaica, la Sarbatoarea Corturilor - care avea o semnifica^ie mesianica in tradi^ia iudaica - se intrebuin^au ramunle de finic. In Apocalipsa (7, 9), Mucenicii poarta in maini ramuri de finic. Aceasta ramura de finic este, de asemenea, tot in crestinism, simbolul faptelor bune. In Pastorul lui Herma, Ingerul Domnului incununeaza pe Sfin^i prin cununi impletite din ramuri de finic. Cununa (sau coroana) este si ea un simbol al lui Hristos si al credin^ei in nemurire. Ramurile de finic purtate in maini semnifica slava celor alesi. Ca simboluri ale incununarii cu slava si ale faptelor bune, le regasim si la Sf. Paring, precum Sf. Metodiu de Olimp sau Sf. Efrem Sirul (in Imnele Paradisului). Simbolismul acestor ramuri are, prin urmare, un pronun^at sens eshatologic. - Cf. Jean Danielou, Simbolurile creatine primitive, traducere in limba romana de Anca Opric si Eugenia Arjoca Ieremia, Ed. Amarcord, Timisoara, 1998, p. 7-25. 1044 Opere, p. 246-247. Cf. N. A. Gheorghiu, Mitropolitul Antim Ivireanul ,p cdrfile populare, in rev. Biserica Ortodoxa Romana, LVII (1939), nr. 5-6, p. 322-325. 1046 Idem, p. 322. 226 pdmdntul cu vdrsarea sdngelui frdpni-sdu; a sasia, cd au tdgdduit cu obrdznicie lui Dumnezeu; a saptea, cd nu s-au edit. §i drept aceia fu pedepsit inseptit. Iar dupd blestemul lui Dumnezeu fu pre pdmdnt rdtdcitor si nestatornic. Facer ea, cap 4 1047. Autorul Ti atribuie - dintr-o sursa iudaica, spune el - Sfantului Enos, realizarea primelor icoane (zic jidovii cum cd acesta sdfie izvodit chipuri intru cinstea lui Dumnezeu, pentru ca sd nu se leneveascd oamenii a sd inchina si a cinsti pre Dumnezeu, precum in vremile de acum pnem noi crestinii Sfintele Icoane 1048), iar Sfantului Enoh Ti atribuie descoperirea literelor §i inventarea scrisului, in conformitate cu Epistola soborniceascd a Sf. Ap. Iuda 1, 14-15 (precum scrie in poslaniia Iudei 1049). Autorul acestei cronici de la Tntemeierea lumii pana la Hristos nu compileaza surse istorice §i eclesiastice, fara a avea, uneori, §i o atitudine obiectiva in privinta celor relatate §i se Tntampla chiar ca acestea sa fie comentate §i dezbatute, ca in exemplul urmator, in care sunt a§ezate fata in fata informatiile oferite de Septuaginta cu privire la anii vietii lui Matusalem (Mathusala) §i pe cele oferite de alti Sfinti Parinti, precum Fericitul Ieronim: Pentru anii lui Mathusala multe pdreri sunt. Pentru cd dupd tocmirea celor 70 de tdlcuitori [1050], zic unii, cum cd au trait dupd Potop ani 14, mdcar cd in corabie nu se vede nicdieri sd fi fast, nici sd pomeneste undeva sd se fi mutat, ca Enoh. lard Ieronim zice cd au murit atuncea, in vremea Potopului; pentru cd zice cd au trait, inintea lui Lameh, ani 188 si Lameh, inaintea lui Noe, ani 181 si Noe inaintea Potopului, ani 600. §i intr-acest gdnd, al lui Ieronim, sd potrivesc top (probabil, „toti" Sfintii Parinti, sau o mare majoritate - n.n.); 1047 Opere, p. 247. 1048 Idem, p. 248-249. 1049 Idem, p. 249. 1050 In ceea ce priveste Septuaginta, Biserica Ortodoxa considers ca ea a fost redactata prin traducerea inspirata de Dumnezeu, de catre saptezeci si doi de in^elepti iudei - intre care si Sf. Simeon Primitorul de Dumnezeu, care L-a primit in bra^e pe Hristos Prune -, a Vechiului Testament, din ebraica in limba greaca, la cererea imparatului Egiptului, Ptolemeu al II-lea Filadelful (283-247 i. H.), din dinastia macedoniana a Ptolemeilor, care a vrut sa imboga^easca Biblioteca din Alexandria cu Biblia iudaica, la indemnul lui Demetrios din Falera. Traducerea sulurilor aduse din Ierusalim, prin bunavoin^a marelui preot Eleazar, s-a facut de catre cei saptezeci si doi de carturari - cate sase pentru fiecare dintre cele doisprezece semin^ii ale lui Israel - in saptezeci si doua de zile, pe insula Pharos. Despre toate acestea se relateaza in epistola lui Aristeu din Alexandria si in lucrarile lui Filon din Alexandria si Iosif Flaviu. (vezi si ***ISBE Bible Dictionary, col. 7093, 2, cf. Bible Works, v. 06, precum si *** Dicfionar enciclopedic de iudaism, Ed. Hasefer, Bucuresti, 2001, p. 716.) In lucrarea de fa^a, Antim Ivireanul relateaza si el despre acest eveniment, in doua ocazii: "Acest Eleazar au trimis pre cei 70 de talcuitori la Eghipet, pre carii, dupa ce au talcuit, i-au daruit Ptolemeu Filadelful, imparatul Eghipetului, cu daruri mari si la Iudea cu cinste i-au trimis. Acestia zice Filon istoricul. (...) Ptolemeu Filadelful, fiind iubitor de car^i, au trimis, cu sfatul lui Dimitrie si al lui Aristeu, la Beserica Ierusalimului, daruri, 120 de sicli ovreesti de argint, ca sa-i trimita Eleazar la Alexandriia cele 5 car^i ale lui Moisi [Pentateuhul] si sa-i trimita si talcuitori, ca sa talcuiasca. Si asa au facut Eleazar, dupa voia imparatului, trimi^andu-i si car^ile si pre cei 70 de talcuitori. Si primi pre ei imparatul Ptolemeu cu cinste mare si dupa ce au talcuit car^ile, daruindu-i cu daruri multe, i-au trimis inapoi si au lasat de bir pe slujitorii Besericii in 7 ani. In vremea acestuia s-au aratat talcuitorii. Leat 4951 [248 i. H.]". {Opere, p. 305-307). 227 adecd cum ca au murit Mathusala in vremea Potopului. Iar precum zic cei 70 de tdlcuitori, vede-sd a fii trait inaintea lui Lameh 167 de ani si Lameh, inaintea lui Noe, 188 si Noe, inaintea Potopului, 600 si dupd Potop ani 14, cariifac, de top, ani 969. Facer ea, cap. 5 1051. Antim nu se pronun^a defmitiv, dar ofera cele doua variante, pentru ca cititorul sa nu fie in necuno§tinta de cauza. 0 mare virtute, din punct de vedere literar, a acestei lucrari antimiene, este precizia cu care sunt selectate informatiile esentiale §i concizia cu care un eveniment de proportii - atat ca important, cat sj ca Tntindere, in Sf. Scriptura - este relatat, autorul fiind nu numai un remarcabil istoric, povestitor §i interpret al faptelor, ci §i un veritabil maestru al transformarii unui context biblic complex, adapat sj cu detalii abundente din traditia iudaica §i cre§tina, Tntr-un „letopiset" care surprinde prin lapidaritatea expresei. Antim este un maestru al chintesentierii, §i in arta povestrii, ca §i in retorica sacra. Daca in predici limbajul poetic intrinsec i-a permis adesea sa concentreze o vasta gandire teologica in expresii putine, dar de o mare adancime, aici, aceeasj nevoie de a surprinde esentialul in cat mai pu^ne fraze §i de a rezuma discursul istoric cat mai mult, Tl face sa fie atat de precis §i exact, meat textul reflects, parca, performan^a unei daltuiri sculpturale in piatra. Vom exemplifica multumitor, in cele ce urmeaza, pentru ca aceste aser^iuni sa fie cat mai concludente. lata cum relateaza, spre exemplu, marele eveniment al potopului: Noe, la al gaselea sute de ani ai viefii lui, impreuna cu muiarea §i cu 3 feciori ai lui, cu muerile lor, apropiindu-sa Potopul, au intrat in corabiia cefacuse dinporunca lui Dumnezeu (cu 100 de ani mai nainte, dupd cum zice Ieronim). §i dupd aceia, desfacdndu-se toate izvoarele apelor §i deschizdndu-se jghiaburile ceriului, auploat 40 de zile §i 40 de nopp. §i s-au mal{at apa in sus de 15 cop de cat top munpi cei inalp, carii era supt ceriu, dupd cum zice la 7 capete ale Facerii. §i au murit tot trupul eel ce mi§ca pre pdmdnt §i toate cdte au suflare de viafa. lard la 27 de zile a lunii a §aptea, inpupndndu-se apa, s-au asazat corabiia pre munpi Ararat si la 27 de zile a lunii a dooa au esit Noe din corabie, implinindu-sa un an incheiat, dupre calatoriia soarelui, si fiind si luna de 17 zile. (...) Drept aceia, de vreme ce la 27 zile a lunii a dooa au intrat Noe in corabie, iarasi intr-aceeasi zi, implinindu-se anul soarelui, au esit. §i facdnd jartavnic lui Dumnezeu, i s-au dat voe a mdnca, carne jar ' de sdnge. §i sa puse si curcubeul in loc de semn, cum ca nu sa va mai face potop 1052. Ajungand la eel ce este Tndeob§te considerat parinte al evreilor (prin Sf. Isaac) sj al arabilor (prin Ismael), dupa trup, dar §i al cre§tinilor, dupa harul Tnfierii (prin Iisus Hristos), la Sf. Avraam - al carui nume semnifica, in ebraica, „tatal multimii" -, Antim surprinde viaja §i epoca acestuia cu o concizie vrednica de un mare istoric §i biograf, delimitand corect extensia fiecareia din „biografiile" sau istorisirile rezumate in acest cronograf, ce cuprinde cu putin peste 5199 de ani (timpul scurs de la izgonirea Protoparintilor din Rai pana la Intruparea lui Hristos), din istoria lumii, de la Tnceputurile sale pana la Tntemeierea Bisericii 1051 Opere, p. 249. 1052 Idem, p. 251-252. 228 Creatine. Despre viaja Sf. Avraam se spune, prin urmare: Avraam, dupa ce s-au inecat frate- sdu, Arran, au luat cu sinesi pre Lot, feciorul frapni-sau, lui Arran, si ludndu-si muiare pre Sarra, fata frapni-sau, lui Arran, s-au dus impreund cu tatd-sdu in pdmdntul lui Harran, intru care, dupa ce au murit tatd-sdu, au venit la Sihem. Si de acolo mutdndu-se, s-au fdcut coliba la Pentapoli, intre Vethil si intre Agghe. Deci intorcdndu-sd de la Eghipet, intru care find au zis pentru muiarea lui cum cd-i iaste sord, de frica impdratului faraon si lacuind la stdjarul lui Mamvri, au vdzut 3 Ingeri, asemenea ca (§i) cum ar fi 3 frap. Si intorcdndu-se la uciderea celor 5 impdrap si ludnd inapoi toate cdte au fast prddat ei de la Sodoma, foarte fu cinstit de Melhisedec, impdratul Salimului. §i i-au dat Avraam lui zeciuiald din toate prdzile acelia. Facerea, de la cap 11 pdnd la cap 14. Acestui Avraam, la 75 de ani ai viepi lui, i s-au fdgdduit, de la Dumnezeu, fecior; si la 86 de ani i sd ndscu lui Ismail. Iar la 100 de ani i sd ndscu lui Isaac. Iar la 127 de ani au murit Sarra. Anii viepi lui aufost 175. Acesta aupriimit intdi tdiare imprejur 1053. Asemenea §i in cazul Sf. Isaac, desj via^a lui se Tntinde pe mai multe capitole numai in Sfanta Scriptura - fara a mai adauga §i cardie lui Filon din Alexandria §i Iosif Flaviu sau alte comentarii patristice - Antim o rezuma in foarte pujine cuvinte, cuprinzand chintesenja faptelor sale: Iacov, dupa ce au inselat pre frate-sdu Isaf de i-au luat nasterile dintdi si blagosloveniia, au fugit la Mesopotamiia, intru care rddicd stdlp pentru videniia care au vdzut. Si tocmindu-sd cu Lavan, fratele Revecdi, ca sd-i slujeascd 7 ani, pentru ca sd-i dea pre Rahil muiare si nevrdnd Lavan sd-i dea pre Rahil, i-au dat pre Liia; apoi, slujind Iacov si alp 7 ani, au luat si pre Rahil si prin pistritura toiagelor, carele pusese la curgerile apelor, unde aufost band dobitoacele, s-au imbogdpt foarte. Dupa aceia au fugit cu muerile lui si cu cei 11 feciori ai lui si cu averia lui de la Lavan, fur and si Rahil de la tatd-sdu Lavan idolii. Deci, auzind Lavan cum ca au fugit Iacov, l-au gonitpre urmd si l-au ajuns Lavan la Galaad si fdcdnd legdturd intre ddnsii cu movild de pietre, sd despdrprd si sd duserd fiestecare la calea lui. Si vdzu Iacov tabere de Ingeri. Deci trecdnd pdrdul, sd stricd la coapsd de Ingerul cu care s-au luptat de seara pdnd dimineaia si pentru aceia rdmase schiop, schimbdndu-i-se numele de Inger, din Iacov in Israil. Si trimiidnd daruri frapni-sau, lui Isaf, au esit intru intdmpinarea lui cu 400 de bdrbap. Deci omordnd pe sihemiteni, pentru rdpirea fie-sa, au fdcut jdrtdvnic in Vethil si s-au curdpt casa lui. Dupa aceia, venind de la Mesopotamiia la rdul lui Efrath, aproape de stejariul Thavorului, cu toatd casa lui, si acolo murind Rahila, dupa ce au fdcut coliba turmei si imbdtrdnind Iacov, au vdndut pre Iosif frapi lui la neguidtori. Si pogordndu-se Iacov in vremea foamepi la Eghipet, s-au priimit defiiu-sdu Iosif cu cinste mare. 1053 Idem, p. 257. 229 Deci rdspunzdnd Iacov lui faraon imparatului, pentru anii viepi lui si blagoslovind pre feciorii lui la rand, unul dupa altul, s-au plinit viafa, traind ani 167, carele, cdnd au nascutpre Iuda era de ani 65, iar cdndau nascutpre Iosifera de 91 1054. Cu aceste exemple, satisfacatoare, credem, ne vom opri aici cu ilustrarea calita^ilor de istoriograf sau cronicar ale lui Antim - de§i eel care lectureaza aceasta lucrare poate avea prilejul adesea, pe parcursul acestui capitol, sa faca observatii personale in acest sens. Fraza este lapidara, fara a da impresia - pentru cunoscatorii Scripturii - ca este §i lacunara, stilul este limpede, coerent §i concis, fara pretiozitati de prisos. Limba romana sj-a dat, cu aceasta lucrare, un examen important al capacita^ii sale de a fi eleganta Tntr-un ve§mant sobru §i strict, fara a fi rigid, maleabil in limita propoitiilor in care i s-a Tngaduit sa se desfa§oare, fara trena baroca a podoabelor stilistice - de§i nici acestea din urma nu sunt cu desavarsjre absente din cronograful de fata. Comentariile duhovnice§ti nu sunt nici ele inexistente - §i am oferit deja un mic exemplu ceva mai devreme. Intr-un loc se afirma despre Tamara: Pentru Thamar zice Zlatoust cum ca n-aufost nor a Iudei, pentru ca nci unul dintre feciorii lui nu o au cunoscut pre ddnsa, nici n-aufost curvd, pentru ca nu cu gdnd curve sc, ci pentru dragostea nasterii de coconi au luat chip curvesc si au voit a sa impreuna cu luda, pentru ca au stiut ca va sa se nascd Hristos din semenpia Iudei 1055. In alta parte, spune despre Sf. Prooroc Samuel: Samuil de trei orifu chiemat de Dumnezeu, insemndnd cu aceasta cum ca va sa tnflor eased cu putere intreita, adeca cu judecatorie, cu preope si cu prorocie, precum scrie la intdia Imparape, cap. 3 [I Regi 3, 3-10]1056. Alteori, autorul comenteaza Tntamplari, exprimandu-se intr-un mod sentenjios, cain cazul mor|ii lui Alexandru Macedon: Deci marindu-i-se numele si lapndu-i-se impdrapia, foarte zavistuindu-l unii din boiarii lui, l-au otravit, pentru ca roada zavistiei moarte iaste 1057. Antim Ivireanul este atent sj la importan^a §i hermeneutica numerelor. In acest sens, el subliniaza, in mai multe situa^ii, simbolistica foarte aparte a numarului trei, care trimite la Sfanta Treime §i la iconomia mantuirii oamenilor prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezu. De o deosebita important sunt, din acest punct de vedere, urmatoarele remarci ale autorului, despre care putem afirma, fara gre§, ca de§i nu sunt Tnsotite de comentarii explicite, au totu§i o rezonanja aparte in structura lucrarii, in contextul in care sunt a§ezate, scotand in evidena o falie necesara In desfasjararea cronologica a textului. Antim afirma ca: numai 3 impdrap alesi au fast preste tot neamul lu Israil: Saul, David si Solomon 1058; iar ulterior pune In lumina urmatoarele: Trei biserici vedem in Sfanta Scriptura sa se fi zidit. Intdi, la Ierusalim, facdndu-se de Solomon, a dooa in muntele Gazirim, facdndu-se in vremea lui Darie, de Manasi, fratele Iudei, preotului celui ales, a treia in muntele Iliupoleos, facdndu-sa de Onia, 1054 Idem, p. 260-261. 1055 Idem, p. 264. 1056 Idem, p. 274. 1057 Idem, p. 308. 1058 Idem, p. 281. 230 tatdl lui Simon celui Drept, in vremea lui Antioh eel Mare. Si iard vedem in Sfdnta Scripturd trei tdrnosiri Besericii lui Dumnezeu (trei sfintiri ale Templului de la Ierusalim - n.n.). Una, fdedndu-se de Solomon, toamna, in 10 zile ale lui septemvrie, a dooa fdedndu-se de Esdra, primdvara, in 23 de zile ale lui martie, in vremea lui Darie, feciorul lui Istaspu. Esdra, cap. 6. lard unii zic cum cd aceastd tdrnoseald nu s-au fdcut de Esdra, ci de Iisus, feciorul lui Iosedec. A treia tdrnoseald s-au fdcut de Iuda Macaveul, iarna, in 25 de zile ale lui dechemvrie, in vremea lui Antioh celui Ldudat (Antioh eel Mare - n.n.). Intdia carte a Macaveilor, cap. 4 1059. Faptul ca a treia sfin^ire a Templului de la Ierusalim - despre care Mantuitorul a vorbit ca simbol al trupului Sau (loan 2; 19, 21) - a avut loc pe 25 decembrie, este cat se poate de semnificativ. Mai exista §i alte numere, in afara de 3, cu o simbolistica aparte, Tntre care §i numarul 72, deoarece Dintr-acesti 3 feciori ai lui Noe, Sim, Ham si Iafeth, s-au fdcut neamuri 72, adecd: 15 din Iafeth, 30 din Ham, 27 din Sim, si s-au impdrpt in lume; pentru ca Sim au pnut Asiia, Ham Africhiia, Iafeth Europi...1060. Iar aceasta Trnpar^ire pe neamuri a avut loc dupa ce oamenii au Tncercat sa zideasca turnul Babilonului: In vremea acestui Falec s-au fdcut despdrprea limbilor la zidirea turnului lui Vavil si in ruda lui [a lui Falec] au rdmas limba ovreiascd, care sa grdia mai intdi decdt toate limbile. Acesta s-au numit Falec, adecd despdrpre, pentru ca in zilele lui au despdrpt Dumnezeu pre topfeciorii lui Noe in 72 de limbi. Facerea, cap. 11 1061. Acest numar este cu atat mai semnificativ, cu cat ne amintim ca §i Hristos a trimis la propovaduire 72 de Apostoli (Lc. 10, 1-20). De asemenea, numarul Tnteleptilor care au tradus Vechiul Testament din ebraica in greaca §i au oferit neamurilor Septuaginta, este tot de §aptezeci §i doi, pe care Ti aminte§te §i Antim1062. In alt caz, mitropolitul interpreteaza simbolul numarului 77, dupa cum urmeaza: Tot neamul lui Cain au perit in Potop, carele era 77 de suflete. Si pentru aceasta s-au zis de Lameh cum ca de 77 de ori sa va pedepsi [Fac. 4, 24], pentru edei au omordt pre Cain, pentru ca 77 de suflete dintr-ai lui au murit, precum zic unii din istorici 1063. Descrierile sunt rare in aceasta lucrare, dar nu inexistente cu desavarsjre. Dupa informatiile culese de la Fericitul Ieronim §i de la Sfantul Beda Venerabilul, Antim descrie cetatea Babilonului astfel: Ieronim, lalsaia (comentariu la Isaia - n.n.), zic e pentru Vavilon, cum ca s-au zidit intr-o cdmpie; insd cetatea era in 4 cornuri si de la un corn pdnd la altul erau 16000 de past lard (in) cur tea ei, adecd unde sddea impdratul, era turnul, carele s-au zidit in urma Potopului si sa numeste turnul lui Vavil, a cdruia indlpme era de 3000 depasi; intru care era uli{ele de marmurd si beserici de our; uli^ele impodobite cu our si cupietri si 1059 Idem, p. 303-304. 1060 Idem, p. 254. 1061 Idem, p. 256. 1062 Idem, p. 305, 306-307. 1063 Idem, p. 250. 231 vdndtorii impdrdtesti, cu tot feliul de hiard, era inlduntrul cetdpi, carele s-au stricat in vremea lui Valtasar, impdratul Vavilonului si a lui Daniil prorocului. §i acuma lacuesc acolo balauri si pdsdri ce sd numesc strujocamili, precum aufost zis mat nainte Isaia, la 13 capete [Is. 13, 19-22]. lard Vida zice cum cd s-au zidit Vavilonul pentru inchipuirea lumii, de Nevrod uriiasul, carele era de 20 de cop, intru carele au si impdrdpt intdi; cdruia Vavilon lapmea zidului era de 200 de cop, iard incunjurarea de 3000 de stadii, intdrindu-l cu 100 de porp de hier. §i curge prin mijlocu-i rdul lui Eufrat, in care scrie afiun turn de 3000 depasi de inalt 1064. Inceputul cronicilor §i al istoriografiei Tl stabile§te Antim ca fund la Iubal, din neamul lui Cain, despre care Sf. Scriptura spune ca „este tatal tuturor celor ce canta din chitara §i din cimpoi" (Fac. 4, 21) sj despre care mitropolitul nostru afirma: Acest Iuval au aflat mestesugul muzicesc, adecd lautele, organele si alte feliuri de cdntdri. Acesta, cunoscdnd cum ca va sd se facd Potop, au scris istoriile vremilor acelora pe stdlp de pdmdnt si de piatrd ca, de sd va face Potopul de apd, sd rdmdie stdlpul eel de piatrd cu istoriile, iar de sd va face de foe, sd rdmdie stdlpul eel de pdmdnt. Facerea cap. 4 1065. Biblia nu vorbe§te Tnsa despre cei doi stalpi §i despre aceasta prima istorie scrisa a lumii, dar acest fapt s-a pastrat in traditia iudaica1066. O preocupare constant! a lui Antim, in aceasta opera, a fost delimitarea corecta a timpului calendaristic §i a celor §apte veacuri ale lumii acesteia, precum §i punerea de acord a datelor Vechiului Testament cu genealogia Mantuitorului, a§a cum o Tnfati§eaza Evangheliile, respectiv cele dupa Sfin^ii Matei §i Luca. In acest sens, el precizeaza ca au fost trei insi, de rand, adecd tatd si fecior si nepot... cu acest nume Vooz; drept aceia evanghelistul Mathei au pus numai odatd numele acesta, la rdnduiala neamurilor 1067; §i ca Evanghelistul Mathei, la povestirea lui, lasd neamurile de la acest Ioaram pdnd la al patrulea neam, adecd pdnd la Ohozie, pentru fata Iezavelii 1068. §i iarasj, urmarind un comentariu al Fericitului Ieronim la Evanghelia dupa Luca, precizeaza: Cade-se a sti cum ca Mathan si Melhi sd trag din David. Insd Mathan prin Solomon, iar Melhi prin Nathan, feciorul lui David. Mathan acesta si Melhi au fost flap 1064 Idem, p. 254-255. 1065 Idem, p. 250. 1066 Iosif Flaviu atribuie acest lucru, insa, urmasilor lui Set, care „au descoperit ir4elepciunea lucrurilor ceresti si a astrelor care impodobesc taria" si care „pentru ca oamenii sa nu ramana fara aceste descoperiri, mai inainte ca ele sa ajunga la indemana lor, fiindca Adam le prezisese ca toate erau sortite pieirii, fie prin parjolul focului, fie prin prapadul si navala apelor revarsate, ei au inal^at doua coloane: una f acuta din caramizi, iar alta din piatra. Pe amandoua au fost scrise descoperirile lor, astfel incat, daca potopul ploilor ar fi nimicit coloana din caramizi, barem coloana din piatra, ramasa in picioare, sa transmita oamenilor inscriptive astronomice, instin^andu-i totodata ca ele fusesera sapate si pe coloana de caramizi. Coloana de piatra a dainuit pana azi in ^ara Siriei." Cf. Flavius Josephus, Antichitafi iudaice, prefa^a de Razvan Theodorescu, cuvant asupra edi^iei, traducere si note de loan Acsan, vol. I. Ed. Hasefer, Bucuresti, 2004, p. 14-15. 1067 Opere, p. 269. 1068 Idem, p. 284. 232 dintr-o murnd si din doi tap, precum Ieronim la Luca zice. Dupa ce au ramas Estha, muiarea lui Mathan, vaduva, o au luat Melhi, frate-sau, muiare lui-s, ca sd ridice samdn^a fratelui sou celui mort. Sifdcu Melhi dintr-insa pre Hi. Iar Mathan au fast facut si el, dintr- insa, fecior pe Iacov. Drept aceia, Iacov si Hi au fast frap dintr-o muma si din doi tap. Si ludndu-si Hi muiare, muri, nefdcdnd cu ia fecior i. Drept aceia, au luat Iacov, fratele lui Hi, pre cumnata-sa muiare si au nascut dintr-insa semenpe frapni-sau, pre Iosif, barbatul (cu sensul de „logodnicul" - n.n.) Precistii. Si fu Iosif fecior firesc lui Iacov, iar lui Hi fecior dupa lege. §i drept aceia zice Mathei evanghelistul pre Iosif a fi fecior lui Iacov, iar Luca numeste pre el fecior lui Hi1069. In ce prive§te calendarul, cuno§tintele de astronomie ale lui Antim erau destul de avansate, acesta explicand cu precizie cum se calculeaza un an terestru: Cade-se a sti ca anul iaste in doua feliuri: iaste anul soarelui, carele in 12 luni isi face calatoriia sa si acestui an urmam noi (si) iaste si anul lunii, carele cu 12 inconjuraturi ale ei, isi vine la locul sau. Insa anul lunii este mai mic cu 11 zile, decdt al soarelui (...)1070. In tradijia bizantina §i ortodoxa, pe care o expune Antim, cele §apte veacuri ale lumii cunosc urmatoarea succesiune: primul tine de la izgonirea Protoparintilor din Rai pana la Potop (2242 de ani), al doilea de la Potop pana la Sf. Avraam (942 de ani), al treilea de la Sf. Avrram pana la Sf. David (1020 de ani), al patrulea de la Sf. David pana la mutarea lui Israel in Babilon (409 ani), al cincilea de la mutarea in Babilon pana la Na§terea lui Hristos, al §aselea de la Hristos pana la Judecata de Apoi, iar al §aptelea este veacul eel vesnic1071. insa Antim are in vedere §i un alt calcul, care considera veacul al §aptelea ca Tncepand cu patimile, moartea §i Invierea lui Hristos §i care este veacul odihnei, al sabatizarii celor Sfin^i in Imparajia lui Hristos, §i veacul eel ve§nic sau al optulea - dar care nu mai este numarat, pentru ca atunci nu va mai exista timp §i vremelnicie §i pentru ca el corespunde zilei in care a fost zidit de Dumnezeu Edenul in care a fost a§ezat Sf. Adam, zi care nu mai este numarata in Sf. Scriptura, in rand cu celelalte §apte zile, din care §ase au fost ale creatiei lumii, iar a §aptea a odihnirii - care Tncepe cu ziua Judecatii: Acestia (primele §ase veacuri - n.n.) sunt veacurile celor vii; iaste si veacul celor drepp, ce sa odihnesc, care s-au inceput de la patimile lui Hristos si va content in zioa Judecapi. Va fi si veacul celor ce sa vor scula, cardie sa va incepe de la zioa Judecapi si vafifdra de sfdrsit 1072. Antim se preocupa, pe parcursul acestui cronograf, §i de punerea in paralel a istoriei poporului ales, poporul evreu, cu evenimentele cele mai importante din istoria lumii. Dupa ce, la inceput, a vorbit despre cei trei fii ai Sf. Noe, din care s-au format, dupa potop, toate semin^iile §i popoarele - men^ionand ca numai pentru neamul lui Sim vom zice mai cu dinadinsul, pentru ca din seminpia lui... S-au nascut Hristos 1073 - §i despre cele patru 1069 Idem, p. 315-316. 1070Idem;p.251. 1071 Cf. Idem, p. 250-252. 1072 Idem, p. 252. 1073 Idem, p. 254. 233 Tmparatii care au aparut ulterior {despre rasarit imparapia asir Hani lor...; despre apus impdrapia sihimeilor...; despre miazdnoapte impdrapia schithilor...; despre miazdzi impdrdpia eghiptenilor...1074), autorul a cautat sa faca o paralela Tntre lumea iudaica §i cea pagana, eel putin din punct de vedere al datelor istorice, pentru a oferi o imagine mai completa, de ansamblu, a istoriei universale. Astfel, corespunzator unor epoci sau evenimente importante din istoria biblica a Israelului, se petreceau lucruri demne de remarcat sj in via^a popoarelor care nu II cuno§teau pe Dumnezeu, iar Antim ne ofera, de mai multe ori, detalii in consecinta, ca spre exemplu: pe cand traia Tharrus (Thara), care se tragea din spija lui Heber - de unde vine numele de „evrei" -, din neamul lui Sem1075, §i care era tatal Sf. Avraam, arunci au aflat Zoroastru mestesugul vrajii. Leat 3184. Facerea, cap. 11 1076; pe vremea Patriarhului Iuda au dat Feronie lege elinilor 1077, in timp ce, in vremea Patriarhului Iosif, au inceput Elada a face grdu si Atlas au aflat astronomiia . La fel, in vremea robiei lui Israel la Eglon, impdratul moavitenilor [Jud. 3, 12-14], s-au facut, de Palamid, slovele elinilor 1079, iar in vremea lui lair [Jud. 10, 3-5] au izvodit Carmentie slove latinilor 1080. La leatul 3959 de la facerea lumii, in perioada in care Tola era judecator peste Israel [Jud. 10, 1-2], impdrdpia la Troada Priamos 1081, iar In vremea lui §alum, care 1-a ucis pe Zaharia §i s-a facut rege In locul lui [IV Regi 15, 10], s-au rdnduit de elini numdrul anilor, care se chiama Olimbias . In timpul Sf. Prooroc Isaia, s-au inceput Roma. Leat 4459 Pe cand domnea Nabucodonosor In Asiria, In Elada avea cinste Sofoclis si Evripidis, poeticii 1084, iar Darius, Imparatul Medo-Persiei, a fost contemporan cu Platonfilosoful 1085. Pe vremea lui Artarxerxe, numit §i Asur (Aha§veros) §i al Estherei, invafa Aristotel la Platon, filosoful 1086, iar Dimosten si Aristotel erau profesori de retorica §i filosofie pe cand Artarxerxe Cothos au adus iarasi la ovrei birurile care lasase Esdra [III Esdr. 16- 31]1087. In timpul lui Ptolemeu Filopator, imparatul Egiptului, au stapdnit romanii pe Elada 1074 Idem, p. 255. 1075 q£ Flavius Josephus, op. cit, p. 28-29. 1076 Opere, p. 257. 1077 Idem, p. 262. 1078 Idem, p. 263. 1079 Idem, p. 267. Aici §trempel gre$e$te cand considera ca Antim se contrazice, pentru ca anterior atribuise scrierea lui Enoh (cf. Gabriel §trempel, op. cit., p. 229). Antim nu se contrazice, pentru ca intai a vorbit despre inventarea scrisului pe pamant, de catre Sf. Enoh, iar acum re refera la stabilirea alfabetului grecesc, ceea ce este cu totul altceva. 1080 Opere, p. 269. 1081 Idem, p. 270. 1082 Idem, p. 288. 1083 Idem, p. 289. 1084 Idem, p. 302. 1085 Idem, p. 303. 1086 Idem, p. 306 1087 Ibidem. 234 si Schipion au biruit Africa 1088, iar dupa dinastia Ptolemeilor n-au mai fast alt imparat la Eghipet, jara numai Cleopatra, care biruindu-se de Antonie, s-au mutat imparapia Eghipetului la Roma. Pe vremea aceasta au fast imparat la Roma Iulie Chesar 1089. In timpul domniei lui Alexandria Macedon, era vestit Aristotel 1090, etc. Dupa cum se poate lesne observa, Antim subliniaza nu numai evenimentele istorice importante care au avut loc in decursul istoriei umanitatii, dar §i pe cele culturale, cu mare impact in societatea sj cultura antica §i nu numai. Antim relateaza §i despre istoriile lui Alexandru Macedon - citand chiar Istoriia lui Alexandru 1091 -, a lui Darie, imparatul Midiilor 1092 §i feciorul lui Istaspu 1093, care au stricat Vavilonul si au omordt si pre Valthasar, imparatul Vavilonului 1094 §i i-a Ingaduit lui Zorobabel sa rezideasca Templul din Ierusalim1095; a lui Cirus, fiul lui Darius, care a Tmparatit dupa el §i in timpul caruia Sf. Daniil a dejucat viclenia preotilor lui Bel §i a fost aruncat in groapa leilor , dar care sa birui Chir de imparatul masagheplor si, taindu-i capul, l-au bagat intr-un burduf plin de sdnge. Si, saltdnd imprejurul lui, masagepi zicea: „De p-au fast sete de sdnge, bea sdnge". Leat 4778 1097; a lui Nabucodonosor, a doi Tmparati persani cu numele Artarxerxe §i a altor doi Tmparati Ptolemei, ai Egiptului1098. El istorise§te evenimente rasunatoare din istoria Babilonului, a Imperiului Persan, a Egiptului §i a Imperiului Roman, despre razboiul lui Crasus cu parfii §i proclamarea lui Iulius Cezar ca imparat1099, avand Insa grija ca cele relatate sa fie In relate cu alte eveniente cruciale din istoria Israelului, Iudeea §i Galileea fund supuse §i transformate in provincii ale Imperiului Roman, atunci cand Hristos S-a Tntrupat §i S-a nascut pe pamant. Ajungand la Hristos, la 42 de ani ai impdrdpei lui Octavie Avgust, S-au nascut Iisus Hristos, in Vitleemul Iudeii, in noaptea spre dumineca 110°, dupa ce trecut-au, precum scrie Roxie catre Fericitul Avgustin, de la zidirea lumii pdna la zidirea Rdmului, ani 4474 si de la zidirea Rdmului pdna la Nasterea lui Hristos, ani 715 (...) Dupa 13 ani a Nasterii lui Hristos, s-au numarat norodul cetafenilor Rdmului si, in vremea lui Octavie, s-au aflat de 90 de ori cdte 380 de mii. Asa zice Roxie 1101. Iar acest Tiverie au imparapt inaintea patimirii Domnului ani 18 si dupa patimire ani 5 1102. 1088 Idem, p. 307. 1089 Ibidem. 1090 Idem, p. 308. 1091 Idem, p. 291,308. 1092 Idem, p. 300. 1093 Idem, p. 302. 1094 Idem, p. 300. 1095 Cf. Idem, p. 302. 1096 Cf. Idem, p. 301. 1097 Ibidem. Herodot istorisejte despre uciderea lui Cirus de catre masage^i. 1098 Cf. Idem, p. 295-297, 302-307. 1099 Idem, p. 314. 1100Idem,p.316. 1101 Idem, p. 318-319. 235 in legatura cu Na§terea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, din Fecioara, in timpul lui Octavian Augustus, Antim reproduce una din prorociile sibiline, care aminte§te despre constructia unor palate de catre acest imparat roman, despre care sibila a prorocit ca vor cadea cand o Fecioara curata va na§te Fiu, veste pe care Octavian Augustus a interpretat-o in favoarea sa1103. Insa urmarea a fost alta: Deci la 42 de ani ai imparapei lui, nascdndu-sa Hristos din Fecioara Maria, chiema Prorocifa Sivillapre Octavie si-i arata lui, in soare, pre Fecioara, fiind in brafele ei pe Hristos. §i zise lui: „Aceasta iaste Fecioara aceia care au nascut Pruncul". Si indata cazura casele [palatele]. Iar locul acela, intru care era casele, sa numeste: Locul Ceriului. Acestea zic istoricii 1104. Viaja Prea Curatei Fecioare Maria este reprodusa pe scurt, existand mai multe surse patristice bizantine pe care Antim le-ar fi putut consulta cu privire la acest subiect: Fericita Fecioara Maria era de 15 ani cand au luat in pdntece de la Duhul Sfdnt, prin bundvestirea Ingerului. Pentru ca de 3 ani aufost cand au intrat in Sfdnta Sfintelor si, dupd 12 ani, bine i sa vesti. Si au trait dupd Inalfarea lui Hristos, ani 24 sifu inalfata la ceriuri la 72 de ani ai viefii ei, ce au trait pre pamdnt 1105. La fel §i viaja pe pamant a Mantuitorului este relatata foarte concis, conform Noului Testament: Care Mdntuitor al nostru Iisus Hristos, Arhiereul eel ales, de 30 de ani era cand S-au botezat de Ioann prorocul in Iordan, invaldnd, in urma botezului, 3 ani si 3 luni si dupd aceia rastignindu-Sa, murind si ingropdndu-Se, a treia zi S-au sculat din morfi si S-au aratat ucenicilor Lui de 12 ori in cele 40 de zile ce au petrecut pe pamdnt, dupd Inviare. Iar la 40 de zile S-au inalfat la ceriuri si au sazut de-a dreapta Tatalui. Iar la 50 de zile dupd Inviare, au trimis ucenicilor Lui Duhul Sfdnt, intdrind pre ei, car or a le-a dat putere a face minuni si a dezlega pacatele 1106. Evenimentele adiacente precum §i faptele pline de cruzime ale celor trei regi ce au purtat numele de Irod (Irod Ascalonitul sau Idumeul, Irod Antipa sau Tetrarhul §i Irod Agripa), nu sunt, desigur, trecute cu vederea de autor - o triada cu adevarat monstruoasa, primul fund ucigasjal a paisprezece mii de prunci, Tntre care §i trei copii ai sai, cu scopul de a-1 omori pe Hristos, al doilea poruncind executia Sf. loan Botezatorul, iar al treilea fund prigonitor §i ucigas. de apostoli1107. Cronograful lui Antim se Tncheie prin reliefarea dogmelor esenjiale ale credin^ei ortodoxe, in citate cuprinzand versete grupate din Vechiul §i Noul Testament. Formula acestui cronograf, Tnsotit §i de portrete ilustrative ale persoanelor despre care istorise§te texrul, este, dupa cum se poate vedea, foarte complexa. Se pune Tntrebarea 1102 Idem, p. 318. 1103 Cf. Idem, p. 316. 1104 Ibidem. 1105 Ibidem. 1106 Idem, p. 316-317. 1107 Cf. Idem, p. 317-320. 236 fireasca, daca au existat lucrari asemanatoare care sa Tl inspire spre aceasta Tntreprindere foarte dificila pe neobositul mitropolit al Ungrovlahiei. Dupa unele opinii, „ideea a putut-o gasi ilustrata in manastirile de la Athos (desj nu avem dovezi in legatura cu trecerea lui pe acolo - n.n.), unde anumite fresce reprezinta a§a-numitul Arbore al lui Iesei (tatal lui David), adica descenden^a Mantuitorului..."1108. Se considera ca „sugestii pentru complicata structura grafica, compusa din cele 503 portrete in medalion §i de schijele §i desenele cuprinse in carte ar fi putut oferi tema Arborele lui Iesei, familiara programelor iconografice din Bucovina §i de la Athos (absenta insain ansamblurile din Tara Romaneasca)"1109. Antim face adesea trimiteri, in text, la portretele §i desenele care ilustreaza afirmatiile sale: Dintr-acest Nathan, feciorul lui David, s-au tras Fericita Fecioara Maria, dupa ce au trecut multe neamuri, precum sa arata aid, pre dunga aceasta verde, care sa pogoara pdna la ddnsa ; sau: De aicea incep imparapi cei ce au imparafit, in urma lui Solomon, pre cele 10 neamuri ale lui Israil, precum sa vede ca sunt pusi in dunga aceasta verde, unul dupa altul pogordndu-sa, incepdnd de la Ierovoam (...) lard pre dunga aceasta rosie, din mijloc, sunt impdra(ii Iudei, carii au imparalit in urma lui Solomon... mi Potentate descried sunt suplinite cu trimiteri la schi^e §i desene: Intr-acest chip sunt por pie Ierusalimului, care le-au zidit Noemiia, in urma mutdrii de la Vavilon: poarta imparafilor, a preofilor, a boiarilor celor de cinste, a norodului, a prorocilor si poarta pre care scotea din cetate gunoaele, precum sa vede intr-acest rotocol 1112. Uneori Antim ofera chiar variante ale aceluiasj lucru reprezentat, in functie de sursele de la care §i-a cules informatiile: „La f. 6, de pilda, area lui Noe este imaginata in doua maniere, potrivit descrierilor lasate, pe de o parte, de Beda Venerabilul §i Strabon §i, pe de alta parte, de Fericitul Augustin. Legendele Insotitoare trimit exact: Aceasta iaste insemnarea lui Vid si a lui Stravon, gheografilor ; Aceasta iaste insemnarea lui Avgustin"1113 . Mitropolitul Antim Ivireanul face el Insusj numeroase trimiteri la izvoarele bibliografice utilizate, sursa principala ramanand Sfanta Scriptura a Vechiului Testament, in cea mai mare parte, dar §i a Noului Testament. In afara de cardie Scripturii, la care - dupa cum am vazut - autorul face trimiteri exacte, Ii citeaza §i pe Filon din Alexandria, Iosif Flaviu, Strabon, Fer. Ieronim, Fer. Augustin, Sf Metodiu din Olimp, Sf Beda Venerabilul, Sf Ambrozie al Milanului, Sf. loan Gura de Aur, facand uneori trimiteri explicite la opere lor, cum ar fi Cartea intrebaciunilor a lui Filon din Alexandria1114, un comentariu la Sf. 09 10 ' Gabriel §trempel, op. cit, p. 232. Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. Ill, op. cit., p. 330. Opere, p. 279. 11 Idem, p. 280-281. 12 Idem, p. 302. 13 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. Ill, op. cit., p. 330. 14 Opere, p. 254. 237 Isaia al Fer. Ieronim1115, un alt comentariu la Evanghelia dupa Luca al aceluiasj1116, o scrisoare a lui Roxie catre Fericitul Avgustin 1117; pe langa care mai aminte§te despre o istorie bisericeascd 1118, despre Istoriia lui Alexandra (Macedon)1119 §i despre un comentariu la car|ile Regilor, Tdlcuiala Imparafiilor1120 ', fara a pomeni autorii acestor lucrari. Adesea Tnsa spune simplu: zic unii, zic istoriile, zic jidovii (termenul de Jidov" nu era unul peiorativ, cum este astazi), zic unii din istorici, zic istoricii, etc. La un moment dat vorbe§te chiar despre top Sfin^ii Paring, ca ar fi fost de acord cu Fer. Ieronim in ce prive§te moartea in timpul potopului a lui Matusalem1121, referindu-se, desigur, la Sfin^ii Paring de seama care s-au pronun^at asupra acestui fapt §i nu la Sf. Paring in totalitatea lor, dar §i a§a bibliografia lui Antim create sim^itor, ca §i autoritatea sa de teolog §i carturar. In mod sigur printre sursele sale s-a aflat §i Herodot §i poate sj al^i autori antici greci §i latini (ultimii trebuie sa fi cunoscut §i traduceri in greaca, a§a cum §i cei greci au fost tradusj in latina medievala). De asemenea, Antim nu ii aduce in discujie pe filosofii antichitatii - pe care ii va aminti §i in predici - cu aerul ca a auzit vorbindu-se despre ei, ci avand siguranja cunoscatorului, a celui care a lecturat eel putin o buna parte din operele lor. Aceasta opera nu poate fi decat originala, in ce prive§te recurgerea la izvoare §i modul de compilare a lor, cat §i stilul de cronicar §i, in mare masura, chiar In ce prive§te ideea insasj a alcatuirii ei. In aceasta lucrare, Antim a oferit masura capacitatii §i a eruditiei sale ca istorie §i cronicar, comprimand izvoare imense §i numeroase intr-un cronograf bine propor^ionat, care cuprinde mai mult de jumatate din istoria universal! Mitropolitul nostru nu s-a lasat furat de tentatii stilistice sau de dorin^a detalierii amanun^ite a unor istorisiri, nu s-a pierdut In dezbateri pe care, de multe ori, i le puteau facilita insesj istoriile men^ionate. „Limba acestor povestiri... este cea a cronicilor, fermecatoare §i curata"1122. Chipurile Vechiului si Noului Testament demonstreaza cu prisosin^a ca Antim nu era lipsit nici de talentul literar al povestirii, nici de capacitatea de a nara intamplari §i de a se pastra mult timp intr-un registru pur epic §i e nevoie sa retinem aceasta remarca atunci cand vom trece la studiul Didahiilor, pentru ca uneori, cercetandu-se predicile, s-a tras §i concluzia inversa, evident falsa, in legatura cu performance sale in domeniul narativita^ii. Opera sa, in totalitate, este proteica §i releva mereu o noua ipostaza a marelui carturar §i mitropolit - §i vom avea o perspective completa asupra lui Antim ca scriitor §i asupra ansamblului virtutilor sale literare abia dupa ce vom sfarsj toate capitolele dedicate 1115 Idem, p. 254,304. 1116 Idem, p. 315. 1117 Idem, p. 318-319. 1118 Idem, p. 318. 1119 Idem, p. 291. 1120 Idem, p. 282. 1121 Cf. Idem, p. 249. 1122 Gabriel §trempel, op. cit, p. 228. 238 operei sale. Dan Horia Mazilu este Tndreptatit sa afirme, prin urmare: „Chipurile... par a ,,1123 aduce in literatura romaneasca un alt Antim" , dar aceasta opera „se arata a fi perfect complementary aparipilor definite de celelalte scrieri"1124. III. 4. A§EZAMANTUL MANASTIRII ANTIM Antim Ivireanul lasa in scris urmasjlor sai un „testament" cu privire la manastirea al carei ctitor este, pentru a fi sigur ca cele hotarate de el nu vor fi date uitarii sau lesne incalcate de succesori. Exege^ii au vazut, in actul ctitoririi acestei manastiri, „completarea, in zidire sj imagine... a preamaririi prin cuvant a lui Dumnezeu"1125, iar acest a§ezamant, ca pe un act, o „« regula » bazata pe virtutea milosteniei"1126. Titlul complet este: Invafaturi pentru asezamdntul cinstitei Manastiri a Tuturor Sfinfilor, adeca Capete 32 intru carele sa coprind toatd chiverniseala Mdndstirii si rdnduiala milelor ce s-au hotardt sa se faca pre an la saraci si la lipsip, din venitul casei. Acum intr-acestas chip asazat in zilele prealuminatului si inaliatului domn Io Constandin B Basarab Voevod, de noi, smeritul Mitropolit al Ungrovlahiei, Anthim Ivireanul ctitorul. La leat 7221, aprilie 24, in care an s-au inceput zidirea Besericii 1127. Cuprinsul (pinaxul) arata ca lucrarea este impaitita in doua par^i, a cate treizeci §i doua sj, respectiv, opt capitole, fiecare, la care se aduga un cap osebit. Dar inaintea pinax- ului, Antim a§aza urmatoarele versuri, in care este amintit „blazonul" sau, melcul ce inal^a cornele catre o stea, dupa cum este sapat sj in zidul Manastirii: Toatd suflarea, zice prorocul, Cdntepe Domnul, peste tot locul. §i melcul inca, coarne inalfa, Ca sa-L laudam, pre top ne-nvafa. „Antim ne trimite la gramatica simbolisticii medievale, la gramatica cunoa§terii din vremea lui. Simbol al lumii, melcul sugereaza legile §i dificultatile acesteia. Casa lui, cladita in spirala, arata evolutia de la punctul initial al creatiei pana la manifestrea plenara. Coarnele care ies §i se ascund sunt un simbol al vietii §i al moitii. Trupul, cu desfa§urarea §i ritmul lui incet, greutatea urcu§urlui, spaimele de atacurile exterioare, pruden^a, cumintenia, dat totodata tenacitatea, atotbiruitoare, sunt cuprinse in intelepciunea melcului. n°3 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. Ill, op. cit, p. 333. 1124 Ibidem. 1125 Dan Horia Mazilu, Intro due ere..., p. 54. 1126 Idem, p. 53. 1127 Opere,p. 325. 239 Anton Pann evoca (...) melcul in coaja lui. Iordache Golescu aducea melcului un omagiu comun in lumea sud-est-europeana: Melcul, cdnd ii arde casa, cdntd. Talc adanc, adresat pentru Tmbarbatare, unora obi§nuiti sa le arda casa. Entuziasmul pentru lumea aceasta sj disprejul pentru confortul ei sunt cuprinse in aceeasj paremie. Dar melcul urea pe calea trasata de o Tntreita raza (raza harului dumnezeiesc al Sfintei Treimi - n.n.). In simbolismul ei bogat citim ceea ce cauta carturarul: calea. (...) In cazul nostru avem in fa^a o raza blanda, o Lumind Una] ea se supune Tncetinelii melcului, a§teapta neclintitain functiunea ei, care este aici de orientare §i salvare"1128. Predoslovia acestui testament spiritual al lui Antim menjioneaza motivele Tntocmirii sale, deoarece niciun lucru nu iaste atdta de priimit inaintea lui Dumnezeu ca facerile de bine ce sdfac la saraci si la Sfintele Beserici. Si pentru aceasta vedem in Sfdnta Evanghelie, cum ca Domnul nostru Iisus Hristos, pre alpi nu face mosteni cerestii Sale Impdrdpi, far a numai pre aceia ce au fdcut facer i de bine intru aceasta lume... . Pentru aceasta, mitropolitul nu se multume§te numai cu zidirea acestei prea frumoase Manastiri, pe care, cu acea pufina agonisita ce mi-au daruit mila lui Dumnezeu si am edstigat si eu, cu multe osteneli si cu sudoarea fefei mele am savdrsit-o si am infrumose$at-o precum sa vede 113°, ci Ti lasa §ipu(in venit, dupa putinfa mea 1131, spre buna conservare §i chivernisire a ei §i pentru ca sa aiba si saracii oarecare ajutoriu si mdngdiare 1132. Reglemantarile sale cu privire la gestionarea bunurilor §i a banilor Manastirii sunt cuprinse in capitolele pe care le-am mentionat §i o sa amintim sj noi unele dintre aceste reglementari, observand cu atenjie, mai ales, cu cata compasiune s-a aplecat mitropolitul asupra celor defavorizati ai societa^ii. Antim nume§te manastirea roada ostenelelor mele celor multe 1133, pe care a Tnchinat-o numai lui Hristos, ca Celuia ce iaste Stapdn a toate 1134, §i dore§te, prin urmare, sa fie nestdpdnita de niciun fel de obraz, nici de domnul larii, nici de arhiereul care vafi dupa vremi, nici de vreunul din boiari 1135, aceasta sub amenin^area blestemului, pentru cei care ar Tndrazni sa calce decizia lui. Egumenul manastirii urma sa fie secodat de cinci epitropi din ceata negu{ator eased 1136, pe care Antim Ti §i nume§te, pentru acea vreme - dar ale caror nume nu semnifica nimic pentru noi astazi - §i care sa aiba datorie de doao ori intr-un an, la S-ti Gheorghe si la S-ti 1128 Virgil Candea, Melcul, raza §i steaua, in: Arhimandrit Sofian Boghiu, Sfdntul Antim Ivireanul §i Manastirea Tuturor Sfinfilor, volum tiparit cu binecuvantarea PFP Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. Bizantina, Bucurejti, 2005, p. 171. U29Opere,p. 326-327. 1130 Idem, p. 327. 1131 Ibidem. 1132 Ibidem. 1133 Ibidem 1134 Idem, p. 328. 1135 Ibidem. 1136 Ibidem. 240 Dimitrie, sa fie ostenitori pentru dragostea lui Dumnezeu si a Besericii, sa meargd sa cerceteze pe egumenul si sd-i ia seama pentru tot venitul si cheltuiala casei si sa insemneze intr-un catastih stdtdtor, venitul si toatd cheltuiala pe scurt si cu infelegere...1137. Epitropii aveau dreptul, daca observau nereguli in conducerea manastirii, sa ceara domnitorului §i mitropolitului Tnlaturarea egumenului respectiv, iar acesta sa se pedepseascd ca o slugd lenesd si vicleand, care au ingropat talantul domnului sdu si ca unfur de sfinte si r dpi tor si ndpdstuitor al sdracilor, pentru ca sa vazd si alfii si sa se indrepteze; cdci noi am hotdrdt acel venit al casei sdfie al sdracilor, precum insemndm maijos 1138. In curtea manastirii, Antim stabile§te sa locuiasca Tntr-o parte egumenul §i monahii, iar in alta slugile de care era nevoie pentru treburile manastirii §i care, fiestecarele sa aibd hrana sa din casd si simbriia dupd cum s-ar socoti ca arfi mullemip 1139. Iar la slujba sa fie in strana mare, doi ieromonahi greci, care sa cante - evident - in grece§te, §i in strana mica doi preoji de mir romani, sa cante slujba rumdneste , precizandu-se chiar ca ace§ti doi preoti de mir sunt cei care slujisera, mai Tnainte de zidirea manastirii, la acea biserica din lemn, Sf. Nicolae, care fusese in acel loc, §i ca n-am vrut sd-i lipsim pe acei preof din mahala, pentru mdngdiarea lor si pentru odihna mahalagiilor si li s-au rdnduit sa ia simbrie fiestecarele de an cdte taleri 20 si cdte sase chile de pdine pentru mdncare 1141, Tngaduindu-li-se §i sa ia de sdrindar fiestecarele cdte un taler 1142. Dupa ce stabile§te aceasta randuiala in manastire, primul lucru de care se Tngrije§te Antim este inva^atura copiilor. Cunoscand foarte bine cat de precara era educatia in acele timpuri §i starea de pauperitate in care traiau multi oameni, care nu puteau avea posibilitati de a Tnvata carte - §i am vazut cat de mult deplangea „prostia", „neinvatatura" §i „neslovenirea" -, mitropolitul dorea sa dea o §ansa celor care vroiau sa se instruiasca. Astfel, el decide: La trei copii sdraci, ce vor sa invefe carte, sa li se dea cdte sase bani de zi, de mdncare, si la Pasi cdte o dulamd de aba, de 2 zlofi si cdte un islic si cdte o pdreche de cizme. §i acesti 3 copii sa nufie mai mici de zece ani, nici mai mari de 15. §i aceasta mild sa li sefacdpdnd inpatru ani; ca intr-atdta vreme poate sa inveie si Slovene ste si rumdneste si apoi sa sepue alpi la loc 1143. Inca mai stabilea §i ca, la vremea casatoriei sd-i dea cinsprdzece taleri, sd-i fie la nuntd ajutoriu 1144, iar in cazul in care vreunul din ei dorea sa devina preot, sa i se dea deosebi alte 13 taleri (...) si sa pomeneascd pre domnul carele vafii si aceste 5 nume: Ioann, Mariia, Macarie ieromonah, Theodosie arhiereu si Anthim pdcdtosul arhiereu1145 . 1137 Idem, p. 328-329. 1138 Idem, p. 329. 1139 Idem, p. 330. 1140 Ibidem. 1141 Ibidem. 1142 Ibidem. 1143 Ibidem. 1144 Ibidem. 1145 Idem, p. 330-331. 241 Va solicita pomenirea acestor nume §i in ziua de 3 septembrie, in care este sarbatorit Sf. SfintitMc. Antim al Nicomidiei1146. De aici, din acest pomelnic, s-a putut afla ca numele parintilor sai era loan §i Maria, cat despre Macarie ieromonahul, s-au facut mai multe presupuneri asupra identitatii sale, Tnsa nu vom relua aceasta discutie, cu atat mai mult cu cat nu putem ajunge la un rezultat convingator. Antim are grija ca acei copii, care invatau in manastire, sa fie educati de unul dintre cei doi preoti de mir, care trebuia sa-i inve$e carte si alte rdnduieli ale Besericii 1147, iar cdrple de invafatura copiilor sdfie din casd 1148, adica ale manastirii. Pentru familiile sarace, care nu aveau posibilitati materiale pentru a-§i Tngropa mortii, mitropolitul stipuleaza ca sa se cheltuiasca din casd trei sute de bani. Cu doao sute de bani sa cumpere lumdnari sipdnza si altele ce ar trebui, iar o suta de bani sa-i iapreotul ace la la care beserica se va ingropa ace I sarac, sa-i faca cazuta pogrebanie [parastas] si 3 liturghii: a treia zi, a nooa zi si la 40 de zile 1149. Aceasta pentru ca - zice el - oamenii saraci aflati in aceasta grea situate, sa nu mai fie purtati pe ulite ca sa cer§easca, pentru a-§i putea Tnmormanta pe cei adormiti, de care lucru necuvios rdd neamurile [necre§tinii]1150. Nu sunt trecuti cu vederea in acest testament nici cei din Tnchisori, alaturi de cei saraci §i de strani, fata de care cre§tinii au primit porunca sa aiba grija, pentru a intra in Imparatia Cerului, ca unii ce au miluit pre cei saraci, au saturat pre cei fldmdnzi, au adapat pre cei setos, au imbracat pre cei goi, au mdngdiat pre cei straini si au cautatpre bolnavi si [pe cei] inchisi 1151. fmplinind porunca Mantuitorului, Antim se preocupa de fiecare din aceste categorii. Deci pentru cei din inchisori §i pentru saraci, in 52 de sdmbete si de duminici, ce sunt intr-un an, sa se dea la puscdrie sdmbata cdte 20 de bani si dumineca la saraci cdte 13 bani 1152. Pentru imbracdmintele celor goi, scrie ctitorul manastirii, la Joi mari sa dea la trei saraci cdte o dulama de aba de un leu si la trei fete sarace cdte o roche de taleri 1 pol si cdte o pareche de cizme de taler pol, care fac taleri 9 1153. Tot pentru tinerele fete fara posibilitati materiale, se hotara§te ca in top anii, a dooa zi de S-tii Dimitrie, sa se dea unii fete sarace, care va vrea sa se marite, atunce la nunta ei taleri cincisprazece (in ziua de Sf. Dimitrie, fata doar anunta ca dore§te sa i se faca aceasta milostenie - n.n.) 1154. 1146 Cf. Idem, p. 333. 1147 Idem, p. 331. 1148 Ibidem. 1149 Ibidem. 1150 Ibidem. 1151 Idem, p. 327. 1152 Idem, p. 331. 1153 Idem, p. 332. 1154 Ibidem. 242 Nu sunt uita^i, bineinjeles, nici pribegii din ^ari straine: La trei strdini dintr-altd lard, cdnd s-ar intdmpla sd vie intdi aid in lard pentru mild, trei zile sd aibd cdutare din casd, de mdncare si de bduturd si a treia zi sd li se dea cdte 30 de bani 1155. Antim prescrie ca permanent sa arda, in biserica manastirii, trei candele, una in Sf. Altar inaintea Sfdntului Agnef 1156 §i celelalte doua la icoana Tuturor Sfintilor §i, respectiv, la icoana eel or patru Sfin^i: Sf. Nicolae, Sf. Antim, episcopul Nicomidiei, Sf. Alexie omul lui Dumnezeu §i Sf. Agata. S-a acreditat ideea - pe care am reprodus-o §i noi - ca aceste doua icoane au fost pictate de Tnsusj Antim Ivireanul, aparte de pictura Tntregii biserici, pe care a realizat-o Preda zugravul sj fiii sai. Cere, de asemenea sa se faca slujbe deosebite pentru ace§ti patru Sfinji, pomeniti anterior (ra^iunile pentru care ei erau cinstiti in mod aparte le-am expus cu o alta ocazie), in zilele sarbatoririi lor, zile in care se faceau din nou milostenii la saraci §i la alte biserici. De ziua Sf. Antim, se impar^ea la 40 de beserici cdte un ort 1157, la Sf. Nicolae se dadeau la saraci 40 de bani 1158, iar la zilele Sf. Agata §i ale Sf. Alexie, se daruiau o costumatie completa unei fete sarace, respectiv, unui baiat sarac §i treizeci de bani fiecaruia. Fata primea ie, roche, cizme §i brdu, iar baiatul cdmasd, izmene, dulamd, nddragi, cizme, islic §i brduU59. In luna noiembrie, de asemenea, hotara§te Antim, sub amenin^area blestemului, ca sa se faca Sf. Liturghie in toate zilele saptamanii §i in fiecare zi sa fie pomeniti dascalii §i Invatatorii sai (luni), parin^ii duhovnice§ti (mar|i), to^i cunoscutii sai, prietenii §i facatorii de bine (miercuri), toate slugile (joi) §i cei pe care i-a nedrepta^it (vineri) §i in fiecare din aceste zile sa se miluiasca din nou cei saraci cu cate patruzeci de bani1160. Ne-ar fi oare ingaduit sa vedem in randuiala tuturor acestor slujbe - §i poate §i a milosteniilor sau eel putin a o parte din ele - un canon propriu, pe care 1-a respectat cat a trait §i pe care a dorit sa fie continuat §i de urmasj sai? Este de crezut ca el se ruga astfel §i ca, atat cat a putut, a {inut astfel slujbele. Despre puternicul sim^ al drepta^ii cu care era inzestrat Antim, vorbe§te invederat §i aceasta sentin^a: Las cu mare blestem ca cine va sluji la aceastd casd, veri om bun vafi, veri rdu, nici cu un mijloc sd nu i se opr eased simbriia pre cat vafi slujit..., ci sd aibd a-i da peste ce-i vaface simbriia 1 taler mai mult si 3 pite sd-ifie de cale 1161. Iar In cazul In care un slujitor murea fiind Inca la manastire, sd aibd datorie casa sd cheltuiascd bani 300 sd-l ingroape si sd-i faca si 3 liturghii fdrd bani, a tria zi si a nooa si la 40. lard lui ce-i va rdmdnea simbrie sd nu-i fie pldtit casa, au din hainele lui, au veri ce i-ar rdmdnea, mult- 1155 Ibidem. 1156 Idem, p. 333. 1157 Ibidem. 1158 Ibidem. 1159 Cf. Ibidem. 1160Cf. Idem, p. 334. 1161 Ibidem. 243 pupn, las cu blestem sa nu sa opreasca nimic in casd, ci sa se dea au la parinpi lui, de va avea, au la rudeniile lui [cei ce slujeau in manastire erau necasatoriti, dupa prevederile lui Antim - n.n.], safaca cu iale ce vor vrea. Au de nu va avea pre nimeniea, sa se dea toate la saraci, pentru sufletul lui...n62. Cei ce faceau daruri manastirii erau considerati de Antim in rand cu ctitorii: pentru ca ei sunt ctitori, de vreme ce au miluit beserica 1163. §i pentru ace§tia a stabilit zile speciale de pomenire1164. Dupa cum era §i firesc, mitropolitul se Tngrije§te Tndeaproape §i de tipografie - avea §i litere grece§ti, sj romane§ti -, stipuland ce remunerate trebuie sa primeasca tipograful Tmpreuna cu ajutoarele sale, dar, de va dori sa imprime ceva din proprie initiative, sa nu indrazneasca tipograful sa tipareasca vreo carte impotriva Besericii si a legii noastre, macar de i-ar da pe coala cdte 100 de galbeni de our. Iar de va calca porunca, sa fie al anathemii . Pentru a asigura perpetuarea acestui me§te§ug al imprimarii caitilor, prin care se raspandea mult mai repede Tnvatatura §i cultura, decat prin manuscrise, Antim decide: Las cu blestem si aceasta: sa aiba datorie tipograful sa inveie merstersugul tipografiei unul dupa altul, pentru ca sa nu piara acest mestersug din lard, nici sa se pdrdseascd lucrul car}ilor, pentru folosul farii si pentru ajutoriul casei 1166. §i tot din zelul mitropolitului §i din iubirea lui pentru carte §i pentru Tnvatatura izvora§te §i decizia lui de a Tnzestra manastirea cu biblioteca, despre care afirma ca dore§te sa functioneze cu regim de Tmprumut, ceea ce nu §tim daca a mai existat Tnainte: Cdte carp am lasat in vivlioteca noastra, atdta grecesti, cat si rumdnesti, dupa cum scriu in catastihul Besericii (acest catastih ar fi „primul catalog de biblioteca atestat astfel in Jara Romaneasca"1167, dar care nu s-a pastrat - n.n.) las cu blestem sa nu indrazneasca sa ia cineva vreuna sa o instrdineze. lard de va trebui cuiva sa i vreuna, au sa ceteasca pre ddnsa, au sa o scrie, au sa caute caute ceva intr-insa, fdra rdvas iscalit de la cela ce o cere, cu fagaduiala cum ca o va trimite inapoi si cu vreme hotardta, sa nu se dea. §i sa poarte grije sa o ceara 1168. Antim solicita ca mitropolitul tarii sa fie prezent, daca se putea, la Sf. Liturghie a hramului §i la cea de a doua zi1169, de unde probabil s-a pastrat obiceiul pana astazi ca patriarhul sa fie prezent la hramul Manastirii. Se prevede ca cei bolnavi sau aflati pe patul de moarte sa fie vizitati de egumen sau de unul dintre ieromonahi sau dintre preoti §i sa nu fie 1162 Idem, p. 334-335. 1163 Idem, p. 335. 1164 Ibidem. 1165 Idem, p. 335-336. 1166 Idem, p. 336. Aurelian Sacerdo^eanu, Antim Ivireanul arhivist, bibliotecar $i topograf, art. cit, p. 374. U68Opere,-p. 336. 1169 Idem, p. 337. 244 lasaji la o parte nici tiganii, de vreme ce sunt si ei botezafi in numele Sfintei Troife si sunt crestini ca si noi 117°. Ctitorul nu pierde nimic din vedere in testamentul sau; el prescrie toate cate considera ca este bine sa se savar§easca, in diferite situa^ii: la moartea egumenului, la alegerea unui nou egumen sau a unui nou epitrop, pentru o gestionare corecta a venitului manastirii - pentru care stabilea ca zece la suta din venituri sa fie economisite pentru a fi refolosite in caz de stramtorare sau de calamitate1171 - etc. Starejul trebuia sa nu fie vreun om strein... adecd svetagoref au sinait, au ierusalimitean, pentru multe pricini care s-ar putea intdmpla 1172. Condescenden^a mitropolitului nostru fata de cei aflati in nevoi merge pana acolo incat dispune ca, In cazul In care veniturile Bisericii ar create foarte mult, In timp, atunci toate cele stipulate pentru a fi impartite la saraci, sume de bani sau lucruri, sa fie dublate numeric, pentru ca milostenia sa fie pe masura posibilitatilor sporite ale Manastirii: lard Dumnezeu, Carele sdrdceste si imbogdfeste, smereste si inalfd, de va imbogdp si va indfya casa aceasta cu vreo mild mai mare, [Incat] sa aibd niste cdstiguri mai multe decdt are acuma, din mila Sfinpei-Sale, aceasta rdnduiald a milosteniei ce s-au hotdrdt sa se dea la saraci si la altele cate scriem intr-aceste capete, poruncim egumenului carele va fi dupd vremi sa le indoiascd toate, pentru ca sa se laude si sa se mdreascd mai mult numele Lui eel Sfdnt si Preasfdnt 1173. La primele treizeci §i doua de capitole, Antim adauga alte opt §i un cap osebit. Aceasta pentru ca „pana la 24 aprilie 1713, mitropolitul Antim redactase mai intai asezdmdntul cu cele 32 de capete"1174, iar ulterior, „mai precis dupa 14 octombrie 1715, cand §tefan Cantacuzino confirms insusj acest a§ezamant, mitropolitul redacteaza cele 8 capete adijionale. Cat despre cap osebit, care are data 15 martie 1716, este limpede ca vine dupa hrisovul din 4 martie 1716 al lui Nicolae Mavrocordat" 1175. Intre altele, adauga Antim, in aceste opt capitole, ca nu trebuie sa se faca, in interiorul bisericii, morminte inalte au scrise cu slove 1176 §i nici in curtea bisericii sa nu se faca morminte [in care] sa se ingroape fietecine; ca fund curtea strdmtd, se grozdveste locul, far a numai vreun om de cinste. Insdpietri iar a sa nupue, ci sa se ingroape crestinii la bolnifd si acolo sa faca in toate sdmbetile un preot Sfdnta Liturghie...1177. Egumenul este avertizat in mai multe randuri sa nu dea pricina de sminteala oamenilor, ci sa se comporte cu o corectitudine exemplara. 1170 Idem, p. 338. 1171 Idem, p. 340 1172 Idem, p. 341. 1173 Idem, p. 342-343. 1174 Aurelian Sacerdo^eanu, art. cit., p. 880. 1175 Ibidem. ul6Opere,p. 345. 1177 Ibidem. 245 Ceea ce la un moment dat prevedea Antim ca s-ar putea intampla, anume cre§terea considerabila a veniturilor Manastirii, s-a §i intamplat, mai repede decat se a§tepta, printr-un hrisov al lui Nicolae Mavrocordat (era un gest politic al domnitorului, care, nici el, nu se a§tepta sa fie „adulat" in Jara de care era cu totul strain §i al carei tron Tl cumparase cu bani grei, hrisov prin care spera, probabil, sa-§i atraga simpatia mitropolitului), aceasta fiind ratiunea pentru care Antim a scris sj acel cap osebit, in care - dupa cum stabilise anterior - dispunea urmatoarele: cate mile sunt rdnduite in cele 32 de capete sa se faca pre an la sdraci, sa se indoiasca toate, pentru a mdriei-sale vecinicd pomenire si a rdposaplor pdrinfilor mdriei-sale 1178. La acestea a adaugat §i alte zile de pomenire §i rugaciuni pentru domnitor. Patriarhul ecumenic Cosma a aprobat, in septembrie 1714, toate reglementarile stabilite de mitropolitul Antim Ivireanul cu privire la Manastirea Tuturor Sfintilor, ctitoria sa. „Insa aici (in gramata patriarhala - n.n.), nu se vorbe§te de « a§ezamant », ci « cuprinzand toate pe care le-a gandit cu dreptate in treizeci §i doua de capete, Tnsemnandu-le §i scriindu-le, una cate una, in gramata lui arhiereasca iscalita §i sigilata, dupa Tnsu§i al lui sfat ». In martie 1715, in acelasj mod, confirma §i Hrisant Notara, patriarhul Ierusalimului, care se refera §i la gramata confirmativa a patriarhului Cosma"1180. Insa, la un an dupa asasinarea lui Antim, in octombrie 1717, noul patriarh ecumenic, Ieremia, impreuna cu Hrisant, „anuleaza autocefalia Bisericii Tuturor Sfintilor §i o pune sub obladuirea mitropolitului Ungrovlahiei. (...) Inlaturand autocefalia, pentru toate celealte, mitropolitul Ungrovlahiei este dator « sa pazeasca §i sa faca neschimbate §i necalcate cate a oranduit (5Lexa^axo) ctitorul Manastirii », Antim"1181. Mai tarziu, Manastirea va ajunge chiar metoc al Manastirii Arge§ului, insa statutul sau, a§a dupa cum i-a harazit ctitorul ei, a redevenit, astazi, eel prevazut in Asezdmdnt. Adeziunea lui Antim Ivireanul la progresul spiritual §i cultural al oamenilor simpli este evidenta, in modul eel mai clar cu putin^a. Daca prescriptiile lui s-au pastrat intacte, macar o perioada de timp §i s-au respectat, multi oameni au beneficiat de pe urma acestei - cu adevarat - stralucite minti §i „lumina invataturii", cum spunea el, trebuie sa fi patruns in multe suflete. In orice caz, darurile lui s-au revarsat §i se revarsa inca, foarte imbel§ugat, peste oameni. 1178 Idem, p. 346. 1179 Cf. Aurelian Sacerdo^eanu, art. cit., p. 878. 1180 Ibidem. 1181 Ibidem. 246 III. 5. SFATUIRI CREATINE - POLITICE Antim Ivireanul este §i autorul unei pareneze in literatura noastra, scriind in traditia ini^iata de domnitorul Neagoe Basarab, prin celebrele sale Invafaturi catre fiul sau, Theodosie, pareneza fund o specie foarte iubita In literatura bizantina, de unde a patruns §i In cea slava. Antim avea, de buna seama, modele numeroase pentru a concepe aceasta lucrare, el Insusj tiparind, In 1691, la Bucuresji, una dintre marile opere parenetice ale literaturii bizantine, A lui Vasile Macedoneanul, impdratul grecilor, Capitole indemndtoare seasezeci si sase, catre fiul sau, Leon Infeleptul, aceasta fund chiar prima carte care menjioneaza numele §i prezenja lui Antim la noi, §i pe care N. §erbanescu o considera - am vazut la timpul potrivit - tiparita din dorin^a voievodului Constantin Brancoveanu de a darui fiilor sai un manual de comportament moral-duhovnicesc §i princiar, pe care el Insusj nu avea timpul necesar de a-1 scrie. Lucrarea fusese tradusa In romane§te de catre Dosoftei, pe la mijlocul secolului al XVII-lea1182. Aceste Invataturi, tiparite de Antim §i adresate Imparatului Leon al Vl-lea Filosoful, ar fi fost scrise, In opinia unora, de un alt autor, §i anume chiar de Sf. Fotie eel Mare1183, patriarhul Constantinopulului, care, rechemat din exilul dureros ce Ii fusese impus de acelasj Imparat Vasile Macedoneanul, a fost numit de acesta, din nou, profesor la Academia Magnaura sj, In acelasj timp, §i al fiilor sai, Constantin, Leon §i §tefan, Sf. Fotie fiind cea mai stralucita minte a vremii sale §i omul care a realizat o recenzie a tuturor car|ilor importante ale Antichitatii §i ale primului mileniu cresjin (el a trait Intre 820(?)-891), numita Miriobiblon sau Bibliotheca. Datorita staturii sale intelectuale §i spirituale impunatoare, avand In vedere ca s-a ocupat Indeaproape de educatia lui Leon Filosoful, probabil de aceea multi au fost Inclinati sa-i acorde paternitatea asupra Invataturilor amintite mai sus, cu atat mai mult cu cat Vasile Macedoneanul parvenise pe scara sociala §i ajunsese la tron prin asasinarea predecesorului sau. Literatura bizantina avea Insa un fond important de astfel de capete (capitole) parenetice, intre care se numarau Peri vasileias a lui Synesios, compusa pentru Arcadius, fiul Sfantului Theodosie eel Mare, Ekthesis Kephalaion parainetikdn a diaconului Agapet, scrisa pentru Sf. Justinian - opera care a fost tiparita Intai la Venetia, In 1504, In latina, cunoscand apoi editii numeroase In toata Europa - sau Paideia vasilike a Sf. Teofilact de Ohrida, dedicata lui Constantin Porfirogenetul - §i care a fost §i ea tiparita prima oara In 1651 la Paris, In editie greco-latina1184. 1182 Qf -^ j^ Ursu, Dosoftei necunoscut, in rev. Cronica, nr. 6 (523), 6 februarie, 1976, apud. Al Andriescu, in studiu introductiv la Dosoftei, Opere, op. cit., p. XIV. 1183 1184 Cf. Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit., p. 229. Cf. Idem, p. 229-230. 247 imparatii bizantini, unii dintre ei, au scris pareneze §i Ti putem aminti pe Constantin Porfirogenetul (913-959), care scria pentru fiul sau, Romanos (opera tradusa §i tiparita in secolul trecut, §i in limba romana), sau pe Manuil al II-lea Paleologul, care, la 1417, era ultimul autor de pareneze din literatura bizantina, cu un veac Inainte ca Neagoe Basarab sa T§i redacteze opera sa1185. La Tnceputul secolului al XH-lea, marele cneaz al Kievului, Vladimir Monomahul a daruit patrimoniului cultural slav „unica scriere parenetica a literaturii ruse vechi"1186. In literatura noastra Insa, Neagoe Basarab initiaza un astfel de demers, deosebit de valoros din punct de vedere literar, In prima jumatate a secolului al XVI-lea, scriind in limba slavona, demers pe care, „urmandu-l scriitorii no§tri vor strabate spatiul dintre cartea de Inva^atura scrisa de Matei al Mirelor ori Sfaturile catre Moise Movila, compuse de fratele sau, mitropolitul Petru, §i pana la historiile veacului al XIX-lea"1187. Antim Ivireanul cuno§tea cu siguranta operele lui Synesios §i ale Sf. Teofilact - autori predilecti, pe care ii citeaza in omiliile sale - dar eruditia sa cuprindea, cu siguranta, o lista mai vasta de autori §i opere parenetice, §i avea un model recent in cartea mitropolitului Petru Movila al Kievului, care o scrisese pentru fratele sau, Moise, domnul Moldovei. Autorul nostru T§i compune Invataturile In versuri grecesji §i le adreseaza domnitorului §tefan Cantacuzino, titlul complet fund: Sfdturiri cre$tine-politice catre Prea Credinciosul §i Prea Indljatul Domn §i Stapdn a toata Ungro-Vlahia, loan §tefan Cantacuzino Voievod, de Prea Sfinfitul §i pazitul de Dumnezeu Mitropolit, Antim din Ivir, in Prea Sfdnta Mitropolie din Bucure§ti, in anul mdntuirii 1715 1188. Dupa versurile la sterna §i dupa introducerea autorului, lucrarea propriu-zisa este structurata in patru par|i, care evolueaza in sens ascendent, intr-un climax spiritual ce urmare§te o pedagogie vizand desavar§irea omului, a voievodului, In speta. Primele trei par^i cuprind sfaturi §i Inva^aturi, pentru ca In a patra parte sa fie introduse rugaciuni pentru toate zilele saptamanii, pe care domnitorul avea datoria sa le rosteasca, daca dorea sa i§i sfin^easca viata. Versurile la sterna scot in evident cele trei insemne ce reprezentau investirea domnitorului cu putere, ca urmas. al vechilor Imparati bizantini Cantacuzini (vulturul), ca 1185 Cf. Idem, p. 228-230. 1186 Idem, p. 230. 1187 Idem, p. 228. ii88 ££ traducerii lui Constantin Erbiceanu, in rev. Biserica Ortodoxa Romana, XIV (1890-1891), p. 334-355. Intrucat limba acestei traduceri, specifica epocii respective, suna foarte desuet pentru vorbitorul actual de limba romana, ne-am luat libertatea de a inlocui unii termeni care sunt cu totul anacronici, „diortosind" textul acestei traduceri, pentru a avea o perspective cat mai obiectiva asupra operei lui Antim, neobturata de factori lingvistici op^ionali. Citatele oferite sunt astfel indreptate, fara a avea inten^ii minimalizante fa^a de efortul inaintasilor, al lui C. Erbiceanu, in spe^a, care a tradus aceasta lucrare antimiana. Deplangem, in acest sens, inexisten^a unei traduceri moderne, care sa fie adaugata in volumul integral de opere al lui Antim. 248 print al Valahiei (corbul) §i ca aparator al credintei §i al Bisericii lui Hristos (Crucea).1189 Versurile par magulitoare pentru noul voievod - care nu a domnit, de altfel, decat doi ani - dar sunt §i, implicit, un apel la responsabilitate §i demnitate. Introducerea lui Antim prezinta aceasta carte ca pe o culegere de sfaturi §i Tnvataturi pe care a alcatuit-o stiind, prea credinciosule si iubitorule de Hristos domn, iubirea ceaprea fierbinte si dorinfa intrinsecd ce are Maria ta, ca sa stdpdneascd in mod evlavios si placut lui Dumnezeu pe supusii pe care p i-a mcredin^at Dumnezeu, cunoscdnd inca si rdvna ce are ca sd-si infrumusefeze moravurile cu infelepciune si cu o cultura demna de o domnie 1190 Autorul afirma urmatorul con^inut al lucrarii sale: am adunat din sentinfele vechilor filosofi si dascali (Intelepti §i Sfin^i Paring, pentru ca pe ace§tia din urma Ti nume§te Antim dascalii Besericii noastre - n.n.) pe cele mai minunate si mai potrivite, cdte, adicd, contribuie la o astfel de stdpdnire si am fdcut o antologie de sfaturi din diferite carp cu invalaturi. §i cdte invafaturi am adunat, le-am pus in stihuri simple politicesti ritmate, pentru ca safie mai usor si mai cu lesnire de pnut minte 1191. Antim a avut - dupa cum am aratat - numeroase modele pentru aceasta Tntreprindere scriitoriceasca, Tnsa pareneza lui, vom vedea, nu este o compilatie, ci chintesen^ierea cu totul originala, a unora dintre cele mai importante Tnvataturi morale §i duhovnicesji ale Rasaritului ortodox, a§ezate in acord cu situatia de fata. Ca in toate operele lui Antim, cartea esentiala care a stat la baza §i a acestei lucrari este tot Biblia, astfel Tncat cu greu Tl putem acuza pe demnul mitropolit de compilatie sj de lipsa de originalitate. Dar sa patrundem in materia textului, nu Tnainte Tnsa de a face precizarea ca Antim a facut §i efortul realizarii unui acrostih, In originalul grecesc: in jruntea stihurilor am pus titlul manualului prezent. Ludnd dar cineva intdia liter a din jruntea fiecarui stih, va afla tot titlul intreg...1192, iar titlul acrostihului (al primei secvente din lucrare) este : Smeritul Mitropolit al Ungro-Vlaiei Antim din Ivir, prea indllatului si prea iubitorului de Dumnezeu Domn si Stdpdn a toatd Ungro-Vlahia, loan §tefan Voievod Cantacuzino, in Sfdntul Duh iubit si binefdcdtor al smereniei noastre, har, mild si ajutor de sus, de la Parintele eel Atotputernic, inca si binecuvdntare apostolica 1193. Aceasta prima parte a parenezei contine numeroase parafraze scripturistice, in prelungirea carora mitropolitul T§i tese Tnvataturile, avertizand ca intdiul sfat este §i intdia porunca a lui Dumnezeu: iubeste, cinsteste si slaveste pe Dumnezeu, Creatorul tau si sa aiba intotdeauna sufletul tau teama de El; pentru ca avdnd teama de El, devii si inlelept in sinep, dupa proverb [cf. Deut. 6, 5 §i Pilde 1, 7] 1194. 1189 Cf. Idem, p. 334. 1190 Idem, p. 335. 1191 Idem, p. 335. 1192 Ibidem. 1193 Ibidem. 1194 Idem, p. 336. 249 Antim Tncepe astfel pareneza sa de la respectarea poruncilor lui Dumnezeu §i mai ales de la cele mai Tnalte virtuti creatine, iubirea §i frica de Dumnezeu §i continua cu actualizarea perifrastica a unor Tnvataturi vechi §i nou-testamentare, Tmpletite cu sfaturi morale §i politice, dar §i cu sentin^e teologice: niciodata sa nu te juri... daca voiesti sa te mdntui [cf. Mt, 5, 34] (...) Ochiul este lumina pentru trup [cf. Mt. 6, 22], domnia este sprijinul cetdpi. Deci ochiul sanatos pne echilibrul trupului, iar domnitorul drept isi intareste tronul sau (se face o paralela Tntre vederea dreapta, curata §i conducerea dreapta - n.n.). Mare rasplata iei de la Dumnezeu pentru sufletul tau, daca in viafa ta vei judeca cu dreptate si pe prieteni si pe vrdjmasi. Aruncd de la tine osdnda si clevetirea, cape un sarpe cu doud capete... Iubeste pe supusi cu omenie... Supararea salbatica sa nu te cuprinda niciodata... Modest, bland si linistit safii cu cei buni... Sa ai sfetnici buni... Indeparteaza pe boieri de la nedreptate... Sa domnesti, preaputernice, cat mai multprin iubire...1195. In concept a autorului, voievodul trebuia sa fie ca soarele §i ca ochiul care vede toate §i alege dreptatea (Proprietatea soarelui este sa straluceasca, iar a domnului bun este de a se ingriji de top 1196), deoarece era necesar ca el sa aiba cuno§tinta lucrurilor care se petreceau in Jara sa, dar §i ratiunea §i discernamantul de a o conduce. Era conceptia straveche, bizantina, pe care o enunja §i Dimitrie Cantemir: ...ca precum lumina soarelui sa are catra alalte stele, ase chipul impdratului catra senatori si alalp supusi ieste, si precum in prezenpia lui toate safac nevadzute, iar in lipsa lui cea cat de mica si de departe lumineadza si scdnteiadza, ase inaintea fepi impdratului toate chipurile supusilor sa micsoreadza si toata gura sloboda sa infrdneadza 1197. Autorul are extraordinara capacitate de a Tmbina sfaturi morale cu Tndrumari duhovnicesji §i cu Tnvataturi asupra strategiei politice §i militare pe care trebuie sa o adopte voievodul, in consens cu politica interna §i externa la care trebuia sa recurga, Tntaietate avand Tnsa Tntotdeauna Tnvataturile cre§tine§ti, a caror respectare atrage binecuvantarea divina, mila §i ajutorul dumnezeiesc in toate actiunile Tntreprinse de domnitor. Astfel, domnul este consiliat sa cugete §i sa filosofeze asupra naturii umane sj a statutului sau Tntre semenii sai, care, in functie de perspectiva adoptata, poate fi considerat privilegiat sau nu: intotdeauna cugeta asupra firii omului, ca este facut din iardna, si urmeaza celor buni. Urmeaza faptele cele bune ale imparaplor... Ingrijeste-te a-p injrumusela via^a ta cu lucruri bune, oricdte vei putea, pdna cdnd esti in viaia... [domnitorul] sa aiba iubire sincera, din inima... Fa-te exemplu bun al stramosilor tai... Sentimentul de compatimire catre cei mici cu dreptate s-a laudat de catre filosofi... Iubeste pe prieteni cape tine insup... Pentru cei buni, lumea se consider a noapte si pedeapsa, dar pentru cei rdi cu viafa, se considera ca paradis. (...) Socoteste virtutea ca singura nobleje... Sa stii, fiul meu, ca toate sunt trecatoare in lume, nestabile, nesigure, pline de toata nevoia; 1195 Idem, p. 336-337. 1196 Idem, p. 336. 1197 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, edi^ie ingrijita de P.P Panaitescu §i I. Verdej, studiu introductiv de Adriana Babe^i, Ed. Minerva, Bucurejti, 1997, p. 35-36. 250 linistite, sigure, bune si adevdrate sunt cele viitoare, imuabile. Lumea este o priveliste, dupd Teologul Grigorie, iar noi ca niste negustori, in aceastd lume falsa. Ddnd cele trecdtoare, ludm Impdrdpa...Binefacerea invinge moartea, cum zice Solomon, si il aseamdnd pe om cu Dumnezeul eel viu... Acum, fiinded te afli in aceastd stdpdnire, iei decizii si ai putere in domnie, jd-te trandafirul virtupi si floarea binefacerii, pentru ca sd te faci si fiu al Impdrdpei de sus. Gdndeste-te cum ca au trecut toate impdrdpile, s-au sfdrdmat ca visul si stdpdnirile (cunoscutul topos al de§ertaciunii de§ertaciunilor sj al vietii ca vis, pe care Tl Intalnim, In literatura noastra, §i la Miron Costin, In poemul „Viiata lumii" dar §i la Eminescu, cu predilectie In poemul „Memento mori" - n.n.), iar lucrarea virtuoasd trdieste si persistd. (...) Mulp domnitori aufost in aceastd domnie, dar pupni au edstigat Impdrdpia de sus. (...) Prea luminate si prea puternice, avdnd trupul muritor, iar sufletul cu totul nemuritor, in top vecii, cautd sd-p luminezi si sufletul tdu eel nemuritor. De ai si ajuns domnitor si de te vei face si impdrat, ai sd lasi viafa si ai sd iei numai trei cop de pdmdnt! 1198. Parca erau aceste cuvinte spuse cu glas de foe §i ele aveau sa se implineasca in curand! Marirea lui §tefan Cantacuzino va trece foarte repede, iar el urma sa fie mazilit dupa nici doi ani de domnie §i omorat prin sugrumare In beciurile unei Inchisori din Istanbul. Aceste sentinje §i cugetari asupra naturii duble a omului, materiala §i spirituals In acelasj timp, §i asupra vie^ii §i a mortii, strabat ca un fir ro§u intreaga constructie a acestei opere parenetice §i sunt un avertisment dur pentru a lua seama la adevaratele coordonate spirituale ale existenjei §i a nu se imbata de putere sj pentru a avea in minte aceste considerente totdeauna in momentele decizionale, in orice situatie. Ele puncteaza traseul propedeutic al lui Antim §i sunt a§ezate, in discursul parenetic, cu o precizie didascalica remarcabila §i cu o justete psihologica §i pedagogica extrem de laudabila, astfel incat au efectul unei supravegheri neincetate asupra con§tiin{ei celui ce lectureaza aceste pagini - de altfel, spre sfar§itul car|ii, autorul va pretinde o lectura periodica a acestor texte, din partea voievodului consiliat, pentru a putea fi eficace cu adevarat aceste Invataturi, eficacitate sporita - cu o fina §i subtila ratiune psihologica - prin versificarea sentin^elor, spre consolidarea lor In memorie. Mitropolitul adopta o tactica pedagogica imbatabila atunci cand, in loc sa grupeze Invataturile sale dupa sens §i functionalitate, el face sa alterneze sfaturile duhovnice§ti cu cele morale §i cu Indrumarile privitoare la aspectul administrativ §i politic al lucrurilor, astfel Incat sa confere impresia unui complex organic, nediferentiat, nescindat de taxonomii pur rationaliste, avand asemanarea vie^ii in desfa§urarea ei naturala, fara schizoidii intelectualiste formate. Ca pe un portativ ascendent §i descendent, Antim coboara de la tonurile inalte §i foarte severe ale consideratiilor reproduse anterior, catre lucruri mai pamantesji, care raman C. Erbiceanu, Maximele §i sentinfele lui Antim Ivireanul, op. cit., p. 338-343. 251 Tnsa totdeauna suspendate de o oglinda celesta, in care se reflecta consecintele lor, ale tuturor actelor umane. Aceasta alternanja permite atat momente de reflectie §i de adancire in cugetare, cat sj momente de atentie maxima sau de contemplare muta, atunci cand mitropolitul prescrie voievodului: Infelept judecator sa-p fii pe insup.(...) Judeca mai inainte faptele tale ca in oglinda, iar lucrarile netrebnice alunga-le ca pe furi .(. . .) Sa consider! pe supusii tdi ca pe fiii tdi. Daca vrei safii imbogapt cu toate darurile de la Dumnezeu, trateaza cu cinste pe sarmanii straini, pentru ca sa laude pretutindeni noble^ea neamului tau. Numele tau bun, bland si ospitalier auzindu-se pretutindeni, sa alerge la tine din toate marginile lumii. Se chinuie nefericipi in locurile necredinciosilor. (...) Ca un parinte fii lor indurator, jd-te bland asupra lor, fie-p mild de copiii tdi. (Antim avea Tnca Tnaintea ochilor comportamentul plin de condescenden^a al lui Constantin Brancoveanu fata de cei care Ti solicitau ajutorul §i spera ca noul domnitor sa urmeze in aceasta virtute pe marele voievod §i martir ce domnise Inaintea lui - n.n.) (...) Numai jrica de Dumnezeu sa o ai in sufletul tau, pe care sa o ai si ca liman in viafa ta. (...) Cunoaste si iubeste pe Dumnezeu cu dor, dupa cum voieste... (Antim insista pe cunoastere, pentru ca iubirea de Dumnezeu vine din cunoa§terea Lui §i nu din ignoranja, iar eruditia teologica este imperios necesara pentru Tnjelegere, din care vine iubirea - n.n.) Arunca din amintirea ta invidia... iarta pe dusmanul tau... Sa nu fie nesapos (omul credincios, nici voievodul - n.n.) (...) Prin trei lucruri bune se cunoaste, de top, conducerea cea buna, dupafilosofi: daca se gaseste pdine cu imbelsugare in piafa, justipe luminata in tot locul si daca siguranja exista pretutindeni, pentru ca sa umble oamenii far a fried si far a anevoinfa. (...) Binefacerile si toate daruirile, ca niste pecep inchid gurile vrajmasilor. (...) Afaceri necugetate sa nu faci find pe tron, ci te sfatuieste intotdeauna cu cei ce se tern de Dumnezeu. Fugi de ingdmfare si de mdrirea desarta... Daca te sfdtuiesti cu doctor i sufletesti, te faci ascultator al poruncilor celor bune si vei invaia de la ei ce trebuie safaci, cum trebuie sa te porp si ce fapte sufletesti sa savdrsesti ca sa edstigi viafa vesnica. Virtutea, o, flule, este linistea sufletului, cuviinia domnitorului si a tuturor celor ce se mdntuiesc. (...) Sileste-te, intrece-i pe top in bunatate, daca voiesti sa edstigi mare biruinfa asupra vrajmasilor. (Se pretinde de la domnitor sa fie la Tnaltimea prerogativelor sale §i sa Tndeplineasca o exigent cu mult mai mare decat un om obi§nuit, pe masura statutului sau in societate, Tnaintea lui Dumnezeu §i Tnaintea oamenilor - n.n.) O, flule, cauta sa invingi mai intdi patimile, safii bland si indurator catre supusii tdi. (...) Model, lumina, exemplufii oilor tale, spre a lumina ca soarle faptele tale; sa ai prieteni ai tdi, buni si credinciosi slujitori, dintre aceia ce s-au aratat credinciosi catre alp domnitori. Pe omul pe care-l iubesti, fa-p-l prieten, lauda-l cu placere si il cinsteste. Caci inceputul iubirii este lauda... (aici nu e vorba de a lingu§i pe cineva, ci de faptul ca e nevoie ca eel apreciat §i iubit sa cunoasca acest lucru, pentru ca sa nu se Intristeze §i sa se Tndeparteze crezand ca nu este apreciat la adevarata valoare, ci acela care T§i vede virtutile 252 recunoscute §i puse in valoare, se bucura §i se arata cu atat mai credincios prieten; aici vedem un mod de a gandi al celor vechi care ne poate lumina multe necunoscute §i care se refera la adevarata prietenie sj la dragostea sincera Tntre oameni, sentimente pe care noi le recunoa§tem mai greu astazi sj fata de care ne ascundem cu „pudoare" postmoderna - n.n.) ; ...sd ai prieteni ai tdi pe cei ce spun adevarul... Sd ai pe Dumnezeu ajutor si nu vei avea rdzboi niciodatd. ...fugi de iubirea de argint ca de o fiard, de mdnie ca de ceva fosrte sdlbatic, si de patimd. (...) Ridicd-le nedreptatea [celor saraci] si-i elibereazd, trimi{dnd boieri drepfi, care cur and ii vor scdpa. (...) Totdeauna evitd pe oamenii lingusitori, nedrepp, mincinosi si pe cei prea desfrdnap (pentru ca ace§tia pot fi lesne corupti - n.n.)... Lingusitorul este ca o ciocdnitoare, iar mincinosul ca un tdlhar, nedreptul ca un mojic... (lingusitorul te face gaunos, daca te culci pe o ureche crezand laudelor lui de§arte, mincinosul rji fura avujia fie a pacii interioare, fie a prieteniei cu cineva, sau chiar mai mult decat atat, daca te pleci vorbelor lui, iar nedreptul nu poate fi decat lipsit de subtilitatea sentimentelor §i a moravurilor frumoase, pentru ca el nu urmare§te decat scopurile lui egoiste - n.n.) Cei ce se adund cu oamenii cei buni se civilizeazd, se cins teste, isi injrumuseleazd obiceiurile. Sd cunosti ca mare medicament la intristdrile tale, vindecarea cea bund si pldcutd lui Dumnezeu, care e fericirea desdvdrsitd a domnitorilor, sd dea toatd dreptatea supusilor. Prietenia celor necioplip are o temelie putredd, de aceea ia sfat de la in{elepfi si 11 • • • ^ 1 199 de la oamenii cu experien(a Radacina binelui §i a fericirii, inclusiv a celei pamante§ti, se afla - dupa cum se poate lesne observa - in virtute §i anume in virtutile cre§tine§ti. Frazele sunt astfel construite, ca din radacina unei virtuti sau a unei porunci divine sa rasara, cum ar spune autorul, floarea binelui public sj a fericirii personale a domnitorului, de care soarta poporului este legata inextricabil.Sunt reglementate atitudinea §i comportamentul pe care voievodul trebuie sa le adopte in interactiunea sa cu istoria §i cu societatea contemporana lui, in special cu ceilal^i factori de decizie interni §i cu cei externi, dar §i cu popula^ia anonima, dar a carei guvernare Tnjeleapta are consecinte gigantice atat in imediat, cat §i in eternitate, pentru persoana domnitorului, dar §i pentru oameni. Injelepciunea se cultiva, iar conservarea unei situa^ii prospere pe plan intern §i pacifice in context international, se face prin inconjurarea domnului de o societate nobila, in purtari §i caracter, culta, erudita, virtuoasa, care a dovedit loaialitate §i credin^a, care pretuie§te adevarul, dreptatea §i sinceritatea, fara a face din abilitatea politica un lucru pervers. Toate aceste virtuti se obtin §i se pastreaza numai prin credinta, prin cugetarea neincetata la Dumnezeu, la conditia umana §i la moarte. Viata e vis §i lumea e umbra trecatoare §i imuabil §i nemuritor este numai Dumnezeu, de care omul trebuie sa atarne in orice clipa, pentru a fi fericit in eternitate, iar Antim afirma cu tarie o alternativa cre§tina §i patristica la celebrul aforism al lui Socrate, 1199 Ibidem. 253 susjinand un adevar incontestabil pentru cine vrea sa T§i traiasca viaja in Hristos: Acela se cunoaste pe sine si condifia sa, care II cunoaste mai intdipe Creatorul sdu 1200. In descendenja teologica a Sf. Paring, mitropolitul proclama ca aceasta cunoa§tere de Dumnezeu vine in om atat din practicarea virtu^ilor, cat §i din Tnvatatura teologiei: Virtutea este foarte buna, buna este insa este insd si stiin^a, care creste prin invdfdturd 1201. Afirmatia de mai sus poate fi Tn^eleasa §i in sens isihast, Tntrucat adevarata cunoa§tere de sine o da omului numai teoptia (vederea lui Dumnezeu). Vom observa in continuare ca sensul acestui discurs parenetic, ca sj in opera lui Neagoe Basarab, este unul spiritual, sj anume, tot sensul acestui discurs rezida in faptul de a demonstra cum destinul unui domnitor este proniat de Dumnezeu, iar domnia este o cale ca oricare alta - de§i poate mai grea - catre mantuire. Jelul unei domnii cat mai drepte §i mai aproape de desavarsjre nu este o prosperitate lejer obtinuta in maniera machiavelica, ci scopul unui parcurs voievodal triumfator este mantuirea domnitorului, ceea ce impune excluderea unei sinonimii Intre „triumfator" §i „triumfalist" §i reclama repurtarea unei biruin^e duble, atat In plan orizontal, terestru, cat §i In plan vertical, spiritual. Sensul vietii este In mantuire, pentru Antim, iar domnitorul are de parcurs o cale In care eel mai important moment II constituie - ca pentru orice cre§tin - finalizarea. Insa aceasta cale este impovarata de o responsabilitate cu mult mai mare, fata de un destin oarecare. In a doua secvenja a acestei opere parenetice - al carei titlu este: Alte stihuri politice in alt chip. Trei stihuri desparpte cuprind o idee, avdnd in inceputul versului acest acrostih: „Mult doritul meu domnitor §tefan" -, autorul subliniaza Inca §i mai pregnant faptul ca domnia este un dar de la Dumnezeu. Anterior afirmase ca domnia si biruinfa le-ai luat de la Dumnezeu, pe care pazeste-le cape o comoara 1202, dar acum precizeaza ca domnitorul este icoana lui Dumnezeu pe pamant: Tip si icoana vie a preaputernicului Dumnezeu este domnitorul eel drept, bland si milostiv, caci astfelfiind, domnul este imaginea lui Dumnezeu pe pamant 1203. Aceasta credinja este o mo§tenire bizantina. In Imperiul Roman de Rasarit, Dumnezeu, ca Imparat §i Stapan al lumii, era Prototipul conducatorului pamantesc, iar acesta era imaginea Lui, dar nu oricum §i in orice circumstance, ci numai atunci cand el Insusj vroia sa se asemene, prin bunatate, lui Dumnezeu. Binecuvantarea §i harul lui Dumnezeu §i mantuirea se pogoara, deci, catre domnitor, numai atunci cand el tinde spre Prototipul §i Imaginea sa cereasca. Antim a mai exprimat aceasta conceptie §i In omilii, anterior venirii la domnie a lui §tefan Cantacuzino: imparafiia iaste un dar desavdrsit, carele sa pogoara de sus, de la 1200 Idem, p. 339. 1201 Ibidem. 1202 Idem, p. 341. 1203 Idem, p. 344-345. 254 Pdrintele luminelor, asupra celor alesi si imbundtdpp1204; iar in dedicajia catre acelasj §tefan Cantacuzino, din Ceaslovul tradus de el §i tiparit la Targovi§te, in 1715, mitropolitul face aceeasj aser^iune, ca domnia este o Tntruchipare in plan uman a atributului dumnezeiesc al puterii §i al stapanirii: ...Dumnezeu, a Cdruia esti icoand vie pre pdmdnt cu stdpdnirea domniei 1205. Insa acest statut de conducator nu este un privilegiu, in mod automat, pentru domnitor, ci mai degraba este o realitate constrangatoare la un comportament cat mai mult pe masura unei asmenea demnita^i covarsjtoare, pentru ca reversul medaliei este cu atat mai grav cu cat demnitatea este mai mare, caci mulp domnitor i au fast... dar pupni au cdstigat Impdrdpia de sus 1206. Aceasta a doua secvenja din excursul parenetic este mai scurta decat prima sj ea aduce in discujie, in general, aproximativ aceleasj idei §i teme, cu unele varia^ii. Apelul la cugetarea asupra moitii §i a conditiei umane este nelipsit, insa pe o alta tonalitate: Lumea aceasta socoteste-o cdldtorie si cale, prin urmare sd cdldtorim cu bine, pentru ca sd fim laudafi de cei ce vin dupd not in lume 1207. Dupa ce anterior a surprins tema lumii ca vis §i de§ertaciune, autorul apeleaza acum la un alt topos stravechi, ce define§te instabilitatea lumii, §i anume eel al vietii ca drum §i calatorie care se sfar§e§te intr-un punct. Antim II parafrazeaza chiar pe Sf. Antonie eel Mare afirmand: O, fiul meu! Gdndeste-te la acestea si nu vei gresi, adu-fi aminte din ce esti creat si unde vei merge si unde vei rdmdne in vesnicie 1208. Condi^ia umana §i calitatea vietii s-au degradat intr-atat incat pdcatul viclean urmeazdpe oameni ca umbra trupul nostru cdnd ne plimbdm 1209. Domnitorul trebuie sa aiba un foarte bun sim^ de a discerne §i de a alege totdeauna ce este drept §i adevarat, caci un domnitor mare fdrd dreptate este ca un rdu fdrd apd, dupd cum se exprimd mulpmea dascdlilor invd$ap 1210, iar marinimia voievodului este bine sa se imparta fara discriminare tuturor: Fii soare tuturor, intinde razele si lumineazd cufaptele si cu binefacerile pe top supusii tdi, si pe cei strdini un. Iubirea adevarului este o calitate rani, dar esenjiala pentru un conducator §i de aceea Antim ii cere domnitorului tarii: Pe cei ce trdiesc in timpul tdu iubeste-i si cinsteste-i, mai ales nu pe aceia care ip lauddfaptele tale, ci pe aceia care te atacd si-p dau sfaturi, cdnd gresesti 1212. 1204 Opere, p. 86. 1205 Idem, p. 411. 1206 Antim Ivireanul, Sfatuiri cre§tine-politice, op. cit., p. 343. 1207 Ibidem. 1208 Idem, p. 344. 1209 Idem, p. 345. 1210 Idem, p. 343-344. 1211 Idem, p. 144. 1212 Ibidem. 255 Fata de supu§i, voievodul trebuie sa manifeste compasiune, ca safie top in liniste, pentru ca ingrijirea pastorului este odihna turmei 1213; pe prieteni §i pe cei ce s-au aratat vrednici trebuie sa-i recompenseze cu demnitaji, pentru ca dregatoriile cele Tnalte sa fie ocupate de oameni cinstitti §i credinciosj, iar {ara sa fie administrate in pace1214, dar voievodul are a se feri de inamicul care se arata in calea ta grapos, bland, prietenos, ca inselaciunea vulpii, pentru ca eel ipocrit cauta ocazie ca sa te insele 1215. Insa de vrajmasji Tnvin§i nu-p bate joe, o, fiule, caci soarta este comuna si viitorul neprevazut 1216. Dar, mai mult decdt toate celelalte infrumuse$eaza pe domn constiin$a cea buna, dreapta si nesfdsiata, caci atunci bogdpa si cinstirile curg ca apa. Coroana incununeaza pe imparap si domni, iar sufletul domnilor si al celor mari il incununeaza dreptatea dumnezeiasca si jrumusepa sufleteasca 1217. Cei nevoiasj au nevoie de mangaiere §i de cuvinte de bldndefe 1218, iar pe cei clevetitori se cuvine ca domnul sa-i alunge departe de sine, cape hop 1219. In fine, cea de-a treia §i ultima secvenja parenetica a acestei lucrari - pentru ca a patra §i ultima este conceputa ca o selectie de rugaciuni ce urmau a fi rostite de domnitor - este dedicata exclusiv virtutii rugaciuni, care are rolul de a-1 desavar§i pe om, care este culmea virtutilor. Aceasta a treia parte poarta titlul: Alte stihuri politice de opt silabe ritmate, tratdnd despre rugdeiune, pentru ca aceasta este virtutea principald §i aici mitropolitul face apologia rugaciunii, aducand in sprijinul sau §i pe Sf. Apostol Iacov, pe Sf. Vasile eel Mare §i pe Sf. loan Gura de Aur. Mai Tntai de toate, filosofeaza insa despre dubla natura umana, fizica §i spirituala §i despre existen^a unor Tndoite virtuti pe care trebuie sa le cultive omul, atat sufletesji, cat §i trupe§ti, in conformitate cu aceasta dubla fire omeneasca: Dumnezeu eel binefdedtor si Creator a toate, ne-a zidit dintru inceput ludnd lardna din pamdnt si ne-a insuflat duh prin suflare dumnezeiasca si ne-a creat cu o indoitafire, intr-o minunata amestecare. De aceea, prea luminate si iubitorule de Dumnezeu, avem datorie in via^a sa infrumuselam amdndoua firile, si sufletul si trupul celfacut din pamdnt, cu bune si jrumoase obiceiuri, cu mulpmea virtuplor 1220. Dupa aceasta lectie despre natura umana, autorul trece la punerea in lumina a ceea ce el socote§te a fi dumnezeiasca si doamna a virtuplor, rugdeiune a flerbinte si curata adusa lui Dumnezeu 1221. 1213 Ibidem. 1214 Cf. Ibidem. 1215 Ibidem. 1216 Idem, p. 345. 1217 Ibidem. 1218 Ibidem. 1219 Ibidem. 1220 Idem, p. 346. 1221 Ibidem. 256 Despre aceasta T§i Inva^a princiarul ucenic: Aceasta curafa sufletul si bucurd pe Cel Inalt, nimiceste pdcatele si infrumusefeazd pe om si-lface in fie care zi cu inima veseld si cu mintea neprihdnitd si de har luminatd, care se inalfd peste ceruri spre a-L vedea pe Dumnezeu, dupa cum spun top infelepfii si teologii, ca Vasile eel Mare, fala Cezareei 1222. Despre rugaciunea cu mintea §i cu inima curata vorbe§te eel mai mult teologia marilor Paring isiha§ti, Tntrucat ea conduce catre extazul duhovnicesc §i catre vederea luminii dumnezeiesji, iar Antim dogmatise§te destul de mult in omilii despre acest lucru, mai ales in cele dedicate sarbatorii Schimbdrii la Fafd a Mantuitorului, fund el Tnsusj un adept al rugaciunii neptice §i predicand despre vederea luminii dumnezeie§ti, inva^atura pe care, cu patru secole mai Tnainte, mai ales, o aparase cu tarie Sf. Grigorie Palama, Tmpotriva adeptilor teologiei scolastice. In descendenja Parintilor neptici, Antim afirma: Cat har nu vom edstiga, dacd ne vom ruga cum se cuvine? (...) Sfdntul Duh vine pr in voia lui Dumnezeu si locuieste in inima si o umple de mufyumire 1223. Antim Ivireanul pretinde voievodului sa nu se limiteze la o singura lectura a acestor Tnvataturi §i sfaturi, ci, dupa cum el, mitropolitul, s-a ostenit §i am jdcut aceste sentinfe, numindu-le Antologie de invdfdturi in versuri, adundnd cugetdrile cele bune ale inlelepplor, cdte curdfesc sufletul si-l impodobesc pe om si infrumuseleazd pe domni in veci de veci 1224, la fel §i domnitorul, pentru a-§i imprima acestea in memorie §i in con§tiinta, trebuie sa le citesti adesea si sa le studiezi, ca sdpetreci viafd bund si in mare fericire 1225. Efortul lui Antim de a concepe aceasta culegere parenetica este cat se poate de laudabil §i de nobil, la acesta adaugandu-se §i efortul literar de a scrie in versuri grece§ti. E posibil ca tocmai dorin^a sa de a concepe aceasta lucrare in versuri, pentru a ajuta memoria lectorului, sa fi fost motivul pentru care nu a redactat aceasta opera in romana, care nu ii oferea inca, la acea vreme, posibilitatea de a egala aceste performance prozodice la care putea ajunge in limba greaca, pentru ca, avand in vedere diglosia domnitorilor, mitropolitul avea posibilitatea sa recurga la oricare dintre aceste doua limbi §i nu de putine ori a aratat ca prefera romana, limba in care §i-a rostit omiliile §i In care a scris cronograful dedicat lui Constantin Brancoveanu. In primele doua secven^e ale acestei lucrari, predomina stilul senten^ios, care aminte§te foarte mult de Pildele Sfantului Solomon - o carte din canonul biblic care este citata de autor chiar de la debut -, in care sunt intretesute invataturi patristice §i filocalice, insa stilul filocalic este evident mai ales in penultima secvenja, in care se trateaza despre rugaciune. Invataturile adresate de Antim Ivireanul lui §tefan Cantacuzino nu se deosebesc in mod esenjial, ca mesaj, de cele ale lui Neagoe Basarab, nici in ceea ce prive§te problemele n2^ Ibidem. 1223 Idem, p. 347. 1224 Idem, p. 346. 1225 Ibidem. 257 moral-spirituale §i nici in ceea ce prive§te pe cele administrative §i politice, adica comportamentul care trebuie adoptat fata de straini sau de boieri, fata de supusj sau de inamici, alegerea prietenilor §i a sfetnicilor, recunosjinta fata de cei care s-au dovedit credinciosj, etc. Dan Horia Mazilu este de parere ca „Antim scrie, semnificativ, ca Neagoe Basarab"1226. Acelasj exeget considers ca mitropolitul avea la dispozitie copii foarte bune ale 1227 Invaiaturilor lui Neagoe , dar §i faptul, ca printre izvoarele la care a apelat autorul s-au aflat, cu certitudine, operele parenetice redactate de diaconul Agapet §i de Vasile Macedoneanul, daca nu cumva, in ultimul caz, autorul este Sf Fotie eel Mare1228. S-a obiectat ca Antim ar fi fost prea magulitor fata de un voievod ca §tefan Cantacuzino, pe care istoria Tl acuza de implicare in complotul care a dus la mazilirea §i uciderea lui Constantin Brancoveanu §i a familiei lui. Insa consideram ca formulele reverentioase instrumentate de autor sunt specifice stilului de adresare catre domn, dupa cutuma vremii sj nici pe departe nu este vorba de „lingu§ire" sau vreun mod de a face „temenele" verbale, ceea ce nu Ti era deloc caracteristic mitropolitului nostru. De altfel, am vazut ca in toata aceasta lucrare, nu exista decat invataturi §i Tndemnuri, nu §i laude gratuite sau nemeritate la adresa voievodului. Antim scrie insa nu spre elogierea gratuita a voievodului, ci spre educarea §i trezirea lui la con§tiinta coplesjtoarei responsabilitati la care fusese chemat, acesta trebuind sa se arate vrednic sj inaintea lui Dumnezeu, §i fata de inaintasj, precum §i fata de contemporani. Nu este, in niciun caz o carte elogiatoare, ci una paideutica, chiar daca unele formule par encomiastice, din perspectiva noastra istorica. Pe de alta parte, una este perspectiva noastra istorica §i alta este perspectiva lui Antim, care !§i punea mari sperante In noul domnitor, care provenea dintr-o familie care T§i manifestase fati§, de multe ori, aversiunea fata de opresiunea otomana. El cinstea in §tefan Cantacuzino pe domnitorul Valahiei, ca icoana a lui Dumnezeu pe pamant, dupa modelul Imparatilor cre§tini bizantini. Ca sperantele sale i-au fost inflate, acesta este un alt subiect, dar mitropolitul dorea sincer ca acesta sa se arate vrednic de inalta demnitate la care fusese chemat, motiv pentru care scrie §i ii dedica aceasta carte parenetica, de§i era bolnav §i se afla la o varsta inaintata. Convingerea noastra este ca Antim nu §tia de aportul pe care II va fi avut §tefan Cantacuzino la inlaturarea lui Brancoveanu - intrucat astfel de intrigi se vor fi tesut la curtea otomana in mare taina - sau daca totusj ar fi auzit ceva, In mod sigur nu credea In zvonuri, fiind purtat, mai ales, pe aripile nazuintelor sale de eliberare de sub jugul pagdnului 1229. 12°6 Dan Horia Mazilu, Introducer e..., op. cit, p. 124. 1227 Idem, p. 122. 1228 Cf. Idem, p. 125. l229Opere,p. 158. 258 Facem aici observatia ca Tntotdeauna oamenii mari nu sunt atenji la detalii marunte §i perfide, refuza sa analizeze sub microscop fiecare fir sau milimicron de noroi din mla§tina morala care se Tntinde in jurul lor. Este foarte sugestiva, in acest sens, afirmatia pe care o facea Del Chiaro despre Constantin Brancoveanu: „Brancoveanu era de o fire atat de naiva, ca nu credea in posibilitatea unei tradari. Observai cu surprindere ca la Curtea sa nu se §tia ce e secret de Stat."1230, in timp ce se Jeseau in jurul sau „cursele intinse de acei ce rod ca viermii radacina tarii, §i cari erau invidiosj de marinimia §i stralucirea lui (Brancoveanu)"1231. E nevoie Insa sa remarcam §i faptul ca Antim nu a mai facut un efort de anvergura celui depus pentru redactarea Chipurilor Vechiului si Noului Testament, poate §i din cauza Inaintarii in varsta, dar sj din cauza ca personalitatea noului voievod nu era la fel de marea^a ca cea a inainta§ului sau, iar Antim era consjient de acest lucru. In capitolul ce va urma vom incepe studiul operei care a adus cu adevarat faima lui Antim Ivireanul §i care 1-a facut sa aiba un loc de cinste §i intre filele istoriei literaturii romane, nu numai In istoria Bisericii. Predicile lui Antim sunt importante §i ca document social, istoric §i literar, nu numai ca opera omiletica, dar ne vom concentra atenjia eel mai mult asupra virtutilor literare §i stilistice §i asupra hermeneuticii profunde a textului, fara a neglija cu totul nici celelalte aspecte cu care acestea din urma sunt in stransa legatura §i care contureaza foarte pregnant personalitatea autorului nostru, relevand un ganditor foarte adanc, pe langa un erudit de mare clasa. III. 6. DIDAHII Motto: ...de gdtul meu spdnzurd sufletele voastre. Antim Ivireanul Eugen Negrici scria ca „literatura veche, pentru a fi in^eleasa, trebuie mai intai iubita. Consideratiile stilistice sumare - facute de pe mai - sunt semnul dragostei sumare"1232. Prin acest demers ne propunem sa II determinant pe cititorul interesat, sa se Indragosteasca de Antim Ivireanul, de cuvintele lui radiind lumina, de profunzimea conotatiilor §i a sensurilor din omiliile sale, pe care nu intentionam sa le epuizam, lucrarea 1230 Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 41 . 1231 Ibidem. 1232 Eugen Negrici, op. cit., p. 5. 259 aceasta fund doar o invitatie la o reflectie §i mai adanca asupra acestui capitol al literaturii noastre vechi, atat de Tnsemnat pentru literatura §i cultura romana in Tntregime. O observatie foarte pertinenta asupra operei sale omiletice este ca „acea teza a «accesibilitatii» oratoriei lui Antim Ivireanul (calificare ce a trecut netulburata dintr-o istorie a literaturii romane in alta) trebuie reevaluate. (...) Fiindca, altfel, predicile pastrate se prezinta ca ni§te compuneri complexe, adesea complicate. Teologic, ele sunt absolut stimabile, limba romana proband astfel putinta reprezentarii unor abstractiuni filosofice. Stilistic, prin decorarea abundenta §i prin surprinzatoarele rafinari ale imaginilor, didahiile fac o onorabila figura in literatura baroca. Retoric, cu structurile lor cuprinzand serii lungi de «figurae verborum» §i «figurae sententiarum», ele se plaseazain sjrul celor mai elaborate predici ale oratoriei europene"1233. Vom urmari, pe parcursul acestei lucrari, sa demonstram Tndeaproape complexitatea didahiilor lui Antim, eliminand, implicit - Tnca o data, daca mai era nevoie - orice susceptibilitate in privinta originalitatii, prin Insasj punerea in lumina a vastei sale competence teologico-literare §i a elaborarilor erudite §i acrivice ale omiliilor sale, care dovedesc adanca sa personalitate, neostoita cugetare - reflectata atat in originalitatea hermeneutica, cat §i in preocuparile pentru innoirea perpetua a ve§manrului literar in care trebuiau imbracate didahiile -, §i con§tiinta profunda a necesitatii §i importantei demersului sau omiletic, intr-un context cultural §i ecleziastic, in care limba greaca era predominanta. Vrem sa dezmin^im, in cele ce vor urma, acea teza a „accesibilitatii" operei oratorice a lui Antim, atat din punct de vedere literar, cat §i semantic, la nivelul semnificatiilor teologico-filosofice. Autorul nostru, nu numai ca opereaza asupra textului biblic, oferind interpreted §i solutii hermeneutice dintre cele mai complexe - §i aici este de multe ori, personal, original, in raport cu literatura patristica vasta, la care apeleaza, dupa cum era sj firesc, in situa^ii enun^ate ca atare sau nu -, dar insesj predicile sale sunt, aproape in intregime, o invitatie la o hermeneutica abisala. In multe situa^ii, exprimarea metaforica a autorului ascunde §i un „cifru" hermeneutic, pe langa semnificatia ei alegorica imediata, intr-o anumita masura recognoscibila, §i pe langa efectul stilistic covarsjtor. Exista, In textul antimian, multiple niveluri de adancime, a caror explorare este departe de a fi facila §i pe care o lectura superficiala le va ignora intotdeauna, deoarece alegoria nu este mereu evidenta, fund, nu de putine ori, foarte subtil sugerata sau chiar intr- un mod cu totul incomprehensibil pentru un public neavizat. Incantarea estetica, oricat de sublima, nu constituie decat suprafata receptarii textului, oglinda sa cu reflexivitati adanci. Opera lui Antim este o capodopera a limbii §i literaturii romane §i a teologiei romanesji, intr-un secol ce se caracteriza prin abundenta oratorica, dar, paradoxal, prin ariditatea reprezentarii sale, in mod semnificativ, in limba romana. Consideram insa ca 1233 Dan Horia Mazilu, Introducere ..., op. cit, p. 101. 260 Antim §i-a depart veacul §i a intrat in istoria Bisericii §i a culturii romane mai ales prin aceasta opera omiletica, prin care nu numai ca a raspuns unor nevoi vitale ale Eclesiei §i ale societatii romanesji, dar s-a Intrecut pe sine In conceperea acestui raspuns. Orizonturile de a§teptare, nu doar ale contemporanilor lui Antim, ci §i ale intelecrualitatii noastre din perioada moderna, cu privire la acea epoca, suntem convinsa ca erau mai modeste, §i acesta credem ca este unul din motivele pentru care, chiar sj primii editori §i comentatori ai operei sale §i-au retinut entuziasmul, sub rezerva suspiciunii. Din cauza aceste „ sensibility" exagerate la posibile „fraude" in domeniul originalitatii, manifestate In special cu referire la literatura veche - §i nu este o atitudine recenta, ci o adevarata „traditie" -, „istoria literaturii noastre, fara sa-sj indeplineasca programul complet de valorificare, s-a cuprins de un estetism prematur. Mari tentative artistice au ramas neabsorbite, opere de o valoare autentica au ramas neobservate, desj receptarea lor nu solicita abandonarea principiului estetic" " , ci dimpotriva, II poten^eaza, am zice. Incet-incet insa, acest „val intunecos" al neincrederii se da la o parte, pentru a ne lasa sa descoperim comoara ascunsa atata timp sub auspiciile nefavorabile ale vremurilor §i alejudecajii omenesji. Tot mai mult, critica literara a descoperit virtutile oratorice, lingvistice §i literare ale operei sale §i calitatile neindoielnice scriitorice§ti ale ierarhului artist, punand punctul pe „i" §i sustinand bogatia semantica, complexitatea §i originalitatea ei, originalitate §i frumusete care vin sa Imbogateasca un patrimoniu omiletic de traditie bizantina deosebit de amplu §i de complex. Acest patrimoniu a presupus, la inceput, prescrierea, incepand cu primele secole ale mileniului al doilea, In slavona bisericeasca de circulate la noi In Jara - iar mai tarziu §i in romana - a numeroase manuscrise (omiliare sau sbornice) command scrierile unor mari oratori bisericesji: Sf. Dionisie Areopagitul, Sf. Vasile eel Mare, Sf. Grigorie de Nazianz, Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. loan Gura de Aur („Zlatoust", In slavona - manuscrisele cuprinzand textele sale fund numite chiar „Zlatoust" sau „Zlatostrui" -, §i care „prezideaza banchetul oratoriei religioase din manuscrise"1235), Sf. Atanasie eel Mare, Sf. Efrem Sirul, Sf. Chiril al Ierusalimului, Sf. Climent Alexandrinul, Sf. Chiril al Alexandriei, Sf. Proclu al Constantinopolului, Leontie de Bizan^, Sf. Andrei Criteanul, Sf. Teodor Studitul, Sf. loan Damaschinul, Sf. Simeon Noul Teolog, Sf. Epifanie de Salamina, Sf. Nil Teologul, Sf. Fotie eel Mare, Sf. Grigorie Palama, etc1236. Chiar §i simpla enumerare a acestor nume nu poate fi facila. Acesjia erau mari retori, iar retorica nu era numai o sjiinta a exprimarii, „ci §i un instrumentar hermeneutic aplicat textului sacru"1237. I, p. 84. 1234 Eugen Negrici, op. cit, p. 256. 1235 Dan Horia Mazilu, Proza oratorica in literatura romana veche, Ed. Minerva, Bucure^ti, 1986, vol. 1236 Cf. Idem, p. 48-49, 117, 132. 1237 Idem, p. 49. 261 Textele acestor Sfinti Paring §i ale altora au cunoscut un Tndelung §i prolific proces de copiere: „Toti «marii clasici» ai omileticii bizantine (...) sunt cuprinzator reprezentati in «sumarele» codicelor prescrise cu asiduitate in centrele de cultura romanesji"1238. Pe aceasta traditie s-a intemeiat dezvoltarea ulterioara a oratoriei religioase la noi in tara, in limba slavona initial, apoi in limba romana. In studierea acestor texte, trebuie sa avem in vedere ca „vechiul invatamant romanesc excludea simplitatea. Scrierile patristice (...), textele teologice §i dogmatice, care au circulat frecvent in epoca veche, erau scrieri complicate..."1239, a caror cunoa§tere nu era o intreprindere facila §i nu este nici astazi. Predici in romane§te au fost sustinute mai de mult. Se pare ca §i Grigore Jamblac a predicat In romana1240, sosind la curtea lui Alexandru eel Bun, dupa 1401. Dan Horia Mazilu stabile§te inceputul prozei oratorice romane§ti scrise, de la Mucenicia Sfdntului si slavitului Mucenic loan eel Nou, care a fost chinuit in Cetatea Alba (hagiografia fund §i ea inserata in proza oratorical, chiar daca textul a fost conceput initial in slavona, al carei autor este „Grigore monahul §i prezbiterul in marea Biserica a Moldovlahiei"1241, banuit la inceput a fi aceeasj persoana cu Grigore Jamblac - „remarcabil reprezentant al elocintei prerenascentiste de amvon"1242 - de§i aceasta identificare a fost ulterior negata. Ca s-a predicat - §i nu doar sporadic - In limba romana, din vremuri mai vechi, chiar daca nu ni s-au pastrat texte sau culegeri in acest sens (in afara de Cazanii), ne-o dovede§te insa §i acea predica funebra din 1639, apar^inand lui Toader Diacul din Bistrita1243. In 1581, Coresi tiparea Evanghelia cu tnvafatura, o colectie de omilii bizantine, ce reprezinta inceputul Cazaniilor romane§ti §i care era o adunare de texte din omiliile patriarhilor loan din Calcedon, loan Caleca, Filotei §i Calist - dupa ce, pe la 1567, tiparise Tdlcul Evangheliilor, tot o culegere de predici, avand Insa evidente influence reformate. In 1643, Varlaam imprima binecunoscuta sa Cazanie, pe care o compune utilizand programatic 1 1244 lzvoarele Varlaam al Ungrovlahiei, la randul sau, a sus^inut un puternic program de traducere In romane§te a unor opere ale lui Ioannikie Haleatovski, tiparind §i culegerea acestuia de predici sub titlul Cheia infelesului (1678). „Cai"tile de Invatatura" din secolele XVI §i XVII au fost acte de aparare a spiritualitatii romane§ti1245, iar in secolul al XVIII-lea, Antim Ivireanul este eel care, mai mult decat inaintasji sai, „autohtonizeaza" oratoria de amvon1246. 1238 Idem, p. 83. 1239 Idem, p. 117. 1240 Idem, p. 5. 1241 Cf. Idem, p. 86. 1242 Idem, p. 189. 1243 Cf. Idem, p. 86. 1244 Cf. Ibidem. 1245 Cf. Ibidem. 1246 Cf. Ibidem. 262 Daca in cazul transpunerii in romane§te a car|ilor de cult, Antim desavar§ea un proces de formare a limbii cultice, la care T§i adusesera aportul Coresi §i, Tntr-o foarte mare masura, Dosoftei, de data aceasta, acelasj Antim desavar§e§te un alt proces - ini^iat de Coresi §i Varlaam - esen^ial sub aspect religios, cultural §i lingvistic, eel al nationalizarii predicii (al transformarii omiliei Tntr-un gen „national", Tntr-o epoca in care marii predicatori preferau greaca, ca limba de expresie, dupa ce, secole de-a randul, predominase slavona) §i al punerii in lumina a virtutilor literare masive ale limbii romane, urmand „scriitorului 1 0 AH 1 "748 Varlaam" , care a facut din Cazania sa, t/ar „limbii pe care o slujea" Antim Tnal^a la un nivel foarte Tnalt oratoria religioasa romaneasca: „prin didahiile sale, limba romana este verificata §i sub aspectul poten^elor retorice, examen pe care il trece printr-o Jinuta artistica impecabila"1249, iar „debutul pe care il face, prin el, retorica in cultura noastra, ramane de domeniul genialitatii"1250. Demersul nostru se inscrie in acest efort de recuperare, absolut necesara, a Didahiilor, cu afirmarea expresa a importantei continuarii §i mai asidue a unui studiu aprofundat al acestei opere sj al literaturii vechi, in general §i cu con§tiinta ca trebuie „sa priveghem la cartea lui de predici nelumite ca la capataiul celor fata de care avem, tarziu, sentimenrul de a fi facut putin, prea putin"1251. §i daca ni se pare ca acest priveghi vine prea tarziu, credem ca ar trebui sa avem con§tiinta eternitatii valorilor adevarate, cu atat mai mult cu cat vorbim, in acest caz, de un ierarh care a scris pentru a deschide tuturor accesul la ve§nicie §i care ne prive§te de pe taria Bisericii1252, unde a fost confirmat prin canonizare. El este primul Sfant proclamat din literatura romana - dupa care au urmat Dosoftei, Varlaam §i Neagoe Basarab - §i, fara reverenja silita, e nevoie sa analizam cu aten^ie §i dedicate, opera lui, care poate sa caracterizeze o epoca §i un capitol din istoria literaturii noastre. p. 350. 1247 Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romana veche, vol. II, Ed. Universita^ii din Bucurejti, 1 998, 1248 Ibidem. " Ion Dianu, Mitropolitul Antim Ivireanul, ctitor al retoricii culte romdne^ti, in rev. Glasul Bisericii, XL (1981), nr. 11-12, p. 1076. 1250 Ibidem. 1251 Eugen Negrici, op. cit, p. 257. 1252 „Din negura de vremi, icoana vladicai Antim Ivireanul lumineaza cu raze de luceafar tampla Bisericii Ortodoxe Romane..." Cf. Pr. I. Ionescu, art. cit., p. 812. 263 III. 6. 1. UNIVERSUL DIDAHIILOR §1 UNICITATEA PERSONALISTA A UNIVERSULUI III. 6. 1. 1. Alegoria, portretul §i tabloul ca maiestrii artistice definitorii pentru opera omiletica a lui Antim Eugen Negrici afirma, in studiul citat, ca, in Didahii, „literatura T§i face loc, in primul nivel, sub forma portretului §i a descrierii (narajiunea e nesemnificativa), in al doilea rand sub forma pamfletelui §i a caracterelor, §i, in al treilea, ca imn religios"1253 . Nicolae Manolescu vorbe§te - pe urmele acestui studiu -, de faptul ca „nu numai narajiunea, dar §i portretul §i descrierea sunt putin semnificative la Antim"1254, considerand ca centrul de greutate al operei II constituie, din punct de vedere literar, „imnica didahiilor, rugaciunea, panegiricul §i lauda"1255. Virtutile imnologice §i poetice ale predicilor sunt cu adevarat remarcabile §i le vom evidenjia pe parcurs, Intr-un mod implicit, prin semnalarea poetizata a unor pasaje pe care le vom considera ca fiind profund lirice §i poetice, demne de reperat Intr-o antologie imnica a literaturii noastre vechi - demers ini^iat deja de Eugen Negrici1256. In ce prive§te Insa portretul §i descrierea, putem fi de acord ca ele nu sunt semnificative, daca suntem gata sa le consideram In injelesul §i accepjiunea lor clasica, a§a cum cunoa§tem, de pilda, portretele lui Grigore Ureche. Intalnim la Antim - ca §i la Varlaam, de altfel, Inaintea lui - cateva descrieri, a caror concizie le sustrage Insa, de multe ori, catalogarii lor ca atare. Despre portret Insa trebuie sa facem o discutie mult mai extinsa, deoarece aici situa^ia este mai complicata. Aparent, portretul este aproape absent din opera omiletica a mitropolitului. Nicolae Manolescu are, prin urmare, dreptate: portret, In sens clasic, aproape ca nu exista In didahii. §i cu toate acestea avem sa afirmam un paradox - pe care Insa nu-1 vom lasa nedemonstrat - anume ca portretul este foarte frecvent In aceasta opera a lui Antim, dar ne referim Insa la portretul simbolic - sau „suprarealist", In sens religios - §i alegoric. Avem sa explicam aceasta afirmatie. Dupa cum am spus, Antim nu recurge niciodata la portretul clasic. In primul rand, „personajele" sale sunt except onale §i cei portretizati sunt Sfin^ii - trebuie sa precizam ca am aflat aceste portrete cu precadere In predicile encomiastice - §i aici portretul clasic nu-§i gase§te locul, pentru ca virtutile celor ce fac 1253 Idem, p. 15. 1254 Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romdne, Ed. Funda^iei Culturale Romane, Bucuresti, 1997, p. 57. 1255 Ibidem. 1256 Vezi Eugen Negrici, Poezia medievala in limba romdnd, ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1996. 264 subiectul unei asemenea portretizari le depa§esc in mod evident pe cele estetico-fizionomice sau moral-umane ce alcatuiesc substanja unui portret literar obisnuit. Cat despre defecte, ele sunt rare §i nu mai constituie decat o amintire vaga a unei apartenen^e depasjte la starea decazuta a firii umane nespiritualizate, deoarece aceste persoane fac parte in prezent din umanitatea restaurata. Sa mdrturisim si noi cum ca s-au aflat oarecare intindciuni si la soar ele nostril eel de taind, la Petru...1257, zice Antim la un moment dat, §i credem ca e singurul exemplu de rememorare negativa, a carei finalitate are Tnsa tot un sens pozitiv. Portretul lor este, de aceea, Tntotdeauna unul alegoric §i am Tndrazni sa spunem ca este chiar „suprarealist" (in sensul in care se refera la o realitate „supramundana", in care prezenja elementului divin, a harului, schimba esenjial datele problemei), alcatuit fund din virtuti morale §i teologice Impletite cu trasaturi mistico-simbolice, Intr-o arhitectura psihica §i spirituals care depa§e§te valenjele limbajului descriptiv obisnuit. In felul acesta, trebuie sa recunoa§tem ca portretul antimian are trasaturile sugestive ale transcendenjei iconografice, impunand un hieratism §i o tending spre dematerializare, proprii traditiei ecleziastice, prin faptul ca nu pune accentul pe corporalitate imagistica, ci pe supleje hermeneutica. Astfel, portretul, In maniera antimiana, al Sfantului Nicolae - din prima didahie dedicata acestuia: Luna lui dechemvrie, 6. Cazanie la Sfdntul Nicolae - are ca scop gruparea predicii in jurul comparatiei dintre acesta §i imaginile simbolico-biblice, de la Matei 5, 14- 15: cea a cetatii intarite pe varful muntelui §i cea a facliei care nu se ascunde sub obroc: Pre aceste 4 bunataf ce-am zis mai sus si v-am spus a fiestecariia puterea si lucrarea, ca pre o piatra in patru fete, care nu sd poate misca, s-au zidit tot Sfinfii si tot Dreppi, ca niste intelepti, casa bunataplor sale, si, dupa cuvdntul Evangheliei: „ Sa pogori ploae si venird rdurile si suflard vdnturile si lovird casa aceia si nu cdzu, ca era intemeiatd pre piatra ", care piatra iaste Hristos, dupa cum zice fericitul Pavel, dintru care injelepti si Sfinfi si Drepti iaste unul si acest fericit si de-a pururea pomenit, mar ele Nicolae, arhiereul Mirelor Lichiei, fdcdtoriul de minuni, a cdruia pomenire sdvdrsim astdzi, intru acest sfdnt locas; carele std deasupra muntelui Besericii ca o cetate pdzitd de Dumnezeu si intdritd de toate patru pdrple cu 4 tunuri duhovnicesti: cu credinta, cu nddejdia, cu dragostia si cu smereniia. Si cu tunul credinpi goneste departe pre vrdjmasii Besericii, pe eretici; cu tunul nddejdii aduce pre cei dezndddjduit cdtrd Dumnezeu; cu tunul dragostei ajutd celor sdraci si lipsif, cu tunul smereniei sue pre cei pdedtosi la ceriu. Std nemiscat in muntele credintii si al nddejdii si nu sa poate ascunde; std intemeiat in muntele dragostei si al smereniei si nu sa poate pitula. Sa vede de departe, ca iaste la loc inalt; lumineazd ca o fdclie aprinsd in casa Domnului, in curple Dumnezeului nostru. Faptele lui bune strdlucesc tuturor celor din casa, nu sunt ascunse sub obroc; lumineazd la toatd lumea, ca lumina soarelui minunile lui. Cunoscute-s de tot facerile lui de bine si milosteniile, primite-s de tot bldndetele lui si sa bucurd tot de pomenirea lui, dupa cum zice 1257 Opere, p. 59. 265 Solomon: „Lduddndu-se dreptul, sd veselesc noroadele ". II mdrturisesc pre ddnsul adevdrul lucrurilor cum cd iaste indreptdtoriul credinpi si chipul bldndepi si dascdlul injrdndrii, precum il cdntd Beserica si pentru aceia au agonisit prin smerenie cele inalte si prin sdrdcie cele bogate. Acesta au urmat Dascdlului si Invdjatoriului sdu, Hristos, Pdstoriului celui bun si adevdrat, care s-au pus sufletul pentru oi. Acesta au pdzit porunca lui Dumnezeu desdvdrsit si L-au iubit si pre Ddnsul si pre aproapele sdu, ca insusipre sine 1258. Aparentul constructivism al acestui fragment nu este decat o optiune de a nu ramane prea mult timp focalizati pe o singura imagine, de a nu atribui prea multa „materie" unei sugestii care se dore§te a fi pur spirituala. Este o tehnica de aglomerare simbolica, proprie lui Antim, care vrea sa anuleze tending de alunecare spre „Tntrupare" (spre imaginable grosiera) a mintii umane, care nu este infatigabila in materie de alpinism spiritual §i hermeneutic, ci coboara repede spre imaginativ, impropriu vietii mistice. Autorul gliseaza cu repeziciune pe un teren foarte variat, facand „vizibil" inefabilul virtutilor prin calitatea inedita a comparatiilor §i „transparentizand" lucrurile, adica redand corpurilor de o soliditate neindoielnica - precum casa, cetatea sau tunurile - transparent nea§teptata a inefabilului care ne parcurge realitatea, dar fata de care, neinduhovniciti, avem o senzatie volatila. Antim T§i permite chiar de a alatura imaginii biblice a cetatii Tntarite, pe cea contemporana a tunurilor care pazesc cetatea, efectul scontat fiind unul percutant pentru ascultatori, ca Tn^elegere a sensului indicat de predicator, dar care este anulat in plan imaginativ, de alaturarea celor patru virtuti spirituale. Antagonismul derutant este §i mai puternic cu cat armele de razboi sunt in general valorificate, chiar §i in plan alegoric, in sens negativ, sj nu pozitiv, cum se Tntampla aici. Scopul lui Antim este acela de a eficientiza gandirea cu orice chip, pentru ca ea sa nu ramana nefunctionala in monotonia abstrac^iunilor teoretice §i nici sa nu cada in capcana senzualitajii portretistice sau descriptive, fie ea cat de redusa. Dupa cum am spus, autorul schimba imaginile cu foarte mare rapiditate, ceea ce duce la stabilizarea unei impresii generate, care transcende imaginile. In centrul lor se afla comparatia Sfantului Nicolae cu o cetate pe varful muntelui §i apoi cu o faclie aprinsa in casa §i chiar cu lumina soarelui. Nu este, desigur, un portret in sens clasic, dar nicio simpla caracterizare sau o trecere in revista a virtutilor acestuia, nu este. L-am numi Tnsa portret alegoric, deoarece urmare§te criteriile portretului, eludand detaliile fizionomice sau aspectuale care ar Tnsemna o ancorare Tntr-un realism nesemnificativ. In mod sigur nu este o enumerare a virtutilor, deoarece acestea sunt „personal-comunitare", daca pot sa ma exprim astfel, adica aparjin atat Sfantului Nicolae, cat §i Tntregii comunitati a Sfintilor §i Dreptilor, dupa cum a precizat Antim. Spre sfars.itul acestui fragment citat, se dezvaluie, ca ni§te simboluri in eflorescenta, trasaturi particulare, care au legatura cu biografia Sfantului Nicolae. Acestea indica modul prin care el a potentat virtutile, in interiorul, Tnsa, al unui contur sanctiform. Personalitatea 1258 Idem, p. 50-51. 266 apare ca izbucnind din interiorul acestei dominante lumini solare a virtutilor. De fapt, Sfantul este vazut ca avand o pozitie dominanta, la o altitudine spirituala de la care lumea Tntreaga este o panorama pentru el §i el este o panorama pentru lume. Fie ca este ca o cetate in varf de munte, fie ca o faclie aprinsa celor din casa - unde „casa" reprezinta universul -, fie ca lumina soarelui, pozitia lui este una atotcuprinzatoare. In lumina lui Dumnezeu fiind, Sfantul devine zarit §i nezarit in acelasj timp: invizibil prin ceea ce este el cu adevarat in Imparatia Cerurilor, vizibil prin conturul vietii sale pamantene, care Tnsa nu Tl mai poate caracteriza in „expansiunea" sa infinita. La aceasta se rezuma dilema §i ambiguitatea lui Antim in a putea reprezenta un portret clasic. El se straduie§te sa imprime cat mai mult ascultatorului sugestia transcenden^ei. Autorul urmare§te mai degraba realizarea unei icoane, din ale carei „raze" T§i construie§te Tntreaga predica, acestea fiind, desigur, ilustrari ale acelor virtuti amintite. Mergand mai departe, la o predica Inchinata Sfintilor Apostoli Petru sj Pavel - intitulata Luna lui iunie, 29 de zile. Cazanie la Sfinpi Apostoli Petru si Pavel - , observam ca imaginea centrala este tot o comparatie simbolica, prin care protagoni§tii acestui tablou, ii voiu asemdna cu cei doi luminatori mari, adecd cu soarele si cu luna 1259. Intreaga predica este construita pe baza acestei comparatii, sustinand dezvoltarea alegorica a doua portrete, de o mare frumusete plastica. Astfel: La capul eel dintdi al „Facerii" spune Moisi cum ca Dumnezeu au fdcut doi luminatori mari: unul mai mare si altul mai mic; si pre eel mai mare, adecd pe soare, intru stdpdnirea zilii, iar pre eel mai mic, adecd pre luna, intru stdpdnirea nopiii. §i pre acestea, i-au fdcut pentru intdrirea trebuincioasei chivernisiri a toata lumea. §i iarasi acestasi Dumnezeu, facdndu-Se Om, au pus alp doi luminatori, pentru intdrirea si intemeierea Besericii: pre eel mai mare, adecd pre Petru, pentru ca sa fie intru stdpdnirea zilii a dumnezeestii cunostinie intru jidovime; iar pre eel mai mic, adecd pre Pavel, intru stdpdnirea intunecatei nopfi a inchinarii de idoli, la limbi, pentru ca sa rasipeasca cu stralucirea minunilor si cu lumina invalaturii norii cei intunecal ai insalaciunii. §i pentru ca sa incepem de la luminatoriul eel mare, de la soare, zicem cum ca iaste soarele varf celor alalte stele si le covdrsaste cu lumina pe toate si de la rasdrit si pan ' la apus, tot pamdntul si unghiurile lui lumineaza, incalziaste, ingrasa si revarsa pretutindea razele lui. Cine nu va marturisi cum ca vredniciile acestia sa cuvin lui Petru, de vreme ce el aufost varf cetei apostolesti si mai intdi in rdnduiala ucenicilor si au intins pururea, ca alt soare, de taina, peste tot pamdntul razele darurilor si afacerilor de bine? Au incongiurat toata Iudea, Antiohia, Pontul, Galatiia, Cappadochiia, Assia si Vithania, gonind cu lumina dumnezeestilor cuvinte, intunerecul necrediniei, ddnd daruri de tamaduiri la toata neputinia si vindecdnd pre cei ce rau sa chinuia de viclenii draci. §i mai vdrtos ca numai singura umbra acestui soare atdta era la to{ facatoare de bine, precum se vede la „Faptele Apostolilor", la 5 capete: „Cdt si la ulifa scoteapre cei bolnavi si-i punea 1259 Idem, p. 57. 267 in asternuturi si inpaturi ca, viind Petru, macar umbra lui sa umbreze pre fiestecare dintru ddnsii ". Cdldura soarelui are lucrare fireasca a darui copacilor, erburilor, pietrilor scumpe si plodurilor pamdntului viepiitoare, umejoasd si ingrasatoare putere spre crestere. Asijderea, si cdldura cea viepiitoare a soarelui celui de taina, a lui Petru, asemenea au stdtut acestii puteri; ca raza cea mai mica ce-au trimis la acela ce au fost din pdntecele maicii lui olog, carele stdtea inaintea usii besericii ce sa chiema Frumoasa, indata l-au tdmdduit, pentru ca zicdndu-i de grabd: „Cauta la noi", indatas i s-au intdrit talpele si gleznele. Cu aceasta putere viepiitoare a lui Petru s-au radicat sdnatos din pat si oar e care om, anume Enea, carele zacea de 8 ani, slabanog. Cu aceasta si la Iopi, lucru de minune la top, au inviiatpre Tavitha, ce murise. Are soarele si alta a sa lucrare, ca trece prin crapaturile usilor si prin gaurile pareplor si cele mai din launtru ale caselor le iscodeste si le lumineaza. Si de la Petru n-au fost lipsita aceasta putere, de vreme ce, dupa cum zice Ieremia la 17 capete: „Addnca iaste inima decdt toate si om iaste si cine-l va cunoaste, pre el". Insa aceasta o au iscodit-o si au atins cu razele lui, precum sa vede adevarat la Anania si Samfira, a carora mincinosul cuget cu moartefar ' de veste i-au certat. (...) Multe feliuri de vrednicii, stapdniri si puteri dau filosofii sa aiba luna. §i intdi zic cum ca luna iaste podoaba noppi, asdmdnatoare soarelui si stdpdna marii: aceste insa vrednicii cu dreptate sa cuvin vasului celui ales si cu cale iaste sa se numeasca podoaba noppi, de vreme ce s-au trimis de la Dumnezeu, pentru ca sa lumineze limbile dintru intunerecul slujirii de idoli, precum o au zis mai nainte Isaia: „ Te-am dat spre lumina limbilor, sa fii spre mdntuire pdna la marginile pamdntului". (...) Deci pentru ca sa goneasca aceasta noapte intunecata si pentru ca sa lumineze o intunecare impuptd ca aceasta, au ales Dumnezeu pre Pavel, ca lumindnd ca alta luna luminata in lume, sa rasipeasca intunerecul inchinaciunei de idoli si pentru ca sa adevereze aceia ce zice: „Norodul carele sedea intru intuneric au vazut lumina mare ". Sa cuvine lui Pavel si a dooa stdpdnire a lumii, caci iaste asemdnatoriu soarelui, pentru caci Pavel s-au aratat intru toate desdvdrsit, asdmdnatoriu lui Petru. Deci cu cuviinia iaste si putem sa zicem acel cuvdnt al Isaiei: „ Si va fi lumina lunii ca lumina soarelui. "(...) Vredniciia cea dupa urma a lunii iaste sa stdpdneasca marea, care lucru sa cuvine si lui Pavel, pentru caci de 3 ori s-au sjdrdmat corabiia cu el; o noapte si o zi intru addncul (marii) aufacut si de s-au si biruit de cumplitele valurile marii, iara pururea nevatamat s- au aflat intr-acea inecatura. Intre celelalte idiomata adeca alsauiri ce are luna are si aceasta: cdnd iaste plina sa scoala asupra-i cdinii, ca niste vrajmas, cu lupta si nu inceteaza a o latra, neputdnd suferi lumina ei; si cu acestia toate, ia find curata si nevinovata, lumineaza si calatoreste calatoriia ei, far ' de zaticneala. 268 Cat, cdini sdlbateci s-au sculat, turbaf, asupra lui Pavel, latrdnd. Au latrat asupra lui Pavel tot Efesul, pentru cdci mvdfa de fa{d cum cd, acei (idoli) ce sd fac de mdini, nu-s dumnezei. Au latrat asuprd-i la Iconiia, cdnd s-au pornit limbile sijidovii sd ucigd cupietri pre Pavel. Fost-au latrat de Elima vrdjitoriul, carele din strdlucirile lunii noastre cei de taind, a lui Pavel, au rdmas orb. Fost-au latrat, la cea mai de pe urmd, de cdfta jidovi car ii, s-au blestemat ei singuri pre sine, nici sd mdndnce, nici sd bea, pdnd nu vor ucide pre Pavel. (...) Cine dard sd nu mdrturiseascd cum cd Pavel au strdlucit intre limbi, ca luna plind in zilele ei? Far ' de prepus iaste, drept aceia, cd Petru au stdtut in Besericd, ca alt lumindtor mare, pentru cdci s-au ardtat ca soarele lumindnd peste Beserica Celui Inalt. lard Pavel au fast stdtut lumindtoriu mai mic, insd asdmdndtor soarelui, cu lumina, cu strdlucirea, cu bundtd(ile, cu vredniciia si cu slava 1260. Autorul desfa§oara in fa^a ascultatorilor o astronomie mistica, prin care, Tndraznim sa afirmam, prin mijlocul ochianurilor 1261 sale duhovnicesji, vede a§ezarea celor doi Apostoli ca niste lumindtori mari tdriei cei de sus 1262, astfel meat portretul acestora are dimensiuni cosmice, relativ cu situarea lor in casa Celui inalt 1263 §i lumindnd peste Beserica Celui inalt 1264 . Aceste imagini ar putea fi confundate cu un tablou descriptiv, daca cineva se Tn§ala in a considera portretul simbolic §i teologico-alegoric a fi o simpla fresca celesta. Antim nu are la Tndemana, in acest demers pictural, decat „uneltele" cuvintelor1265, §i cu toate acestea Tnfati§eaza Tnaintea auditoriului sau doua modele iconografice perfect autentice, sprijinindu-se nu pe acurate^e fotografica, ci pe acrivie hermeneutica §i pe interpretarea textelor biblice §i a tradi^iei ecleziastice, pentru a alcatui imagini absolut convingatoare, pline de vitalitate §i dinamism. Ca sj In predica la Sfantul Nicolae, autorul se fere§te de a transfera personajelor sale o „corporalitate" grosiera sau un senzualism descriptiv-portretistic care sa blocheze sugestia transcendenjei §i sa transpuna totul la un nivel inferior, terestru, neagreat. Pare ca autorul este silit sa apeleze la procedee moderne - sau procedeele moderne §i-au gasit expresia avant la lettre, oricand In istorie, acolo unde exprimarea clasica nu era de ajuns -, din neputinja de a reda cu fidelitate un plan de existenja In acelasj timp inefabil §i material, ceresc sj pamantesc, pentru ca trupurile umane vor invia §i, de§i transfigurate, vor fi aceleasj trupuri facute din pamant pe care le purtam acum. In acest sens, „icoana este singurul obiect care intrupeaza modal avangarda absoluta. Ea descrie ceva ce nu s-a intamplat inca, mai precis descrie cum vom arata noi, ambianjele 1260 Idem, p. 57-62. 1261 Idem, p. 59. 1262 Idem, p. 63. 1263 Idem, p. 59. 1264 Idem, p. 62. 1265 Cf. idem., p. 97. 269 noastre - fire§te, in chip simbolic -, dupa stingerea acestei lumi"1266. Icoanele sunt „arvune ale Invierii" , „imagini Tnviate pe jumatate" , obiecte reprezentand ceva ce depa§e§te radical condijia umana1269. Antim, ca scriitor, se situeaza in vecinatatea pictorului, pentru ca, in defmitiv, „imaginile sfinte... sunt tot scrieri. Un zugrav de icoane nu picteaza, ci scrie chipuri"1270. Imaginea celesta a celor doi luminatori - eel diurn sj eel nocturn - nu este decat o poarta catre spiritual §i catre inefabil, sugerand o deplasare catre acel punct elevat in care mintea in^elege ca este necesar a inceta sa mai fantazeze. Ea poate sa priveasca in mod normal spre Inaltimi spirituale numai pana acolo unde frumuse^ea lumii Inconjuratoare Ii permite sa intrezareasca posibilitatea unei realita^i inefabile. Soarele §i luna intrupeaza simboluri, dar autorul purcede la „dematerializarea" lor prin apelul la semnificatii mistice §i prin asocierea cu persoanele sfinte ale celor doi Apostoli. Antim evita sa-i „redimensioneze" In plan terestru pe cei ce apar|in Cerului, Impara^iei Cerului, preferand sa-i imbrace in ve§minte simbolice, solare, extrem de semnificative pentru a evidenjia sugestia inefabilului §i a luminii divine. Ierarhul nu se opre§te la descried §i amanunte fizionomice concrete, deoarece urmare§te sa incline mintea spre a percepe iradierea Apostolilor de lumina cereasca pana la confundarea cu ea, nu din punct de vedere ontologic, ci in sensul asemanarii §i al convietuirii cu ea. Pentru aceasta, ei primesc un „trup" simbolic de lumina, personalizat aparte prin imaginea separata a soarelui §i a lunii, pentru a arata ca au depart starea omului cazut, prin care Adam, pacatuind, s-au imbracat cu imbracaminte de piei, care imbracaminte nu iaste alta, dupa cum zice iara§i Sfdntul Grigorie, „fara numai acest trup gras §i muritoriu" 1271. Antim conduce perceptia umana pana la a sesiza aceasta transformare spirituals evidenta, la grani^a dintre pamantesc §i ceresc, subliniind prin aceasta ideea transcendenjei sj oferindu-ne astfel o motivatie pentru refuzul descriptivismului simplist. Hieratismul ca program iconografic transpare, in varianta literara, in aceasta transfigurare simbolica operata de Antim. Autorul se mi§ca mereu pe doua planuri, terestru §i ceresc, primul dintre ele fund permanent traversat de sugestii ale transcenden^ei §i asumat de o treptata reconfigurare spirituals a sa. Aceasta reconfigurare a pamantescului are loc prin transfigurarea umanului, prin schimbarea sa la fata, a§a cum se intampla prin „aparitia" pe pamant a „soarelui celui de taina", care sa-i „umbreze" taumaturgic pe oameni. Antim nu se da inapoi nici de la unele 1266 Sorin Dumitrescu, in cartea lui Robert §erban, A cincea roata (Convorbiri cu...), Ed. Humanitas, Bucurejti, 2004, p. 64. 1267 Ibidem. 1268 Ibidem. 1269 Cf. Idem, p. 65. 1270 Idem, p. 66. 1271 Opere, p. 225. 270 delicii stilistice, folosind un oximoron de mare efect, cand afirma ca „umbra acestui soare" - adica a Apostolului Petru - vindeca pe cei bolnavi. „Raza cea mai mica" a Sf. Petru a tamaduit pe „acela ce au fost din pantecele maicii lui olog", iar Sf. Pavel „au stralucit Tntre limbi ca luna plina in zilele ei". Astfel meat, in sens spiritual, planul terestru ajunge sa se intersecteze cu eel ceresc. De fapt, „Tntre conceptul lumii spirituale §i presupozi^ia indigen^ei ei gnoseologice e o contradic^ie de principiu. Luata in serios, lumea spirituals nu poate fi decat partea tare a realului, sursa sj suportul lui. (...) Lumea spiritului incepe sa-§i descopere sensul adevarat: ea nu este o altd lume, e lumea insasi in toata amplitudinea ei, suma armonica a vazutelor §i nevazutelor"1272. Frumuse^ea acestor portrete alegorice sta in maiestria artistica desavarsjta, as. spune, cu care autorul le-a pictat contururile, subliniind transgresarea umanului prin sublimul sfin^eniei, prin comparatii de un inepuizabil farmec poetic. In didahiile la Sfintii Imparati Constantin §i Elena, nu se mai pleaca de la o tema alegorica centrala, iar alegoria, acolo unde apare, este tangenjiala. In realizarea portretului - care este, mai degraba, o caracterizare - autorul pune accentul pe sensibilitate §i patetism, pe detaliu biografic, pe antiteze puternice intre maretie §i smerenie, pe conflicte interioare din care iese invingatoare dreptatea §i credin^a, pe tragismul vie^ii umane din perspectiva cre§tina. Daca celelalte portrete sunt realizate prin raportare la un model arhetipal - modelul Pastorului eel Bun, Hristos, In cazul Sfantului Nicolae §i modelul solar ca simbol al Divinita^ii, al lui Hristos, In cazul Sfintilor Apostoli Petru §i Pavel -, dorindu-se a se eviden^ia integrarea lor in „cosmografia" celesta, localizarea in spa^iul celest al Bisericii, ca lumini pe „taria" Eclesiei, punandu-se accentul pe transcendent, §i In cazul Sfantului Constantin se stabile§te un model arhetipal, in persoana Sf. Apostol Pavel. Antim se refera la asemanarea chemarii eel or doi. Apostolul acestei sarbatori, a Sfintilor Constantin §i Elena, stabile§te de la bun inceput aceasta asemanare, pentru ca este tocmai pericopa ce confine chemarea Sf. Pavel §i putem afirma ca Antim stabile§te tema predicii pornind de la aceasta pericopa: Pavel cu glas de lumina, precum spune Luca la „Faptele Apostolilor": „ Vazuiu, zice, pre cale incungiurdndu-ma lumina" si Constandin cu slove alcatuite de stele si cu glas purtdtor de lumina, precum mdrturiseste istoriia 1273: „Intru aceasta biruiaste "1274 Ierarhul nostru afirma §i despre el ca au stralucit steaoa cea luminoasa, blagocestivul Constandin 1275, ca un reper stelar pentru corabia Bisericii, care sa lupta de valurile necredinlii 1276, reusjnd sa rasipeasca cu lumina credinpi norul eresului arianesc 1272 Andrei Ple^u, Despre ingeri, Ed. Humanitas, Bucurejti, 2003, p. 179-181. 1273 E vorba despre Istoria bisericeasca a lui Eusebiu de Cezareea. l214Opere,p. 85. 1275 Idem, p. 116. 1276 Ibidem. 271 1277 '. Totusj, portretul primului imparat cresjin se contureaza un pic diferit decat cele amintite anterior, prin renurrfarea la alegorii prelungite, reliefandu-se trasaturile sale mai mult din antiteze, din agonia luptei Tntre virtutea cre§tina §i ispitele paganismului, Tnca destul de prezent in imperiul roman al secolului al IV-lea, §i din tablouri dramatice. Portretul Tmparatesc - §i ma refer acum la cea de-a doua didahie pe aceasta tema, intitulata Cuvdnt de invdfdturd la Sfinpi si intocmai cu Apostolii Imparai Constandin si Elena 1278 - este alcatuit dintr-o succesiune de tablouri ce conjin in filigran un fir narativ, pe care autorul nu Tl exploateaza decat ca motiv de plecare retorico-poetic. Se porne§te de la binecunoscutele relatari despre minunea aparijiei Sfintei Cruci pe cer, prin care Tmparatul §i-a Tnfrant rivalul sau pagan, despre Sinodul de la Niceea prezidat de acelasj, despre vindecarea sa miraculoasa prin Sf. Botez - fara a se trece cu vederea refuzul sau de a accepta terapia prin baia in sange de prunci, oferita de medicii vremii -, precum §i despre participarea sa personala, la construct bisericilor, renun^and la orice emfaza imperial! Aceste patru izvoare narative sunt convertite de Antim in tablouri construite mai ales prin mijloace retorice, dintre care iese in relief alternan^a de Tntrebari §i raspunsuri cu caracter ini^iatic pentru public: §i oare n-au aratat mare cre§tinatate? Ca auzind nedreptaple cele pagdne§ti ale lui Maxentie ce fdcea asupra cre§tinilor, au radicat asupra-i razboiu §i macar ca era in nevoie, atdta cat era sa se biruiasca de Maxentie, iar l-au tncredinfat biruitoriu si i-au sporit barbapia sufletului spre lupta, neadormita proniia lui Dumnezeu cu o inchipuire de Cruce pe ceriu, care zicea cu slove de stele: „Cu acestea sa biruiesti ", dintru care aratare, intdrindu-se bun credinciosul Constandin, atdta de tare s-au luptat cupdgdnul de Maxentie, cat l-au biruit desdvdrsit si l-au inecat in apa Tiverului 1279. Iar despre Tmprejurarile in care a avut loc Botezul Sfantului Constantin ni se relateaza ca, fiind rdnit iubitoriul de Dumnezeu de cumplite bube peste tot trupul, era o minune celor ce-l vedea. (...) Iar zavistiia cea jidoveascd aceasta sfdtuia pre impdratul, sa ucigd atdlea prunci cat sd-si poata spala trupul intr-acel sange cald al pruncilor celor omordfi; si asa scufunddnd patima, acolo inauntru, s-ar fi mdntuit impdratul. Ce socotii, oare, sa fie primit sfatul acesta, iubitoriul de Hristos, sa se fi apucat de doftoriia aceasta, credinciosul? Ba, nu s-au apucat. De ce? O, de credin^a cea desavdrsita a credinciosului imparat au zis cu glas mare: mai bine voesc sa moriu eu, bolnav si pentru dragostea lui Dumnezeu, decat sa-mi iau sanatatea mea si sa-mi rascumpar mdntuirea mea cu atdta sange nevinovat. Raspuns adevarat de imparat credincios 1280. Celelalte doua evenimente biografice la care ne-am referit mai sus, Ti prilejuiesc autorului o caracterizare comparativa a Tmparatului a carui viata face subiectul acestui panegiric. Prima dintre ele este o alegorie in care termenul de comparatie poate parea bizar 1277 Ibidem. 1278 Idem, p. 113. 1279 Idem, p. 114. 1280 Idem, p. 115. 272 §i este, in mod sigur, eel putin inedit, fund Tmprumutat din orizonturi medicale ce nu par a avea vreo tangen^a cu tenia omiletica: §i precum firea naste iarba cea de vindecare la locul unde rdsare odrasla cea purtatoare de moarte, precum se vede: are otrava de moarte scorpiia, iar dupa moarte sa preface trupul ei iarba de vindecare; mused ndpdrca de moarte, iar din trupul ei se face tiriacul, carele iaste impotriva veninului, intr-acestas chip au rdnduit dumnezeiasca pronie ca pe vremile necuratului Arte sa straluceasca blagocestivul Constandin... 1281. Antim este inventiv sj cat se poate de ilustrativ in a-§i urmari cu abnegate parcursul retoric, desj nu exclud cu totul nici ipoteza ca el sa fi imprumutat de undeva ideea acestei alegorii - desj, la fel de bine poate sa fie sj originala -, ceea ce demonstreaza insa apeten^a sa pentru mediul ambiant, catre naturalul cu valoare terapeutica, atat sufleteasca, cat §i trupeasca, pe care vom mai avea prilejul sa o sesizam in opera sa. Dar niciunul dintre aceste tablouri nu atinge atat de mult acea coarda sensibila, pe care Antim o face adeseori sa vibreze, in didahii, acel dramatism incarcat de solemnitate, in acelasj timp sfasjetor §i duios, sentimental §i sever, sublimat prin poezia expresiei §i prin cadenza aproape liturgica a frazei, ca in fragmentul urmator: Ajungea, ca un blagocestiv imparat sa porunceascd sa se zideasca biserici, sa se rddice case de rugdeiuni si alte zidiri placute lui Dumnezeu. Iar ca un smerit ce era insusi sa pogoriia din scaunul lui eel inalt si lepdda schiptrul lui din mdnd si scotea haina cea impdrdteascd de pe trupul lui si-s goliia capul lui de cununa cea de mullt pre} si aducea pre umerele lui pietri si cu mdinile lui iubitoriul de Dumnezeu sdpa cu ceilalp lucrdtori la temeele besericilor. O, smerenie far a de margine! Venip aid, voi lacuitorii pustiiului, carii ap stdtut pilde minunate si dascali ai smereniei, veni}, zic, si vd minunap de smereniia impdratului celui ce iaste intocmai cu Apostolii; marturisip cum ca au ajuns pdna la nu mai [putea merge mai] inainte. Pentru caci voi, de ap si infruntat dobitocestile patimi ale trupului, de ap smerit trupul, de ap lepadat desertaciunile pohtelor, de ap iubit pnerea, de ap urdt mdndriia, de ap trait in curalenie, de v-ap facut cu masuraciunea smerip, nu iaste minune, caci desparpndu-va de lume si iubind saraciia, lesne ap gatit sufletul vostru la smerenie, pentru caci bine stim ca saraciia smereste pre om. Iar marele Constandin, in luciul lumii acestiia, imparat mare, stapdnitor lumii, cu domnie lata, cu stdpdnire desdvdrsita, cu mdrire nespusa si sa nu sa mdndreasca, ci mai vdrtos sa se arate desdvdrsit pi Ida smereniei. Nu iaste minune minunilor? Nu iaste semn de mare sfinfenie? Nu iaste dovada a unui mare dar de la Dumnezeu in ceriuri?1282. Este evidenta implicarea afectiva, precum §i entuziasmul autorului, pe care de altfel, nici nu le reprima, ci le da glas ori de cate ori simte nevoia sa fie debordant de atata insufletire. Antim prefera Intotdeauna sa nu creioneze cu u§urinta un portret §i nici nu este adeptul caracterizarilor sumare, de aceea, in predicile lui, tablouri intregi - alegorice sau nu 1281 Idem, p. 116. 1282 Idem, p. 117-118. 273 - tin loc de trasaturi caracterologice sau portretistice. El prefera sa tu§eze detalii prin insistent asupra unor trasaturi spiritual-morale, prin construe^ retorice sau alegorice (alternante sau conjugate), al caror incipient fir narativ le confera un statut dinamic foarte eficient, ce are in final scopul sa alerteze ritmul predicii sj sa obtina impresia de derulare aproape „cinematografica" a unor secvenje diferite, dar perfect Tmbinate prin tenia comuna. „Coregrafia" acestor tablouri este, nu de putine ori, surprinzatoare. Nu poate fi vorba, desigur, de o tehnica a portretului clasica, ci de una digresiva, in care fiecare detaliu este caracterizat in parte sj face obiectul unei secvenje, al unui tablou special. In predicile la Sf Nicolae §i la Sf. Apostoli Petru §i Pavel aveam un portret alegoric situat, in topica discursului, In pozitie centrala, pe marginea caruia autorul urzea alte compozitii, in timp ce la Sf. Constantin observam o defilare de tablouri alcatuind o caracterizare, un portret. De fapt, fiecare dintre predici are „reteta" ei, inimitabila. Desfa§urarea de for^e oratorice, literare §i stilistice este Tntotdeauna surprinzatoare la Antim §i confera sentimentul inepuizarii, survenind din abilitatea cu care evita orice monotonie sau suprasaturare neeleganta, fie ca ne referim la tehnicile oratorice, fie la cele literare. Avem convingerea, ajungand in acest punct, ca am reusjt sa ilustram Tndeajuns, pentru moment, modul in care Antim apeleaza la tehnica alegorica in realizarea portretului. Vom avea Tnsa prilejul, mai departe, sa analizam „portrete" §i mai complexe decat cele la care ne-am referit deja. III. 6. 1.2. Portretul alegoric in etape §i despre „ipostazierea" frumusejii interioare In Cazanie la Adormirea Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, Antim exceleaza in maiestrie literara §i in arta portretului. De data aceasta, tabloul integral este alcatuit dintr-o suma de „portrete", care nu sunt decat dezvoltari perifrastice complexe ale unor trasaturi §i virtuti esen^iale ale Preacuratei Maici a lui Dumnezeu. In prima parte a predicii, oratorul ecleziastic parafrazeaza Acatistul Buneivestiri - primul §i eel mai vechi acatist din istoria Bisericii, „una din culmile lirice ale ritualului ortodox (...) introdus in oficiere in veacul al VH-lea de patriarhul constantinopolitan Serghie I"1283 -, afirmand: imi caut §i far' de voia mea a content de a mai iscodi sa aflu inalfimea fecioriei ei, intru care cu anevoe sa sue gdndurile omenesti si addncimea darurilor ei, carele nu sapot vedea lesne nici cu ochii ingeresti 1284. Si continua prin a recapitula o parte 1283 Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit, p. 1 1 . 1284^, 1^ Upere, p. 16. 274 din cuvintele de bucurie 1283 (adica din binecuvantarile) primite de Sfintii Vechiului Testament de la Dumnezeu. Reu§e§te apoi sa ofere ascultatorilor un „ospaf' spiritual deosebit de rafinat, prin doua pasaje interpretative de Tnalt nivel, reprezentand o hermeneutica onomastica - personala: dupa a mea proastd socoteald 1286 - cu privire la numele Mariam §i o talcuire teologica la cuvintele cele de bucurie ce i-au zis Ingerul: „Bucurd-te ceia ce esti plind de dar, Domnul e cu tine "1287. Acest excurs are in vedere, dupa cum se poate lesne observa, Vechiul Testament, Noul Testament §i traditia ecleziastica ortodoxa, autorul cautand sa dovedeasca Tntemeierea vasta a afirmatiilor sale. Acestea nu constituie Tnsa decat un preludiu teologic §i hermeneutic, prin care Preasfanta Fecioara este indicata drept cea care adaposte§te in persoana sa Tmplinirea unor taine ale Sfintei Treimi, cu repercusiuni esentiale in existenja §i evolutia umanitatii. Mai mult decat atat, parcursul vietii Preacuratei apare ca indisolubil legat de pronia dumnezeiasca, de persoanele Sfintei Treimi §i, mai ales, de Hristos. Dupa aceasta introducere lunga, urmeaza acea desfa§urare de tablouri - de care aminteam anterior -, alcatuind ipostaze portretistice diverse, o bucurie §i o Tncantare atat din punct de vedere teologic, cat §i estetic. Autorul trece de la un periplu scripturistic ce a Tnclinat cu preponderen^a spre reflexivitate, la un alt tip de periplu scripturistic, in care este regina exprimarea poematica, ca §i cum acesta ar cobori din muntele intelegerii spiriruale pe un versant nelipsit de florile virtu^ilor estetice, alcatuind un mic poem cosmologic - o parafraza originala a primelor capitole din Geneza -, in care, in subsidiar, se interpreteaza taina creatiei, dar in principal se pune In lumina frumuse^ea indescriptibila a Maicii lui Dumnezeu. Aceasta se realizeaza printr-o tehnica apofatica ce contureaza un profil splendid, prin anularea In final, a oricaror date din imediat §i a imaginatiei: Dumnezeu insa, carele numai cu un cuvdnt aufacut si au zidit toate lucrurile cele vazute si nevazute, poate cu adevarat, cu a Lui preaputernicie, safaca stele mai luminoase decat acestea ce stralucesc pre ceriu si luna mai iscusita decat aceasta ce ne povaiuiaste noaptea si soare mai stralucitoriu si mai luminat decat acesta, carele stinge cu lumina lui toate celialalte lumini si ceriuri mai mari si mai largi in rotocolime si pasari mai cu dulce glasuri si flori mai cu multe mirosuri si copaci mai nalp si mai roditori si vdnturi mai sdndtoase si vazduhuri mai defolos si Mara mai multe la numdr si mai de multe feliuri si mai multe lumi decat aceasta ce lacuim poate sa zideascd in marime si in mestersug mai minunate; iard o zidire care sa covdrsascd in vrednicie pre Maica lui Dumnezeu nu va putea sa facd niciodatd, mdcar ca iaste preaputernic. Pentru ca precum nu iaste cu putinfa, nu zic sa socoteascd, ce nici cu mintea sa gdndeascd nestine, o fiinia mai cuvioasd si mai naltd decat Dumnezeirea, asa nicio zidire 1285 Idem, p. 17. 1286 Idem, p. 18. 1287 Ibidem. 275 mai covdrsitoare decdt aceia ce au ndscut pre un Dumnezeu Carele S-aufdcut Om. Cd pre ddnsa o au ales Dumnezeu, mai inainte decdt toatd zidirea, pentru ca sd-Ifie locas vecinic, dupd cum grdiaste David: „Aceasta iaste odihnaMea in vecii vecilor si intr-insa voiu lacui, pentru cd o am ales" [Ps. 31, 13-14]1288. Cu adevarat Antim pare un vultur al teologiei, care planeaza cu u§urir4a §i repeziciune deasupra mai multor forme de relief spiritual, schimband adesea peisajul, Tntr-un urcus. ametitor spre culmile universului mistic sau coborand lini§titor, Tntr-un zbor lin pe deasupra Tntregii crea^ii. Lumea sensibila (crea^ia materials) este privita ca de pe o esplanada mirifica, ce ofera vaste motive pentru dezvoltarea contemplatiei interioare. Sau, altfel spus, este o trambulina pentru un zbor cosmic, pentru o cunoa§tere §i o interpretare cat mai adanca a sensului existenjei, mergand pana la izvoarele crea^iei, acolo unde nu este ochi spre a cunoaste, ci doar vederea pe care o Tngaduie Dumnezeu „celor ce II iubesc pe El" (lac. 1, 12). Acest mic poem in proza este §i „un Laus Domini, nu lipsit de splendoare, prin grandioasa viziune a creativitatii"1289. Dincolo de aceste semnificatii, acest pasaj este Tnsa - printr-o tehnica extrem de moderna - un tablou din care se profileaza imaginea Maicii lui Dumnezeu, prin comparatie §i chiar prin antiteza cu Tntreg universul, un portret „din profil", daca se poate spune astfel. Frumusetea Nascatoarei de Dumnezeu nu este prezentata in mod descriptiv, ci alegoric, prin analogie cu universul sensibil, cu acest cosmos somptuos ce pare un colt de Rai, dar nu se compara, in frumusete, cu cea care este cer 1290, Doamnd Ingerilor 1291 §i inchipuirea lui Dumnezeu 1292, Preacurata Stdpdnd, Maica lui Dumnezeu, Impdrdteasa Ingerilor si a oamenilor 1293. Aceasta idee - o putem numi „nuanja portretistica" - o reia Antim sj in alte omilii, considerand Cd de poate afla cineva mai mare si mai sldvit decdt pre Dumnezeu, poate cd doar a va afla mai mare si mai cinstitd decdt pre Sfdnta Fecioard, care Fecioard, ca alt ceriu gdnditoriu, pne in braple sale pre Fdcdtoriul ceriului si al pdmdntului, pre Fiiul sau, Carele iaste ndscut din Tatdl mai nainte decdt luceafdrul... 1294. Vom avea prilejul sa observam detaliat ca, pentru Antim, componenta cea mai frumoasa §i mai admirabila a acestei lumi este cerul, iar Maica Domnului este cu atat mai sublima cu cat este cer spiritual, caci ia iaste ceriul eel adevarat, carele au rdsdrit pre Soarele dreptdpi si in pdntecele ei au lacui t, ca intru al treilea ceriu, o Fa^d a Sfintei Troife, Fiiul si Cuvdntul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, adevdratul Arhiereu, de au zidit a dooa oard neamul omenesc si sa ruga lui Dumnezeu Tatdl pentru mdntuirea lui Adam si a necunostinfei lui1295. 1288 Idem, p. 19. 1289 Eugen Negrici, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 51. U90Opere,p. 132. 1291 Ibidem. 1292 Ibidem. 1293 Idem, p. 167. 1294 Idem, p. 31. 1295 Idem, p. 42-43. 276 Ea II na§te pe Cela de carele fuge ceriul de groaza Lui 12%, iar Antim completeaza, afirmand ca este scaun sfdnt lui Dumnezeu (...) ca sd se odihneascd pre ddnsa Cela ce Sd odihneste pre scaunele cele ingeresti si-s gdti Luis ceriu msufiept Cela ce au intdrit ceriurile cu inielepciunea Sa si pdmdntul l-au intemeiatpe ape, de carele se cutremurd toate addncurile si beznele Iadului 1297. In ordinea lumii - atat in ceea ce prive§te ordinea lumii vazute, cat sj ierarhia spirituals -, Preasfanta Fecioara iaste aleasd si intru tot imbundtdiatd mai nainte decdt toatd zidirea, dupd cum zice la „Cdntarea Cdntdrilor" 1298 - am vazut anterior aceeasj idee preluata §i din Psaltire -, §i acesta este motivul pentru care Antim pune in lumina virtutile sale, plecand de la acel portret ce doar profileaza silueta cereasca sj impunatoare a Imparatesei lumii. Aceasta prima parte - anterior citata -, a portretului, se Tncheie cu cuvintele: „Cdpre ddnsa o au ales Dumnezeu, mai inainte decdt toatd zidirea, pentru ca sd-I fie locas vecinic, dupd cum grdiaste David... "1299 Faptul ca este aleasa din ve§nicie, mai inainte de a fi lumea, pentru a fi Maica lui Dumnezeu, nu semnifica predestinatia, ci atot§tiinta lui Dumnezeu, care cuno§tea virtutile ei §i a a§teptat sa Se Tntrupeze din aceasta Sfanta Fecioara, ce a Tntrecut Tntreaga fire in frumusete, mai ales spirituala §i morala. Tehnica de realizare a Tntregii „icoane" a Preasfintei Fecioare este cu totul deosebita. Prin cele ce a afirmat pana in acest moment, autorul a trasat contururile, urmand sa stabileasca detaliile in cele ce vor urma. Acea suma de „portrete", de care am pomenit initial, se succed introducandu-se unul pe altul in scena: finalul unuia dintre ele reprezinta o motivatie pentru desfa§urarea celui urmator, incat impresia este de continuitate sj unicitate a portretului, de imagini care se intrejes, care se predetermine. Astfel incat cuvintele despre care am spus ca incheie „portretul" citat deja, reprezinta interfa^a pentru urmatoarea secven^a, in care ierarhul ne prezinta pe larg, cu amplitudine, motivele pentru care Preacurata se nume§te „aleasa" de Dumnezeu. Urmeaza o icoana alcatuita din nu mai putin de patru asemenea portrete care se nasc unul din altul, ca Intr-o succesiva oglindire §i adancire a perspectivei, Intr-un „mis-en- abime" de o mare profunzime teologica, dar §i literara, a carui poezie este inimitabila: Aleasd iaste, cu adevdrat, ca soarele [1300] pentru ca iaste incununatd cu toate razele darurilor dumnezeiesti si strdluceste mai vdrtos decdt celelalte lumini ale ceriului. Aleasd iaste sifrumoasd ca luna ^130l\ 1296 Idem, p. 132. Cf. cu Apoc. 20, 1 1. 1297 Idem, p. 44. 1298 Idem, p. 41. 1299 Idem, p. 19. 1300 Cf. Cant. 6, 10 sau Apoc. 12, 1. 1301 Cf. Cant. 6, 10. 277 pentru ca, cu lumina sfmfeniei stinge celelalte stele si pentru marea si minunata strdlucire de toate sireagurile stelelor celor de taind se cinsteste, ca o Impdrdteasd. Aleasd iaste ca revdrsatul zorilor ^1302\ pentru ca ia au gonit noaptea si toatd intunerecimea pdcatului si au adus in lume zioa cea purtdtoare de viafd. Aleasd iaste, ca iaste izvor [1303] carele cu curgerile cerestilor bundtd$ adapd Sfdnta Bisericd si tot sufletul crestinesc. Aleasd iaste, ca iaste chiparos [1304] carele cu ndlfimea covdrsaste ceriurile si pentru mirosul eel din fire s-au ardtat departe de toatd striedciunea. Aleasd iaste, ca iaste crin ^1305\ ca mdcar de au si ndscut intre mdrdcinii nenorocirii cei de obste, iard nu s-au pier dut niciodatd podoaba albiciunii. Aleasd iaste, ca iaste nor [1306] carele n-au ispitit nicio greime a pdcatului. Aleasd iaste, pentru ca iaste Fecioard mai inainte de nastere, Fecioard in nastere, Fecioard si dupd nastere si iaste o addncime neperceputd a bundtdplor si o icoand insufleptd afrumoseplor celor ceresti. Iaste o grddind incuiatd [1307] dintru care au esitfloarea cea nevestejitd, si fdntdnd pecetluitd I1308^ dintru care au curs izvorul viefii, Hristos. Pre Aceasta au vdzut-o Moisi in muntele Sinai, ca un rug aprins si nu ardea ^1309\ Pre Aceasta au vdzut-o Aaron, ca un toiag inflorit siplin de roadd [1310]. Prea Aceasta au vdzut-o Iacov, 1302 Ibidem. 1303 Cf. Cant. 4, 15. 1304 Cf. Cant. 1, 16. 1305 Cf. Cant. 2, 2. 1306 Cf. Is. 19, 1. 1307 Cf. Cant. 4, 12. 1308 Ibidem. 1309 Cf.Ies. 3,2. 1310 Cf. Num. 17,8. 278 ca o scar a intdritd din pamdnt pdnd in ceriu si Ingerii lui Dumnezeu sd suiia si sdpogorapre ddnsa [1311]. Pre Aceasta au vdzut-o Iezechiel ~ " ■ " ■ ■ T13121 ca o usa incuiata, prin care nimem n-a trecut L '. Pre Aceasta au vdzut-o Ghedeon ca o land t1313^ Avvacum ca o dumbravd umbroasd [1314] Daniil ca un munte [1315] si Solomon ca unpat [1316]. Aceasta astdzi se mutd de pre pamdnt la ceriu; lasd intristdciunea si se duce la bucurie, lasd cele dejos sipriimeste cele de sus; lasd cele stricdcioase si cdstigd cele nemuritoare si vesnice. Astdzi isi da preasfdnt sufletul Ei in mdinile Fiului Ei si cu cdntdri ingeresti si apostolesti se petrece cinstit trupulEi in satul Ghethimani, spre ingropare. Astdzi ceriul intinde sdnurile sale si primeste pre Ceia ce au ndscut pre Cela ce nu-L incape toatd zidirea. Astdzi se minuneazd toate puterile ceresti zicdnd una cdtre alta: Cine iaste Aceasta ce sd suite dinpustiu [1317] adicd de pre pamdnt, la ceriu? Cine iaste Aceasta care sd iveste ca zorile, jrumoasd ca luna si aleasd ca soar He [1318]? Cine iaste Aceasta ce sd sue de pre pamdnt in ceriu, albitd, infloritd, in care hula nu iaste [1319]? Radical por file voastre ll320\ zic cetele eel ingeresti, una cdtre alta, si cu cdntdri de laudaprimil pre Impdrdteasa ceriului si a pdmdntului, 1311 Cf. Fac. 28, 12. 1312 Cf. Iez. 44, 2. 1313 Cf. Jud. 6, 38. 1314 Cf. Avac. 3,3. 1315 Cf. Dan. 2, 45. 1316 Cf. Cant. 3,7, 10. 1317 Cf. Cant. 3,6; 8, 5. 1318 Cf. Cant. 6, 10. 1319 Cf. Cant. 4, 7. 1320 Cf. Ps. 23, 7. 279 care vine, sa lacuiasca den a dreapta Imparatului Dumnezeu cu imbrdcdminte cu aur imbrdcatd, impistritd, dupd cum zice David^l321\ cdci Aceasta iaste Ceia ce au impdcat ceriul cupdmdntul si pre Dumnezeu cu omul. Aceasta iaste bucuria celor drepp si nddejdia celor pdcdtosi 1322. Credem ca este un portret sau o icoana magnifica a Preacuratei Fecioare. Antim se dovede§te a fi un poet care se apropie de masura teologica §i artistica din poemele Sfantului Grigorie de Nazianz sau ale Sfantului Efrem Sirul1323. Eugen Negrici observa, in didahiile lui Antim, „acea elevate constanta a exaltarii, care facea ca imnurile religioase ale lui Ephrem Sirul, Anastasie de Sinai, loan Damaschin - 1321 Cf. Ps. 44, 11, 15. l322Opere,p. 19-21. 1323 A se compara cu un poem-rugaciune, asemanator, al Sf. Efrem Sirul: „Stapana mea, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu,/ cu dar daruita, a lui Dumnezeu Nascatoare,/ Preabinecuvantata, de Dumnezeu daruita,/ Maica a lui Dumnezeu,/ incaperea dumnezeirii Unuia-Nascut Fiului tau,/ Fiul Tatalui Celui fara de moarte si nevazut,/ scaune in chipul focului, (...)/ jityul Imparatului Celui ce este pe heruvimi,/ usa cereasca, prin care de pe pamant la ceruri alergam,/ Mireasa a lui Dumnezeu,/ prin care cu Dansul ne-am impacat, (...)/ cea care esti, dupa Sfanta Treime, Stapana a tuturor,/ si, dupa Mantuitorul, mijlocitoare a toata lumea,/ caru^a Soarelui celui gandit, a Luminii celei adevarate,/ care lumineaza pe tot omul care vine in lume,/ cea care por^i pe Acela Care toate le poarta/ cu cuvantul gurii Lui,/ imbracamintea cea neintinata/ a Celui ce Se imbraca cu lumma ca si cu haina, (...)/ chivot slant/ prin care de potopul pacatului ne-am mantuit,/ rug nears/ pe care te-a vazut de Dumnezeu vazatorul Moise,/ cadelni^a de aur/ in care Dumnezeu Cuvantul a lost aprins/ si a umplut lumea de buna mireasma/ si visurile neascultarii de tot le-a ars,/ tabla de Dumnezeu scrisa, sfesnic cu sapte lumini,/ a carui stralucire a covarsit razele soarelui,/ cort slant care pe Basileul eel duhovnicesc L-ai nascut,/ caru^a cea imparateasca, nastrapa de mana primitoare,/ gradina incuiata, izvor pecetluit/ ale carui ape curate si limpezi adapa lumea,/ toiag al lui Aaron, eel cu sfin^enie odraslit,/ lana de roua purtatoare a lui Ghedeon,/ carte de Dumnezeu scrisa,/ prin care zapisul lui Adam a lost rupt,/ munte al lui Dumnezeu, muntele eel slant/ in care Dumnezeu a binevoit sa locuiasca,/ radacina sfanta a lui Iesei,/ cetate a lui Dumnezeu, vestita de David,/ dezlegarea intristarii, izbavirea robiei, indumnezeirea muritorilor,/ cea prea frumoasa cu firea si cu totul neprihanita,/ cea care din Libanul fecioriei sui/ si lumea ai umplut-o de buna mireasma mirului,/ a carui dulcea^a curgand pe lemnul eel amar, 1-a indulcit,/ cea care in chip infricosat/ ai incaput toata fiin^a Dumnezeirii,/ daruirea cea mai inalta decat toata cinstea/ si podoaba cea preacinstita a tuturor bunata^ilor,/ pat al lui Solomon,/ pe care te inconjoara saizeci de puternici,/ adica glasurile Scripturii celei de Dumnezeu insuflate,/ loc de lumina incapator,/ din care razele mantuirii au stralucit lumii,/ usa a lui Iezechiel care cauta spre rasarit,/ marirea infricosatei iconomii,/ salasluirea cea frumoasa/ a dumnezeiestii impreuna-pogorari,/ impacatoarea lumii, cura^itoarea noastra,/ adapostirea darului celui prea dorit/ al tuturor bunata^ilor,/ cleste de vapaie purtator care aduci rod prea frumos/ si preadulce mar cu bun miros,/ trandafir dulce mirositor,/ floare nevestejita, crin preaalb,/ carte pecetluita, pe care nimeni nu poate s-o citeasca,/ chipul eel nescris al fecioriei,/ vederea Prorocilor cea cinstita,/ porfira cea de Dumnezeu ^esuta,/ implinirea cea preavadita a toata prorocia. . . ", cf. Rugaciuni catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu ale Sfantului Efrem Sirul, Ed. Bizantina, Bucuresti, 1995, p. 15-19. 280 conservate in liturghia ortodoxa - sa fie descoperite cu Tncantare de biserica Occidentului."1324 Daca initierea acestui tablou s-a facut prin creionarea unor trasaturi generale, printr-o antiteza cu nuanja apofatica, in care era descris numai termenul antitetic, in timp ce frumusetea Preacuratei nu era precizata decat ca depasjre indicibila a termenului de comparatie, in schimb, in pasajele citate sub forma a patru tablouri, fiecare dintre ele configurand trasaturi distinctive §i a caror delimitare o sugereaza Insusj autorul (prin modificarea elementului retoric repetitiv: „Aleasa iaste...", „Pre aceasta...", „Astazi...", „Cine iaste...?"), imaginea Preasfintei Maici a lui Dumnezeu se deslu§e§te In mod gradat prin comparatii alegorico-profetice, care indica inimitabilul §i unicitatea acestei persoane sfinte - nu numai in sensul In care fiecare persoana umana este unica, ci al unicitatii ei absolute in istorie. In primul tablou - cum am precizat deja - se demonstreaza motivul alegerii acestei Sfinte Fecioare pentru a fi Maica lui Dumnezeu. Comparatiile, a§a cum am aratat pe parcurs, sunt alegorico-profetice, Antim urzind un portret conturat In jurul unor motive alese cu predilectie din Cdntarea Cdntdrilor . Astfel, simbolurile soarelui, lunii §i zorilor se refera la calitatea Maicii lui Dumnezeu de a fi Imparateasa a Ingerilor §i a oamenilor, prin faptul ca i-a Intrecut pe to^i In iubire §i In virtuti, ca soarele care intrece in stralucire stelele, precum §i la faptul de a-L fi nascut pe Hristos, asemenea zorilor care nasc lumina. Simbolistica izvorului o ipostaziaza pe Preacurata Fecioara ca aparatoare a Bisericii §i mijlocitoare a credinciosjlor, iar chiparosul, crinul §i norul sunt sugestii ale puritatii §i ale pururea-fecioriei sale, ale na§terii fara de prihana, mireasma inefabila a primilor doi (chiparosul sj crinul), precum §i esen^a diafana a celui din urma (norul) reprezentand spiritualizarea ei, Inaltarea deasupra materialitatii prisositoare a conditiei umane nedespatimite. Este prima predica din Didahii In care ni se indica faptul ca universul material poate fi citit ca o carte de simboluri, ca el este o oglinda a lumii spiriruale, o reflectie - desj palida -, Inscrisa Intr-un regn inferior, a unei realitati infinit mai complexe §i mai stralucitoare, fara ca cele doua lumi sa fie complet separate, intrucat harul vie^ii ve§nice este iradiant prin materie §i ii confera acesteia o aura de mister, care ii spore§te farmecul. Astfel, soarele, luna, sjreagurile stelelor, revarsatul zorilor, izvorul, chiparosul, crinul §i norul sunt simboluri biblice semnificative pentru a alcatui tesatura virtutilor In „haina aurita §i preainfrumusetata" a Imparatesei care a stat „de-a dreapta Ta", de-a dreapta Dumnezeirii, conform Psalmului 44, 11, la care face referire §i Antim In ultimul din aceste „portrete", §i care dezvaluie ca „toata slava fiicei Imparatului este inauntru, imbracata cu tesaturi de aur §i preainfrumusetata" (Ps. 44, 15). 1394 Eugen Negrici, op. cit., p. 96. 281 Am citat aceste versete deoarece la ele face aluzie autorul in finalul minunatei sale „icoane", de unde putem trage concluzia ca tot acest text nu face decat sa ne reveleze frumusetea interioara, transparentizata prin haina virtutilor, „urzita" absolut superb prin metafore §i expresii alegorico-scripturistice. Aceasta viziune o prive§te pe Maica Domnului atat in perimetrul evenimential al na§terii Fiului sau, cat mai ales in ve§nicie, constituind, in acelasj timp, interpretari - traditionale sau particulare - cu predilectie din Cdntarea Cdntdrilor . Am putea spune ca aceasta Mireasa a lui Dumnezeu §i Imparateasa a lumii are soarele, luna, stelele, zorii, tesute in haina virtutilor sale, precum §i mireasma chiparosjlor §i a crinilor, dulcea^a izvoarelor sj adumbrirea norilor1325, adica semnele iubirii, ale curatiei §i ale fecioriei, semnele fericirii vesnice, ale maririi, ale impara^iei §i ale slavei cu care a Incununat-o Facatorul tuturor fapturilor, Cel care a §i ales-o mai Inainte de a fi lumea. Amintind dogma pururea-fecioriei Nascatoarei de Dumnezeu, spre finalul primului tablou, Antim o descrie ca fiind o „icoana Insufletita a frumosetilor celor cere§ti", expresie prin care a chintesentiat, a sublimat tot ceea ce afirmase pana atunci §i chiar Intregul fragment citat - §i nu este un fapt ie§it din comun pentru acest autor ca sa semnaleze un nucleu central al predicii sau al unui tablou. Iar mai departe, oferind o interpretare metaforica la simbolurile alegorice ale Scripturii, In ceea ce prive§te „gradina Incuiata" §i „fantana pecetluita" - luminand sensul unor alegorii prin alte alegorii, prin potenjarea imagologica a alegoriei -, Antim recapituleaza aceea§i dogma, enun^ata anterior, §i interconexeaza pasajul urmator, ce urmare§te un alt set de profetii din Vechiul Testament, prin care se ilustreaza aceasta dogma esenjiala a teologiei ortodoxe. In al doilea „portret" Intalnim proorocii §i viziuni profetice petrecute Intr-un context istoric special, ce trimit, prin istoricitate, la eviden^a na§terii In timp - „sub vremi" - a lui Hristos, din Fecioara. Simbolurile anterioare nu erau contextualizate istoric, nu erau localizate de evenimente aparte, dar cele din al doilea pasaj redat mai sus, sunt spa^ializate prin aceasta panoramare veterotestamentara §i indica tocmai zamislirea, Intruparea lui Mesia 1325 ^r pU^ea pjrea 0 imagine de basm - §i o parte din critica literara a remarcat aceasta asemanare cu basmul romanesc -, ceea ce ne conduce la concluzii pe care nu le-am aprofundat deocamdata, dar care ne par foarte verosimile, si anume acelea ca basmele romanesti sunt rodul unei imagina^ii populare bogate care, neini^iata in teologia adanca, a brodat in jural unor interpretari de acest gen audiate in cadral predicilor si a slujbelor bisericesti (citirea Sinaxarelor putea fi si ea o sursa pentru o imaginable bogata inventand un fir narativ care nu mai avea nimic de-a face cu car^ile sfinte). Spre aceasta concluzie ne-au indemnat si unele lecturi din „Vie^ile Sfin^ilor", precum si convingerea, bazata fie si numai pe deduc^ie logica, ca nu Biblia sau „Vietile Sfin^ilor" s-au inspirat din basme, ci invers, daca ar fi sa avem in vedere macar si numai principiul obiectiv al succesiunii lor temporale. Cat despre larg raspandita opinie, in unele medii stiin^ifice, ca nici Sfanta Scriptura nu reprezinta altceva decat „mituri biblice", o simpla alternativa la cele pagane, ne declaram total impotriva acestei pareri. A se vedea, pe aceasta tema, si un excelent studiu comparativ, semnat de Diac. Prof. Andrei Kuraev, intitulat Daruri §i anateme. Ce a adus cre$tinismul lumii, trad, din limba rasa de Nina Nicolaevna, Ed. Sofia, Bucuresti, 2004. 282 din aceasta Preasfanta Fecioara, subliniind pazirea fecioriei Nascatoarei de Dumnezeu Tnainte, in, sj dupa na§terea Unuia-Nascut Fiului sau. Dreptii Vechiului Testament au vorbit despre Preasfanta Maica cunoscdndu-i fecioriia cu ochii cei de gdnd ai prorociei 1326, ea fund oglinda Prorocilor 1327, motiv pentru care Antim recapituleaza cu atentie datele din aceasta „ oglinda", ce reface chipul Preacuratei Fecioare Maria. Daca primul tablou era o compozitie alegorica - formulata ca o hermeneutica alegorica la alte alegorii -, inspirata mai ales de Cdntarea Cdntdrilor §i oferind o Tntemeiere profetica a virtutilor Preacuratei, din cartea in care se vorbe§te despre Dumnezeu-Cuvantul §i Mireasa Lui, in al doilea tablou aceasta perspective profetica se large§te, autorul ramanand Insa in sfera interpretarilor alegorice ale prorociilor. Cel de-al treilea tablou parase§te imaginile alegorice - pentru ca, in eel de-al patrulea §i ultimul, Antim sa revina la acel verset din cartea Sf. Solomon (Cant. 6, 10), de la care a initiat tot acest demers portretistic - §i adapteaza discursului un ton narativ, prin care este readusa in atentie tema zilei: Adormirea Preasfintei Fecioare. Insa acest ton narativ nu inseamna naratiune §i nici macar un fir narativ concret, deoarece singurul detaliu relatat este eel al Ingroparii sale in satul Ghetsimani, de catre Sf. Apostoli. Autorul ar fi putut cu u^urin^a sa enunje faptele minunate intamplate in preajma acestui eveniment major din istoria Bisericii - a§a cum face Varlaam, de exemplu - , dar prefera sa fie in continuare un liric nedezmintit, punand accentul pe ritmul poetic al frazei, cadenjata ca o litanie, obtinut prin repetitia retorica a adverbului „astazi" §i a verbului „lasa", precum §i prin simetria sintactica coroborata cu antiteza, Intr-un echilibru perfect. Impara^ia Cerului sau slava lui Dumnezeu In care este primita Maica Domnului este denumita prin metafora biblica a sdnurilor cere§ti - „ceriul Intinde sanurile sale" -, Intr-o acceptie teologica traditionala, care specifica prin termenul „san" comuniunea celor Sfin^i §i Fericiti, precum In sintagma „sanul lui Avraam". Despre aceasta aminte§te §i Antim In doua randuri1328, a doua oara referindu-se chiar mai explicit la faptul ca Va a§aza, far a de niciun prepus, marele Dumnezeu sufletul ei cre§tinesc (autorul se referea aici, la o persoana adormita de vi^a nobila - n.n.) in sdnul lui Avraam §i al lui Isac $i al lui Iacov, in laca§urile celor vii, in corturile celor drepp, unde straluce§te lumina cea de pururea a dumnezee^tii Lui mar ire. Felul In care „ceriul intinde sanurile sale" sugereaza insa un gest de duiosje, de dragoste fata de Preacurata Fecioara, catre care cerul intreg §i Dumnezeu insu§i Se pleaca pentru a o primi in slava Sa. Metafora ar putea fi o sugestie a desavarsjrii iubirii, la care a 1326 Opere, p. 45. 1327 Idem, p. 46. A§a o nume^te §i Neagoe Basarab: „Ca eu cautand spre indurarile tale cele multe, ma nadajduiescu ca tu e§ti oglinda cea cinstita, §i to^i cei ce iubescu pre Dumnezeu catra tine alearga §i cauta ca- ntr-o oglinda luminoasa, §i tu e§ti lumina cea in^elegatoare a toata lumea." - cf. *** Invafaturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Theodosie, text ales si stabilit de Flonca Moisil si Dan Zamfirescu, cu o noua traducere a originalului slavon de G. Mihaila. Studiu introductiv si note de Dan Zamfirescu si G. Mihaila, Ed. Minerva, Bucuresti, 1970, p. 218-219. 1328 Idem, p. 12 si 191. 283 ajuns Maica lui Dumnezeu, pentru care §i Preasfanta Treime, Tmpreuna cu tot cerul, deschide sanurile iubirii Sale infinite. In fine, in ultimul tablou se face o retrospective a profetiilor alegorice din Vechiul Testament, apar^inand Cdntdrii Cdntdrilor §i Psaltirei, cu referire stricta, de data aceasta, la evenimentul adormirii Nascatoarei de Dumnezeu §i la conducerea ei in cer prin „por|ile" Tngere§ti. Comparatia ei cu zorile, cu luna sj cu soarele, reia o tenia detaliata anterior, prin care s-a stabilit demnitatea sa de Imparateasa a lumii, pentru ca ulterior autorul sa urmareasca ascensiunea ei - trecand printre ierarhiile Tngere§ti - pana la tronul Dumnezeirii, unde a fost a§ezata pentru vesnicie „den a dreapta Imparatului Dumnezeu", avand „Tmbracaminte cu aur Tmbracata, Tmpistrita", sugestie a curcubeului de virtuti al Preasfintei Maici, adica haina desavar§ita a frumusetii, Tntrucat ea Tnsa§i iaste acoperdmdntul goliciunii 1 T7Q 1 Tin strdmosilor §i ai incummat neamul nostru (omenesc - n.n.) cu slavd si cu cinste Interogatiile din aceasta secjiune sunt pur retorice §i nu vizeaza auditoriul, fund in ele Tnsele o expresie a uimirii Ingerilor. Repetitiile §i interogatiile urmaresc, de data aceasta, referatul biblic, Tndeaproape. Aceste patru tablouri - analizate separat, pentru a scoate in evidenja performantele scriitoricesji ale lui Antim -, alcatuiesc un portret unic in literatura noastra veche, compus cu nespusa tenacitate, cu multa tehnica oratorica, stilistica §i compozitionala. Este remarcabil ritmul interior al acestor secven^e lirice §i echilibrul perfect al simetriei frazelor: „Daca predicile, cu tesatura lor inflorata, vadesc o predispozi^ie de a plasticiza, insa (cu unele exceptii) fara ornamentatie excesiva, ele se infiripa §i in structuri muzicale, polifonice - tema dezvoltata in unitati paralele (§i corelari sinonimice), cateodata contrastante, repeti^ia §i alternan^a unor refrene, euritmia ondulatorie (ca §i la Cantemir) - intr-o gradate cand suitoare, cand coboratoare, intre care §erpuie§te in efluvii (inca un ecou al textelor religioase, care Inrauresc §i ritmica frazarii) incantatia"1331. Cele patru scene formeaza, de fapt, un singur mare portret unitar - §i predica, in sine, este deosebit de unitara - , avand mai multe perspective, mai multe planuri. Este remarcabila u§urinta cu care Antim trece de la un plan la altul, printr-o trasatura de condei, de la un portret in care stabile§te numai trasaturi generate, la altul, particularizat, cu insusjri complexe, de la o imagine panoramatica la un „portret" al interiorului sufletesc, un portret spiritual-moral, Inaintand catre un climax ce nu ascunde nimic „apocaliptic", nimic infrico§ator, catre o apoteoza Una a spiritului, a elementului spiritual, prin care toata frumusetea se concentreaza in oglindirea interioara, in subtilitatea §i rafinamentul negrait de frumos al „tesaturii" interioare, a hainei inefabile a sufletului, care se reveleaza ca focar de iradiere a frumusetii in Intreaga fiin^a umana. Sufletul, In viziune cre§tina, este partea cea mai importanta a fiin^ei umane, dar autorul o prezinta Imbracata In ve§mant virtuos - In traditie biblica, dupa cum am vazut - 1329 Idem, p. 46. 1330 Idem, p. 132. Cf. Ps. 8,5. 1331 Florin Faifer, in postfa^a XaDidahii, Ed. Minerva, Bucurejti, 1983, p. 239. 284 pentru ca, de la cadere Tncoace, acoperamantul, hainele sunt cele care confera demnitate omului, in con§tiinta §i in imaginarul uman acestea fiind simbolul exterior al frumusetii §i al demnitatii interioare. Astfel meat haina „cu aur Tmbracata, Tmpistrita" a Preasfintei Fecioare, nu este altceva decat un simbol al preacuratului sau suflet, al Tnaltimii morale §i spirituale la care ea a ajuns, fiind recunoscuta Imparateasa, demna de a sta la dreapta Imparatului Dumnezeu in •1332 veci Neaflandu-se in imaginaml uman un echivalent al frumusetii spirituale a omului, atunci frumusetea cea mai desavarsjta a fost ilustrata prin simbolul ve§mantului Tmparatesc, a carui stralucire §i bogatie configureaza in mintea ascultatorului o idee de frumusete sublima, absoluta §i de splendoare neintrecuta, in asocierea cu Imparateasa lumii. Simbolul, prin capacitatea sa de a sugera inefabilul, este mai apt, decat orice alta figura de stil, de a se apropia - prin Tndepartare - de o realitate intangibila cu simturile, pastrand o distant cuvioasa, respectuoasa, fata de o persoana sfanta, dar oferind cea mai corecta aproximare din cate se pot face, in legatura cu frumusetea sa interioara. Antim parcurge acest traseu portretistic de la exterior spre interior, printr-un mis-en- abime progresiv, care in acelasj timp este §i o elevare spirituala catre altitudini cere§ti incomprehensibile pentru mintea nedesavarsjta. Punerea in adancime, adancirea in vizualizarea frumusetii interioare a Preacuratei Maici, dupa cat este posibil chiar §i pentru mingle profund teologice, se desfa§oara in paralel cu inaltarea pana la tronul Dumnezeirii, la dreapta Careia a stat Preasfanta Fecioara dupa adormirea sa. Virtutile sale, care au fost profetite §i portretizate simbolic de catre toti Prorocii Vechiului Testament, sunt cele care o fac sa strabata cerurile §i cele care se reveleaza in ve§nicie ca o haina de aur Tmparateasca, Tmpodobita cu toate culorile luminii divine. Autorul nu urmare§te o succesiune temporala in dezvoltarea acestui portret - de§i exista un decalaj istoric Tntre referatul profetic §i adormirea Preacuratei -, timpul fiind suspendat, iar perspectiva mutata Tntr-un „interval" al ve§niciei, in care Maica Domnului a trecut prin „portile" Tngeresji §i a stat la dreapta Sfintei Treimi. Recapitularea profetiilor nu vizeaza spatiul istoric, ci autorul se concentreaza numai asupra finalitatii eterne a acestor aspecte relatate „Tn oglinda" de catre Sf Proroci. Exista chiar, in Ortodoxie, o icoana care o Tnfati§eaza pe Maica Domnului avand, de jur Tmprejurul sau pictate toate acele obiecte simbolice prin care a fost Tnchipuita in Vechiul Testament. In consecinta, putem spune despre Antim ca este un mare pictor, alaturi de un mare scriitor, orator §i stilist. El urmare§te cu destul de mult rafinament tehnic §i precizie „fotografica" punerea in perspectiva §i reliefarea simbolurilor prin care se contureaza portretul. Procedeele oratorice - repetitia, enumeratia, simetria §i paralelismul sintactic -, 1332 „Imparateasa a stat de-a dreapta Ta" este o tema specifics si pentru epoca lui §tefan eel Mare si Slant, alandu-se reprezentata la Vorone^ si in alte Biserici, cf. Sorin Ulea, Istoria artelor plastice in Romania, I, Ed. Academiei, Bucuresti, 1968, p. 355. 285 Impreuna cu ritmul perspicace al fiecarui fragment in parte, ofera acestor tablouri o suplimentare cromatica §i o accentuare binevenita a contururilor. Simbolurile §i metaforele revelatorii, la randul lor, constituie substanja portretului, stabilind focalizarea pe acele aspecte pe care autorul a dorit sa le a§eze Tntr-o lumina puternica. Dezvaluirea prin ascundere nu este Tnsa neaparat o tehnica moderna, ci mai degraba una care {ine de apofatismul biblic, dar impresia poate sa fie de modernitate surprinzatoare §i de actualitate a limbajului sj a discursului - §i sesizam aceasta mai Tnainte de a intra in problematica morala ce vizeaza lumea contemporana lui Antim, dar care are tangen^e §i cu vremurile de azi. Finalul acestei predici este - ca in multe alte didahii ale sale - o rugaciune, care a atras aten^ia multor exegeji prin tonalitatea poetica §i ritmul interior al frazei: Stdpdnd de Dumnezeu Ndscdtoare, Impdrdteasa ceriului §i a pdmdntului, cinstea §i slava cre^tinilor, ceia ce e§ti mai naltd decdt ceriurile §i mai curatd decdt soarele, Fecioard prealdudatd, nddejdia celor pdcdto§i §i lini§tea celor bdtup de valurile pdcatelor, cautd asupra norodului tdu, vezi mo§tenirea ta, nu ne lasa pre noi, pdcdto§ii, ci ne pdzia§te §i ne mdntuia§te de vicle§ugurile diavolului, ca ne-au impresurat scdrbele, nevoile, rdotdfile $i necazurile. Da- ne mdnd de ajutoriu, Fecioard, cdperim... 1333. Antim coboara de la Tnaltimile rarefiate ale teologiei catre un spatiu terestru mult mai putin subtil §i neocolit de primejdii, in care implicarea Maicii Domnului este Tntotdeauna salvatoare, aceasta rugaciune avand - pe langa calitatea de a reintoarce asisten^a la atmosfera ini^iala, in punctul din care s-a plecat, pentru ca finalitatea sa arate ca predica §i-a urmat pana la capat scopul propus - darul completitudinii, deoarece Tntrege§te portretul anterior, cu ipostaza „pogoratoare" a Maicii lui Dumnezeu, prin interven^ia sa in lume cu rol soteriologic, acolo unde este chemata. Eugen Negrici a sesizat valen^ele poetice §i oratorice ale acestui text - pe care 1-a §i a§ezat in versuri, urmarind, ca §i noi, pauzele §i cezurile sugerate de autorul Insu§i -, dar §i nuan^a lui complementara portretistica, afirmand, printre altele ca „Rugdciunea . . . raspunde vocapei lirice §i ilustreaza, In parte, modelul imnologic, in parte alte modele. (...) Rugdciunea, in omiletica, desavar§e§te ultimul act al alocutiunii. Dintre toate muta^iile stilistice evidente in didahii, cea Infaptuita de rugaciune e esen^iala, pentru ca aduce o schimbare In directia adresarii §i in atitudinea fata de ascultatori, o noua tonalitate ce deriva din solemnitatea afectiva §i din Tnfiorarea ginga§a a rostirii. (...) In predicile Jinute in ziua de Sfanta Marie, rugaciunea finala completeaza, In termeni traditionali, dar cu un neasemuit freamat omenesc In fiecare vorba, portretul suav al Mamei luilisus"1334. Fara a compune imne, Antim Ivireanul avea in urma sa o extraordinar de bogata traditie bizantina §i slava a imnografiei, „aceasta lirica religioasa fastuoasa (care) a circulat intens la noi in cuprinsul sbornicelor slavone (dar §i in codice grece§ti), aparand in contexte 1333 Opere, p. 21. Poezia medievala... , op. cit, p. 95-96. 286 variate, destule dintre ele nonliturgice (...) obisnuindu-i pe cititori cu acest tip de discurs literar"1335. In mod sigur, ierarhul nostru era foarte familiar cu imnul §i cu poezia religioasa, proband putin^a transpunerii substanjei poetice in proza, in omilii. Frecvenja imnologiei in literatura ortodoxa este considerabila, avand in vedere §i vechimea ei istorica, Tntrucat imnul s-a constituit ca specie in secolul al IV-lea, cand „au scris astfel de texte loan Chrisostomul, Grigorie de Nazianz, Efrem Sirul, Vasile eel Mare. Incepand cu veacul al V-lea pana in eel de-al IX-lea, imnografia bizantina a avut ca^iva reprezentanji de marca, precum Roman Melodul (maestrul troparului), Andrei Criteanul, Theodor §i Roman, cei doi fra^i calugari^i la Manastirea Studion din Constantinopol, Cassia, faimoasa calugarija poetesa"1336. Nu e imposibil, in aceste conditii, ca firea poetica a lui Antim sa fi impropriat valen^ele lirice atat de emotionante ale acestui gen, adaptandu-le discursului sau. Astfel, „in spiritul imnurilor liturgice, Antim Ivireanul, creeaza un excelent imn dedicat Fecioarei Maria In Cazania la Adormirea Maicii Domnului. (...) Este un portret encomiastic, avand toate elementele imnice: retorica, frazarea, periodicitatea, formule de tip anaforic („Aleasa. . .", „Aceasta. . .", „Pre aceasta au vazut-o. . .")"1337. Ajungand in acest punct, am dori sa punem pe tapet cateva concluzii par^iale ale investigate! noastre In zona iconografic-portretistica a operei lui Antim, considerand ca acesta este - in virtutea a ceea ce am analizat pana acum -, magistral in realizarea unor imagini §i portrete alegorice. In opera sa omiletica, am putea spune (privind strict din perspective literara) ca ce nu e portret, e tablou §i invers, Intrucat incursiunile teologice exclusiv teoretice, precum §i fragmentele pur narative sunt relativ restranse ca intindere. Desigur, ar trebui sa luam In calcul §i spa^iul acordat solutiilor hermeneutice, In unele din alocutiunile sale omiletice, precum §i reversul moral al discursului teologic, versiune care nu de putine ori ne ofera surpriza unor fresce, care ar putea fi considerate ca reprezentand un portret colectiv, al societa^i romanesji de la inceputul secolului al XVIII- lea. Dar despre aceasta, intr-un alt capitol. Revenind insa la portretul alegoric, demersul nostru are in vedere §i finalitatea acestui capitol, scopul sau fiind acela de a revela dimensiunea ontologic-iconografica §i personalista a universului, dupa cum reiese din Didahii. Ceea ce se observa cu claritate cercetand aceste portrete, care apar^in unor persoane exceptionale, unor Sfinji - avand con§tiinta permanenta ca Sfantul iese de sub incident portretului (ca posibilitatea de 73-74. 1335 Dan Horia Mazilu, Recitind... , vol. II, op. cit., p. 1 1 . 1336 Ibidem. 1337 Valeriu Marinescu, Vocafia magnificarii in literatura romdna veche, Ed. Ars Docendi, 2003, p. 287 reprezentare pur umana, limitata1338) §i a modului uman de „dimensionare" a unei personality, §i ca numai in virtutea unui pogoramant putem distinge anumite trasaturi, privite „sub speciae aeternum" - este faptul ca ace§tia reconstituie universul, creajia in Intregime, la un nivel superior, spiritual, concluzia - §i obiectivul predicii - fund de a Tnjelege ca omul a fost destinat de Dumnezeu sa-sj asume Tntreaga frumuse^e a lumii, a zidirii materiale §i spirituale, astfel meat el sa devina o oglinda a splendorii universale. In sens eshatologic, virtutile, frumusetea spiritual-morala a oamenilor, care in aceasta via^a nu este sesizabila in modul eel mai evident cu putinja - a§a cum este sesizabila §i vizibila frumusetea materials, exterioara, care cade sub sim^uri -, vor deveni adevarata estetica a lumii viitoare, adevarata stralucire sj frumusete, care are numai o analogie simbolica in acest univers perisabil. Antim Ivireanul T§i scrie predicile pornind de la o concepjie ierarhizanta §i armonica a lumii - atat a celei spirituale, cat sj a celei materiale, atat in spa^iu, cat §i in timp -, extraordinar de bine pusa la punct §i suntem siguri ca Sf. Dionisie Areopagitul a facut parte din lecturile sale, Intrucat 1-a §i citat In Didahii. Pornind de la aceste considerente, vom analiza mai departe acest subiect al iconografiei lumii, cu convingerea ca „frumusetea exterioara", estetica operei sale, va ie§i la lumina §i mai mult, sub presiunea reflectiei care vizeaza adancimile §i subtilitatile cugetarii autorului nostru, ale spiritualitatii sale, care §i-a tesut un ve§mant literar neintrecut. III. 6. 1. 3. Iconografia lumii §i motivafia teologico-filosofica a veleitafilor poetice §i plastice ale lui Antim Mitropolitul nostru nu se opre§te numai la „portrete" de Sfin^i, ci ne prezinta In icoana pe Dumnezeu insusj, atat cat este cu putin^a. In acest sens, un alt „portret", cu adevarat alegoric, atat in sens literar, cat §i teologic, realizat urmarindu-se mai ales Vechiul Testament §i profetiile cuprinse In el, dar avand ca punct culminant marturii din Noul Testament, apare In Cuvdnt de invafatura la Duminica florilor 1339 §i este o icoana inefabila a lui Dumnezeu, in care se portretizeaza iubirea Lui de oameni ca trasatura esenjiala a 1338 Sensul termenului „portret" este oarecum opus celui al „icoanei", intrucat portretul, care „triumfa" in Occidentul medieval incepand cu secolele XII-XIII, „nu mai este imaginea abstracta a unui personaj reprezentat prin simboluri, semne ce materializeaza locul si rangul harazite de Dumnezeu, ci redarea individului surprins in timp, in concretul spatial si temporal, nu in esen^a lui eterna, ci ca fiin^a efemera. . . ", cf. Jacques Le Goff, Pentru un alt ev mediu, vol. I, studiu introductiv, note si traducere de Maria Carpov, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1986, p. 103. Insa am explicat anterior ca folosim acest termen cu amendamente la conceptul sau modern. l339Opere,p. 105. 288 acestei „fizionomii" dumnezeiesji. Ceea ce ne intereseaza pe noi, din punct de vedere literar, in aceasta predica la Florii, este tehnica portretistica magistrala - in acelasj timp teologico- inefabila - prin care se aglomereaza trasaturile acestui chip divin al Mantuitorului lumii. Icoana aceasta este realizata dintr-o suma de portrete fragmentare, sugestive, deoarece este vorba de o Persoana care nu poate fi niciodata descrisa decat in masura in care Ea insasj S-a revelat lumii. Autorul pleaca de la tema zilei, intrarea lui Hristos in Ierusalim, mai bine zis de la un mic amanunt al acestei zile, acela ca El a intrat stand pe manzul asinei, sj va urmari realizarea unui portret paradoxal, al Celui ce este Dumnezeu §i om. Antitezele §i antinomiile se tin lanj, deoarece Persoana divina a Fiului a impacat in Sine contrarii a caror unire nu putea fi nici macar gandita de mintea umana. Astfel ca Dumnezeu, de I-aufost lipsd de card si de cdrufe, ca sd meargd undevas, are El mult mai sldvite si mai laudate card decat acestia; ca zice David, Psalm 17: „S-au suit pe heruvimi si au zburat; zburat-au pe arepile vdntului "1340. Oamenii L-au cunoscut In Vechiul Testament pe Dumnezeu mai mult ca Stapan Atotputernic, ce starnea teama: de care fried si groazd fiind cuprins si incepdtoriul neamului omenesc, strdmosul nostru Adam, s-au ascuns si n-a cutezat ca sd iasd inaintea injricosatei Fefei lui Dumnezeu...1341. Aceasta este una dintre „icoanele" lui Dumnezeu, cea care subliniaza atributele maririi: ca ma ingroziia pre mine mai demult mdrirea aceia de care iaste scris: „Infricosat iaste Acela ce ia sufletele boiarilor, injricosat iaste mai mult decat impdralii pdmdntului " ... 1342. Insa autorul aluneca spre o alta latura a „portretului", spre revelarea lui Dumnezeu ca blandeje §i iubire pana Intr-atata Incat nu era nimic asa de sdrac si de lepddat, carele sd socoteascd, ca nu va putea merge la Impdratul eel cu numele smerin si sdrac 1343 - expresie care nu este decat o parafraza la intrupare §i la viaja Mantuitorului pe pamant. Insa metafora aceasta are conotatii vaste, pe care, in parte, autorul le lumineaza in continuare. Antim recurge la o comparatie alegorica pentru a explica de ce Dumnezeu Se reveleaza omenirii in mod diferit din punct de vedere istoric, de ce istoria umanitatii este o oglinda aperceptiva imperfecta, care nu poate privi Divinitatea decat fragmentar: Cdprecum Impdralii [sunt Imbracati] cu altfeliu de haine cdnd merg la vdnat, cu alt f el cdndmerg la ingropdeiuni si cu alt fel de haine cdnd merg la nunte, asa si Dumnezeu, dupd vremi sd injrumusdleazd. Drept aceia, cu alt fel de podoabd va veni cdnd vajudeca lumea, ca va veni pre norii ceriului, cu putere si cu slavd mare; ca asa sd cuvine, mai vdrtos Judecdtoriului. Iar acum, pentru ca nu vine sdjudece, ci vine ca sd rdscumpere si sd intoarcd cdtrd Sine neamul omenesc, precum insusi grdiaste, n-au trimis Dumnezeu pre Fiiul Sdu in lume, ca sd judece lumea, ci pentru ca sd mdntuiascd lumea printr-Insul. §i tocma pentru aceia I-au 1340 Idem, p. 105-106. 1341 Idem, p. 106. 1342 Ibidem. 1343 Idem, p. 106-107. 289 trebuit sd vie imbrdcat cu bldndeje si cu smerenie, ca nu doard viind cu altd slavd oarecare mai mare, sd sd spard oamenii si sdfugd de Ddnsul, precum odinioard jidovii in muntele Sinaii, spdriindu-sd, aufugit, neputdnd rdbda groaza si mdrirea Lui 1344. Avem aici o minunata icoana a Imparatului lumii, Care se Tnve§manteaza diferit in functie de ocazie, autorul rememorand trei mari momente ale revelarii dumnezeie§ti in istorie: pe muntele Sinai, la Intrupare sj la Judecata. Antim prefera Insa ordinea inversa, Incepand cu Apocalipsa sau Judecata, care va fi „descoperirea" finala, dezvaluirea lui Dumnezeu Inaintea Intregii umanitaji, dupa ce, In decursul istoriei, S-a revelat treptat. Dumnezeu S-a aratat mai Intai ca dreptate, apoi ca bunatate, pentru ca cei care nu L-au putut iubi pentru dreptatea Sa, sa-L iubeasca macar pentru jertfa Sa, dar la sfarsjtul lumii va veni ca Dumnezeu iubitor dar §i ca Judecator drept, revelandu-Se deplin. Conform lui Antim, Divinitatea §i-a aratat disponibilitatea Sa enorma fata de om prin aceea ca omul nu vrea sd meargd la Dumnezeu, ci Dumnezeu S-au milostivit si au venit la om. Si ludnd Dumnezeu trup, mergea dupa acela ce fugise de la Ddnsul, ca fugise de la binele eel mare omul eel orb si nebun, intru atdta cat nu l-au putut inturna cu niciun glas de strigare proroceascd, ca sd se intoarcd de pe calea rdtdcirii. Pentru aceia, insus Dumnezeu, intrupdndu-Se, S-au apropiiat de eel cefugiia, ca sd-l intoarcd cdtrd Sine 1345. Mai devreme autorul ne vorbea de Adam care s-a ascuns de Dumnezeu, iar acum desemneaza metonimic intreaga umanitate care i-a urmat aceluia, cu numele de „om", caracterizat fiind numai prin faptul ca nu putea decat sa fuga de Dumnezeu, deoarece atotputernicia Acestuia II inspaimanta, li Infrico§a con§tiinta maculata. Singurul mod de apropiere, prin care Logosul a intrat din nou In dialog cu omul, a fost Intruparea Sa, pentru ca acesta din urma sa nu se mai teama de slava Lui coplesjtoare. Intreaga predica este construita pe explicarea acestui sens al chenozei Mantuitorului, prin care Dumnezeu a reabilitat pe om in relajia intima cu Sine, a Carui lipsa acesta o resim^ea ca pe o infirmitate dialogica dureroasa. Venirea lui Hristos In trup, interpretata „metaforic" de Antim, ca o „fuga" a lui Dumnezeu dupa om, reprezinta un element esenjial de portretizare, de iconizare a lui Dumnezeu. „Retragandu-Se" Intr-un contur uman, Cuvantul - care este icoana a Tatalui §i Arhetip iconic al lui Adam - Se ofera iconizarii, iar Antim rememoreaza o parte din profetiile Vechiului Testament, pentru a evidenjia tocmai aceasta calitate iconica a lui Mesia, Chipul Sau devenind explicit prin Inomenirea Sa §i prin venirea Sa In lume, pentru ca omul sa-L poata privi din nou, fata catre Fata1346, pe Dumnezeu. In opinia lui Antim, omul este o „pasare" aparte, inzestrata cu aptitudinea pasarilor de a privi pururea spre cer §i a-§i cunoaste vremea lor 1347. 1344 Idem, p. 107. 1345 Idem, p. 109. 1346 In limba noastra veche, nu se spunea „persoana", ci „fa{a", termen ce demonstreaza ca o relate personala implica privirea in fa^a, oglindirea reciproca in celalalt. 1347 Open, p. 108. 290 La fel, omul trebuie sa II cunoasca pe Dumnezeu, Care „dupa vremi sa Tnfmmu§ateaza", sa-L recunoasca dupa „ve§mantul" Sau, dupa „haina" pe care o poarta, ca un Imparat ce T§i schimba podoaba dupa voie, dupa cum spune Antim. Drept aceea, el poate cunoa§te vremea mantuirii sale, cand vede ca Dumnezeu e Tmbracat cu trup. Pentru ca, spune autorul in alte ocazii, vesmintele... inchipuesc trupul 1348 §i, intr-o Tn^elegere Tnalta, zdpada... iaste omenirea Lui, precum hainele Lui le-am ardtat albe ca zdpada in muntele Thavorului 1349. §i iarasj, in alta predica zice: sa ne imbrdcdm cu noul Adam, cu Domnul nostru Iisus Hristos 135°. In Vechiul Testament, Sf. Proroci implorau revelarea lui Dumnezeu In trup, adica tocmai aceasta Tmbracare cu „haina" firii umane, pentru care Beserica noastra astdzi (si) ne aratd noao vaetele, pldnsurile, suspinele si dorirea Pdrinplor celor din Legia veche, carii cu atdta dragoste doriia de venirea lui Hristos, precum is zice cdtrd ucenicii Sdi: „Fericip sunt ochii carii vdd ce vedep; ca adevdr zis voao. Mulp impdrap si proroci au vrut sa vazd ce vedep voi si n-au vdzut si sa audd ce auzip voi si n-au auzit"1351. Din acest fragment autorul I§i ia motivatia unei incursiuni In prorociile despre Hristos ale Vechiului Testament, din care „picteaza" o icoana a lui Hristos de o inefabila frumusete. Urmeaza mai bine de doua pagini de inegalabila poezie mistica, pe care o voi reda In versuri, dupa ritmul pe care II impune fraza Insasj, §i In care se urmare§te conturarea icoanei lui Hristos: Pentru care lucru mie mi se pare afi Pdrinpi cei de demult asemenea acelora pre carii ii ia si-i invdluiaste fur tuna cea de noapte pre mare si vdd lumind oare unde, departe, intr-un loc de nddejde pusd, spre care silesc sa o ajungd cei invdluip; si adese cu ochii cdtrd ddnsa privesc sipdnzele le indreaptd ca sa meargd (din cat pot) intr-acolo; si aceia, de nupot amintrilea, cu ochii si cu sufletul o cuprind [1352]. Asijderea si Pdrinpi nostri cei de demult, intorcdndu-s ochii spre lumina cea adevdratd, spre Domnul nostru Iisus Hristos (Care cu lumina Sa umbra si intunerecul lumii acestiia l-au stricat) 1348 Idem, p. 209. 1349 Idem, p. 92. 1350 Idem, p. 64. 1351 Idem, p. 110. 1352 Este o parafraza scripturala extinsa, la cuvintele Sfantului Pavel, care vorbejte despre Sfin^ii de dinaintea venirii lui Hristos, amintind pe Abel, Enoh, Noe, Avraam si Sarra: "To^i acestia au murit intru credin^a, fara sa primeasca fagaduin^ele, ci vazandu-le de departe si iubindu-le cu dor si marturisind ca pe pamant ei sunt straini si calatori" (Evr. 11, 13). 291 cu smerenie-s tindea mdinile sale si spre aceia din tot cugetul doriia si spre aceia degrab ' ca sd soseasca pohtiia strigdndcu Prorocul: „ in degrab ' sd ne iapre noi, pre dinnainte, milele Tale, Doamne, ca ni-am suparat foarte ", spre care strigare ii indemna si de Dumnezeu cuvdntatoriul Prorocul Isaia, zicdnd: „ Carii va aducep aminte de Dumnezeu nu taceret, si nufit, muf, pdna cdnd vapune lauda Ierusalimului pre pamdnt ". Zice si intr-alt loc: „Pentru Sion nu voi tacea si pentru Ierusalim nu ma voi odihni, pdna cdnd va esi ca lumina Dreptul lui si Mdntuitoriul lui ca ofdclie aprinsa. " Adeca pentru marea dragoste cu carea iubesc Beserica si adunarea celor credincios, nu voiu tacea si nici nu ma voiu odihni, ci de pururea cu rugaciunile mele voiu striga catra urechile milostivirii dumnezeesti, pdna cdndva trimite pre Dreptul Aceia de Carele toate neamurile doresc, Carele ca rasdrita soarelui si cafdcliia cea aprisa, intunerecul lumii va strica si lumina cea adevdrata, adeca luminata cunostin^a lucrurilor dumnezeesti a arata ochilor oamenilor celor muritori safagaduiaste; siprecum aufagaduit au si sdvdrsit, slobozind dintru addncul inimii, cu caldura cuvdntul aceia: „Roural ceriurile de sus si norii saploao Dreptul, sd se deschiza pamdntul si sd arate pre Mdntuitoriul. " Ce zici, Prorocule? Ce polite sti? De pohtesti ca sd es din ceriu si dintre nori Cel Drept, cum zici pdmdntului ca sa-L arate pre Mdntuitoriul si cumpoatefi ca ceriul cu norii sd iveascapre Cel Drept si pamdntul sa-l arate ? Amdndoao sunt adevarate, din ceriu si de pe pamdnt deodata a sd ivi: din ceriu, pentru ca iaste Fiiul lui Dumnezeu, de pre pamdnt pentru ca iaste Fiiul omenesc. 292 Pentru aceia strig cdtre ceriu §i cdtrd pdmdnt, ca sd ne arate noao pre Direptul §i Mdntuitoriul acela al lumii 1353. Multimea figurilor de stil, dintre care multe sunt metafore revelatorii (dar §i epitete §i comparatii metaforice), este aproape inutil de a o mai a§eza in jocul enumeratiilor, fund evidenta. „Antim, pe care G. Calinescu Tl considera un stilist desavarsjt, stapane§te ca un oriental tehnica simetriilor armonice. Comparatiile numeroase, Inavutite cu pilde din cartjle Scripturii sau din Sfintii Paring (...), metafora, cu falduri grele sau vaporoase, sunt « stalparile » unei parabole pulsand de sensuri"1354. Am Impartit acest text In trei parji, pentru a observa cum evolueaza aceasta icoana mistica, de la inefabil catre „materializarea" lui, de la inefabilul sj insesizabilul dumnezeiesc, perceput doar cu ochiul mistic al spiritului, catre intruparea, In-conturarea acestei Lumini vesnice, ce permite Incondeierea Sa In icoana. Dumnezeu, Care este Lumina nelnserata, era chemat sa rasara pe pamant. El este „lumina cea adevarata" care urmeaza a Se arata in lume „ca rasarita soarelui §i ca facliia cea aprinsa". S-ar parea ca este o mare diferenja Intre lumina soarelui §i lumina raspandita de o faclie, dar aceasta numai daca nu tinem seama de sensurile mistice ale termenilor ale§i, pentru ca in traditia Bisericii, soarele este interpretat ca simbol al Dumnezeirii, iar faclia aprinsa - de la Isaia 62, 1 -, ca simbol al Intruparii, al trupului lui Hristos1355. Faclia aprinsa poate arata §i cautarea febrila de care este In stare Dumnezeu, Incat pentru noi au inchis razile strdlucirii Sale 1356, ascunzand lumina soarelui Intr-o faclie, adica dumnezeirea in trup. Faptul ca trupul lui Hristos este o toita arata trei lucruri: ca „umbra §i Intunerecul lumii ace§tiia 1-au stricat", ca este iubire pururea aprinsa pentru lume, aflata in cautarea omului care vrea sa fie In comuniune cu El §i sa se mantuiasca, §i, In al treilea rand, U53Opere,p. 110-112. 1354 Florin Faifer, loc. cit, p. 239. 1355 Se spune intr-o binecunoscuta rugaciune a Sf. Anastasie Sinaitul: „Scoala-te, nu te teme, stai, vino iaraji; nu te infrunt, nu Ma scarbesc, nu te alung, nu ingadui sa fie impietrita zidirea Mea, fiul Meu, chipul Meu, omul pe care 1-am facut cu mainile Mele si intru el M-am imbracat si pentru el Mi-am varsat sangele. Nu Ma intorc de la oaia cea cuvantatoare si pierduta, ce vine catre Mine. Nu pot ca sa nu-i dau iarasi cinstea cea dintai. Nu pot sa nu o numar cu cele nouazeci si noua de oi, ca pentru aceasta si numai pentru aceasta M-am pogorat pe pamant, am aprins faclia, trupul Meu (subl. n.), am maturat casa si am chemat pe prieteni, puterile ceresti, ca sa ne veselim pentru aflarea ei », cf. Sf. Nicodim Aghioritul, Apanthisma. Rugaciunile Sfin(ilor Parinfi, Ed. Sofia si Manastirea Petru Voda, Bucuresti, 1999, p. 135. Antim interpreteaza si el aproximativ in acelasi fel, parabola evanghelica de la Luca 15, 8-10, la care se face referire mai sus, despre drahma cea pierduta, spunand: Muiarea aceia sa infelege a dooa Fa(a a dumnezeirii, Carele lasdnd in ceriu 9 bani, adecd noua cete de ingeri, S-au pogorat pre pamant sa caute banul eel pierdut, adecd firea omeneasca, cu lumdnarea aprinsa, adica cu invafatrile cele dumnezeesti.(...) Aflat-au banul acela al doilea Chip al dumnezeirii, adecd Fiiul lui Dumnezeu, ca S-au imbracat cu trup omenesc, dupa cuvdntul evanghelistului Ioann: „Si Cuvdntul trup S-auJacut". Cf. Opere, p. 122. 1356 Idem, p. 10. 293 ca este spre jertfire, urmand a fi rastignit ca o jertfa, ca o ardere de tot. Prin aceasta „faclie", trupul §i firea umana sunt reaprinse de har, de soarele dumnezeirii. In primele doua fragmente citate versificat, avem o icoana simbolico-mistica in parabola, o icoana a lui Hristos Dumnezeu Intrupat, Dumnezeu §i om Tntr-o singura persoana, ca soarele ascuns Tntr-o faclie, a Carui lumina a slavei s-a revelat Apostolilor pe Tabor. Varlaam spunea ca o lumdnare intru oglindd, folosind o alta metafora prin care sa talcuiasca aceasta mare taina a unirii firii dumnezeie§ti cu firea omeneasca §i a ascunderii Luminii in trup1357: Lumina dumnedzdiasca aufost, ca Domnul Hristos s-au ardtat intr-acel trup cepurta firea Sa cea dumnedzdiasca, ca o lumdnare intru oglindd 1358. Este un portret-icoana al lui Hristos ca Lumina a lumii, In care singurul element antropomorf, prevestitor Insa al Intruparii, este reprezentat de „urechile milostivirii dumnezeesji" - splendida metafora, de altfel, din punct de vedere literar -, In care curg rugaciunile Prorocilor §i care exprima, tot In maniera simbolica, atentia nedisimulata a lui Dumnezeu catre fiin^a umana. Astfel ca Dumnezeu este prezentat ca lumina sj auz, ca faclie conrurata in marginirea, in hotarele cugetarii §i ale perceptiei omenesji, ale carei raze - mai ales cele nevazute, dar aratate, spre exemplu, pe Tabor (dar nu numai) - se raspandesc intr-un fond de lumina iconografic, ce cuprinde intreaga lume §i o transcende. Dumnezeu-omul e Soare care inve§manteaza totul in lumina §i e faclie care arde de dorul umanitatii. Preponderen^a metaforelor §i a imaginilor fotianice au rolul de a sublinia minunea In-corporarii Luminii care a ramas imuabila In esen^a Sa, in firea divina, dar S-a cuprins §i in „monada" finita a trupului, pe care L-a asumat §i L-a Indumnezeit. In al treilea fragment, transpunerea inefabilului in concret este mai evidenta, pentru ca, de§i ramanem puternic ancorati In sfera simbolico-diafana a reprezentarilor teologice, totusj Intruparea §i pogorarea lui Dumnezeu pe pamant este ilustrata, In traditie profetica nealterata, prin semne imagologice u§or de receptat de catre injelegerea umana, precum „cerul cu nori", ploaia, roua §i pamantul. Antim interpreteaza versetul de la Isaia 45, 8 prin aceea ca Hristos este Dumnezeu §i om, motiv pentru care atat cerul, cat §i pamantul II arata pe Mantuitorul lumii. El vine din cer, Intrucat este Dumnezeu §i de pe pamant, Intrucat Se na§te ca om. Vine ca o ploaie, pentru ca El, ca §i Creator al lumii determina rodnicia pamantului, atat cea fizica, cat §i cea spirituala, iar ca roua Se pogoara lin §i smerit, imbracatin trup §i neobservat de multi ca este Dumnezeu. Hristos Se pogoara ca ploaia §i ca roua pentru ca sa desfiinjeze 1357 lata §i o stihira a Vecerniei din joia saptamanii luminate: „Inchinare de seara aducem Jie, Luminii celei neinserate, Care, la sfarjitul veacurilor, ca intr-o oglinda in trup ai stralucit lumii (subl. n.), cf. ***Penticostar, Ed. IBMBOR, Bucurejti, 1999, p. 41. Ca trupul uman mai este numit si „oglinda", putem vedea si intr-o alta rugaciune, inainte de somn, a Sfantulul Grigorie Teologul: „... sa Te aflu milostiv pe Tine in ceasul mor^ii si al Judeca^ii, cand se vor sparge oglinzile trupului", cf. *** Cele mai frumoase rugaciuni ale Ortodoxiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1996, p. 230. 1358 Varlaam, Cazania, op. cit., p. 474. 294 seceta spirituals in care traiau oamenii. El nu doar „strica" Tntunericul necuno§tir4ei §i al ignoranjei, ca Lumina a lumii, dar §i revitalizeaza pamantul - §i pamantul inimii - ca Cel ce e Via^a, aducand cu Sine ploaie de binefaceri §i roua harica cu care Tmprospateaza sj regenereaza fiin^a umana. Ambianja cosmica ce constituie decorul acestui al treilea fragment iconografic ne apropie §i mai mult de realitatea palpabila, pragmatica, de dorin^a materializata a Tntruparii lui Dumnezeu-Cuvantul. Faptul ca Dumnezeu accepta ca sa fie „ivit" de cer sj „aratat" de pamant, comunica apropierea Sa de lumea care parea pierduta sj parasita, implicarea Sa in imanenja sj chiar asumarea imanen^ei, pentru a-i revela sensul ei transcendent. Comparatia pogorarii inefabile a Cuvantului in trup cu ploaia §i cu roua dovede§te caldura imbrati§arii dumnezeie§ti, care e destinata intregii umanitati, intregului pamant, precum ploaia §i roua. Dumnezeu face sa rasara soarele peste cei buni §i peste cei rai §i sa cada ploaia peste cei drepti §i peste cei nedrepti - dupa cum se afirma la Matei 5, 45 - El Tnsu§i fund Soarele §i Ploaia care Se ofera tuturor, mai presus de elementele simbolice corespunzatoare din creatia Sa. Iar Antim nu alege aleatoriu aceste texte biblice, pentru ca ele conduc la conturarea unui portret al Mantuitorului, care sa implice principiul iconografic al transcendenjei, precum §i sugestia apofatismului, a tainei insondabile 1359. Punctul culminant al acestei iconizari mesianice Tl reprezinta Tnsa - printr-o manevra picturala remarcabila a autorului, daca privim lucrurile in sens literar - dezvaluirea dumnezeirii lui Iisus Hristos, care este persoanain sens absolut, persoana ca iubire, Cuvantul care vorbe§te fiecarui om in parte, in taina inimii lui, Cuvantul care este mai presus decat to^i Prorocii, care prin Evanghelia Sa §i prin Insa§i prezen^a Lui, ca Dumnezeu Intrupat, II asuma §i II preschimba pe om dupa asemanarea Sa. Antim rupe zagazurile bucuriei sale, pentru ca Inomenirea Cuvantului Inseamna desavar§irea omului, caci numai Dumnezeu poate sa umple setea de iubire §i dorul infinit al inimii omenesji1360. Acesta este Mirele ceresc care a§teapta un raspuns de la fiecare persoana umana, careia i Se reveleaza in mod individual §i profund intim, dupa cum sugereaza textul antimian, pe care II vom reda in versuri, facand apel din nou la aceasta metoda, pentru a-i evidenjia extraordinarele calitati poetice: Ca ce doriia Sfintii aceia Parinfi, noi avem; 1359 Sfantul Efrem Sirul spunea, in Imne despre credinfa: „Doamne, de§i simbolurile Tale sunt pretutindeni,/ Tu esti ascuns pretutindeni./ Desi simbolul Tau e inalt,/ Inal^imea nu simte ca esti./ Desi simbolul Tau e in adanc,/ Adancul nu in^elege cine esti;/ Desi simbolul Tau e in mare,/ Tu nu esti ascuns in mare;/ Desi simbolul Tau e pe uscat,/ El nu-si da seama ca esti acolo,/ Binecuvantat este Cel Ascuns atunci cant El straluceste." (...) „Sa dam mul^umita lui Dumnezeu Care S-a imbracat/ Cu numele feluritelor par^i ale trupului:/ Scriptura vorbeste de urechile Lui, ca sa ne inve^e/ ca El ne asculta;/ vorbeste de ochii Lui, ca sa ne arate ca El ne vede./ El a imbracat chiar si numele acestor lucruri,/si, desi in Fiin^a Sa adevarata nu este nici manie,/ nici parere de rau,/ totusi El Se imbraca si cu aceste nume din pricina/slabiciunii noastre", cf. Sebastian Brock, Efrem Sirul, Imnele despre Paradis, trad, de Pr. Mircea Telciu si Diac. I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 75 si 79. 1360 „Adanc pe adanc cheama in glasul caderilor apelor Tale" (Ps. 41, 9). 295 si ce mild astepta ei, pre noi ne-au intdmpinat; si ce priviia ei de departe, noi cu Evanghelistul avem astaz: „ Carele era din ceput, Care am auzit, Care am vazut cu ochii nostri, Care am privit si mdinile noastre au pipait pentru Cuvdntul Viepi, pre Acela vestim si marturisim voao Viafa cea vecinica, Care aufost la Parintele, iara acum S-au aratat", a Caruia aratare atdta bucurie ne aduce noao, mai multa decdt avea Parinpi cei Sfinp de demult, a Caruia asteptare cu drag si cu dorire, ma indeamna sd zic acest cuvdnt: „ Saruta-ma pre mine cu sarutarea gurii Tale"[1361\ ca top cat era din Duh, cu duhul cuno§tea cdta mild era sd se verse pre buzele Aceluia. Dorind si el, drept aceia, ca safie partas unii bunatap ca acestiia zice din tot sufletul ca sd ma sarute pre mine cu sarutarea gurei Sale; care cuvdnt atdta face ca si cdndar zice: pre Moise nu-l auz caci iaste la limba tmpiedicat, buzele Isaiei sunt intinate, Ieremia a grai nu stie pentru ca iaste prune si top Proorocii au amupt; ci El insus sa-mi graiasca mie si sa-mi deschiza voia Parintelui Sau si in Fiinla Sapre mine sd ma invefe, a Caruia preaiubita Fiinla pre mine sd ma innoiasca si rdurile invalaturilor Lui sd sefaca in mine izvor de apa mdntuitoare intru viafa cea vecinica ll362\ (...) cupodoabe defapte bune logodnica chiama catre sine pre iubitul Mire zicdnd: patul inimii mele injrumusetat iaste 1361 Este o parafrazare a unui verset biblic, aflat la Cant. 1,1: „Sarata-ma cu saratarile gurii tale, ca sarutarile tale sunt mai bune ca vinuP 1362 Parafraza a lui Antim Iv de apa curgatoare spre via^a vesnica" 1362 Parafraza a lui Antim Ivireanul la In. 4,14: „... caci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor 296 cuflorile doririlor dumnezeesti si casa mea iaste cu lemnele cele mirositoare si nestricate afacerilor de bine intemeiatd. Cdpre ace st solas si Mirele bucuros sdpleacd si rdmdne acolo pdnd cdnd trece zioa si umbra sdpleacd 1363. Aceasta icoana nup^iala este profund personalista, subliniind trasaturile mistice ale Frumusetii §i ale Iubirii Absolute. Dumnezeu-omul este Lumina §i Via^a, dar §i Iubire §i acest lucru se reveleaza mai ales prin Intrupare, sugerata metaforic prin sarutare, prin „Tmbrati§area" firii umane. Asumarea umanitatii este interpretata ca o sarutare a iubirii, din partea lui Dumnezeu fata de om. Descoperirea lui Dumnezeu ca realitate personala absoluta, care se adreseaza fiecaruia dintre Tndragostitii de Lumina §i de Viaja lumii, reprezinta revelajia suprema, ce vizeaza dezvaluirea acestei icoane, a Chipului dumnezeiesc, in intimitatea inimii fiecaruia, dupa cum fiecare se pregate§te §i se „Tmpodobe§te" ca sa II Tntampine. Daca omul nu II cunoa§te pe Dumnezeu ca Iubire, in mod personal §i tainic, daca nu susjine un dialog neintrerupt cu Tnsu§i Cuvantul, atunci se anuleaza pe sine ca persoana, T§i recuza singur statutul §i firea umana. Dumnezeu este reprezentat, iconizat, numai in relatie cu omul, cu creatia Sa, §i numai datorita faptului ca S-a Tntrupat. Aceasta relate personala nu poate fi portretizata in dinamica ei, ea este cea care trans-figureaza fiinja umana §i o con-figureaza in dependent de Hristos. „Persoana este autotranscendere, autexousia, cum spun Parin^i Bisericii."1364 In aceasta autotranscendere a persoanei §i a§ezare a sa in lumina icoanei dumnezeiesji, se afla persoana Tnsasj. Nu se poate face un portret al unei persoane care se transcende pe sine - daca nu se Tntampla acest lucru, atunci ea nu e vie din punct de vedere spiritual, ortodox - decat realizandu-se portretul relabel, al dia-logului - care impune doua persoane, doua logosuri -, fapt realizat de Antim prin metafora, de origine biblica, a sarutului, ilustrand iubirea §i unirea dintre Dumnezeu §i om, dar §i prin portretizarea „miresei", ca raspuns ontologic afirmativ la iubirea Mirelui ei ceresc. Astfel meat icoana lui Dumnezeu Tl Tncorporeaza §i pe om - mai ales dupa Intrupare, dar nu numai, caci Tnca de la facerea omului, acesta a fost creat dupa chipul Ziditorului sau - , iar portretul omului nu II poate exclude pe Dumnezeu, Icoana sa. De aceea Eminescu , in Memento mori, se adresa astfel lui Dumnezeu: Cine esti?... Sdpot cunoaste si icoana ta... pe om. Nu e un singur portret, ci Tntotdeauna sunt doua, chiar daca nu ne e u§or sa sesizam 1363 Opere, p. 110-113. Ultima propozi^ie este parafraza la Cant. 2, 17: „Pana nu se racoreste ziua, pana nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu... "; dar si intreg acest ultim pasaj este inspirat de aceeasi carte din canonul biblic. Olivier Clement, Trupul mor[ii $i al slavei. Scurta introducere la o teopoetica a trupului, trad. Sora Eugenia Vlad, Ed. Asocia^ia Filantropica Medicala Crestina Christiana, Bucuresti, 1998, p. 14. 297 aceasta. In icoanele in care sunt reprezentati Sfintii, ubicuitatea prezenjei lui Dumnezeu este sugerata de aurul harului care Tnconjoara profilul lor trupesc, dar care iradiaza §i din ei in§i§i, iar Antim a urmarit Tntotdeauna satisfacerea devizelor iconografice, caci stabilind cu precizie arhetipul, a „portretizat" relatia, comuniunea, iar nu individualismul egoist, respectand, in acelasj timp, dogma ortodoxa. „Logodnica" reprezinta cu adevarat un simbol al transfigurarii sj al transcenderii de sine, sugerand elanul extatic al sufletului dupa Dumnezeu, pentru Care se ipostaziaza iconic- alegoric, Tmpodobit „cu florile doririlor dumnezee§ti" §i „cu lemnele cele mirositoare §i nestricate a facerilor de bine". „Casa" sufletului §i „patul inimii" reprezinta un loc de odihna §i de stabilitate prin care este Tmbiat Mirele, iar miresmele sugerate mai sus simbolizeaza emanatii spirituale „nestricate", inefabile, indicand impregnarea materiei §i infuzarea ei de catre spirit, dar sj optiunea de dematerializare a sufletului, in acceptarea sensului sau ascendent §i transcendent, catre Dumnezeu, pana cand §i trupul va fi transfigurat §i spiritualizat la sfarsjtul chipului acestei lumi. Dumnezeu a facut un pas decisiv catre om prin Intrupare, vrand sa-1 recupereze pe acesta pentru viaja ve§nica §i omul tinde de aceea catre Dumnezeu, pentru ca e creatja Lui. Astfel, Dumnezeu este iconizat in relate cu omul1365 iar omul este portretizat ca stare de infinita autotranscendenta (autodepasjre de sine) §i relate cu Dumnezeu, Cel ce „a fugit" dupa om §i S-a Tntrupat. Pentru ca, in mod paradoxal, fiin^a umana este caracterizata prin trans-cendentalitate, prin comuniune cu Dumnezeu. Hristos Se face cunoscut fiecaruia in mod intim §i unic, dupa intensitatea iubirii sale. Trasaturile Chipului divin se imprima in icoana sufletului §i ele sunt vizibile in masura in care sunt recognoscibile de catre persoana umana in ea insasj. Sufi etui este prezentat ca cea mai inefabila sj mai autentica „panza" in care se picteaza prin autoimprimare Chipul Mirelui ceresc, in functie de bunavoinja omului in acest sens. Cu cat este mai sensibila fibra spirituals a sufletului, cu atat se intiparesc mai bine detaliile cele mai fine ale Modelului divin, prin faptul ca „pre acest sala§ (inmiresmat de frumusete, al inimii §i al sufletului - n.n.) Mirele bucuros sa pleaca §i ramane acolo". Antim folose§te in aceste fragmente citate sau parafraze scripturistice din Epistola §i Evanghelia Sfantului loan Teologul §i din Cdntarea Cdntarilor, Intr-un mod cu totul sugestiv, deoarece primul este Apostolul iubirii, iar cartea amintita din canonul biblic, vorbe§te alegoric despre nunta mistica - §i eshatologica - dintre Mirele Hristos §i Mireasa Lui, Biserica sau fiecare suflet omenesc in parte. Sarutarea lui Hristos este o metafora biblica pentru revarsarea de har care se pogoara prin cuvintele Lui catre cei care le primesc. 1365 In Ortodoxie, Dumnezeu-Cuvantul apare in icoana ca om, avand inscris in aura numele „0 QN", „Cel care este" iar singura icoana acceptata traditional a Sfintei Treimi apar^ine Sfantului Andrei Rubliov si, pe baza textului biblic care relateaza revelarea Ei catre Sfin^ii Avraam si Sarra la stejarul lui Mamvri, infa^iseaza Trei Ingeri care stau aseza^i, care stau Fa^a catre Fr\&, si pe cei doi oameni in preajma Lor, ca paring ai neamului celor credinciosi. 298 Dupa Sf. Paring, „izvor de apa mantuitoare Intru viaja cea vecinica" reprezinta harul Duhului Sfant, interpretare nelndoielnic binecunoscuta lui Antim. Astfel meat vederea lui Hristos Tnseamna o autotransformare in icoana Lui, In imaginea Lui, prin primirea in sine a energiilor Lui necreate dar creatoare, harice, o restaurare a firii umane primordiale, nealterate, nedes-figurate de pacat. Este de la sine Indies atitudinea iconodula a lui Antim, prin pozitia lui de arhiereu ortodox §i implicit, prin Impartasjrea credin^ei ca cea mai autentica „portretizare" a lui Dumnezeu este omul Insusj (Intrucat acest „autoportret" 1-a facut Siesj Dumnezeu cu mana Sa1366), care accepta imprimarea nefalsificata a Chipului Sau, prin aceea ca „E1 Insus. sa-mi graiasca mie §i sa-mi de§chiza voia Parintelui Sau §i In Fiin^a Sa pre mine sa ma Inve^e, a Caruia preaiubita Fiinja pre mine sa ma Inoiasca", Intru asemanarea Sa. Metafora nuptiala care vorbe§te despre „casa" sufletului §i despre „patul inimii" este inspirata tot din Cantarea Cantarilor. Ramanerea Mirelui In casa sufletului §i odihnirea Lui In patul inimii, pana cand „umbra sa pleaca" (ar putea fi vorba de „umbra" acestei lumi sau de „umbra" sau „valul" trupului), reprezinta alegoric tocmai acea intimizare foarte profunda, de care aminteam mai devreme. Auto-iconizarea dupa Hristos nu reprezinta o anulare de sine - In viziune ortodoxa, care este implicit §i a mitropolitului nostru -, o reprimare a propriei personality, ci o con- figurare de sine prin dorin^a legitima a alteritatii, cu atat mai mult cu cat aceasta „alteritate" este divina §i reprezinta In acela§i timp, In mod paradoxal, cea mai mare interioritate §i proximitate pentru persoana umana, care, in primordialitatea sa, a fost creata In comuniune cu Dumnezeu. Starea naturala a omului este cea comunionala, fara ca prin aceasta sa se denatureze identitatea ei sau sensul individual al persoanei. Iar comuniunea cea mai adanca §i mai intima se realizeaza, de catre fiecare om, cu Dumnezeu, Creatorul sau, prin aspirate infmita la asemanarea cu El, prin dorul fara satiu dupa El. Antim a prezentat In aceasta predica o istorie concisa a cautarilor reciproce dintre Dumnezeu §i om, pe baza acestei asemanari Inscrise In mo§tenirea genetica §i spirituals a fiintei umane. Inclinatia autorului pentru portret are adanci motivatii ontologice §i teologice. Intruparea a permis reprezentarea In icoana a lui Dumnezeu-Cuvantul §i a redat lumii sensul ei de imago Dei, universul avand pentru Antim o frumusete pictural-iconografica. Cerul L-a „ivit" pe Fiul lui Dumnezeu §i pamantul L-a „aratat", Incarcandu-se amandoua cu demnitatea de a fi simboluri ale Nativitatii. Vom merge putin mai departe, pentru a face mai evidente cele spuse pana acum §i vom arunca o scurta privire §i asupra altor texte din Didahii. Conform lui Antim, lumea este lumina, dupa chipul Creatorului sau, care este Lumina, dar mai mult decat Intreg universul sensibil, doao firi mai alese $i mai cinstite au facut Dumnezeu, adeca cea ingereasca §i cea omeneasca; caci ca pre inger §i pre om i-au 1366 Un fericit parinte contemporan, Sofronie Saharov, arhimandritul manastirii Sf. loan Botezatorul din Essex (Anglia), spunea ca in fiecare om care se zamisleste, Dumnezeu Isi face autoportretul. Avva Sofronie studiase in tinere^e artele frumoase si pictura la Paris. 299 facut Dumnezeu dupa chipul Sau, precum zice la capul eel dintdi al „Facerii": „Sdfacem om dupa chipul Nostru si dupa asamdnare". Insa nupentru trup, cipentru suflet iaste facut omul dupa chipul lui Dumnezeu, edei ca Dumnezeu nu are trup, ci iaste Duh, dupa cum zice Hristos: „Duh iaste Dumnezeu". (...) Si sufletul omului iaste duh... 1367. Insa, cand Cuvantul S-a facut trup, omului i-a fost redeschis drumul spre asemanarea cu El prin Tndumnezeire. Sufletul uman a devenit sj mai mult acea textura apta a Tnscrie in sine chipul Cuvantului pe „Care am privit §i mainile noastre au pipait" - dupa cum spune autorul citandu-1 pe Sf. loan Teologul (I In. 1, 1-2). Astfel meat, repetam acest lucru, Tntruparea lui Hristos a Tnsemnat regenerarea chipului dumnezeiesc in Tntreaga create, principalul beneficiar fiind insa omul. Aici insa, in Tntrupare Cuvantului, T§i afla justificarea orice posibilitate de reprezentare picturala, de portretizare, iar imaginea lumii se reconfigureaza ca lumina §i ca icoana, al carei tablou Tncape in descried plastice atat de entuziaste din partea mitropolitului nostru. Vom reveni asupra acestui lucru §i il vom demonstra pe larg la timpul oportun. Ca toata creajia este recuperata de Hristos §i in Hristos, ne confirma lamurit Antim, in mai multe predici, dintre care, in predica la Bogoiavlenie (Boboteaza), se afirma ca omul este un macrocosm in microcosmos, al carui trup este alcatuit din cele patru stihii cosmice, iar pentru demnitatea omului ca fiinta rationale §i chip al lui Dumnezeu, este rascumparat Tntregul univers material, ca mediu existential al umanitatii §i ca „furnizor" al elementului corporal uman: Deci stihiia cea dintdi si mai de treaba iaste vdntul (aerul - n.n.), cafara de rasuflare nu poate trai omul niciun ceas. A dooa stihie si mai inalta iaste focul, nu numai acesta ce vedem cu ochii, si ne slujim cu ddnsul, ce si focul eel din vazduh. A treia stihie iaste apa si apatra stihie iaste pamdntul. Deci intr-aceste 4 stihii iaste omul facut si, pentru caci sunt alcatuirile trupului omenesc, era cu cale sa se sfinleasca cu pogordrea Domnului. Deci vdntul si focul s-au sfinpt cu pogordrea Cuvantului lui Dumnezeu, iar pamdntul s-au sfinfit cand au nascut trupeste in pestera. §i sa cadea sa se sfinleasca si apa, de vreme ce iaste din cele 4 stihii si intr-alt chip nuputea sa se sfinleasca, de nu s-ar fi botezat Domnul, trupeste, in Iordan . . . 1368. Este mai clar acum de ce lumea Tsj capata „plasticitatea" §i adevarata calitate iconografica prin inomenirea Cuvantului, ca singura modalitate de repunere in valoare a universului, prin asumarea de catre Dumnezeu a trupului §i a firii umane, trup uman care la randul sau recapituleaza cosmosul, in timp ce duhul (sufletul) este icoana a dumnezeirii. Pentru Antim, Dumnezeu Se comporta ca un Parinte cu Tntreg universul: Asa iaste de bun si de drept Tatal tuturor, Dumnezeu, cat toate zidirile, ca niste faceri ale Lui le-au nascut [le-a creat] si bunatatea o face intocmai, la toate, dupa vredniciia a fiestecdruia. Drept aceia va sa cinsteasca pre ingeri, cape niste zidiri mai aproape si far a de trupuri, ce stralucesc cu nemurirea (splendida metafora! - n.n.), va sa cinsteasca pre oameni ca pre niste chipuri ale Sale, va sa cinsteasca si pe cele neinsuflepte, adeca ceriul si pamdntul si 1367 Opere,p. 120. 1368 Idem, p. 68. 300 toate cdte-s pre ddnsul. §i iaste cinstea cea mai aleasa la acestea toate indoita: cinstea cea dintdi au fast la venirea cea dintdi pre pdmdnt a lui Hristos, iar a dooa cinste va safie la injricosata a dooa venirea Lui. Deci cu venirea Lui cea dintdi au slavit pre ingeri, caci au invrednicit pe Gavriil a fi sluga intdi la taina purtdrii de grija, iar celialalte mulpmi de ingeri la Nasterea Lui cea sfdnta, din Preacurata Fecioara, lauddnd pre Dumnezeu si zicdnd: „ Slava Dumnezeului Celui din nalfime si pre pdmdnt pace ". Pre oameni inca i-au cinstit cu dragostea (...). Asijderea si celialalte toate le-au cinstit Dumnezeu, ca toate sa le aduca supt un cap in Domnul nostru Iisus (...). §i iar as una cdte una le-au cinstit cu oarecare podoaba ce le-au dat; vazduhul l-au cinstit cu pogordrea ingerilor si a Duhului Sfdnt, ca au trecut printr-insul; apele cele dulci le-au cinstit cu Sfdntul Botez; pamdntul l-au cinstit cu cutremurul (de la Invierea lui Hristos - n.n.), cu deschiderea mormintelor si cu inviiarea morplor. Urma, drept aceia, sa cinsteasca si marea cea sarata; si au cinstit-o cu turburarea cutremurului Irrfelegem de aici ca Dumnezeu recupereaza Tntreaga create - nu in sensul apocatastazei origeniste, ci in sens ortodox - §i acest lucru se Tntampla prin prima §i a doua venire a lui Hristos, prin care „iaste cinstea Tndoita". Dumnezeu, fund Cel ce „a cinstit" fiecare lucru din univers cu „oarecare podoaba" - „oarecare" Tnsemnand „mare" in limba veche - §i Cela ce daruiaste podoabe ceresti 1370, are in vedere in primul rand, fiintele care au natura spirituals §i rationale, pe cei ce „stralucesc cu nemurirea" §i pe cei ce sunt „chipuri ale Sale" sj, in al treilea rand, firea ira^ionala §i universul material, „dupa vredniciia a fie§tecaruia". Am oferit aceste exemple din alte predici, pentru a explica mai limpede motivul pentru care Antim insista pe binefacerea Tnomenirii Fiului lui Dumnezeu, deoarece asumarea firii umane inseamna totodata o Tnnobilare nu numai a omului, ci §i a Tntregii crea^ii, o pogorare a lui Dumnezeu in mijlocul ei, prin care „transcenden{a" Tncorporeaza in sine „imanen{a", fara a-i modifica natura, esen^a, §i fara a se contopi cu ea, dar schimbandu-i traseul, de la entropie catre spiritualizare §i Tnve§nicire. Dumnezeu ne-a facut „cinstea" - zice Antim - ca prin trupul nostru sa recupereze Tntreaga create. Din microcosmos, „omul devine mai degraba macrocosmos, fund chemat sa depa§easca §i sa Tnglobeze universul, acest logos alogos, pentru a-1 transfigura"1371. Universul Tntreg devine un trup extins - altfel decat in religiile pagane, Tnsa - §i care, datorita faptului ca firea umana a fost asumata de catre Dumnezeu, se sfinte§te. Vom avea prilejul sa observam mai bine, in capitolele viitoare, faptul ca peisajele au intotdeauna la Antim corespondent psihologico-spirituale, ca acestea sunt neconditionat alegorice. Ierarhul artist nu este adeptul pastelului, ci al poemului alegoric encomiastic sau dramatic. In predicile sale totul este adancime. Adancimea „imaginii" universului trebuie vazuta in adancimea „profilului" uman §i acesta din urma, la randul lui, in adancimea 1369 Idem, p. 174-175. 1370 Idem, p. 186. 1371 Olivier Clement, op. cit., p. 122. 301 absoluta a icoanei divine, ca un mise-en-abime perpetuu §i mistic, in care toate devin vizibile numai printr-o oglinda reflectoare, din cauza profunzimii incomensurabile a tainei creatiei. Trebuie sa precizam ca Antim a facut ceva ce nu au facut Coresi sj Varlaam, respectiv a predicat despre cunoa§terea lui Dumnezeu prin revelatia naturala, prin acea gnoseologie a ratiunilor tuturor lucrurilor din univers, §i macar ca nu a fost foarte explicit asupra acestui fapt, Tnsa a recurs foarte des la aceasta metoda, in mod alegoric §i subtil. Dar, vorbind in mod acoperit despre ceva tainic, autorul a facut, programatic, ca aglomerarea de mister sa aiba ca efect solicitarea alerta a atentiei, care sa conduca la elucidarea intima §i individuals a problemei, la oferirea unei solutii personale in taina inimii fiecaruia, prin intalnirea cu realitatea - cat mai putin diminuata lingvistic - a apofatismului divin. Ierarhul nostru avea pe atunci, din considerente religioase, acea atitudine Tncetatenita mai tarziu in literatura romana sub o forma perifrastica §i metaforica: „eu nu strivesc corola de minuni a lumii"; pentru ca aceasta „corola de minuni" reprezinta o oglindire a tainelor dumnezeiesji, pe cat poate creatia sensibila sa o reflecteze. Caci „...Intelepciunea lui Dumnezeu [Hristos], purtand tot universul ca pe o lira §i impreunand cele din aer cu cele de pe pamant §i pe cele din cer cu cele din aer §i unind Tntregurile cu par|ile §i carmuindu-le toate cu porunca §i voia Sa, alcatuie§te o singura lume §i o unica randuiala frumoasa §i armonioasa a ei, El insu§i ramanand nemi§cat, dar toate mi§candu-le, prin crearea §i oranduirea lor, dupa bunavoirea Tatalui."1372 Consideram ca aceasta conceptie are, in Didahii, urmari §i semnificatii adanci in plan literar-artistic, pe care vom continua sa le reliefam, §tiind ca „pe barbatul cu destin de profet, pe scriitorul care a dat neasemuire epocii lui Brancoveanu, nu-1 putem Intampina cu doar simpla exclama^ie de Incantare, chiar numai pe motivul ca, prin el, cititorul modern intalne§te adevaratul spirit biblic, §i nu pe acela venit prin Franca sj intermediat de pa§opti§ti"1373. Relevant teologica a scrierilor sale are reverberatii adanci §i pentru o perspective literara, care altfel pot fi neobservate §i ignorate complet. Vorbeam la inceput, in introducerea capitolului despre Didahii, de existen^a mai multor straturi de adancime In textele lui Antim, pe care credem ca am demonstrat-o prin cele pe care le-am afirmat pana acum, dar pe care vom continua sa le exemplificam §i in continuare. Substratul alegoric presupune, In mod evident, o repartizare pe mai multe nivele de interpretare §i de cugetare. Dubla alegorie antimiana se refera la multiplele posibilitati de investigate semantica ale unui fragment, la specializarea indeob§te teologica a unei erminii ce se dezvolta - aparent - sub forma unei alegorii oarecum mai simple, §i la dubla referin^a hermeneutica, prin care o alegorie este, de obicei, un tablou ce substituie inefabilul §i intraductibilul unui 1372 Sfantul Atanasie eel Mare, Scrieri, col. PSB, vol. 15, traducere din grecejte, introducere §i note de Pr. Prof. Dumitru Stamloae, Ed. IBMBOR, Bucure?ti, 1987, p. 79. 1373 Eugen Negrici, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 256. 302 alt tablou, dar, in acelasj timp, susjine o interpretare abisala a cuvintelor iconizate ale Scripturii. Aceasta multiple ipostaziere a sensurilor are in vedere desfa§urarea in spa^iu §i timp a lumii, motiv pentru care prefigureaza un sens static, spatial sj pictural, ce prive§te lumea In „rotocolimea" sa, §i un sens diacronic, ce dinamizeaza dimensiunea iconografica a lumii prin direc^ionarea sa In cuprinsul inepuizabilului §i al ve§niciei, trecand prin experienja „pamanteana" a aprofundarii existenjiale. Tot ce este tablou, icoana a frumusetii, se deplaseaza spre Intalnirea cu redimensionarea sa la scara eternita^ii, spre recuperarea incomensurabilului In fiin^a creaturii, ca dat divin. Picturalul alegoric dejine In sine datele unui logos inefabil, a carui inepuizare semantica este o evident de necontestat in scrierile lui Antim. Adancirea plurivalenta In imagine §i in cuvant sugereaza aceasta neajungere la un sfarsjt al sensurilor. Cuvantul este recuperat ca o imagine a carui departare nu se vede, pentru ca In orizontul cuvantului sta ve§nicia, pe care trebuie sa o intrevada cititorul sau ascultatorul. III. 6. 1. 4. Motivul marii si realizarea tabloului la Antim In opera lui Antim Ivireanul marea devine un motiv pentru nenumarate reflec^ii, pentru nesfarsjte interpretari §i alegorii, care izvorasc la infinit unele din altele. Avem de-a face cu un adevarat polimorfism al marii sau, altfel spus, cu un polisemantism deosebit de complex. Vom avea Insa in vedere o simbolistica vasta, nu numai a marii ca atare, ci §i a tuturor metaforelor §i alegoriilor antimiene referitoare la elementul acvatic In totalitatea sa - ca, de exemplu, in cazul acelor fragmente unde se fac referiri sau aluzii la potopul biblic. Am decis sa acordam un capitol aparte acestui motiv, deoarece este unul de larga raspandire In opera lui Antim §i care II a§aza pe autorul nostru In postura de precursor, eel putin din acest punct de vedere, al literaturita{ii, caci incepand cu romantismul - deci cu perioada moderna -, acest motiv a devenit foarte iubit in literatura universale. Marea ca stihie este considerate - cum e §i firesc pentru un ierarh - o create a lui Dumnezeu, alaturi de celelalte stihii, toate supunandu-se Creatorului lor: de demult, Dumnezeu mai mult sa ardta cercetatoriu si certa lumea cu armele stihiilor, adica cufocul, cu vazduhul, cu apa si cupamdntul acesta... 1374. ul4Opere,p. 176. 303 Aceasta viziune a lumii stihiale ca o armata aflata in slujba lui Dumnezeu este expusa Tnca din prima predica a lui Antim ca mitropolit al Ungrovlahiei, cea pronunjata in ziua Tnscaunarii sale. Autorul stabile§te o antiteza Tntre perioada dinaintea Tntruparii §i cea in care Fiul lui Dumnezeu S-a pogorat pe pamant, facand o paralela Tntre evenimentele anterioare §i ceea ce a adus lumii Tntruparea - Tmpacare sa cu Dumnezeu - dar realizeaza acest lucru doar prin intermediul catorva metafore aluzive: venind sa mantuiasca lumea, Dumnezeu nu trimite ploae de foe spre ingrozirea lumii, nici porneste marea ca o oaste impotriva pdmdntului, nici inarmeazd puterile stihiilor impotriva necredinpi, ci numai o supune cu bldndefe si cu minuni si o trage spre Ddnsul cu facer i de bine si cu cuvinte ceresti o preface sa se mute de pre ddnsa patimile cele sufletesti, ce sa umfla ca o rand otrdvitd 1375. Acest §ir de metafore personificatoare §i hiperbolizante formeaza un tablou dinamic, al unor reality dramatice din vechime, fund foarte percutante pentru con§tiinta cre§tina, caci „ploae de foe" face aluzie la Sodoma §i Gomora, iar „marea ca o oaste" §i „inarmeaza puterile stihiilor" amintesc de potopul din timpul Sfantului Noe. Ne vom mai Tntalni la Antim, destul de des, cu personificarea marii §i a stihiilor; dar aceasta nu este un simplu artificiu oratoric, menit sa impresioneze §i sa Tntipareasca o fapta in memoria ascultatorilor, ci §i o idee cu continut dogmatic intrinsec: natura apare ca o „armata" alcatuita din „osta§i" credincio§i Stapanului lor, adica Ziditorului §i Dumnezeului lor - sj aceasta, nu ca o figura de stil Tntamplatoare. Personificarea naturii - des Tntalnita la Antim - dezvaluie faptul ca universul, chiar §i eel ira^ional, a fost Tnzestrat cu „sensibilitate", avand el Tnsusj o amprenta „personalizatoare" (fara ca acest lucru sa Tl faca sa fie o „con§tiinta cosmica", impersonala Tnsa, a§a cum este Brahman), fiind de la Tnceput creat cu atribute ale incoruptibilitatii §i ale desavar§irii, recunoscandu-§i Ziditorul, Care este Iubirea §i Frumusetea Absoluta, §i reactionand impotriva „virusului" rauta^ii, care a adus moartea in lume1376. Nu numai ca Dumnezeu a pedepsit pacatele celor din vremea Sfantului Noe sau ale celor din vremea Sfantului Avraam (ale celor ce traiau in Sodoma §i Gomora), dar le-a pedepsit poruncind naturii, zidirii Sale, sa se Tntoarca impotriva omului caruia El i-a supus toata creatia (Fac. 1, 28). Cel pacatos, care nu mai e stapan nici asupra firii §i a ratiunii sale, cu atat mai putin poate fi stapan al universului, iar Dumnezeu „inarmeaza puterile stihiilor" impotriva lui §i a pacatelor lui, adica daruie§te creatiei irationale putere asupra celui care ar fi trebuit sa fie imparatul ei, facand astfel de rusjne „i-logicitatea" omului ce pacatuie§te §i intuneca in el Insusj chipul Logosului dumnezeiesc. 1375 Idem, p. 3-4. 1376 Vezi In^el. 16, 24: „Pentru ca faptura, slujindu-^i Tie, Celui care ai facut-o, se incordeaza pentru pedepsirea celor nedrep^i". 304 Antim sugereaza toate acestea personificand marea §i stihiile, ca §i cum ele ar fi devenit rationale, spre discreditarea oamenilor care s-au facut pe ei Tn§i§i „numai trup" (Fac. 6, 2), uitand ca au suflet spiritual. Pe de alta parte, natura stihiala se arata supusa Creatorului sau, devenind oricand o oaste de temut, in planul lumii fizice, a lumii materiale. Acest potop natural venea sa tina piept Tnsa - in viziunea lui Antim - unui alt „potop", eel al destructiei morale aproape totale a umanitatii, caruia Dumnezeu i-a opus - venind dupa cela ce fugise de la Ddnsul 1377 - raspandirea invataturilor Sale prin Apostoli: Venip dupa Mine si voiu face pre vol pascari de oameni. Incetap de a va trudi deasupra mdrii cei neinsuflepte. Mutap pentru dragostea Mea mestersugul eel pescaresc pre pamdnt. Acolo pre ddnsul trimitel si va intindel mrejile. Vdnap pentru Mine vdnatul credinpi [1378]. Venip dupa Mine. (...JVarsata iaste ca apa mdrii pre pamdnt inchindciunea idoleasca. Zidirea iaste acoperita cu norul a mulp dumnezei. Addncul necredinpi ineaca lumea; oamenii sa cufunda de valurile dracesti. Lumea pute de impupciunea sdngiurilor si sa strica cujertvele cele stricacioase. Voiupune asupra lor ispravnici si doftori, pre voi, pre pascari. Patima aceasta (a idolatriei - n.n.) chiiama mestersugul vostru. Sa slujim cu iarba mdntuitoare zidirea ce iaste in nevoi; venip dupa Mine 1379. Metafore ca „norul a multi dumnezei", „oamenii sa cufunda de valurile drace§ti", „lumea pute de imputiciunea sangiurilor" etc. - in afara de faptul ca alcatuiesc un tablou deosebit de expresiv al unui cataclism de dimensiuni cosmice §i o alegorie extrem de impresionanta, a dezastrului spiritual in care era se zbatea omenirea - se refera la realitatea concreta a decaderii morale §i a jertfelor umane, care se practicau in religiile pagane. Acest diluviu al rauta^ii omene§ti nu putea fi stopat decat prin revarsarea apelor invataturii celei drepte despre adevaratul Dumnezeu. Observam ca, pentru Antim, marea ca element natural este „marea cea neinsufletita", in sensul de „irationala", in comparable cu marea cea „rationala", care este lumea, umanitatea. Aici intalnim prima data in opera sa omiletica aceasta metafora alegorica, plina de reverberatii, a marii umane sau a mdrii viepi. Ea va deveni Insa un leit-motiv In Didahii, fund, de altfel, un topos cre§tin foarte vechi. Dumnezeu Se sluje§te de aceasta mare §i de celelalte stihii ca de ni§te ostasj, pana la Intrupare, dupa care folose§te alt fel de „armate": Ca precum zice Sinesie, ca nu vor lipsi impdratului niciodata ostas, asa nu vor lipsi nici pastor ii din Beserica lui Hristos pentru ca sa mdngde pre norodul eel ales al lui Dumnezeu...13*0. Inca de la inceputul raspandirii 1377 Opere,p. 109. 1378 Putem gasi un discurs mai pe larg despre „vanatul credinlii" si despre „mreaja invataturii", in care Antim face elogiul oratoriei religioase, in „Cuvant la Duminica lasatului sec de branza", p. 97. 1379 Idem, p. 5. 1380 Idem, p. 138, lucru care apare intr-o cazanie la Sf. Nicolae. Se pare ca lui Antim ii era draga aceasta idee, deoarece o enun^a si in dedica^ia la cartea lui loan Cariofil, Manual despre cdteva nedumeriri, tiparita la Snagov, in anul 1697: „Nu-i vor lipsi, zice, lui Dumnezeu ostasii care I se cuvin (Epistola a V-a lui Synesius) in Biserici; adica nu au lipsit si nu vor lipsi vreodata in orice imprejurare ostasii Domnului din 305 cre§tinismului, propovaduitorii acestuia, Apostolii, sunt prezentaji de Antim ca ni§te adevarate o§ti Tnarmate cu puterea cuvantului, cu sabia Duhului, care iaste graiul lui Dumnezeu 1381. Inainte Tnsa de a purcede la transcrierea fragmentului respectiv, sa ne lamurim putin asupra ra^iunilor pentru care mitropolitul prefera sa fie atat de ilustrativ in reprezentarile sale. Grandioasa viziune cosmica a lui Antim are - nu In ultimul rand - ca scop, concentrarea a nenumarate idei teologice, cat §i „hiperbolizarea" fiorului interior al ascultatorilor, pentru a-i Inal^a la adevaratele dimensiuni ale unei realita^i - temporale sj chiar supratemporale - care li includ, facandu-i con§tienti sj responsabili. Antim face ca publicul sau sa fie contemporan cu toata istoria §i responsabil pentru toata istoria, nu In sensul culpabilizarii sale pentru fapte petrecute de mult, ci In sensul ca, prin caracterul nemuritor §i spiritual al sufletului, omul este co-participant (prin atitudinea pe care alege sa o adopte), la destinul intreg al umanitatii §i al cosmosului. Antim vrea sa evidenjieze insa §i o alta idee, cea a lumii care apare in ipostaza unui teatru, al unui razboi permanent, care se poarta intre virtute §i pacat, intre ceea ce este sfant §i ceea ce este rau. Tocmai de aceea a preferat autorul acele metafore §i comparatii care sunt ilustrative pentru a sugera acest razboi: Dumnezeu „porne§te marea ca o oaste impotriva pamantului" §i „Inarmeaza puterile stihiilor impotriva necredintii", atunci cand vrea sa elimine cu totul pacatul de pe fata pamantului. Dar tot El nu S-au slujit de arme, dupa cum e obiceiul osta§ilor, nici cu alte me§ter§uguri asemenea acestora 1382, atunci cand i-a trimis pe Sf Apostoli In lume sa predice, iar ei cu puteria Mdntuitoriului Hristos au ruqinat pre cei ce i-au vdzut §i ca pe ni§te pe§ti, cu mreaja blagosloviei au prins mulpmea §i au vdnat auzurile noroadelor §i au induplecat inimile tiranilor §i sufletele imparafilor le-au supus; §i au jdcut o izbdnda §i o biruinla atat de jrumoasa, cat n-au putut-o face toate impdrdpile lumii. Oamenifar' de arme §i nedichisit de ale o§tirii (...) au indl^at nu steaguri de oaste, ci numai crucea, semnul pdcii, propoveduind, nu cu sunet de tobe si de surle, ci numai cu neputincioasa limbd si neinvalata, pe Hristos si credin^a si fulgerund, nu zic, cu fulgerile sdbiilor celor ascupte, ci numai cu strdlucirile unei viep bune, neumpldnd pdmdntul de osti, ceruri, neinfrica^ii luptatori ai Sfintelor Biserici ale lui Dumnezeu, §i inflacara^ii in^elegatori ai adevarului, ca §i biruitorii §i purtatorii de trofee impotriva oricarei falange de eretici §i in contra oricarei alte rataciri grece^ti [e vorba de erezii, mai ales de cele care au la baza vechi concept pagane, elenistice - n.n.] si ateiste, inarma^i nu numai cu arme convingatoare si cu dovezi ale sfintei si divin inspiratei Scripturi; ba chiar si cu ra^ionamente logice si de neinvins, infailibile si de necombatut, folosindu-se in toate de adevarul insusi, fie ca refugiu, fie ca aparator", cf Idem, p. 400. Pentru cineva care 1-ar putea considera pe Antim un teolog „naiv", numai si aceasta scurta dedicate este de natura sa scoata in eviden^a cat de multa strategic teologica si literara era in stare sa puna in slujba misiunii sale. 1381 Idem, p. 36. 1382 Idem, p. 4. 306 nici sa acopere marea de corabii cu vetrile, ci numai far ' de rane, far ' de sdnge, far ' de vdtdmare, calca si supune toatd pdgdndtatea, biruiesc iadul, sting inseldciunea, izgonesc minciuna, intind numele lui Hristos si credinfa, cat iaste pamantul si lumea 1383. Dumnezeu face „potopul" iubirii pe pamant, prin „osta§ii" Lui Apostoli; de altfel, El Tntotdeauna §i-a purtat razboaiele altfel decat se a§tepta lumea §i altfel decat fac „toate Tmparatiile lumii", pentru a dovedi ca, precum zice la loan in 18 capete: „Impdrdpia Mea nu iaste din lumea aceasta" [In. 18, 36]1384 Antim ne arata ca lumea nu e numai locul razboaielor dintre patimile omene§ti, ci §i al unui razboi care se duce dupa legi duhovnice§ti §i al carui camp de batalie nu e atat lumea, cat inima omului, a fiecarui om in parte, dupa cum afirma Dostoievski („Acesta-i duelul diavolului §i al lui Dumnezeu, inima omului fiind campul de lupta..."1385), dar sj dupa cum avertizeaza Tntreaga literatura sacra bizantina §i ortodoxa. Demne de retinut sunt §i imaginea hiperbolica a pamantului plin de o§ti §i a marii acoperite de corabii cu vetrile, cat §i impresionanta aliteratie, care se constituie §i Tntr-o imagine vizuala §i auditiva plina de sugestii pentru con§tiinta cre§tina, a Apostolilor „fulgerund, nu zic, cu fulgerile sabiilor celor ascutite, ci numai cu stralucirile unei vieti bune"1386. Toate aceste perspective, de§i diferite, graviteazain jurul ideii de potop, sunt alegorii ale marii revarsate peste pamant, ale apelor care acopera pamantul, atat in ipostaza lor diluviana, cat §i - Tndraznesc sa cred - in cea originar-creatoare, de la facerea lumii1387. Un sens creator are sj potopul vechitestamentar, cat mai ales „potopul" revarsarii Evangheliei peste tot pamantul, care au avut ca scop creatia, re-crearea, rena§terea lumii care fusese acoperita de valurile pdcatelor 1388. Lumea aceasta este, in viziunea lui Antim, marea patimilor sj a pacatelor, din care Apostolii ca pe niste pesti, cu mreaja blagosloviei au prins mulpmea si au vdnat auzurile noroadelor 1389. Ce putere de concretizare a abstractului daruia, la acea vreme, limbii romane! Insa, in descenden^a Apostolilor, propovaduitorii Evangheliei §i el Tnsu§i, sunt datori sa Tnalte din valurile lumii1390, pe cei ce amenin^a sa se Tnece: Aceasta undifa a cuvintelor si cu mdrturiile 1383 Idem, p. 5-6. 1384 Idem, p. 181. 1385 q£ pr Arhim. Paulin Lecca, Frumosul divin in opera lui Dostoievski, Ed. Discipol, Bucurejti, 1998, p. 16. 1386 Aceasta frumoasa expresie, inso^ita de sugestii acustice si vizuale impresionante, este o parafraza metaforizata a lui Antim, la Psalmii 76, 17 si 96, 4, unde se spune „Luminata-au fulgerele Lui lumea", cu referire la Sf. Apostoli, dupa cum se interpreteaza in Biserica. 1387 „§i pamantul era netocmit si gol. Intuneric era deasupra adancului si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor" (Facerea, 1, 2). Opere, p. 21. 1389 Idem, p. 5. 1390 Idem, p. 72. 307 Duhului Sfdnt prind pe om dintru addncul pdcatelor, ca pre pestele dintru addncul apei si-l scoate la lumina cunostiniei de Dumnezeu. Deci pentru aceasta (...) am datorie, ca un pascar sufletesc ce m-au rdnduit Dumnezeu ca pre un nevrednic, sa intinz mreaja invalaturii si sa puiu undifa cuvdntului inaintea dragostei voastre si ajutorind iubitoriul de oameni Dumnezeu, am nadejde buna si jar' de indoiala, cum ca voiu scoate dintru addncul turburdciunii pacatului mult vdnat, caci cunosc voinfa inimii voastre cea bund si dragostea ce avep spre ascultarea celor de folos, cu care vdnat voiu putea face masa cinstita si desfatata lui Dumnezeu 1391. Cuvantul este creator, la Antim, nu prin el Insusj, ci prin faptul ca e o „undita", este creator prin aceea ca el „creeaza" oameni, prin foita sa soteriologica, redefmind structura lor interioara §i profilul lor spiritual §i moral, fara de care nu se pot numi oameni. De altfel, in limba noastra veche, pentru „persoana" se folosea cuvantul „fata" (un calc lingvistic dupa grecescul 7ip6aco7iov), accentuand convingerea ca ceea ce este esenjial in persoana umana, este tocmai calitatea sa de a fi chip, imagine a lui Dumnezeu. A emerge, a Tnal^a din ape este un gest simbolic cu semnificatii multiple in traditia ortodoxa, atat ca element liturgic - la Botez - cat §i ca Tn^eles inefabil, al izbavirii din pacat §i din moarte. Cuvantului creator §i modelator de con§tiinte Ti revine aceasta sarcina grea a scoaterii din apele indefinitului §i ale informului §i a profila chipul interior al omului dupa icoana lui Dumnezeu §i a Cuvantului care a dorit sa Se imprime in om ca o pecete. Prin cuvantul predicii, ierarhul plonjeazain adancurile con§tiintei umane, Tntr-un gest de submersiune cognitiva, pentru a readuce la suprafata pe cei afundati in aceasta genune a uitarii §i a necunoa§terii. Este semnificativ pentru biografia lui Antim Ivireanul faptul ca prima sa predica in calitate de mitropolit a formulat-o pornind de la Matei 4, 19: Venifl dupa ,,...„ . . . . 1397 Mine si voiu jace pre voipascari de oameni Acestea sunt primele cuvinte ale Didahiilor, Tntr-un mod cu totul minunat, avand in vedere felul in care s-a derulat viata lui mai departe §i concretetea pe care au capatat-o aceste cuvinte in Tmplinirea misiunii lui. Tot In ideea de potop, marea simbolizeaza §i Sfantul Botez: ...potopul acesta, dupa cum zic Dascalii Besericii, insemna Sfantul Botez; ca precum apa potopului au spalat tot pacatul si toata faradelegia de pe fafa pamdntului, cu acea inecaciune ce aufdcut, de s-au concenit tot trupul viu, asa si apa Sfdntului Botez au spalat si au sters tot pacatul eel stramosesc si al voin(ii de la neamul omenesc 1393. In mod asemanator - §i tot Tntr-o predica la Duminica Floriilor - Antim interpreteaza traversarea Marii Ro§ii de catre iudei sub conducerea Sfantului Moise, considerand ca Marea Rosje este un simbol al jertfei §i al sangelui lui Hristos, in care au fost inecate toate pacatele omene§ti: Ca intdi, pentru pacat, Mihea Proorocul zice: „Lepada-va toate strdmbataple noastre si va arunca toate pacatele noastre intru addncul marii. " Acestea sunt 1391 Idem, p. 97-98. l392Opere,p. 3. 1393 Idem, p. 91. 308 eghiptenii cei sufletesti carii, gonind pre fiii lui Israil, fura inecap si omordp in Marea Rosie (adecd intru sdngele lui Hristos)1394. Dar tot marea este §i un simbol eshatologic, al „potopului" osandei celei ve§nice: Asa si noao, crestinilor, nu 100 de ani ci 1710 [de] ani ni s-au propoveduit prin mijlocul lui Noe celui adevdrat, Iisus Hristos, carele ne-au mdntuit cu corabiia trupului Sdu, de potopul pdcatului celui stramosesc, cum cd va sd facd potopul eel cumplit si amar, potopul celplin de scdrbd si de intristare, potopul eel groaznic si injricosator al Judecapi. §i de nu ne vom veni in fire, ca sd ne pdrdsim [de] rautaple si sd ne cairn, ne vom ineca in veci nesfdrsip, in noianul focului celui nestins. (. . .) ci de ce vedem mai vdrtos ca se inmulfeste apa potopului pierzarii, in loc de a alerga in crabiia pocainpi sd ne mdntuim, de aceea ne lunecdm cu firea si socotim ca doara nu va fi nimic si indelungam vremea ba astazi, ba mdine, ba poimdine, pdna ne vine ceasul si perim cu totul si trupeste si sufleteste 1395. Tensiunea eshatologica este sustinuta prin repetitii cu rol de intensificare a gravitatii mesajului, Tnsotite de epitete alese din aceeasj sfera semantica a durerii §i a terifiantului, cat §i prin metafore concrete precum „noianul focului nestins", „apa potopului pierzarii" sau „corabiia pocain^ii", menite sa ofere o imagine cat mai expresiva §i mai concentrate a unei tragedii inevitabile pentru cei care „Tndelungam vremea". Concretetea metaforelor antimiene vizeaza de aceasta data o realitate imposibil de imaginat, care urmeaza sa aiba loc §i care nu poate fi marcata decat prin simboluri, prin notiuni §i imagini simbolice, solicitate Tnsa la maxim, pentru a picta un tablou de un dramatism zguduitor, chiar daca numai la nivel sugestiv. Antim §tie sa fie impresionist §i expresionist in acelasj timp, sa sugereze, dar §i sa §ocheze sufletele adormite prin imagini scurte dar cople§itoare, prin cuvinte putine, care au Tnsa efectul ciocanului Tndreptand fierul stramb. Marea furtunoasa Tnchipuie§te, Tntr-o alta predica, vremea cuprinsa intre caderea omului §i venirea lui Hristos, acel segment istoric in care erau Parinpi cei de demult [1396] asemenea acelora pre carii ii ia si-i invaluiaste furtuna cea de noapte pre mare si vad lumina oare unde, departe, intr-un loc de nadejde pusa, spre care silesc ca sa ajunga cei invaluip; si adese cu ochii catrd ddnsa privesc si pdnzele le indrepteaza ca sa mearga (din cat pot) intr-acolo; si aceia, de nupot amintrilea, cu ochii si cu sufletul o cuprind 1397. Vom vedea putin mai tarziu ca „panzele" constituie, pentru Antim, o metafora pentru credin^a, pentru dor, cu mult Tnaintea simboli§tilor care utilizau in mod preponderent evaziunea §i panzele ridicate ale corabiilor parasind porturile, purtate de idealuri §i nazuin^e dintre cele mai diferite. Cu acest fragment, trecem de la motivul marii ca element diluvian, la marea furtunoasa care i-a procurat lui Antim nenumarate fragmente de o relevan^a poetica marcanta. Recuren^a acestui tip de tablou in Didahii este demna de retinut. 1394 Idem, p. 185. 1395 Idem, p. 93-94. 1396 Aici autorul se refera la Sf. Proroci si Drep^ii Vechiului Testament. 1397 Idem, p. 110-111. 309 Marea ca stihie dezlanjuita - desj vom vedea ca tot sensul alegoric este eel esenjial - este un motiv preponderent in cele doua predici la Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, aparatorul de cutremur. In aceasta zi se cite§te pericopa evanghelica ce aminte§te potolirea furtunii pe mare de catre Hristos. Aceasta pericopa Ti ofera lui Antim prilejul ca sa dezvolte doua predici in care motivul marii apare foarte pertinent conturat. In prima dintre ele, Antim se Tntrece pe sine in talentul sau de pictor §i poet: Mi se pare ca si cdnd asi vedea in fafa ochilor miei chipul ei, de toate parple sa sufle vdnturi mari, sa se strdnga imprejurul vdntului nori negri si desi, toata marea sa spumege de mdnie si pretutindenea sa se inalfe valurile, ca niste munp. Mi sa pare ca vaz corabiia apostolilor ca o lupta cu multa salbaticie turburarea marii: de o parte o bat valurile, de alta parte o turbura vdnturile; de o parte o radica spre ceriu, de alta parte o pogoara la iad. Mi se pare ca vaz pe felele apostolilor zugrdvita, de fried moartea: unul sa se cutremure, altul sa se spaimdnteze; unul sa se turbure, altul sa strige si top cu suspinuri si lacrdmi sa ceard, cu rugdminte, ajutoriu de la Hristos, ce dormiia: „Doamne, mdntuiaste-ne caperim". (...) „§i sa facu liniste mare", zice Evanghelia. Au incetat valuri, au perit intunerecul, s-au imprastiiat norii, s-au smerit marea si corabiia intreaga si jar ' de nicio vatamare, au ajuns la adaposteala 1398. Tabloul marii in viziunea antimiana este unul subiectiv, personificator §i hiperbolizant in acelasj timp. Autorul tu§aza, in maniera impresionista, fondul Tntunecat al imaginii, printr-o pata de culoare aruncata in peisaj, sugerata de norii „negri §i desj" ce se Strang „Tn jurul vanrului". Antim Ivireanul picteaza cu multa maiestrie. Printr-o sugestie vizual-cromatica introduce un tablou care se desfa§oara, de la bun Tnceput, pe un fundal sumbru. Dar, in timp ce aceasta pata de culoare pare intinsa la intamplare cu pensula pe fundal, o serie de alte elemente au insa o precizie §i o concretete a imaginii impresionanta, reliefand in mod aproape expresionist detaliile importante ce urmaresc a scoate in evident atmosfera psihologica a scenei. Cadrul general al furtunii este conturat prin epitetele „vanturi mari" §i „nori negri §i de§i", dar metaforele, personificarile §i comparable care urmeaza fac din Antim un adevarat precursor al limbii §i al literaturii moderne. Astfel, „toata marea sa spumege de manie §i pretutindenea sa se inalte valurile, ca ni§te mun^i" este o imagine care rezista cu brio la orice test al timpului, putand sa concureze foarte bine cu scene asemanatoare din literatura noastra preromantica §i romantica. Acest tablou este marcat de senzatia instabilita^ii, redata prin verbe de mi§care - „sa sufle", „sa spumege" - §i prin imprimarea asupra naturii dezlan^uite a ideii de caracter salbatic §i monstruos, subliniat printr-un detaliu psihologic, ce vorbe§te despre „mania" marii. 1398 Idem, p. 156-157. 310 in fine, ceea ce duce la impresia de pietrificare a tabloului, de Tncremenire in mijlocul urgiei, este metafora hiperbolica: „pretutindenea sa se Inalte valurile, ca ni§te munti". Nu exista niciun colti§or de lumina §i nicio raza de speran^a nu se Tntrevede in desfa§urarea acestui cataclism ce a pus stapanire pe mare sj a carui dinamica totalizatoare e surprinsa printr-un adverb de loc sj printr-o locutiune adverbiala de loc: „pretutindenea" sj „de toate partite"; meat evadarea din acest cadru cuprins de isteria furtunii este imposibila. Dupa ce ne-a oferit datele mai importante ale dramei, Antim purcede la a-§i muta obiectivul catre ceea ce constituie miezul ei, la ceea ce este de fapt cu adevarat esential, in centrul acestei scene, sj anume, mica ambarcatiune prinsa In mijlocul furtunii. In acest context larg, care cuprinde Intreaga mare a Tiberiadei, autorul ne escorteaza privirea spre a o focaliza Intr-un punct din mijlocul marii. Aici se petrece adevarata tragedie a celor aflati In primejdie de moarte. Vedem, ca Intr-o pictura, exprimat tragismul situatiei: „mi sa pare ca vaz corabiia apostolilor ca o lupta cu multa salbaticie turburarea marii. . .", etc. Dar, depasjnd granitele realismului pictural §i literar, Intalnim o fraza care denota eel mai bine starea de spirit a Apostolilor, ce pare a fi rostita ca din perspectiva lor: valurile §i vanturile clatina corabia, Incat „de o parte o radica spre ceriu, de alta parte o pogoara la iad" (o tehnica psihologica avangardista pentru acele vremuri). Vorbind In contextul literaturii medievale franceze, cineva spunea ca „hiperbola nu intentioneaza In§elarea ci mai degraba clarifica punctul de vedere §i interpretarea autorului §i intentioneaza sa-1 mi§te pe cititor prin impactul emotional"1399. Cu obi§nuita-i tehnica a punerii In adancime - al carei maestru este - Antim ne transforma (fara sa vrem) In speciali§ti ai artei vizuale, obligand retina imaginativ-mentala sa diminueze campul vizual pana la a cuprinde numai centrul acestui tablou, unde are loc spectacolul dramatic al luptei inegale dintre o barca pierduta ca o coaja de nuca In mijlocul apelor §i valurile amenintatoare, care o fac sa penduleze Intre cer §i iad. Aici se afla o prima sugestie care ne face sa ne gandim la o posibila alegorie: corabia suspendata intre cer sj iad. Nu intre cer §i pamant sau intre cer §i adancul marii, ci intre cer §i iad ca repere non-geografice, ca repere spirituale, ceea ce ne invita la a Intelege aceasta remarca drept o constatare care a modificat brusc planul, de la eel real la eel psihologic, schimband pe negandite registrul, pentru a ajunge in planul con§tiintei. Ca aceasta schimbare de la real la psihologic s-a produs, ne-o dovede§te fraza imediat urmatoare: „Mi sa pare ca vaz pre fetele apostolilor zugravita, de frica, moartea. In acest tablou exceptional realizat, verbul „mi sa pare" - folosit de trei ori - initiaza de fiecare data aparitia unei noi perspective, atat In spatiu, In plan pictural, cat §i In planul con§tiintei, In plan spiritual. De fiecare data, el marcheaza schimbarea opticii: de la tabloul general al marii In furtuna (creionat prin cateva elemente esentiale, relevante), la imaginea centrala, focalizata, a ambarcatiunii care e surprinsa de valurile uria§e §i de vantul salbatic §i 1399 Murphy James J., Medieval eloquence, Bekeley, Los Angeles, London, 1978, p. 242, apud. Pr. Dr. Constantin Du^u, Panegiricul ca forma a predicii in trecut §i astazi (teza de doctorat), in rev. Ortodoxia XLV (1993), nr. 1-2, p. 189, n. 1397. 311 amenintata sa se scufunde, §i iarasj, de la aceasta perspectiva la una sj mai apropiata, mai particularizata, care dezvaluie „fetele apostolilor" imprimate de groaza mor|ii, adica starea de spirit exteriorizata a acestora: „unul sa se cutremure, altul sa se spaimanteze; unul sa se turbure, altul sa strige...". Aceasta Tnaintare de la universal la particular este o tehnica artistica foarte moderna pentru literatura romana a acelor vremuri. Antim dovede§te calitatea sa de pictor sau de scriitor omniscient, descriind paloarea moitii (mult mai simplu §i mai expresiv zice Antim „moartea" in loc de „spaima mor|ii") „zugravita" pe chipul protagonisjilor acestei scene, dupa care Tnregistreaza reac^iile acestora, de frica sj de groaza, reac^ii care fac ca tabloul - ce parea pietrificat -, sa capete un dinamism nea§teptat. Ceea ce credeam ca e numai ofotografie a barcii cu o clipainainte de a se scufunda, prinde via^a, prin mi§carea personajelor care o anima, in speja a Sf. Apostoli care cer ajutor de la Hristos, „cu suspinuri §i cu lacrami". Devine evident ca „dramatismul este augmentat de aceste prim-planuri individualizate cu fineje psihologica"1400. Predicatorul repeta de trei ori formula: „Mi sa pare ca vaz", nu din subiectivism, ci pentru a-sj transporta auditoriul in atmosfera Tncordata a acelei Tntamplari, pe care Tncearca sa o povesteasca la o distant de peste 1700 de ani de la petrecerea ei. Prin aceasta expresie - „Mi sa pare ca vaz" - relatarea lui capata un plus de autenticitate in ceea ce prive§te detaliile, ceea ce urmare§te autorul nefiind Tnsa retinerea acestora, ci crearea unei atmosfere in stare sa rememoreze cat mai fidel evenimentul petrecut demult. Trebuie sa recunoa§tem ca tehnica lui Antim, concentrate in atat de putine fraze, este foarte bine gandita §i T§i atinge scopul, acela de a ului §i a impresiona prin maretie. Dar punctul culminant al desfa§urarii acestui tablou nu coincide cu apogeul furtunii, ci dimpotriva, cu lini§tirea ei brusca, printr-o minune. Tot acest tablou a avut rolul de a sublinia o antiteza: aceea dintre violen^a furtunii §i Tncetarea ei nea§teptata, imediata, ca urmare a minunii Tnfaptuite de Hristos. In punctul acela infim pierdut in mijlocul marii, in care se afla corabia a§teptand sa fie inghi^ita de valuri, in acel punct care a avut nevoie de largiri succesive ale perspective! pentru a fi vizibil cu ochiul normal, se afla insa Hristos, iar prezenja lui Dumnezeu a facut ca situatia sa se schimbe radical §i furtuna sa dispara cu mult mai uluitor chiar §i decat aparuse. Autorul marcheaza aceasta prin simple propozitii enuntiative, foarte concise, enumerative §i constatative, care conserva starea de §oc §i de uimire fericita, de data aceasta, cu mult mai bine decat orice alta explicatie suplimentara sau descriere: „Au incetat valuri, au perit Intunerecul, s-au imprasjiiat norii, s-au smerit marea §i corabiia Intreaga §i far' de nicio vatamare au ajuns la adaposteala". Elementele care au creat cadrul initial al acestei furtuni sunt cele care inchid tabloul. Antim departeaza din nou perspectiva, pentru a arata ca factorii distorsionanji §i haotici, care au generat aceasta dezordine in plan cosmic, au pierit. Ceea ce constituie concluzia cea mai importanta este ca Dumnezeu guverneaza maretia lumii din orice punct al ei, fie cat de mic, 1400 Florin Faifer, loc. cit, p. 237. 312 ceea ce dovede§te teoria matematica a lui Pascal despre Divinitatea ca o sfera ce are centrul pretutindeni §i circumferinta nicaieri. In centrul acestui tablou am detectat o afirmatie pe care am catalogat-o drept alegorica, ce inalja perspectiva de la un nivel real la unul psihologic §i alegoric. Ma refer la acea imagine a ambarca^iunii spanzurate Tntre cer §i iad. Putem spune ca autorul nostru se deplaseaza subtil atat pe orizontala, cat §i pe verticals, Tntr-o mi§care voit cruciforma. Vom vedea §i de ce. Ceea ce doar sugera la mijlocul descrierii acestui tablou va decripta el Tnsusj foarte curand, explicand alegoria lumii ca o mare furtunoasa care balanseaza „corabia" sufletului Tntre cer §i iad. Pe de alta parte, tabloul este realizat din extrem de pujine elemente, fund foarte concis - chiar laconic, daca am dori sa Tnmagazinam informatii de pe urma acestei relatari - dar, Tntr-un mod magistral, lasa impresia ca a spus totul, ca avem de-a face cu o descriere impresionanta, care nu omite nimic. Am putea spune ca Antim se folose§te de un clin d'oeil, pentru ca reu§e§te sa faca tabloul sa para ca abunda in detalii, cand, de fapt, el este de o uimitoare concizie, asemanatoare, in ceea ce prive§te clasicismul frazelor daltuite in piatra limbii noastre vechi, cu portretul lui §tefan eel Mare faurit de Grigore Ureche. Consideram ca §trempel avea perfecta dreptate afirmand: „Mare descriptiv, mare zugrav al situatiilor pe care le reda in predici pentru ilustrarea tezelor sale, Antim ne apare ca un scriitor modern, cunoscator al tuturor procedeelor artistice la Tndemana unui manuitor de marca al condeiului"1401. Scena impresioneaza prin tonalita^ precise, cat §i prin surprinderea unor trasaturi esen^iale, atat in ceea ce prive§te furtuna, cat §i reactia Sf Apostoli. Imaginile vizuale par a predomina asupra celor auditive, dar in realitate autorul este adeptul unor sugestii sinestezice cu mult mai profunde decat percepem la prima lectura. Imaginea - Tmpietrita parca de groaza momentului - pare „amutita" in neclintirea-i picturala (cu evidente sugestii psihologice din partea autorului), pana in clipa finala, in care rugaciunea §i strigatul Apostolilor - conjugate cu dinamismul mi§carii lor spre Dumnezeu, care Ti scoate din inertia moitii ce se „zugravise" deja ca o pecete a imobilitatii §i a neputin^ei, pe fata lor - reu§esc sa sparga aceasta „gheata" a apatiei §i a implacabilului, depa§ind momentul critic, de panica. Rezultatul este ca totul se lini§te§te, revine la normal, valurile, intunericul, norii dispar, iar marea se „smere§te" - „splendida expresie!"1402. Apogeul furtunii nu ar fi lasat sa se intrevada sfar§itul ei brusc, dar tocmai in aceasta consta minunea pe care vrea sa o puna In lumina Antim. Autorul nu insista asupra deznodamanrului minunat, tocmai pentru a nu anula, prin cuvinte de prisos, impactul pe care 1-a avut lini§tirea brusca a unui cataclism natural asupra consjiintelor ascultatorilor sai. Imaginea furtunii ramane, cu siguran^a, un tablou clasic al literaturii noastre, prin stilizarea tehnicilor literare §i picturale. 1401 Gabriel §trempel, op. cit, p. 202. 1402 Florin Faifer, loc. cit., p. 237. 313 Unul dintre cei ce s-au aplecat asupra operei lui Antim a comparat acest pasaj cu versurile patriarhului poet armean Herses IV §norhali (1102-1173), din poemul „Iisus Fiul unic al Tatalui", in care acesta incerca sa descrie Parusia1403. Insa in afara de faptul ca versurile indicate formeaza un tablou cutremurator, nu mai aflam alta asemanare intima cu perspectiva lui Antim. Eugen Negrici a urmarit fragmentele din Evanghelii care relateaza acest eveniment §i a observat ca acestea nu furnizeaza atat de multe amanunte in ceea ce prive§te furtuna propriu-zisa. Daca in Noul Testament nu aflam aceste detalii, exista in schimb, in Psaltire, o prorocie ce surprinde cu acurate^e aceasta intamplare, §i care este posibil sa-i fi oferit lui Antim un punct de plecare: „Cei ce se pogoara la mare in corabii, cei care-§i fac lucrarea lor In ape multe, aceia au vazut lucrurile Domnului §i minunile Lui intru adanc. El a zis §i s-a pornit vant furtunos §i s-au Inaltat valurile marii. Se urcau pana la ceruri §i se pogorau pana in adancuri, iar sufletul lor Intru primejdii Incremenea. Se tulburau §i se clatinau ca un om beat §i toata priceperea lor a pierit. Dar au strigat catre Domnul, in necazurile lor §i din nevoile lor i-a izbavit. §i i-a poruncit furtunii §i s-a lini§tit §i au tacut valurile marii. §i s-au veselit ei, ca s-au lini§tit valurile §i Domnul i-a povatuit pe ei la limanul dorit de ei" (Ps. 106, 23-30). Consideram ca Antim a pornit de la acest text, pe al carui schelet fundamental a dezvoltat o tesatura mai ampla in ceea ce prive§te descrierea fenomenului natural. Este verosimil ca acest fragment biblic sa-i fi permis sa-§i asume omniscien^a auctoriala, altfel imposibil de asumat in materie de evenimente evanghelice. Se vede clar ca ierarhul nu depa§e§te hotarele pe care i le ingaduie Sfanta Scriptura, dar talentul sau literar este evident prin sinteza pe care o face evenimentelor, prin gustul remarcabil pentru concizie §i rafinament, prin care reu§e§te ca aglomerarea de figuri de stil (epitet, metafora, comparable, personificare, hiperbola, imagini vizuale §i auditive), intr-un spa^iu atat de stramt, sa nu fie suparatoare, ci acest amalgam foarte bine propoitionat, sa dea impresia intregului, a unei unitati compozi^ionale fascinante. Comparativ, putem admira efortul literar oarecum similar al mitropolitului Dosoftei, care a a§ezat in versuri Psaltirea §i in care versetele din psalmul 106, citat anterior, suna astfel: Carii imbla-n corabii pre mare, De-^ifac lucrurul peste genuni tare, Aceia i-au vazut de minune Ce-au lucrat Dumnezau in genune. Zisa de safece vant cu burn, De radica vol de-necaturd. 1403 Mihai Radulescu, Antim Ivireanul. Invafator. Scriitor. Personaj, cu un „Cuvant inainte" de P. S. Irineu Slatineanu, editata de Funda^ia „Antim Ivireanul" - Rm. Valcea §i Ed. Ramida, Bucurejti, 1997, p. 27- 28. 314 Pdnd la ceri ii suia cu unde, §i-i pogoria-n gios sd-i afunde. Sufletele lor in greutate Sd topiia be} de rdutate [a marii], Cd-s iesird si din fdldpciune, De te lua de ddnsii minune. §i strigard la Domnul cujele, §i i-au scosu-i de la nevoi grele. Vdnturilor zisd de-ncetard §i unde lor de sd alintard. §i lepdru bine cd trecurd Valurile toate de tdcurd. §i i-au indreptatu-i cupace Domnul, spre linistea ce I e place (. . .)1404. Evident, Dosoftei a urmat relatarea scripturistica Tndeaproape, pe cand Antim s-a Tndepartat de simpla prelucrare a cuvintelor. El a creat un tablou destinat sa Jina in priza receptivitatea ascultatorilor sai. Pe Antim, ca §i pe Dosoftei, de altfel, nu Tl intereseaza deloc marea ca obiect de contemplate in sine, ci efortul sau literar §i stilistic este consacrat unor sugestii alegorice, care ne apar Tntr-o lumina mai clara, pe masura ce parcurgem textul (sau textele). De la Tntelesul „literal" al pericopei, predicatorul trece aproape direct la eel „alegoric", §i de la sensul concret, la inva^atura morala, caci Cu adevdrat, mare tnvdldturd ni se da noao cu aceasta, pentru ca sd luompildd, sd ne rugdm si noi lui Dumnezeu la nevoile noastre cele de obste. Lumea aceasta iaste ca o mare ce sd turburd, intru care niciodatd n-au oamenii odihnd, nici liniste. Cordbiile intre valuri sunt impdrdiiile, crdiile, domniile si orasele, mulpmea norodului, politiile, supusii, bogapi si sdracii, cei mari si cei mici, sunt cei ce cdldtoresc si sd afld in nevoe. Vdnturile cele mari ce umfld marea sunt nevoile cele ce ne supdrd totdeauna. Valurile ce luptd corabiia sunt nenorocirile carele se intdmpld in toate zilele. Norii ce negresc vdzduhul, fulgerile ce orbesc ochii, tunetile ce injricosazd toatd inima viteazd sunt intdmpldrile cele de multe feliuri, neasteptatele pagube, injricosdrile vrdjmasilor, supdrdrile, necazurile ce ne vin de la cei dinn afard, jafurile, robiile, ddrile cele grele si nesuferite, carele le lasd Dumnezeu si ne incungiurd, pentru ca sd cunoascd credinfa noastrd si sd ne vazd rdbdarea 1405. In acest fragment este eel mai bine ilustrat motivul lumii ca „vanitas vanitatum" (Eccl. 1, 2), ca de§ertaciune a de§ertaciunilor sau ca mare in furtuna, in mijlocul careia nimic 1404 1405 Dosoftei, Opere 1, op. cit., p. 248-249. Opere, p. 158. 315 nu poate fi stabil sau irevocabil, nimic nu are valoare imuabila §i totul se afla sub amenintarea eroziunii §i a aneantizarii. Aceste elemente discursive, haotice, care au intervenit ca un virus mortal in ordinea lumii, nu reprezinta Tnsa un destin implacabil - a§a cum era sensul moirei in antichitate - ci doar un mod prin care credin^a oamenilor este incercata, spre a afla mijlocirea mdntuirii 1406, dupa modelul Sf. Apostoli care, indata ce au alergat si indatd ce s-au rugat, indatd au luat si ajutoriul 1407 iar Domnul (...) pre top i-au mdntuit, pre top i-au pdzit; n-au lasat sdpiard niciunul in turburarea marii 1408. Scopul pedagogic §i Tnvatatura morala spre care conduce oratorul ecleziastic este acela de a-§i aduce auditoriul cre§tin - pe care 11 poarta pe apele cand line, cand viforoase ale cuvintelor sale - la con§tientizarea faptului ca Dumnezeu iaste Tata de obste al tuturor. Pre tot ne iubeste ca pre niste adevarap fit ai Lui si nu poate rabda milostivirea Lui cea iubitoare de oameni sa ne afiam pururea in ticalosii si in nevoi, ce numai astepta rugaciunea noastra; ia aminte sa auza glasurile noastre; sta pururea cu urechile deschise, pentru ca sa ne asculte, indata ce vom chiema numele Lui eel sfdnt 1409. Iar in a doua predica la Sfantul Dimitrie spune Antim, in mod sublim, ca Domnul nostru si cand doarme mdntuiaste 1410. Aceasta, poate, §i ca raspuns pentru cei care obisjiuiau §i obi§nuiesc sa spuna ca Dumnezeu mai doarme cateodata §i nu vede ce se Intampla pe pamant. Insa nu numai oamenii Inglodati in responsabilitati sociale, administrative sau politice au de suferit de pe urma inaspririi acestui vifor al vietii, ci §i Sfin^ii trebuie sa treaca prin „furtuna" torturilor §i a prigonirilor de tot felul, dupa cum ne releva un alt fragment, tot alegoric, In care marea tulburata este semnul muceniciei, iar corabia simbolizeaza sufletul ce are la carma credin^a: lata stau si ma minunez, cum putu fi aceasta, de s-au intdmplat astazi sa praznuim 2 cutremuri de-o data: unul ce s-au facut in mare din departarea lui Dumnezeu, de draci, pentru ca sa se indrepteze pupna credinfa a ucenicilor, al doilea cutremur s-au facut pre pamant, din salbaticiia si cruzimea inimilor lui Dioclepan si Maximian, parechea dracului, pentru ca sa se adevereze credinfa cea multa a Sfdntului, mare lui Mucenic Dimitrie, a cdruia preznuim cinstita pomenire. Ca atdt cutremur au facut si atdtea valuri salbatece au pornit asupra blagoslovitei corabiei lui Dimitrie, cat siliia sa intre intru cele mai din launtru ale fericitului sau suflet, sa-l cufunde, nestiind turbapi aceia de oameni, ca niste fiara salbatece, cum ca Dimitrie nu era corabie desarta, ci avea catarg bun si corabiiar vrednic si vetrile iscusite si cdrmaci r ~ 1411 joarte inva(at 1406 Ibidem. 1407 Idem, p. 157. 1408 Ibidem. 1409 Idem, p. 160. 1410 Idem, p. 178. 1411 Idem, p. 180-181. 316 §i dupa obiceiul sau, Antim descifreaza imediat alegoria: Catargul era cinstita Cruce, intru carea sa lauda ca iaste pururea tare si nou si poate sa rabde vdnturile Duhului Sfdnt, tntru inima lui. (...) Iar cordbiiariul iaste stiut de tot, cum ca altul nu era numai insus Hristos, foarte invdfat tntru cdldtoriia cetdpi cei ceresti, cdci de acolo iaste; si mosiia Lui iaste ceriul (...). Acesta insus era intru addncul sufletului lui Dimitrie lacuitoriu si cdnd il vedea pupn ca sa infricosa, ii zicea: „ Dimitrie, tu esti oaiaMea si foarte bine te cunosc, ca urmezi dupa Mine; nu te teme, ca nu te va rdpi nimeni din mdna Mea. Si-j voiu da pe viafd vecinicd si acolo unde vor sa pdtrunzd trupul tdu cu sulifele, Eu sunt: loviturile tale le voiu primi Eu si nu te voiu lasa sa aibi durori. Aleargd cur and, ca ai vreme bund. Eu am umplut vetrila credinpi tale cei curate, cu DuhulMieu eel Sfdnt. Dimitrie, fd-te pdrtas morpi Mele, ca te voiu face pdrtas si Invierii Mele; cu Duhul lui Dumnezeu petreci inpatemi, pentru aceasta fiiul lui Dumnezeu esti. Nu voiu lasa sa aibi duhul robiei spre fried, ci-p voiu da Duhul mostenirei firesti, carele sa mdrturiseascd cum ca esti fiiul lui Dumnezeu si, ca un fiiu al lui Dumnezeu, veifi si mostean Lui si mostean impreund cu Mine, iubitul tdu Hristos. Fiiul Mieu, Dimitrie, vezi Crucea? In inima ta am infipt-o. Pre Crucea aceasta dormu somnul patemii, a morpi, carea au mijlocit viafa a toatei lumi; ce m-au desteptat mila Preaputernicului Dumnezeu, cu Inviiarea, pentru multa dragoste ce am cdtrd tine si cdtrd toatd lumea. Furtunele acestia si cumplitele valurile voiu inceta si pre tine te voiu rdpi din mijlocul lor. Ce vino dupa Mine, ca am intors cdrma din par tea cea slobodd a desertdciunii, spre frumoseple cele nemuritoare ale Impdrdpei Mele. Vino, prin moartea ta, in viafa cea vecinicd, sdMd vezi si sa te veselesti"1412. Am vrut sa redam aproape integral acest text, pentru a nu corupe din mireasma sj frumusetea lui originala, dar sj pentru ca ne-am dat seama ca, daca am vrea sa selectam numai anumite par^i din acest tablou - poate Tnca §i mai impresionant decat eel pe care 1-am analizat mai sus -, am altera profund sensul dramatic al excursului antimian. Alaturi de motivul alegoric al marii in furtuna, care reprezinta - Tntr-un ve§mant imagistic deosebit de sugestiv - represaliile pe care a trebuit sa le Tndure Sfin^ii Mucenici de la Tmparatii pagani, Tntalnim §i motivul corabiei ca adapost §i al navigarii lini§tite, in mod paradoxal, prin patimire §i prin torturi. Acceptarea unei moiti deosebit de chinuitoare reprezinta navigarea in siguranja, atunci cand in loc de catarg se afla Crucea §i in loc de carmaci, Hristos, Cei rastignit §i Tnviat, Care a trecut prin moarte §i are putere sa faca sa treaca prin furtuna moitii celei mai Tnfricos.atoare §i pe urmatorii Sai. Antim prefera ca, in locul relatarii chinurilor prin care a trecut Sfantul Dimitrie, sa capteze atenjia ascultatorilor printr-o alegorie impresionanta, care sa fie tangenjiala cu pericopa evanghelica a zilei, in inten^ia - foarte probabila -, de a constitui §i o interpretare originala a sa. 1412 Idem, p. 181-182. 317 Marea furtunoasa devine simbol pentru doua lucruri complet antagonice: pentru lumea de§arta, cat §i pentru moartea martirica. In timp ce lumea presupune un aspect pozitiv prin Tnsasj fiin^area sa §i unul negativ prin finalitatea sa in moarte (datorita consumarii vitalitatii ei prin pacat §i autodistrugerii morale §i spirituale), lucrurile stau exact invers in ceea ce prive§te moartea-martiriu, pentru ca ea este un lucru negativ in sine, dar confine un aspect pozitiv, in ceea ce prive§te finalitatea sa in via^a, in via^a ve§nica. Am putea spune ca, In amandoua cazurile, marea tulburata este, de fapt simbolul mortii, al ispitei, al tentatiei corupatoare sau al probei de credin^a prin care trebuie sa treaca atat eel ce se afla in lume, cat §i eel de pe pragul mor|ii. Comparatia sufletului cu o corabie tine de o simbolistica cresjina foarte veche, fund o extensie a unui topos primordial ce prive§te Biserica in calitatea ei de Trup al lui Hristos §i corabie a mantuirii, Inchipuita In Vechiul Testament de corabia Sf. Noe (§i Antim vorbe§te - dupa cum am citat deja, putin mai sus - de venirea lui Noe celui adevdrat, Iisus Hristos, carele ne-au mdntuit cu corabiia trupului Sau, de potopul pacatului celui strdmosesc) §i care ii face pe credinciosj sa traverseze cu bine marea vietii cea tulburata, aducandu-i la tarmul Imparatiei Ceresji, la linistea dumnezeestii fericiri 1413, aceasta corabie fund condusa de Hristos, Cap ce iaste al Bisericii 1414. Acest topos stravechi - sau la fel de vechi ca §i cresjinismul - este adeverit §i de arhitectura bisericilor construite In forma de nava §i avandu-L pictat pe cupola principals - pe „catargul Crucii", cum ar zice Antim, adica pe axul central - pe Hristos Pantocrator. Imaginile la care a recurs autorul au insa un deosebit farmec artistic §i literar, incat putem vorbi de o adevarata poezie teologica, in expresiile sale.1415 Antim concentreaza chiar destul de multe invataturi dogmatico-morale in poezia absolut superba a alegoriei sale. Chiar §i purine cuvinte ce pot parea metaforice, de genul „Pre Crucea aceasta dormu somnul petemii, a moitii, carea au mijlocit viata a toatei lumi", au semnifica^ii extrem de profunde. Daca privim cu aten^ie chiar §i numai aceasta formulare: „somnul patemii", sublima prin expresivitate §i dramatism, putem dezvolta mai multe teorii, facand sa ta§neasca, de aici, nebanuite sensuri §i potentialitati sugestive. La prima vedere, ne vine in minte analogia pe care o fac Parin^i Bisericii intre somnul pe care Dumnezeu 1-a indus primului om, pentru a o crea pe femeie din coasta sa §i 1413 Idem, p. 191. 1414 Idem, p. 31. 1415 Este interesant de observat afirma^ia unor mari reprezentan^i ai umamsmului timpuriu in Occident: „Petrarca sus^inea in scrisoarea catre fratele Gherardo (Fam. X, 4 din 2 decembrie 1348 sau 1349) ca teologia nu este decat poezie al carui subiect e Dumnezeu (parum abest quim dicam theologiam poeticam esse de Deo [*pu^in lipseste sa spun ca teologia este poezie despre Dumnezeu]); iar Sfdnta Scriptura ar fi tocmai evidenta manifestare a acestei poetica de Deo. §i pentru Boccacio Sfdnta Scriptura este poezie, poezie sub care se ascunde o semnifica^ie profunda, de origine divina", cf. Agostino Pertusi, Cultura bizantina §i primul umanism Italian, in *** Literatura Bizanfului. Studii, op. cit., p. 351-352. Inainte insa de apari^ia curentului umanist si renascentist in Europa Occidentala, teologia bizantina remarcase de mult adanca poezie a textelor sfinte. 318 „somnul" pe Cruce al lui Hristos, in timpul caruia s-a nascut, din coasta Lui Tmpunsa, Tnsasj Biserica. Antim ar fi putut avea in vedere aceasta hermeneutica biblica atunci cand a numit rastignirea sj moartea lui Hristos: „somnul patemii". Pe de alta parte, autorul Tnsusj ne-a oferit, putin mai devreme, un alt fir de interpretare, cand a spus ca „Domnul nostru §i cand doarme mantuia§te". Putem, deci, Tn^elege sintagma de mai sus, §i astfel: Dumnezeu nu doarme pe Cruce, dar in ochii lumii, El „doarme" - adica e mort -, dupa cum §i Sf. Apostoli II vedeau dormind in corabie, in timpul furtunii pe mare. El „doarme" din doua motive: pentru ca a murit cu trupul pe cruce, §i, pentru ca, din dorin^a de a patimi moartea „carea au mijlocit viaja a toatei lumi", nume§te moartea aceasta chinuitoare „somn", adica odihna. Dumnezeu Se odihne§te murind (ca om), adica mantuind lumea. Dar daca, dupa trup sj ca om, doarme in corabie alaturi de ucenici, iar pe cruce este mort, totusj, ca Dumnezeu, mantuie§te chiar sj dormind, sau, altfel spus, adevarul este ca In acelasj timp doarme §i vegheaza §i fiind mort, Tnviaza pe cei morti. Antim concentreaza toate acestea intr-o singura sintagma metaforica - as. spune, dupa modelul imnelor bisericesji care pot sa restranga In purine cuvinte poetice o enorma teologie. „Vetrila credintii" care este umflata de Duhul Sfant este iara§i o expresie poetica ce Incrusteaza sensuri mistice §i bogate potentialitati de interpretare, intr-o metafora care este, chiar §i pentru neinitiati, impresionanta prin for|a imagistica, prin capacitatea de plasticizare a abstractului, a inefabilului. Inaintea lui Eminescu §i a lui Blaga, Antim a avut, In literatura noastra, poate cea mai mare putere de concretizare a abstractului, dar §i o mare for^a de abstractizare §i de concentrare a ideilor In metafore §i imagini sublime. „Valurile salbatece" §i „cumplitele valurile" mor|ii nu reu§esc sa scufunde sufletul care nu este „corabie de§arta" (pentru ca II are In ea pe Hristos, precum corabia ucenicilor Lui) §i care a schimbat directia de mers „din partea cea sloboda a de§ertaciunii", adica de la acest „vanitas vanitatum" care este lumea, navigand catre „frumosetile cele nemuritoare". Motivul corabiei care este Biserica ce navigheaza catre limanul mantuirii este prezent Tnca din primele secole ale cre§tinismului. El se regase§te in Constitufiile Apostolice, precum §i la autori din secolul II precum Sf. Ipolit al Romei, Sf. Clement Alexandrinul, Tertullian sau Sf. Iustin Martirul §i Filosoful, la unii Tntalnindu-se §i simbolul catargului sau al arcei reprezentand crucea Domnului 1416. Antim Ivireanul avea o bogata literatura cre§tina 1416 Sfantul Ipolit al Romei spune in Tratatul asupra Antihristului: „Marea este lumea. Biserica, aidoma unei corabii scuturate de valuri, dar nescufundata. Ea are intr-adevar cu ea un carmaci experimentat, pe Hristos. Ea are in mijlocul ei trofeul invingatorului asupra mortii, ca si cum ar duce cu sine crucea lui Hristos. (...) Paramele ce leaga antena de varful catargului sunt ca cetele profe^ilor, martirilor si apostolilor care se odihnesc in impara^ia lui Hristos", cf. Jean Danielou, Simbolurile creatine primitive, op. cit., p. 58. „In Predici [ale Sf. Clement Alexandrinul] si-n Constitu(ii (...) se va remarca indeosebi ca spa^iul de deasupra antenei este considerat ca avanavovc, « locul de odihna », in timp ce scara (kXL\io.Q ridicata pana la antena constituie un simbol al crucii ce permite credinciosilor sa se inal^e la ceruri. Astfel, diferitele etaje ale catargelor reprezinta un fel de scara cosmica. 319 §i bizantina pe care nu putea sa o ignore. Originalitatea lui consta in sensul acordat interpretarii §i in stilul propriu al comentariilor, In expresivitatea §i frumusetea limbajului creat de catre el. Intr-un Cuvdnt de invdfdturd asupra omului mort, Antim exprima ceva asemanator cu ceea ce a afirmat in predica la Sf. Dimitrie, in legatura cu moartea grabnica a omului ce s- au ndscut in baia Sfdntului Botez, ce au supt laptele credinpi, ce s-au hrdnit in casa invd$dturii dumnezeescului dar, ce s-au intemeiat cu puterea cinstitelor Taini... 1417 §i despre care afirma ca n-au murit, ci doarme ; (...) de vreme ce credinciosul nu moare, iaste lucru adevdrat ca sfdrsitul lui nu iaste moarte, ce adormire 1418. §i iarasj folosindu-se de aceeasj alegorie a marii rulburate, scrie „poetul" Antim ca precum iaste mai norocit corabiiariul acela, pre carele vdntul eel tare il aduce cu graba la liniste, decdt acela ce cu mare liniste, far' de vdnt, calatoreste, asa mai fericit iaste si cela cefara vreme, de moarte grabnica sa muta la linistea dumnezeestii fericiri Existenja umana capata din nou dimensiunea dramatica a nesiguranjei perpetue ce insote§te traversarea unei mari, iar calatoria rapida spre tarmul odihnei apare ca o solute salvatoare §i fericita, cu atat mai mult cu cat acest tarm de vis este Imparatiia lui Hristos, care este nevazuta si nepreceputa, iaste vecinica si nemutata, iaste nebiruita si far ' de moarte, iaste cer eased si sufleteasca, iar nu pamdnteasca si trupeasca...1420, unde eel sau A$a cum a remarcat Dolger, imaginea lui Hipolit evoca scara care conduce in Rai din Actele Martirice ale Sf. Perpetua, 4, §i de asemenea, \)i,x\xavi\ a lui Igna^iu din Antiohia (Epistula ad Ephesios, IX, 1), care se ridica spre inarjimi si care este crucea", cf. Idem, p. 59. De asemenea, „in Prima Apologie, Iustin enumera un anumit numar de simboluri ale crucii. Printre ele... catargul pe corabie: « Nu se poate despica marea daca acest trofeu care se numeste panze (Touov) nu se inal^a intact pe corabie » (I Apologia, L V, 3). (...) Iustin cunoaste si el un simbolism al Arcei lui Noe ca simbol al salvarii. El se dezvolta intr-un pasaj remarcabil din Dialogul cu Tryfon: « Dreptul Noe impreuna cu al^i oameni ai Potopului, adica so^ia sa, cei trei fii ai sai si so^iile fiilor sai formau numarul opt si ofereau simbolul celei de-a opta zile, in care Hristos a inviat din mor^i. Or Hristos, primul nascut al oricarei creaturi, a devenit, intr-un sens nou, conducatorul unei alte rase, al aceleia care a lost regenerata prin El, prin apa, credin^a si prin lemnul ce con^inea misterele crucii, la fel cum Noe a fost salvat de lemnul arcei sale, dus de ape impreuna cu to^i ai sai » (CXXXVIII, 1-2)", cf. Idem, p. 63- 64. Tertullian scria: „In rest, barca prefigura Biserica, care, pe marea lumii, este scuturata de valurile persecu^iilor si ispitelor, in timp ce Domnul in rabdarea Sa pare sa doarma pana-n ultima clipa cand, trezit de rugaciunea Sfin^ilor, stapaneste lumea si reda pacea alor Sai", cf. Idem, p. 65. Tertullian este eel care, in De idolatria, a afirmat: Quod in area non fuit in Ecclesia non sit, ceea ce Sf. Ciprian al Cartaginei va exprima altfel: « Nu exista mantuire in afara Bisericii », cf. Ibidem. Jean Danielou ne mai spune ca „printre simbolurile descoperite in osuarele iudeo-crestine arhaice se afla (...) si corabia. Si aceasta corabie este, intocmai cum ne asteptam, cu antena care taie catargul si-i da forma unei cruci", cf. Idem, p. 63. 1417 Opere,p. 189. 1418 Ibidem. 1419 Idem, p. 191. 1420 Idem, p. 183. 320 cea care „se muta" isi deschide mai vdrtos usa ceriului, a luminii cei adevdrate 1421 §i intru strdlucirile luminii cei neapropiiate [stand] vede, in toate zilele, si pre parinfi si pre fii si verice alt aii avut dorit in lume 1422, privind atat spre Dumnezeu -in a Carui lumina locuie§te -, cat §i spre pamant, unde se mai afla cei iubi^i. Este un alt fel de moarte cre§tineasca - alaturi de cea martirica, pe care am vazut-o mai Tnainte - dar care are aceeasj finalitate, printr-o dulce adormire 1423. Sfarsjnd aceasta paranteza §i Tntorcandu-ne la predica din ziua Sfantului Dimitrie, Antim Tncheie acest excurs in tonul aceleiasj alegorii ce presupune imagini marine, dar inal^andu-l in simfonia unei rugaciuni pornite ca o revarsare a inimii sale adanci: Drept aceia si noi, smerifii robii tdi, Mare Mucenice Dimitrie, te rugdm, de vreme ce intr-atdta cinste te-a invrednicit Dumnezeu, ca sd te faci fiiul Lui, si sfdnta Lui dreapta sa te ia si sa te sue intru Imparapia Lui, ca sa te rasfef cu fericifii ingeri, cuvdntul tau si rugaciunea ta poate mult. Drept aceia adu-fi aminte si de noi, carii ne turburam in furtuna cea mare a vrajmasilor si in valurile desertaciunilor celor lumesti si de doarme Dumnezeu, adeca de se face ca cela ce doarme, si nu va vrea sa ne asculte, tu ai multa indrazneala ce-L desteapta si te roaga Lui, tu, eel vrednic, pentru noi, cei nevrednici; tu, eel iubit a lui Dumnezeu, pentru noi, cei urdp, pentru neascultarea si nesupunerea poruncilor Lui; tu, eel desavdrsit priiaten al lui Dumnezeu, pentru noi, vrajmasii, pentru pacat. Sa inceteze furtuna si sa alineze valurile, ca iaste dator safaca voia ta. Si fa aceasta osteneala ca sa ne aduni in corabiia ta, cea blagoslovita, cdnd va raspunde Preamilostivul Stdpdn sa stdm defafa, in zioa cea dulce a rasplatirii, ca dinpreuna sa binecuvdntdm prealaudat numele Tatalui si al Fiiului si al Sfantului Duh, in veci. Amin 1424. Dupa cum u§or se poate observa, §i acest text este foarte mult predispus la a§ezarea in versuri, Tnsa nu am mai recurs la acest procedeu, deoarece consideram ca celelalte fragmente pe care le-am ales in acest scop sunt indeajuns de graitoare pentru a demonstra ca Antim este un mare poet al literaturii noastre vechi §i ca o Tnsemnata parte din opera sa oratorica se preteaza la a fi imnificata, la a fi citita ca un imn. Din nou, „furtuna cea mare a vrajmasilor" §i „valurile desertaciunilor celor lume§ti" sunt metafore duhovnicesji pentru ispitele care Tl Tnconjoara pe om pe calea vietii pamante§ti. Intr-o alta rugaciune, catre Prea Sfanta Fecioara, Antim o nume§te Fecioara prealaudata, nadejdia celor pacatosi si linistea celor batup de valurile pacatelor...1425, dar aceasta nu trebuie sa ne mire catusj de putin, pentru ca in rugaciunile ortodoxe se face adesea aluzie la „intreitele valuri ale pacatelor", iar intr-o binecunoscuta cantare de la slujba 1421 Idem, p. 189. 1422 Ibidem. 1423 Ibidem 1424 Idem, p. 182. 1425 Idem, p. 21. 321 de inmormantare, se spune: „Marea vie^ii vazand-o inaljandu-se de viforul ispitelor, la limanul Tau eel lin alergand, strig catre Tine. . ,"1426. Pornind tocmai de la interpretarea alegorica a minunii pe care a facut-o Hristos, potolind furtuna pe mare, dar §i a potopului relatat in Vechiul Testament, acest topos cre§tin al lumii ispititoare sj al vie^ii incarcate de suferinja, ca o mare in furtuna sau ca o revarsare salbatica de valuri, este la fel de vechi ca §i cresjinismul, inso^it de imaginea corabiei care este Trupul lui Hristos, adica Biserica, ce poarta in sine pe cei mantui^i. Primele criptograme creatine redau aceasta imagine, alaturi de simbolul mesianic al pe§telui - ixQvc,. Revenind la imaginea Bisericii ca o corabie a mantuirii, amintim cu aceasta ocazie inca o simbolistica a marii invaluite de uragan, utilizata cu scopul de a ilustra dezordinea provocate de erezii: Sa tulbura linistea cea besericeasca de dobitoceasca pornirea eresului arianesc si pravoslaviia credinpi sa lupta de valurile necredinpi. Si la atdta nevoe au stralucit steoa cea luminoasa, blagocestivul Constandin. Si adundnd la Nichea saborul eel laudat, aii potolit turburarea Besericii 1427. Iar lumea (umanitatea) ca o mare tulburata de patimi apare sj in expresia: ...ne turburam pururea, pentru fiestece, ca valurile marii cdnd le sufla vdntul 1428, sugerand aceeasj nelini§te sj instabilitate de care vorbeam putin mai devreme. Antim afirma citand versete din Psaltire: In mare se face cutremurul, pentru ca sa cunoascd top ca „a Lui iaste marea si El au fdcut-o pre ddnsa. §i uscatul mdinile Lui l-au zidit" [Ps. 94, 5]. §i incas, sa nu gdndeascd lumea cum ca numai pre pdmdnt sa ocoleste puteria lui Hristos Dumnezeul nostru, ce in toatd zidirea, neocolit lucreaza puterea Lui, ca a unui Stdpdn: „ Tu stapdnesti puteria marii si turburarea valurilor ei Tu o imbldnzesti " [Ps. 88, 10]1429. Acest din urma verset biblic se refera insa atat la mare propriu-zis, cat §i la umanitate, la mandria §i orgoliul uman, dupa cum se poate injelege din contextul mai larg al psalmului respectiv. Dupa cum am vazut, „marea tulburata" este, in marea majoritate a situatiilor, o metafora alegorica pentru lumea nestatornica, pentru via^a nesigura, pentru patimile sau pentru durerile vie^ii, cat §i pentru suferinja mor|ii, dar poate fi §i o alegorie pentru chinurile ve§nice ale iadului sau pentru activitatea demonica. Faptul ca marea este o create a lui Dumnezeu nu vine in conflict cu felul in care tulburarea ei este uneori provocate de demoni, a§a cum explica Antim iscarea furtunii pe mare - sugerand ca „furtunile" care insotesc destinul uman au aceea§i sursa nefasta: Oare pentru ce sa certe Hristos stihiile cele neinsuflepte si nesimptoare: marea si vdntul? Nu socotesc safi certat Hristos stihiile, ci pre dracii aceia carii din departarea lui Dumnezeu lucreaza unile ca acestia, spre ispita noastra. §i de pe ce ma incredinfez cum safie asa? De 1426 ***MoHtfeinic> editia a V-a, Ed. IBMBOR, Bucure§ti, 1992, p. 206. 1427 Opere,p. 116. 1428 Idem, p. 80. 1429 Idem, p. 177. 322 pe cuvintele evanghelistului Marco, ca au zis vdntului: taci, cuvdnt care era obicinuit Hristos sa-l zicd la draci, precum au zis in Capernaum la omul eel ce avea duh necurat si la omul ce au adus pre fiiu-sdu si avea duh mut si surd, precum spune Mathei ca tot cu acel cuvdnt: taci, au certat vdnturile si marea 1430. Marea este atat de des personificata, deoarece are nenumarate semnificatii alegorice, presupunand o simbolistica deosebit de variata §i mai ales, o simbolistica „umana", legata de paralelismul care se face Tntre elementul marin - caracterizat prin instabilitate sj climat intempestiv - §i sufletul omenesc sau universul uman, in general. Mai multi exegeji ai operei antimiene sunt de parere ca pasiunea pe care o dovede§te autorul pentru acest adevarat complex semantic sj imagologic marin are In sine §i o motivate intima mai profunda, o components autobiografica, reprezentata de o posibila reminiscen^a psihologica a presupuselor calatorii pe mare, pe care el le-ar fi facut, pe cand era purtat In robie sau, poate, In alte conditii. Nu excludem aceasta ipoteza, dar - In virtutea a ceea ce am Incercat sa demonstram mai sus, subliniind vechimea impresionanta a acestui topos marin §i rezistenja sa pana In literatura moderna - consideram ca, indiferent daca Antim a facut aceste calatorii sau nu §i indiferent daca a trecut sau nu prin astfel de furtuni devastatoare, mitropolitul nostru era capabil de expunerea artistica a unor astfel de peisaje §i nu avea nevoie, in mod neaparat, de o experienja personala care sa II inspire in descrierea acestui fenomen natural, deoarece avea in urma sa o enorma tradi^ie ortodox-bizantina, al carei punct de plecare este chiar din primele veacuri creatine - daca nu cu mult mai devreme, din perioada veterotestamentara - care asociaza viata omului pe pamant cu o calatorie printr-o mare vijelioasa, al carei singur tarm §i liman este Impara^ia cea ve§nica a lui Dumnezeu, via^a ve§nica. Deoarece nu este scopul nostru In lucrarea de fa^a, nu insistam in a mai prezenta exemple in acest sens, dar ele sunt fara de numar, in toate cardie de cult §i in literatura ortodoxa. Un atare topos cresjin putea fi cu u^urin^a impropriat §i dezvoltat In mod poetic de autor, servind acelora§i ^eluri religioase ale ierarhului. Varlaam avea aceeasj concep^ie ca §i Antim, scriind ca marea iaste aceasta lume cu valuri multe. Ca aceasta lume cu adevarat sa inchipuiaste mdrei, ca marea pururea iaste cu fried si cu trudd, fdrd pace si fdrd credin^d: unde-i moarte, acolo aratd viia{d; cand da dulceafa, atunci amdrdste. Pururea iaste prinsa schimbare si furtuni de scrdbe si valuri de lacomii si necurdfii 1431. [...] Calatoria noastra in aceasta lume iaste f oar te sarguitoare, ca o apa repede ce curd. Asa si noi curdm si ne apropiem de moarte, si dzilele noastre tree ca o umbra de nudr fdrd de ploae. Ca corabia pre mare ce o bate vdntul spre margine, ca o piatrd din deal la vale cand sa rdntund si nu sa poate opri, asa merge de tare si viiaia noastra cdtrd moarte. (...) Cdldtoresti in ceastd lume cum ai inotapre o mare cu valuri si cu vdnturi rele, unde sdmt in toate dzile furtuni de scdrbe. De o parte bat valurile boalelor si a neputinlelor, de 1430 Idem, p. 179-180. 1431 Varlaam, op. cit.,p. 156-157. 323 alta parte valurile napdstilor si a saraciilor, de alta parte valurile nevoilor s 'a greutaplor celor mat mart 1432. §i tot el nume§te Iadul marea cea de foe 1433 §i matca focului de veci 1434, in timp ce omul, deca trece luciul marei acestiia, atunci sa izbdveste de toatd listening si de toatd frica. Cu bund nadejde sa odihneste decia, fdrd de nice o trudd, veselindu-se pururea intru Imparapia ace de sus... 1435. In acelasj sens, in poemul Viiata lumii al lui Miron Costin, de patru ori apare identitatea Tntre de§ertaciunea lumii acesteia §i spuma marii: Spuma mdrii si nor suptu cer trecatoriu / Ce e in lume sa nu aibd nume muritoriu? (...); Nu-i nimic sa stea in veci, toate trece lumea, / Toate-s nestdtdtoare, toate-s niste spume. (...); Pre top [imparatii] i-au stinsu cu vreme, capre niste spume. (...); la aminte, dara, o, oame, cine estipe lume / Ca o spuma plutitoare, ramdifara nume 1436. Iar In predoslovia la Letopisepil farei Moldovei, acela§i autor marturisea ca la acestu fel de scrisoare gdndu slobod si fdrd valuri trebueste , notajie in care este evidenta sinonimia metaforica dintre „valuri" §i cumplite aceste vremi 1438, pe care era nevoit sa le traiasca. §i iara§i, In aceeasj carte, se adreseaza cititorului cu aceste cuvinte: Crede neputinpi omenesti, crede valuri lor si cumplite lor vremi... 1439. Peisajul marin al lui Antim se aseamana, dupa cum s-a remarcat, cu „felul In care contempla Costin priveli§tea convulsiva a lumii"1440. Puterea descriptiva a lui Antim o Intrece Insa pe cea a lui Varlaam §i a lui Miron Costin. Antim demonstreaza o extraordinary for^a de vizualizare a lucrurilor, care are, In ceea ce-i prive§te pe ascultatori sau cititori, rol participativ, implicator In evenimente, emo^ionand puternic. Ceea ce este interesant la mitropolitul nostru, este faptul ca, nu numai atunci cand descrie fapte reale, evenimente concrete, ci §i atunci cand formuleaza alegorii - chiar daca ele pornesc de la un sens scripturistic literal, initial, precum cea In care suprapune fenomenul spiritual al Inchinarii idolatre, potopului (ca realitate evenimentiala concreta In Scriptura) este la fel de convingator prin realismul imaginilor, prin foita plasticizanta impresionanta. Un mare poet al peisajului marin interpretat In acelasj mod simbolic, cu aceleasj semnificatii, alaturi de Antim, Varlaam §i Costin, este §i Dimitrie Cantemir. In romanul sau alegoric terminat In 1705 (dar publicat abia In 1883), am aflat mai multe fragmente ilustrative ale acestui topos marin. 1432 Idem, p. 334-335. 1433 Idem, p. 158. 1434 Ibidem. 1435 Ibidem. 1436 Miron Costin, Opere, vol. I si II, edi^ie critica ingrijita de P. P. Panaitescu, col. Scriitori romani, EPL, Bucuresti, 1965, p. 1 15, 1 16, 1 17 si 1 19 dm vol. II. 1437 Idem, vol. I, p. 4. 1438 Ibidem. 1439 Idem, p. 167. 1440 Eugen Negrici, Expresivitatea involuntara, Ed. Universalia, Bucuresti, 2000, p. 51. 324 Un prim tablou se apropie foarte mult, ca demers stilistic §i psihologic, de realizarea lui Antim: Asedard, dulful cu cordbiieriul vorovind si incd cuvdntul bine nesfdrsind, vdntul crivdpilui dimpotriva cdii cordbiii a sufla, marea a sd infla si valurile ca munpi a sd rddica incepurd (cdci si timpul iernii, cdnd soarele din tropicul Himerinos spre tropicul Therinos sd intoarce era). Cordbiierii, volbura carea asuprd le vine si primejdiia carea in cap li sd pune, vddzind, unii funele intindea, alfii vetrilile strdngea (ce groaza morfi mintea uluieste si primejdiia fdrd de veste toate simprile amurieste). De care si biepi cordbiieri cuprindzindu- sd, unii la addnc, alfii la margine mdntuinfa ardta. (...) ...holbura corabiia a invar tiji si valurile pe deasupra a o ndbusi incepurd, si ase, in mica ceasului, vdntul eel de dulf sdmdnat din pufnet vivor si din stropiturd gdrle inlduntrul si pe deasupra vasului izvordrd, carea, cu undele fierbdnd si amestecdndu-sd, dinfafa apii in fundul mdrii sd muta... 1441. Remarcam, de asemenea, §i un alt fragment ieroglific, infiltrat (ca §i antecedentul) de un lirism irepresibil - §i nici noi nu ne putem abjine de a nu-1 contempla in versuri: Ca duhurile muritorilor asemenea sunt vdnturilor cldtitului aer, car He sipldcut, si impotrivd a sufla pot. Inimile cordbii pre nestdtdtoare lucrurile tdmpldrilor cape umerile mdrilor plutesc, sfdrsitul lucrurilor liman, intrarea la liman, aflarea linestii si sedparea din fur tuna ieste. Deci precum adese s-au vdzut ca cu nepaza cdrmaciului si cu lenevirea cordbiierilor, acmu in sdnul limanului intrafi fiind, aceiapat, de carea intre groaznice undele valurilor au sedpat. Intr-acesta chip si lucrurile voastre, ca un vas de multe valuri si din multe pdrfi izbit si strdnciunat, acmu la limanul addpostirii si la linestea odihnirii 1441 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 158-159. 325 sd fie agiuns socotesc. Cea mai multd primejdie, precum sd vede, au trecut. Rdmas-au acmu ca in addpost, pentrupaza vivorului, fierul sd sd arunce, pdndzele sd sd invdleascd, funele sd sd intdreascd si vasul, cu nerumpte odgoane, la margine lasdndu-sd, sd sd sprijeneascd, ca nu cdndailea, despre uscat vivorul duhurilor fdrd veste scornindu-sd, iardsi mdrile odatd cdldtorite si valurile mai denainte trecute a lepofti sd sileascd, unde de nu cea de tot prdpddanie, insd cea mai rea decdt cea dintdi primejdie, poate sd sd tdmple. lata, deoparte, Inorogul singur cdrmaciu, singur vasul voii sale incotro ar pofti a-lporni stie si poate, carile, in liman intrdnd, cu ce odgon si la ce stoned vasul s-ar lega singur de sine voii si alegerii noastre au lasat. Deci despre aceastd parte fdrd prepus sunt ca in addpostul odihnii vasul inimii sale, fdrd nicio primejdie, cu groase odgoane, cu tarifunii si la credincioase locuri sd va lega, unde, necldtit rdmdind, vivor cat de repede, furtund cat de mare si holburd cat de ndprasnd a-l mai urni nu vaputea 326 (ca mai pre lesne teste vdntului o mie de odgoane a rupe si o mie de friar e a smulge decdt sufletului cinstei purtdtoriu din cuvdntul dat a sd intoarce 1442. Ii dam a§adar dreptate lui Nichita Stanescu, care Tl descoperea pe Cantemir ca pe „primul sj eel mai mare poet roman" §i „un mare inaintas. al lui Eminescu, Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia, un mare inaintas. egal cu urmasji sai §i deci mai tulburator"1443. Nu credem ca Nichita s-a lasat dus de valul entuziasmului §i nu a cantarit cu mare seriozitate gravitatea afirmatiilor sale, atunci cand a a§ezat literatura veche pe acelasj piedestal poetic, ba chiar cu o treapta mai sus, fa^a de lirica romaneasca moderna §i de monsjrii ei sacri, intangibili pentru multi, care s-ar feri ca de o erezie de la a face afirmatii de genul celei a lui Nichita Stanescu. Divanul lui Cantemir ne Tnfati§eaza, in mai multe ocazii, aceeasj imagine ca §i Varlaam, a lumii ca o mare pe care omul calatore§te §i se afla permanent in primejdie: §i ca cum cu vasul pre mare, ase in primejdie cu sufletul in trup esti, ca dzice Eclisiiasticul: „Carii vdslesc pre mare povestesc primejdiile ei" gl. 43, sh. 28). §i Apostolul dzice: „Cu cat mai mult suntem in trup, ne instreinam de la Domnul (Corinth, Cartea 2 glav.5, sh. 6) 1444. Intorcandu-ne la subiectul nostru, observam ca din literatura bisericeasca acest topos marin a trecut §i in literatura culta. II Tntalnim in poezia preromantica §i romantica. Paul Cornea remarca prezen^a acestui motiv la o serie de poeti precum Ienachita Vacarescu, Costache Conachi, Nicolae Dimachi, Iancu Vacarescu, Gheorghe Asachi, Zilot Romanul1445. §i tot Paul Cornea observa foarte corect §i faptul ca semnificatiile toposului acvatic din literatura romana nu corespund celor din literatura apuseana. Comentand o poezie a lui Vasile Carlova, Eugen Simion aprecia ca „luntrea batuta de furtuni este o imagine curenta in poezia timpului"1446. in poemul enun^at de criticul nostru, Inserarea, poetul accede din spatiul real, din asta trista vale (echivalent cu „valea plangerii"), paradigma a lumii amenin^ate de Tnnoptare, catre dimensiunea ei surprinsa metaforic ca o mare in furtuna, in care luntrea sufletului omenesc se simte pierduta: Intocmai ca o luntre ce, sloboda, / Nupoate de fur tune a mai gasipamdnt. Intr-un mod asemanator, Grigore Alexandrescu exprima, in poemul Candela, faptul ca „Dumnezeu este limanul ultim, tarmul spre care se indreapta corabierul (...) cand marea 1442 Idem, p. 369-370. 1443 Nichita Stanescu, Cartea de recitire, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, f. a., p. 11, 13. Dimitrie Cantemir, Divanul sau Gdlceava inleleptului cu lumea sau Giudeful sufletului cu trupul, text stabilit, traducerea versiunii grecesti, comentarii si glosar de Virgil Candea, postfa^a si bibliografie de Alexandru Du^u, Ed. Minerva, Bucuresti, 1990, p. 78. 1445 Paul Cornea, Originile romantismului romdnesc, Ed. Cartea romaneasca, Bucuresti, 2008, p. 1 10- 117. Cf. Eugen Simion, Dimineafa poefilor. Eseu despre inceputurile poeziei romdne, postfa^a de Valeriu Cristea, edi^ia a Il-a, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1995, p. 47. 327 este primejdioasa."1447: Voi alerga la Tine in dureri si necazuri, / De oameni si de soartd cdnd voi fi apdsat; / Astfel cordbierul, cdnd marea e-n talazuri, / Aleargd la limanul ce- 77^ 1448 adesea l-a scapat Gheorghe Asachi vorbe§te despre al viefei ocean (in poemele La patrie §i La moartea parintelui meu)1449, iar un alt poet care mizeaza foarte mult pe simbolul marin §i pe feeria acvatica este Bolintineanu, pentru care O mare turburata [e] ca omul pe pamdnt (Elegie) sau Gonip din mar e-n mare, ferice eel ce-atinge / La port cdnd ale viepi amari patimi le-nvinge (Virtutea)1450 . Heliade aprecia §i el, in mod similar, ca, pentru poet, Ti-e viforoasd calea, o mare de talazuri! / §i-ntr-insa ai sd-ntdmpini ispite, piedici mii: / Dar ai de cdlduzd pe Domnul in necazuri, / Ce morpi inviazd si judeca pe vii (La unpoet exilat) 1451. In poemul Pe malul marei (din ciclul Suvenire), Vasile Alecsandri dezvolta, comparativ cu starea sa interioara, sufleteasca, un tablou spectaculos al marii In furtuna, din care remarcam faptul ca elementul peisagistic este valorificat numai ca un corelativ al celui spiritual. In ultimele doua strofe ale poeziei, apare aceeasj imagistica marina, aidoma celei antimiene §i In consonant cu secvenjele poetice despre care am amintit anterior, In care sufletul omenesc este perceput ca o mica luntre plutind pe marea vie^ii: Cu-a sale pdnzi umflate o mica luntrisoara / Pe luciul viu al marei de vdnt se ingdna, / §i sub un cer albastru, ca lebdda usoard, / Azi Un se legdna. // Dar vdntul crunt, deodatd, sufldnd cu vijelie, / Schimba a marei faia in munp ingrozitori; / §i-acum sdrmana luntre pe-ntinderea pustie / Zdrobitd, se zdreste la fulgeri treedtori! 1452 Aceeasj alegorie, receptata Insa sub auspicii mai favorabile ale vietii, se recunoa§te §i In poemul Iahtul (din ciclul Mdrgdritarele) . Acest topos marin apare cu predilectie la Eminescu, unde marea are, de multe ori, acelasj sens alegorie de lume a desertaciunilor, ce „Ineaca" toate idealurile sub valurile ipocriziei §i ale indolen^ei. E de ajuns sa ne reamintim fie §i numai poezia Dintre sute de catarge..., dar o imagine identica Intalnim §i In alte poeme, precum Luceafarul (Cdnd valuri a/la un mormdnt / Rasar in urma valuri), Glossa (Ce e vol, ca valul trece), Scrisoarea I (oamenii cu inima smerita sunt ca spuma nezarita, iar soarta oarba ca si vdntu-n valuri trece peste traiul omenesc), Rime alegorice (Corabia vie pi-mi, grea de gdnduri /De stdnca morpi risipita-n scdnduri, / A vremei valuri o lovesc si-o sfarma / §i se izbesc intr-insa rdnduri- rdnduri), etc., etc. 1447 Idem, p. 94. 1448 Grigore Alexandrescu, Poezii. Proza, Ed. Minerva, Bucurejti, 1985. 1449 GhgQj-ghg Asachi, Opere, ed. critica si prefa^a de N. A. Ursu, vol. I (versuri si teatru), Ed. Minerva, Bucuresti, 1973. 1450 Dimitrie Bolintineanu, Opere III. Poezii, edi^ie ingrijita, note si comentarii de Teodor Vargolici, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982. 1451 1. Heliade Radulescu, Poezii. Proza, Ed. Minerva, Bucuresti, 1977. 1452 Vasile Alecsandri, Poezii, cuvant inainte de Dumitru Micu, Ed. Ion Creanga, Bucuresti, 1985. 328 Exemple mai numeroase vom oferi Tntr-un capitol ulterior, in care vom vorbi despre confluen^a operei eminesciene cu viziunea cosmica a lui Antim §i a traditiei literare romanesji §i bizantine. Eminescu era un admirator al literaturii §i al limbii vechi sj nu e de mirare ca a Tmprumutat teme sj motive binecunoscute in car|ile Bisericii1453. Va geme de patemi / Al marii aspru cant... (Mai am un singur dor): acest vers face analogia dintre cantecul valurilor pe timp de furtuna §i freamatul „marin", patimas. - dar §i necrutator - al lumii, in opozi^ie cu eu voi fi pamdnt / in singuratate-mi. Aceasta analogie dintre marea zbuciumata de valuri §i lumea rascolita de patimi este Insa, In cazul poetilor romani amintiti anterior, una tipic cre§tina §i bizantina, fund mo§tenita din Vechiul Testament. O vom intalni chiar sj la poetii nosjri moderni. §i aici vrem sa facem precizarea, absolut esentiala, ca inclusiv la marii poeti moderni, simboli§ti sau expresionisji, ca Blaga sau Bacovia, acest topos acvatic nu are alte valence decat cele ortodoxe, binecunoscute din literatura noastra veche. Nu intalnim nicaieri in poezia romaneasca celebra tema a evazionismului maritim din literatura occidentals, care a facut cariera mai ales In lirica simbolista §i care, In Apus, venea din traditia iluminista a curiozitatii fata de mirificul §i exotismul terestru al unor coordonate geografice indepartate de Europa. Dimpotriva, in lirica romaneasca, fie ea romantica ori moderna, acest topos este unul simbolic, in mod esenjial, §i nu evazionist-exotic, se dezvolta pe un plan care i§i revendica o legatura cu transcendent §i nu in planul orizontal al geografiei terestre. Daca la Bacovia, spre exemplu, intalnim eel mai adesea motivul potopului, al ploilor diluviene de propor|ii biblice, ata§at de motivul central al claustrarii Intr-un insuportabil mormant sau infern interior, la Blaga, aceeasj tema scripturala a diluviului revine, fara ipostaza ploilor, resim^it ca realitate spirituala interioara, In multe poeme din volumele In marea trecere §i Lauda somnului, in care poetul constata ca Ddinuie ve$nic potopul. / Niciodata nu voi ajunge / s- aduc jertfa subt semnul inalt / al curcubeului...// In mare rdmdne muntele Ararat, / de-a pururifund de ape, /tot mai addnc, /tot mai pier dut / fund de ape. (Pe ape). Marea era §i la Blaga, ca §i la Antim §i in literatura veche, un tablou alternativ la imaginea lumii - dupa cum putem constata chiar din primul volum -, un simbol al ratacirii, al pierzarii §i al neregasirii de sine, spirituale: Eu / stau pe farm §i - sufletul mi-e dus de- acasd. / S-a piedut pe-o cdrdruie-n nesfdr§it §i nu-§i gdse§te / drumul inapoi. (La mare, din volumul Poemele luminii). Insa contemplatia la malul marii presupune atat in^elegerea zadarniciei lumii §i a peregrinarilor epuizante suflete§te, cat §i durerea incertitudinii de a nu 1453 Eminescu adesea cumpara de la anticariate car^i vechi si cunostea cronicile bizantine (conform acestora, spre exemplu, batalia de la Nicopole a avut loc inaintea celei de la Rovine, asa incat nu mai putem vorbi de o „licen^a poetica" in Scrisoarea III ), precum si cuprinsul unor volume omiletice vechi, din care transcria in caietele sale. Ii citise pe Dosoftei si pe Varlaam si chiar se pastreaza un volum din Vieple Sfin(ilor a lui Dosoftei, adnotat de Eminescu, la Biblioteca Universitafii din Iasi, care 1-a cumparat la cererea sa, cf. Dosoftei, Opere, op. cit., p. LXXV, iar despre Varlaam spunea ca, prin el, Duhul Slant a vorbit romaneste, cf. G. Calinescu, Opera lui Mihai Eminescu, Ed. Hyperion, Chisinau, 1993, vol. II, p. 88. A se vedea si vol. I din aceeasi edi^ie, p. 404-412, cu privire la multiplele lecturi ale lui Eminescu din literatura veche. 329 §ti daca poate ajunge la limanul eel lin §i mult dorit in Biserica noastra: 0, voi ajunge, voi ajunge / vreodat' pe malul / acelei man, pe care azi / o stmt, /dar nu o vdd? (Scoica) 1454. In acest ultim poem, Scoica, in opinia Zoei Dumitrescu-Busjalenga, marea este „un simbol de adancimi ale inimii"1455, ceea ce constuie iarasj un semn identitar ortodox mai mult decat evident. Zoe Dumitrescu-Busjalenga - ne reaminte§te Mihai Radulescu - , a discutat in mod comparativ, in studiul sau magistral, Eminescu. Cultura $i creafie, despre prezenja marii sj a elementului acvatic la Eminescu, Blaga, Ion Pillat sau Dan Botta. Pornind de la acest studiu §i de la constatarile pe marginea dezvoltarii temei maritime in opera lui Antim, precum §i de la sesizarea ca, in context diluvian, „el discuta intim §i aproape cald despre izvoare §i jgheaburi, ca un Jaran de la munte"1456, acelasj exeget afirma ca atat Eminescu, cat §i Blaga „pleaca §i de la sat, dar §i din spajiile mari" §i ca „Tntocmai aceasta este concluzia §i pentru Antim Ivireanul" Trebuie sa precizam insa ca formularea antimiana despre ini^ierea potopului o secondeaza pe cea scripturistica (Fac. 7, 11; 8, 2), perspective care propune Tn^elegerea faptului ca lumea este creata de Dumnezeu ca un spatiu intim pentru om, in care el sa se simta familiar cu Tntreaga create iar nu cople§it de imensitatea cosmica. Complexul de inferioritate in fata cosmosului §i a galaxiilor infinite, a Tntinderilor fara sfarsjt, precum este §i marea, e un reflex psihologic uman postum, o trauma dobandita ulterior caderii din Rai, pentru ca Tnainte de aceasta omul se sim^ea §i era superior cosmosului sj stapan al lumii, iar nu „trestie" firava §i tremuratoare; Tnsa, dupa cum observa §i Pascal, chiar §i dupa cadere, omul nu este Tnjosit cu totul, fragilitatea „trestiei" este suplinita de faptul ca e „ganditoare", ca e faptura ra^ionala, dupa chipul lui Dumnezeu. Predicile ortodoxe scot in evidenja tocmai aceasta familiaritate a creatiei, iar Antim, in asemenea momente, cu scop bine precizat, „este rustic sj gospodar"1458. Insa „dincolo de chipul romantic §i de eel rural, Antim Ivireanul ascunde fa^a omului duhovnicesc §i profund traitor"1459. De altfel, acela§i sentiment de familiaritate cu universul, zidit de Dumnezeu in firea §i con§tiinta umana, este eel care Ti determina pe poetii romantici §i pe Eminescu §i, mai tarziu, pe Blaga, sa fie solidari cu natura §i sa nu cunoasca trauma apuseanului in fata infinitului. Peisajele poetilor moderni sunt §i ele tot la fel de alegorice ca §i cele ale lui Antim, in masura faptului in care ele urmaresc reprezentarea unui peisaj §i al unui univers interior, 1454 Lucian Blaga, Opera poetica, cuvant inainte de Eugen Simion, prefa^a de George Gana, edi^ie ingrijita de George Gana §i Dorli Blaga, Ed. Humanitas, Bucurejti, 1995, p. 40, 51, 139. 1455 Zoe Dumitrescu-Bujulenga, Eminescu - cultura si creafie, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1976, p. 57. 1456 Mihai Radulescu, op. cit, p. 28. 1457 Idem, p. 29. 1458 Idem, p. 28. 1459 Idem, p. 30. 330 reliefat de munti, mari, codri sau izvoare, dupa cum ei au considerat ca elementele creatiei pot sa fie purtatoarele de cuvant ale modulatiilor spirituale apartinand interiorului propriu. Privindu-1 pe Antim din punct de vedere strict literar, 1-am putea numi un precursor al limbii §i literaturii noastre moderne, in ceea ce prive§te unele tehnici anticipative §i predilectia pentru anumite teme literare, ce vor avea un puternic ecou in contextul lumii moderne, cat sj sensibilitatea deosebita pentru frumos §i pentru maretie imagistica. Singurele stangacii ale lui Antim tin mai degraba de instabilitatea limbii insesj, de insuficienta ei dezvoltare ca limba culta, la acea vreme, autorul neputand dispune - precum in greaca sau in slavona - de un material lingvistic §lefiiit de un indelungat sj vast exercitiu scriptic. III. 6. 1. 5. Cuvant la Nasterea Domnului sau cascadele poeziei Am ales aceasta predica, Cuvant de inva{atura in 25 ale lunii dechemvrie la Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos 1460, in mod demonstrativ, pentru a ilustra un fapt comun omiliilor antimiene §i anume calitatea lor poetica exceptional*! - remarcata, de altfel, de absolut toti cercetatorii operei sale -, precum §i felul in care se poate compune o omilie printr-o succesiune de tablouri plastice, impregnate de un mare talent vizionar §i poetic, deosebite intre ele compozitional §i - uneori - chiar tematic, dar care converg intr-o unitate pictural-literara plina de maiestrie sj savoare. Aceasta predica este un poem unitar, compus din tablouri care se integreaza in mod fascinant unei viziuni deosebit de complexe §i constituie un mic compendiu al procedeelor literare §i oratorice la care apeleaza Antim In Didahii. Ca atare, putem observa in aceasta omilie o gama foarte variata de tehnici poetice, fiind In foarte mare parte pasibila de versificare. Nu este unica omilie care are aceasta calitate, ci mai degraba am spune ca este un fapt simptomatic pentru liricul Antim - §i cred ca am demonstrat, In parte, acest lucru, apeland la sugestia versificatiei, ori de cate ori ni s-a parut ca un fragment este revelator din punct de vedere poetic. Antim reu§e§te sa uneasca sensul revelator din teologie cu sensul revelator al limbii §i al expresiei poetice, pentru a atinge sensibilitaea ascultatorilor, prin inaltime §i frumusete, prin suplete teologica §i subtilitate literara. El reda logosului filiatia sa in Logos, reconstituind universul limbii dupa universul spirirului, con§tient ca numai un paradis al cuvantului poate vorbi lumii despre Paradisul divin §i despre cunoa§terea paradisiaca a lui. U60Opere,p. 194. 331 Oratorul ecleziastic porne§te, in acest excurs omiletic, de la o tenia extrasa din pericopa evanghelica, §i anume vestea cea buna a na§terii Mantuitorului lumii. Plecand de la prezentarea temei care urmeaza sa fie tratata, Antim formuleaza mai Tntai o introducere cu caracter mai general, urmata de o succinta prezentare a evenimentului na§terii Sale, in raport cu istoria de pana atunci a lumii - mai ales a acelei lumi care II a§tepta. Omilia aceasta este splendida de la un capat la altul. Este una dintre acele predici care pot fi considerate adevarate bijuterii oratorice, in care maiestria, rafinamentul sj subtilitatea autorului seamana cu ale celui ce Tncrusteaza mici diamante in aur, cu o tehnica desavarsjta, §i vom avea in vedere, in continuare, tocmai aceste fragmente diamantine din punct de vedere literar. Anun^ul initial atrage atentia asupra faptului ca urmeaza a se vorbi despre o minune nemaiauzita §i despre o bucurie mare care stinge toata jalea, toata intristaciunea si toata lacrdma de pe fa{a pamdntului - de unde se vede ca expresia „a stinge jalea" este destul de veche, dar §i ca mitropolitul era foarte intim cu limba romana. Urmeaza o alegorica precizare asupra omiliei ce va urma, privita ca un „ospat sufletesc", tema alegorica prezenta §i in alte predici, dar care aici imbraca un ve§mant metaforic de o mare frumusete: A§ pohti insa aceste cuvinte sa le intinz ca o masd desfdtatd inaintea dragostei voastre si sa va fac un ospaf sufletesc, dupd putin{a, puind in loc de bucate, cu multe feliuri de bunatap drese, cuvdntul eel ce bund vestire si, in loc de bautura veselitoare, sa dreg in paharul preainleleptelor capetelor voastre cuvdntul eel de mare bucurie, pentru care lucru cerem putere de la Hristos, Carele inlelepfeste pre cei neinvafap, ca sa ne lumineze mintea si sa ne dea ajutor ca saputem indulci cu ospaful vorbelor inimile si auzurile celor ce vor ospata sufleteste 1462. Asupra acestui fragment de o subtilitate inimitabila, vom zabovi insa Intr-un alt capitol, cand vom detalia conceptia lui Antim despre rolul omiliei, a§a cum reiese din Didahii. Dupa acest fragment cu rol de captatio benevolentiae, autorul revine la tema sa, pentru a demonstra - intr-un evident sens ascendent al predicii -, ceea ce a afirmat: noutatea absoluta a minunii na§terii Domnului. Antim porne§te insa aceasta demonstratie in sens invers: de la firescul acestui eveniment - datorat persoanei care Se na§tea, in acord cu Care, inclusiv na§terea nu putea fi decat, In mod natural, minunata - catre sensul ei supranatural, din perspectiva umanitatii. Expunerea primului motiv pentru care este minunata aceasta na§tere, Ii prilejuie§te lui Antim un adevarat mic poem in proza, a carei concizie este insa invers proportionala cu intensitatea emotionala a expresiei: „§i au nascut pe Fiiul sau Cel Intdi Nascut si L-au infasat pre Ddnsul si L-au pus in iasle, pentru ca nu avea ei loc in casa. " Ca ce iaste mai minunat decat a zacea in iasle Domnul tuturor? §i nufu Lui alt loc in lume? Ce iaste mai minunat decat o marire ca aceasta, sa fie aruncat la locul dobitoacelor? §i pentru caci vad ingerii pre 1461 Ibidem. 1462 Ibidem. 332 Domnul ceriurilor, aruncat in gunoae, cdntd: mdrire lui Dumnezeu, Celui din ndlfime 1463. Este evident ca dramatismul pronunjat al acestui tablou deriva din antiteza §i din sensul interogatiilor retorice, o antiteza pe care autorul o subliniaza, accentuand Tnsa latura sa luminoasa, pogorarea Tntregii mare^ii dumnezeiesji in „gunoaele" lumii. Bucuria na§terii Pruncului divin Tnnobileaza crea^ia §i stralumineaza Tntunericul egoist al existen^ei pamantene, iar „aruncarea" Lui la „locul dobitoacelor" de catre indiferen^a umana, nu face decat sa mareasca lumina acestei na§teri minunate vegheate de Tngeri. Pe de alta parte, procedeele retorice §i antiteza Tndeplinesc rolul de a chintesen^ia un subiect moral, a carui desfa§urare autorul nu o dore§te in acest moment. Alte motive pentru care este minunata na§terea Sa sunt prezentate, Tntr-un mod caracteristic pentru Antim, printr-un fragment in care predomina repetitiile §i enumerable cu tonalitati incantatorii, rostite ca o psalmodie, continutul frazelor fiind profund teologic, dar inserat Tntr-o haina poetico-retorica policroma: Cd am cdstigat astdzi pre Judecdtoriul ceriului §i al pdmdntului, carele surpdnd zapisul rdutdplor noastre, S-au milostivit de au rupt §i legdturile. Cd^tigat-am astdzi, pre Domnul, carele jugul eel vechiu al robiei noastre, de pe grumazii nostri fdrdmdndu-l, intristdciunea lumii au veselit-o, cu slobozirea cea vecinicd. Cdstigat-am pre Impdratul eel bland carele, in toatd lumea cdlcdnd cu pasii dreptdpi ceresti, tirdniia vrdjmasului celui rdpsitoriu au sfdrdmat-o. Astdzi au strdlucit noul Adam, carele nu iaste lacuitoriu, ci Domn si Stdpdn Raiului, pre carele frumosepa pomului celui oprit nu-L va insdla, sarpele nu-L va vicleni, muiarea nu-L va amdgi. Astdzi au rdsdrit lumina intru intuneric. Astdzi, pre Acela de carele sa tulbura ceriul si ceriul ceriurilor, avdndu-L lumea, ■ it " ■ 1464 nestnnd L-au castigat Aceasta partiturd, Tncarcata de expresii metaforice, in tradi^ia imnelor ortodoxe, sj care ar putea constitui foarte bine un tropar - sau mai multe - intr-o slujba bisericeasca (§i exista nenumarate asemenea piese cantabile in Didahii), nu este decat inceputul, introducerea la ceea ce va fi cu adevarat relatarea propriu-zisa a na§terii, substanja predicii, pentru care auditoriul cre§tin este pregatit indelung, fiind mai intai introdus in atmosfera propice evenimentului relatat, cat §i in tainele unei teologii profunde. Publicul este educat din punct de vedere emotional §i intelectual-duhovnice§te pentru ca receptarea sa sa fie optima. Inainte de a ajunge la momentul propriu-zis al na§terii Domnului, Antim a§terne ragazul a cateva minute de acalmie cugetatoare, timp in care enumera cateva dintre cele mai mari minuni din Vechiul Testament, de pana la venirea Sa, pentru ca ascultatorii sai sa aiba un termen de comparatie §i sa reflecteze la absoluta noutate a intruparii §i a na§terii Fiului lui Dumnezeu pe pamant. 1463 Idem, p. 195. 1464 Ibidem. 333 Dar nici macar aceasta enumerate - care ar fi putut sa fie foarte simpla - nu este deloc lipsita de conotatii metaforice, fiind presarata cu epitete §i personificari ce atesta obi§nuin{a ierarhului de a nu lasa niciun colti§or din gradina sa omiletica sa fie lipsit chiar sj de cateva flori ale figurilor de stil, spre delectarea celor avizi de miresmele cuvintelor §i de sensurile lor profunde, fara ca autorul sa exagereze vreodata cu ornamenta^a stilistica sau sa dea sentimentul satura^iei sau al disproporjiei prin abuz de procedee retorico-stilistice. Adancirea in interpretarea teologica face ca senza^ia de satietate stilistica sa se dilueze pana la a disparea Tntr-un apetit perpetuu renascut pentru ecloziunea unor noi sensuri ale cuvintelor. Zice deci Antim: Vazut-au Sfinfii, strdmosii nostri, minuni mart si jura de numur; ca Marea Rosie, desjucundu-se in doao le-au facut cale; focul, ca un stdlp lumindndu-le noaptea, le-au slujit, norul, de ursifa si de zaduful zilii i-au umbrit [a se observa nu numai ritmul, dar §i rima, chiar §i aleatorie, a propozi^iilor - n.n.]; ceriul, brand mgereascd le-au dat; piatra cea vdrtoasd, pdhar dulce li-au deschis; Iordanul, curgerile sale cele repede, spre fugd li-au tntors; zidurile cele tari ale vrdjmasilor, de glasul trdmbilelor au cazut; soarele, pre ceriu zabovind cu calatoriia, au mdrit zioa pentru izbdnda 1465 De remarcat ca toate aceste minuni amintite de autor au avut loc Tntr-o perioada de timp compacta, Tntr-un spatiu istoric aparte, care se refera la iesjrea din Egipt a poporului ales, sub conducerea Sf. Moise, la peregrinarea sa prin pustie §i, in sfarsjt, la ajungerea in Jara Fagaduin^ei a evreilor Tndrumati de Sf. Isus Navi. Nu cred ca este Tntamplatoare aceasta selec^ie realizata de mitropolit, pentru con§tiinta cresjina: ea pregate§te venirea lui Mesia, prin aceste simboluri veterotestamentare care au prefa^at, in mod tainic, destinul noului popor ales, eel cre§tin - Tntrucat cre§tinii sunt noul Israil si norodul eel ales a lui Dumnezeu 1466 Minunile de mai sus sunt simboluri mistice mesianice, anun^and Na§terea Domnului §i mantuirea oamenilor. Am avea multe de spus, daca am dori sa detaliem, caci nici nu am intrat bine in ha^ul acestei vaste simbolistici, neexplicitata aproape niciodata definitiv de catre autor - subinjelegandu-se ca publicul cre§tin §tie foarte bine despre ce este vorba. O ultima afirmatie - care nu are totusj, puterea de a prevesti revarsarea de entuziasm §i poezie ce va urma - pune capat acestor lungi fragmente pregatitoare, dupa care Antim ne va introduce brusc in contemporaneitatea evenimentului divin. Astfel, mitropolitul avertizeaza, mai Intai, ca nici limba omeneascd 1467, nici ingerii, carii vestesc noao astazi 1468, nu pot da marturie cum se cuvine despre aceasta na§tere, §i de aceea se va intrece pe sine in a fi cat mai expresiv, pentru a putea surprinde macar o icoana palida din acea maretie. 1465 Idem, p. 195-196. 1466 Idem, p. 208. 1467 Idem, p. 196. 1468 Ibidem. 334 Introducerea in atmosfera Craciunului se face Tntr-un mod varlaamian, Tntr-unul dintre pu^inele fragmente narative din didahiile lui Antim: Esit-au - zice porunca de la chesariul Avgust, sa se scrie toata lumea, adeca fiestecine numele sdu, la mosiia sa si la locul nasterii sale, sa si-l spue. Drept aceia, dinpricina acestii porunci, s-au suit si Iosifdin Galilea, din cetatea Nazaretului, la Iudea, in cetatea lui David, care sa chiama Vithleem (pentru ca era el din casa si din mosiia lui David), sa se scrie, cu Mariia cea logodita lui, muiare, fund grea 1469. §i din acest mic fragment se poate observa ca Antim ar fi putut fi un bun povestitor, caci limba romana se a§terne docil sub pana lui sj sub forma nara^iunii, dar probabil ca firea lui impetuoasa sj poetica 1-a Tnclinat adesea spre rostirea in cascade, spre eliberarea unor zagazuri nebanuite, la acea data, ale limbii romane, nemaipunand la socoteala pretenjiile artei oratorice. Unul dintre cercetatorii care s-au aplecat asupra operei lui Antim cu atenjie, Mihai Radulescu, sesiza ca primele informatii despre na§terea Domnului sunt date in termenii simpli §i expeditivi ai unui recensamant sau, „ca-ntr-un roman de Stendhal, nume §i Tnregistrari seci de stare civila"1470, tactica literara care Tnsa ni-1 reveleaza pe „scriitorul Antim"1471. Motivul pentru care autorul a recurs la acest pasaj narativ este a§adar mult mai subtil, pentru ca face trecerea spre o atmosfera cu totul speciala, pe care o surprinde cu desavarsjta arta. Aceasta atmosfera a nativita^ii este plina in acela§i timp de candoare §i de Tn^elepciune supraomeneasca, de pace §i de entuziasm, este coplesjta de o lumina milostiva, o lumina ca o lacrima care se revarsa ca sa Tmbrati§eze Tntreg pamantul. Din cuvintele lui Antim se resimte pana la noi tremurul sfiiciunii lui de a privi spre un asemenea tablou dumnezeiesc - pe care n-am ezitat sa-1 transformam in versuri, pentru a observa mai bine minunatele sale valence poetice -, a carei prima secvenja conserva acelasj ton narativ, dar recurge la sonoritati lirice evidente: Ca era pre la miezul ernii, cdnd pamantul si apele sunt inghe^ate de ger si de vdnturile cele red; si Fecioara tdndrd si rusinoasd, care nici din casa nu era obicinuitd a esi, si, fiind aproape de a naste, pur cede pre o cale grea si cu anevoe ca aceasta. §i, apropiindu-sd de Vithleem, doard s-arfi gasit vreo casa cuvioasa, ca sa nasca Fecioara aceasta intr-insa, iara insusi Iubitoriul de saracie, Domnul, 1469 Ibidem. 1470 Mihai Radulescu, op. cit„ p. \\ 1471 Ibidem. 335 aupohtit intr-o cosare smeritd, ca sa Se nasca. Si era noapte, care noapte era mat luminatd decdt soarele, intru care au rdsdrit Soarele Dreptdp. Insd eu mat bine voiu numi zioa aceia afi noapte intru care omul eel dintdi, Adam, aupohtit afi asemenea lui Dumnezeu. Si noaptea aceasta, intru care au strdlucit Lumina cea cer eased in lume, Noul Adam, o voiu numi zio. Iar Sfdnta Fecioard astepta, cu mare pohtd, ceasul acela intru care, pre Dumnezeu ca un Prune sd-L ia in brajele sale si cu mdinile sale sd-L cuprinzd si cu Idfele sale sd-L apiece, fiind, drept aceia, toate intru liniste si intru tdcere. Fdcdndu-si noaptea calea sajumdtate, esit-au aici, in lumina aceasta a noastrd, ca un Mire din cdmara Sa; esit-au, zic, nddejdea tuturor vecilor, bucuriia Ingerilor, mdntuirea neamurilor, scularea celor morfi, izvorul milii, rdddcina viepi. Esit-au Cuvdntul Tatdlui, cu Trupul imbrdcat, din trupul Fecioarei; esit-au gol, pentru ca sa ne imbrace pre noi, sdrac, ca sa ne imbogafeascd, smerit ca sa ne inalfe la ceriu, ca un Prune, ca sa nefaedpre noi desdvdrsit 336 si sa ne dea noao bucuriia cea vecinica. (...) Precum cdldura soarelui trage aburul de pe pdmdnt, in sus si de acolo sdpogoard roao si face pdmdntul de rodeste si sa veseleste, asa si preacuratul sdngele Fecioarei, cuputeria Sfdntului Duh, far ' de nicio samdnfa de barbat, zemislindu-se, s-aujdcut, trupul Domnului Hristos, Carele esind la lumina, ca Cela ce iaste Lumina cea adevdratd, minunat-au veselit tot neamul omenesc; si ndscdndu-L, L-aufdcut maifrumos decdt arfifost infrumuselat cu totfeliul de bunata}. Ca El iaste izvorul bunataplor. Far ' de nicio stricdciune afecioriei sale si far ' de nicio simpre de durere au stralucit in lume acest Sfdnt Prune 1472. Se poate cu u§urin{a observa demersul lui Antim. Intai T§i pregate§te auditoriul pentru a fi martor la cea mai mare minune a lumii Tntamplata vreodata, sau cum spune, Tntr-o alta predica, singurul lucru intai supt soare (nou), care nu s-au maifdeut, nici sa va mai face 1473 ', introducandu-§i publicul in acea atmosfera de a§teptare pe care, mai mult sau mai pu^in con§tient, o traia Intreaga lume, dar pe care mai ales Cea care urma sa II nasca pe Hristos, Prea Curata Fecioara, o sim^ea intens. De remarcat ca autorul tine sa fie cunoscute §i unele amanunte calendaristice §i anume ca Mantuitorul S-a nascut „pre la miezul ernii" §i atunci cand noaptea T§i facuse „calea sa jumatate". In iarna lumii §i In noaptea ei, mai mult, atunci cand e iarna mai grea §i noaptea mai adanca, Se na§te Cel ce este Lumina lumii §i Soarele ei plin de caldura iubirii dumnezeiesji. Dumnezeu Se na§te la mijlocul iernii §i la mijlocul noptii, atunci cand frigul §i Intunericul sunt aprige §i mai ales, cand umanitatea este amoitita §i ingreunata de somn cu totul, ca sugestie pentru consjiinta umanitatii, pentru conditia ei spiriruala. Nu §tim cum era clima in Iudeea la acea vreme, dar Antim recurge la detalii pe care ascultatorii sai le recunosc cu siguranja, ca facand parte din ambian^a vie^ii lor, afirmand ca l412Opere,p. 196-197. 1473 Idem, p. 30. (Eccl. 1,9.) 337 „pamantul §i apele sunt Tnghejate de ger §i de vanturile cele reci" - Tnghetul sugerandu-ne iarasj paralizia duhovniceasca - iar Domnul Se na§te Tntr-o „co§are[1474] smerita". Pentru romanii care poate nu vor fi §tiind cum arata un staul pauper improvizat Tntr-o pe§tera, mitropolitul lor a gasit acest echivalent, „co§are smerita", descriind, in acelasj timp, sj un peisaj foarte familiar lor. Despre iernile reci §i geroase care se abateau peste {ara noastra a dat marturie §i Varlaam, Tntr-o secvenja cu evidente virtuti estetice, care este citata In aproape toate istoriile literaturii: Cumu-s iarna viscole si vdnturi reci si vremi geroase, de carile se ingreuiaza oamenii si sunt suparap in vremea iernei, iar daca vine primdvara ei se usureaza de acelea de toate si se veselesc, caci c-au trecut iarna cu gerul si s-au ivit primdvara cu caldul si cu seninul, asa si in vremea de demult au fast viscole si vdnturi de scdrbe si de dosazi pre oameni ca si intr-o vreme de iarna 1475. Daca Varlaam a excelat ca povestitor, Antim este liric §i poetic Tntr-un mod covarsjtor. Facand observatii deosebit de pertinente asupra virtutilor depeisagist ale lui Antim, termen care nu este solicitat in acceptiunea sa moderna, Mihai Radulescu vede in iarna descrisa de Antim un peisaj interior §i simbolic, fara legatura cu adevarata clima a iernilor din Tara Sfanta: „Iarna, a§a cum o descrie, o §tie an dupa an, din tinerete, din sange. Este o iarna interioara, neschimbata, stihie dezlanjuita de temerile omului in a§teptarea anotimpului alb. (...) In acest miez de iarna au loc doua calatorii cu caracter neobi§nuit: calatoria Fecioarei §i a lui Iosif, condusj dupa cum Domnul au pohtit, deci o calatorie mistica iar alta cosmica: facdndu-si noaptea calea sajumatate. Tema caldtoriei, exprimata mai mult sau mai pu^in direct, o vom Tntalni frecvent. lata o mai precisa Tmbinare a termenului clar cu o alta notiune duhovniceasca, dar sj cu aluzii la anotimp: calatoriia sfdntului post ^1476\ Este interesant ca iarna era iarna mai sus, in masura in care pregatea primavara na§terii minunate. Anotimpul pe care Tl sim^im aici nu este nici iarna, nici primavara, nici vara, nici toamna. Este anotimpul a§teptarii, al Tngenuncherii, al pocain^ei"1477. Despre faptul ca Antim are abilitati de peisagist este un lucru evident §i pe care 1-am dovedit deja §i Tntr-un moment anterior al acestei lucrari, cand am vorbit despre tabloul marii. Peisajele sale Tnsa nu sunt statice, pur plastice, expozitive, simple pasteluri §i nici nu transmit o elementara Tncantare sau Tnfiorare in fata naturii. Dimpotriva, peisajul antimian este simbolic §i alegoric, a§a cum am vazut ca sunt §i portretele sale. Iarna antimiana este 1474 Co§ar, cojare (pop.) = ingraditura de nuiele pentru adapostul vitelor, cailor §i al oilor; staul; (...) locuin^a ciobaneasca primitiva; casa proasta, fara ferestre, bordei, cf. ***DAR (Dic(ionar de arhaisme §i regionalisme), alcatuit de Gh. Bulgar si Gh. Constantinescu-Dobridor, Ed. Saeculum vizual, Bucuresti, 2002, p. 118. 1475 Varlaam, op. cit., p. 30. 1476 Opere, p. 36. 1477 Mihai Radulescu, op. cit., p. 17 si 19. 338 una interioara, dupa cum §i furtunile maritime erau expresia unui intempestiv conflict interior cu raul §i cu moartea adusa de pacat. Trebuie Tnsa sa facem observatia ca, pentru scriitorii din vechime, metafora era prin excelen^a simbolica, iar anotimpurile, in special iarna §i primavara, au avut Tntotdeauna conotatii psihologice §i duhovnice§ti profunde, iar in acest sens am oferit deja un exemplu din Varlaam §i putem adauga un altul de la Miron Costin: Ce cum floarea si pomefii si toatd verdeaja pdmdntului stau ovilite de brumd cddzutd peste vreme, si apoi, dupa Una cdldura soarelui, vinu iard la hirea si lafrdmse^ele sale cele impiedecate de rdceala brumei, asea si Iar a, dupa greutdple ce era la Radul-vodd (...), au venitu far a zdbavd fara la hirea sa, si pdnd la anul s-au implutu de tot bivsugul si s-au implut de oameni 1478. Miron Costin recurge la metafora desprimavararii tot in sens alegoric. Admiratia fa^a de frumusetea naturii este una reala, la to^i scriitorii no§tri vechi, dar aflata in subsidiar, pentru ca de la aceasta admiratie §i lauda adusa cosmosului, ei urea spre lauda adusa Creatorului. Nu exista, aprecia Eugen Negrici, in literatura noastra veche „formulari canonice puse exclusiv in slujba frumosului artistic".1479 Paradigma anotimpurilor (la fel ca §i dinamismul alternantei zi-noapte) este utilizata in mod alegoric adesea, fund sugestiva in a ilustra evolutia, mai ales in plan interior, a omului. Intorcandu-ne la tabloul na§terii, atmosfera a§teptarii este foarte serena, iar nerabdarea care parca plute§te in aer, nu impieteaza cu nimic asupra calmita^ii care domne§te in aceasta noapte aparte. Cosmosul cinste§te pe Creatorul sau prin tacere, printr-o pace adanca, „fiind. . . toate intru lini§te §i intru tacere". Cuvdntul necuvdntdtor care este lumea ira^ionala - aXoyoc Aoyoc, cum 11 numea Origen - tace in fata Logosului creator §i II prime§te pe Dumnezeu-Cuvantul in tacere. Dumnezeu Se smere§te §i Cuvantul tace facandu-Se Om §i venind ca pre un jdrtdvnic pre pdmdnt 148°, fiind Mielul lui Dumnezeu, carele rddicd pdcatul lumii 1481, de aceea §i crea^ia Sa, universul intreg, tace primindu-L. Dumnezeu-Cuvantul vine pe pamant ca un Prune, ca cineva care inca nu cuvanteaza, nu acuza, pogorandu-Se ca tacere, ca pace deplina, ca mila §i iubire, fiind „Cuvanrul Lui [al lui Dumnezeu] ie§it din tacere, Care in toate a bineplacut Celui ce L-a trimis"1482, iar cosmosul se transforms intr-o tacere ganditoare, intr-o „com-patimire" cu Cel ce a luat firea omeneasca din Fecioara §i patime§te na§tere ca om. 1478 Miron Costin, Opere, vol. I op. cit, p. 71-72. Prof. univ. dr. Eugen Negrici, Abordarea literaturii vechi, in vol. Lucrarile Simpozionului: Prefuitori ai arhivelor $i ctitori de biblioteci $i muzee (consacrat implinirii a 285 de ani de la moartea tragica a Mitropolitului farii Romdne$ti Antim Ivireanul [1716-2001]), coordonator: Conf. univ. dr. Adina Berciu- Draghicescu, Universitatea din Bucuresti, Credis-2002, p. 15. 1480 Opere, p. 30. 1481 Idem, p. 67. 1482 Sfantul Ignatie al Antiohiei, Epistola catre magnezieni, in col. PSB, vol. I, traducere, note si indici de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1979, p. 167. 339 Acatistul Bobotezei vorbeste despre tacere si la Epifanie: Sfantul loan Botezatorul „a tacut in fata Ta, cand ai venit la Iordan, deoarece Tu Insuti i-ai spus: Daca vorbesti eel or nelegiuiti si celor pacatosi, boteaza-ma repede, in tacere. Nu se cuvine ca gura omului sa graiasca cu glas despre Cel ce a venit, Cuvantul lui Dumnezeu, si despre taina ce s-a savarsit, pentru ca Ingerii lui Dumnezeu cu frica I-au stat Tnainte si toata faptura s-a cutremurat" (Condacul al 6-lea). Dosoftei descrie lumea a§teptand-§i Domnul §i Creatorul in tacere, Tnaintea Judecatii Sale: §i Tu, Doamne, de demult T-ai dat cuvantul / Ca esti Domnul ce-a sa giudece pamdntul. / Cu tacere toata lumea std de-asteapta 1483. Personificand noaptea, care T§i merge drumul sau, sj, dupa ce §i-a facut „calea sa jumatate", s-a vazut „mai luminata decat soarele, Tntru care au rasarit Soarele Dreptatii", Antim personifica, de fapt, un univers Tntreg, o lume, lumea in totalitatea sa, cuprinsa de Tntuneric §i luminata de na§terea lui Hristos. Noaptea aceasta nu mai este un fenomen calendaristic obi§nuit, pentru ca se transforma Tntr-un timp atipic, dar §i Tntr-un simbol al umanitatii care §i-a parcurs jumatate din istorie, adica acea perioada cuprinsa Tntre caderea Protoparintilor §i venirea lui Mesia, in Tnghet spiritual §i in Tntuneric moral §i teologic, necunoscand pe Dumnezeul eel adevarat. Acesta iese in intampinarea omului ca sa restaureze lumea in sensul §i in starea ei primordiala de lumina: „e§it-au aici, in lumina aceasta a noastra". Expresia lui Antim o regasim §i In poemul epopeic neterminat Mihaida, al lui Ion Heliade Radulescu, Tntr-un tablou poetic care are afinitati sensibile cu atmosfera nativitatii din omilia antimiana: Isi tmplinise noaptea pe jumatate cursul / §i pare cdfdcuse o pauzd solemnd. / Iar somnul invar tise aureea sa vargd / §i adormise-ntreaga natura restatuta. / Tacerea pretutindeni domnea in maiestate / §i luna eraplina de toata stralucirea-i 1484. Dar §i la Dimitrie Bolintineanu: Se-nal(a lunaplina, e noaptea jumatate {Cleopatra si Cezar); §i noaptea prefumata ce-n raze straluceste / Isi face jumatate al ei cursfericit (La Elord)1485. §i Antim spune nu numai atat, ci §i ca Dumnezeu a „ie§it" - adica S-a aratat, S-a facut vazut, nu mai e „Deus otiosus", „Deus absconditus", Dumnezeu necunoscut - „ca un Mire din camara Sa", dezvaluindu-Se In ipostaza de Mire, pentru o umanitate epuizata §i dezamagita de erosuri contradictorii §i de eresuri iluzorii. Prima ipostaza pe care o invedereaza autorul, este deci, cea de Mire. Lumea - cosmosul Tntreg - II a§tepta ca pe Cuvantul sau Creator, Maica Fecioara II a§tepta ca pe Fiul lui Dumnezeu §i Fiul sau, iar Hristos vine catre to^i ca un Mire, §i nu numai ca un Mire, ci §i ca Unul care iese „din camara Sa", ca un indragostit, ca Unul care este numai iubire - caci dragostea iaste singur Dumnezeu 1486. 1483 Dosoftei, Opere 1 (versuri), op. cit., p. 171. 1484 j f|ejja(je Radulescu, Poezii. Proza, op. cit., p. 113. 1485 Dimitrie Bolintineanu, Opere III. Poezii, op. cit., p. 1 18 si 167. Opere, p. 39. Cf. I In. 4, 16: Dumnezeu este iubire. 340 Antim spune ca Dumnezeu-Cuvantul este Cel ce iese „ca un Mire din camara Sa", ceea ce constituie o parafraza la Ps. 18, 5, 7: „Tn soare §i-a pus loca§ul Sau; §i El e ca un Mire ce iese din camara Sa. (...) §i nu este cine sa se ascunda de caldura Lui". Aceste versete au un evident sens eshatologic, pe langa eel soteriologic, dar Antim le interpreteaza §i cu privire la na§terea Domnului, facand legatura dintre prima §i a doua venire a lui Hristos. De§i Se arata acum ca un Prune, El este Mirele care va veni la sfar§itul lumii, in slava mare, in slava camarii de nunta, care este Impara^ia Sa. Aceasta slava nu o vad la na§terea Lui oamenii adormiti in noaptea lumii, dar o percep Tngerii (§i o fac cunoscuta celor care stau treji, pastorilor). Dumnezeu vine ca un Mire deoarece aceasta lume e mireasa Lui - cum talmace§te in alte predici Antim -, iubita Lui logodnicd [pe care] o rdscumpdra si o curdpia pre ddnsa cu scdldarea neprefuitului Sdu sdnge si foarte frumoasd, far ' de nicio hula sau intindciune ofdcea 1487. Despre faptul ca nunta are sens eshatologic pomene§te insusj autorul Tntr-o alta interpretare, in care afirma ca: A patra [numire a Mantuitorului] sa chiamd veselie, ca asa zice Ioann la Apocalipsis, in 19 capete: „Sd ne bucurdm si sa ne veselim si sa dam mdrire Lui, ca au venit nunta Mielului (adecd a lui Hristos) si muiarea Lui s-au gdtit spre Sine " (adecd Beserica)um. De aceea intrupandu-Se Hristos, „e§it-au aici, in lumina aceasta a noastra, ca un Mire din camara Sa". In lumina palida care este lumea, Mirele ei vine iesjnd din lumina camarii Sale ve§nice, din camara slavei Sale, „e§ind la lumina ca Cela ce iaste Lumina cea adevarata". Exista numeroase versete in Vechiul Testament care vorbesc in mod tainic despre na§terea lui Hristos §i, fara doar §i poate, adancul teolog Antim le cuno§tea, dar el se opre§te aici in mod semnificativ asupra unui loc prefigurat de catre Apocalipsa sj II interpreteaza in sensul nativita^ii. Banuim ca Antim precizeaza In primul rand ca Pruncul este Mirele ceresc, chiar mai inainte de a spune ca este Cuvantul Tatalui, pentru a arata ca El este Inceputul §i Sfar§itul: Cel ce S-a nascut din Fecioara in iesle este Mirele, Care va veni §i la sfarsjtul lumii, Cel care a fost la inceputul lumii Dumnezeu Cuvantul, Care a creat lumea prin cuvant. Intre „Mire" §i „Cuvantul Tatalui" se afla §i alte numiri ale Sale, ca „nadejdea tuturor vecilor, bucuriia Ingerilor, mantuirea neamurilor, scularea celor mor^i, izvorul milii, radacina vietii", acestea referindu-se la El ca Dumnezeu din vesjiicie §i Mantuitor al lumii. In aceste pasaje ierarhul-artist a imbinat cu talent §i intr-un mod foarte inspirat, oratoria, naratiunea, descrierea §i poezia ca stare interioara, ca dispozijie lirica intrinseca. „Mijesc In didahiile Ivireanului §i muguri narativi (...), Insa firul epic, subtiat §i lasat In umbra de spectacolul ideii §i de mizanscena oratoriei, se fluidifica sub arcanele unui lirism alegoric, somptuos §i cu vana de dramatism. Amprenta de naturalete, cu turnura oralitatii, dar §i un rafmament al simplitatii, coexista cu perioadele incarcate in tropi.."1489. 1487 Idem, p. 14. 1488 Idem, p. 127. 1489 Florin Faifer, loc. cit., p. 238. 341 Repetitiile §i enumerable au rol melodic, ele urmarind sa instaureze, prin ritmicitate §i senzajie psalmodica, o atmosfera spirituals de rugaciune §i contemplate, pe fondul unei lini§ti universale, al unei paci cosmice dominante. In aceasta lini§te contemplative „izbucne§te" Lumina, dar, in mod paradoxal, fara zgomot, fara a provoca stupefac^ie in ordinea lumii, ci cu multa delicateje sj discrete. Antim alege sa puna in evident doua dogme esen^iale cu privire la acest eveniment, §i anume cea a chenozei Fiului lui Dumnezeu §i cea a na§terii Sale din Fecioara, prin doua tehnici diferite §i anume: prima prin antiteza, iar a doua prin alegorie. Antiteza este dubla: pe de-o parte Tntre modul in care Dumnezeu prefera a Se revela lumii, in contradictie cu a§teptarile luciferice ale imagina^iei umane, iar pe de alta parte, aceasta antiteza subliniaza contrastul intre firea umana decazuta §i cea restaurata prin intruparea Sa: „esjt-au gol, pentru ca sa ne imbrace pe noi, sarac, ca sa ne imboga^easca, smerit, ca sa ne inalje la ceriu, ca un Prune, ca sa ne faca pe noi desavar§it. In ceea ce prive§te alegoria - sau comparatia alegorica - prin care autorul explica na§terea Mantuitorului din Fecioara §i de la Duhul Sfant, aceasta este plina de candoare §i de sfiala evlavioasa iar comparatia cu felul in care se formeaza §i se pogoara roua pe pamant, precum §i selectia acestor elemente diafane §i ginga§e ca „aburul" sau „roua", sunt menite sa sugereze inefabilul absolut al acestui fapt, pentru care ii este interzis min^ii sa depa§easca distan^a unei alegorii suave, valurind ca o catapeteasma taina cea mai presus de fire sj dumnezeiasca a Inomenirii, a na§terii Domnului. In continuarea predicii, autorul pune accentul pe minunea na§terii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara §i pe relajia Maicii Domnului cu Fiul Sau, Cela ce iaste inceputul r ■ ■ ■ " 1490 jecioriei §i intru tot curat Sfanta Fecioara na§te intr-un mod cu totul diferit de restul femeilor, pentru ca na§te fara dureri, fapt care Ii prilejuie§te lui Antim o noua talcuire printr-o compara^ie alegorica: Obicei iaste, in multe parfi, ca tot cela ce ar aduce roada noao de vdnzare iaste iertat de toatd datoria vamii lui. Drept aceia, vrednic lucru aufost safie si Sfanta Fecioara mdntuita de toatd vama datoriei nasterii sale, ca numai ia singurd au adus lumii roada noao. Ca toate muerile cdte au nascut in lume au adus roduri vechi, zemislite in tina pacatului celui strdmosesc [o metafora plina de sensuri §i reverbera^ii adanci - n.n.]; iar Acesta pre carele L-au nascut Sfanta Fecioara cu adevarat iaste roada noao, ca iaste om zemislit din Duhul Sfant si nu numai om singur, ce si Dumnezeu 1491. Na§terea fara de dureri §i pazirea fecioriei Nascatoarei de Dumnezeu nu sunt explicate, in mod intamplator, prin imbracarea lor cu acest ve§mant alegorico-teologic. Autorul predicii II nume§te pe Hristos „Noul Adam", dar §i „roada noao", pentru ca El este Arhetipul adevarat al lui Adam, cat §i adevaratul pom al vietii, „radacina vietii", cum zice Antim, Hristosul euharistic fiind considerat, In traditia Bisericii, ca antidotul acelui rod vechi din care au mancat Protoparintii §i au introdus In lume durerea suferintei, a degradarii §i a l490Opere,p. 198. 1491 Ibidem. 342 mortii. De aceea, faptul ca s-a ivit in lume aceastd roadd frumoasd 1492 este insert de absen^a durerii §i a stricaciunii, fund Tnceputul vindecarii pentru Tntreaga lume. Ar mai fi de precizat aici, ca in limba mai veche decat cea a lui Antim, in limba lui Varlaam, de exemplu, „rod" era un term en sinonim cu „neam, generate, urmasj". Acesta din urma afirma, In predica la Na§terea Domnului, ca Hristos S-a Intrupat ca sa scoafd tot rodul omenesc din toatd rdutatea care agonisisd sie pentru neascultarea sa 1493. In virtutea sensului etimologic §i teologic al termenului „rod", intentionalitatea lui Antim se lumineaza §i mai mult, caci e neindoielnic ca acesta cuno§tea §i sensul mai vechi al acestui cuvant, care pentru noi nu are aceleasj conotatii ca pentru mitropolit §i contemporanii sai. Bucuria cea mai mare a na§terii Sale a trait-o, fara Indoiala, Maica Domnului, iar autorul predicii nu trece cu usjarinta peste acest lucru, ci descrie fericirea ei nespusa In scene Incarcate de gingasie §i tandrete: cine vaputea spune cu ce dragoste si cu ce fried impreund va fi cuprins pre Acest Fiiu al sou, ca fiind plind de credin^d II cunostea pre Acesta a fi Dumnezeu si-L cunostea afi si Fiiul sou; sa cunostea pre sine afi si mumd si slujnicd. Drept aceia, ca o mumd cu dragoste II cuprindea si-L sdruta si ca o slujnicd, capre un Dumnezeu Inalt abiia cu preacuratele mdinile sale cuteza a-L apipdi. (...) Drept aceia Preain{eleapta Fecioard, cu fried si cu dragoste, impreund cu multe lacrdmi, carele le scotea dragostea cea multd ce avea cdtrd Cela ce sa ndscuse dintru ddnsa, uda trupul Preasfdntului Cocon; si ludndu-L, cu scute ce L-au injdsat si cu brafele L-a cuprins si /a/e fecioresti ddndu-I in gurd, cu lapte curat L-au addpat 1494. Antim da dovada ca nu se Impiedica de pudoare cand are certitudinea ca vorbe§te despre sentimentele cele mai inocente §i mai pure care au existat vreodata. Astfel de descrieri sunt rare §i de obicei predicile pastreaza sobrietatea asupra acestui subiect, Insa autorul se lasa coplesjt de duiosje §i de sensibilitatea unei astfel de scene, avand Insa grija ca sa nu cada In derizoriu §i nici Intr-un umanism care sa degradeze sj sa simplifice In mod nepermis taina acestei na§teri suprafire§ti a Domnului. In orice caz, aceasta exemplificare a candorii §i a iubirii maternale este aproape unica pana In perioada moderna a literaturii. Putin mai devreme vorbeam de cuvdntul necuvdntdtor care este universul §i care tace In fata Cuvantului intrupat. Antim revine la aceasta relate dintre Dumnezeu §i lumea creata de El, vrand sa evidentieze, printr-o noua antiteza - procedeu predilect In predicile sale -, de lungi dimensiuni, maretia Celui nascut In iesle. Vom poetiza din nou aceste fragmente pentru a obiectiva calitatile lor poetice incontestabile: Ca Pruncul Acesta, carele sa vdrguleste in iasle, de ne vom rddica ochii credinpi noastre II vom cunoaste fdcdnd tunete sifulgere in nori si pre cer umbletul stele lor rdnduind, 1492 Ibidem. 1493 Varlaam, op. cit, p. 402. 1494C^ere,p. 198-199. 343 soarele si luna de raze impldndu-le si miscarea ceriului indreptdnd si toatd greimea lumii Acest Prune injdsat o cdrmuiaste. Cine iaste Ace la asa mic si asa mare, asa smerit si asa malt, cat in iasle zdcdnd, in ceriu cu glasuri ingeresti sd mar este? Cd ce iaste mai mic si mai smerit decdt a sd naste in iasle, care loc nu iaste al oamenilor, ci al dobitoacelor? Si ce iaste mai mare si mai inalt decdt tot intru aceastas nastere, pdmdntul cu mare lumind a strdluci si muliimea ostilor ceresti a cdnta si cetele Ingerilor a sd veseli cdntdnd: „Mdrire lui Dumnezeu intru cei de sus "? §i umpldnd vdzduhul de glasuri dulci si mdngdioase, cdnd, de la inceputul lumii, s-au mai auzit, la nasterea vreunui om, glasuri si cdntdri ingeresti? (...) Cd S-au ndscut noao, Cel ce Luis era; dat iaste, drept aceia, din Dumnezeire si ndscut din Fecioard. Ndscut iaste Cel ce simte apusul; dat iaste Cela ce n-are inceput; ndscut iaste Cel ce iaste mai tdnar decdt mulp; dat iaste decdt Carele nu iase nici Pdrintele mai vechiu; ndscut iaste Cel ca va sd moard; dat iaste Acela dintru Carele via{a sd naste si asa, Cel ce era, dat iaste si Cel ce nu era S-au ndscut. Acela stdpdneste, iar Acesta sd smereste 1495. In aceste trei fragmente este limpede cum antiteza T§i schimba traseul §i este uimitor felul in care autorul construie§te pe e§afodajul acesta antinomic structuri logico-arhitectonice diferite una de alta, care se dezvolta, in acelasj timp, una din cealalta, fara ca sa lase 1495 Idem, p. 199-200. 344 impresia ca exista vreo fisura sau discrepant oarecare intre ele. Ceea ce le une§te este dialectica ce are ca telos interpelarea continua a ratiunii umane, pentru ca aceasta sa se lase convinsa de minunea care depa§e§te limitele incredibilului (ne)acceptat de mintea umana: De nu pop crede, omule, cu slabiciunea ta, cum ca S-au nascut Dumnezeu din muiare, cunoaste ca S-au nascut din Fecioara... 1496. Cele trei fragmente de text citate mai sus urmaresc na§terea Domnului sub aspectul dublei antiteze, in raport cu universul, cu oamenii §i cu ideea umana de miraculos, pe care o surclaseaza definitiv: Dumnezeu Se na§te ca Prune dar conduce cosmosul, ca §i Creatorul sau, este om dar Se slave§te de catre Tngeri, este Dumnezeu mai Tnainte de veci §i om nascut din Fecioara, Care „simte apusul" (splendida expresie!) sj moare rastignit. Intruparea Fiului lui Dumnezeu nu a produs nicio confuzie, nu numai in randul fiintelor spirituale, al Tngerilor, dar nici in ce prive§te universul national. Firea eel or necuvantatoare §i-a recunoscut in continuare Ziditorul §i s-a Tnchinat Lui, chiar daca dumnezeirea era ascunsa in omenire 1497 §i Cuvantul Tatalui era „cu trup Tmbracat". Purtatoare de cuvant - daca putem spune a§a - a firii irationale, a fost o stea noao, care marturiseste lumii nasterea Domnului 1498, singura care „a cuvantat", a vestit marele eveniment, in tacerea care a cuprins pamantul. Antim II vede pe Dumnezeu ca pe Cel ce proniaza necontenit creatia Sa. Verbele la gerunziu - din primul fragment citat anterior - sugereaza acest lucru. El este in acela§i timp Prune sj, „Tnfa§at" in iesle, „carmuia§te" lumea Tntreaga. Desigur, putem interpreta acele gerunzii („facand", „randuind", „Tmpland", „Tndreptand") §i ca pe un timp primordial, ca pe un moment incipient al creatiei, in care Dumnezeu-Cuvantul a facut toate lucrurile acestui univers, moment spre care ierarhul Tndeamna a se Tndrepta contemplativ „ochii credin^ii" §i a privi Tnceputurile lumii, inprincipio. Caci Antim cugeta, „urcand cu duhul catre Tnceputuri"1499. Dar Acela§i Cuvant care a creat lumea o sj proniaza §i tocmai acest lucru Tl afirma Antim, in conformitate cu tradi^ia patristica: „E1 [Hristos Dumnezeu] a dat crea^iunii podoaba randuielii §i armoniei intre toate, unind cele contrare intre ele §i infaptuind din toate podoaba unei unice armonii. Acesta, fund Puterea §i Injelepciunea lui Dumnezeu, invarte§te cerul §i a atarnat pamantul nesprijinit pe nimic decat pe voia Lui. Iluminate de El, soarele lumineaza pamantul, iar luna are lumina ei masurata. Datorita Lui, apa atarna peste nori §i ploile se revarsa pe pamant, marea e tinuta intre margini §i pamantul se impodobe§te cu verdeata §i cu 1496 Idem, p. 199. 1497 Idem, p. 131. 1498 Idem, p. 200. De fapt, in numele universului necugetator, a vorbit tot un Inger, Sf. Arhanghel Gavriil, care, in tradi^ia Bisericii, s-a aratat in chip de stea si i-a condus pe magi la Betleem. Antim cunostea - nici nu se putea altfel - aceasta tradi^ie, pentru ca in predica la Boboteaza face urmatoarea afirma^ie: acolo (la nasterea Sa - n.n.) au aratat steaoa pe Hristos, cum ca S-au nascut, aici marturiseste Tatal din ceriu pre Cel ce sa boteaza... (...) Acolo Ingerul cel mare Gavriil slujiia cu cucerie, iar aicea ingerul si Inainte Mergatoriul Ioann slujaste taina. Cf. Idem, p. 64. 1499Mihai Radulescu, op. cit., p. 22. 345 roduri de tot felul. (...) Caci prin consimtirea §i prin puterile Cuvantului dumnezeiesc §i parintesc, Care toate le randuie§te §i le carmuie§te, cerul se Tnvarte§te, stelele se mi§ca, soarele lumineaza, luna se rote§te, aerul e luminat de soare, eterul se Tncalze§te §i vanturile sufla"1500. Dumnezeu a creat lumea de o frumusete inconfundabila, imprimand in ea o amprenta personala, pe cea a frumusetii §i desavarsjrii Sale, motiv pentru care Antim are mereu apetenja spre personificarea elementelor cosmice, dupa cum, in acest caz personifica a§trii ceresji, vorbind despre „umbletul stelelor" in univers sau despre „Tmplerea" de raze a soarelui §i a lunii, cu un rafmament poetic comparabil cu eel eminescian. §i ierarhul acesta este, de multe ori, un romantic incurabil, un Tndragostit de frumusetea crea^iei, ca exprimare sensibila a frumusetii divine. Exprimarile sale metaforice nu contravin expunerii dogmatice §i patristice, ci dimpotriva, sunt In acord cu ea. Intruparea Cuvantului Inseamna Inceputul restaurarii §i al re-crearii Intregii lumi, iar Antim atrage atenjia asupra acestui fapt, punand in evident stralucirea creatiei, straluminata de fulgere §i incununata de lumina impletita din raze a asjxilor cere§ti, dupa cum a Impodobit-o Cel ce „zace" sau se „vargule§te" in iesle, inca de la inceputul lumii. Putem considera ca „tunete §i fulgere in nori" este semnul atotputerniciei Sale, dar credem ca poate fi §i un simbol pentru revelatie, pentru ca Cel pe Care norii slavei II ascund, este auzit §i vazut, ca om, ca Prune. Odinioara, In Vechiul Testament, cand Dumnezeu S-a pogorat pe muntele Sinai §i a vorbit cu Sf Moise, dandu-i cele zece porunci, atunci „erau tunete §i fulgere §i nor des pe Muntele Sinai" (Ie§. 19, 16) - se poate ca mitropolitul a avut In vedere acest verset - §i poporul evreu nu s-a putut apropia de munte. Dar acum Dumnezeu S-a apropiat El Insusj de oameni, fiindca Acestap Dumnezeu, precum iaste injrico^at §i groaznic, a§a iaste de bland §i de smerit 1501. Antim nu a metaforizat In mod aleatoriu despre facerea tunetelor §i a fulgerelor In nori sau despre oranduirea ierarhiilor stelare In univers, despre umbletul asjrilor sau despre umplerea de raze a soarelui §i a lunii. Maretia crea^ei §i cu precadere a cerului - catre care indica mai mult autorul - este o revelatie naturala a lui Dumnezeu, care o precede pe cea supranaturala. In revelatia supranaturala, In intruparea Sa, se descopera §i mai mult, se potenjeaza in mod covar§itor revelatia naturala. Antim afirma ca, la na§terea Domnului, pamantul straluce§te „cu mare lumina" - In a doua secvenja din fragmentele citate anterior -, iar ingerii canta „umpland vazduhul de glasuri dulci §i mangaioase", inconjurand ieslea, „care loc nu iaste al oamenilor, ci al dobitoacelor". Noaptea se transforma in lumina, iar tacerea dinaintea na§terii Sale in cantec. Ieslea devine o „gura de rai", un col{ de lumina nemaivazut. Frumusetea paradisiaca a tabloului este, de buna seama, impresionanta, nu prin abundenja a detaliilor, ci prin sustinerea cu 1500 Sfantul Atanasie cel Mare, Scrieri, op. cit., p. 76-77, 80-81. l50lOpere,p. 106. 346 maiestrie a antitezei, cat §i prin metafore §i epitete fermecatoare (,,pamantul cu mare lumina a straluci", „glasuri dulci §i mangaioase" - e impresionanta mireasma eminesciana, din perspective poetica, a scrisului antimian), care Tntaresc imaginea sj atmosfera de ansamblu a unui pamant transfigurat sau a carui transfigurare eshatologica este anunjata §i prefigurata de acest eveniment unic din istoria umanitatii. Dorul pe care Tl manifesto Antim pentru transfigurarea universale se observa, de altfel in mod limpede, din dragostea lui pentru natura, a carei frumusete o pune in valoare ca nimeni altul in istoria literaturii noastre vechi, ca indicare a acelei frumuseti indescriptibile, care va domni la sfarsjtul veacurilor. In mod imperceptibil pentru simturile trupe§ti acest pamant se transforma Tntr-o mare de lumina, fund vizitat de „multimea o§tilor cere§ti" §i de „cetele Tngerilor. . . cantand", lumea redescoperindu-§i voca^ia primordiala de a fi lumina §i armonie, aflandu-se brusc acoperita de o mare de cantari, a carei simfonie nu s-a auzit niciodata „de lainceputul lumii". Lumea acesta, nefiind locul Tngerilor, se vede reconfigurata, pentru ca in ea Se na§te Dumnezeu-Cuvantul §i se pogoara Tngerii ca sa-L preaslaveasca. Intreg pamdntul s-au sfinpt cdndau nascut trupe§te inpe§tera 1502. Pe§tera, ca simbol al pamantului afundat in Tntuneric - dar §i al mormantului §i al iadului - ca loc de exil pentru om1503, pe care Platon o socotea temni^a in care lumina nu poate patrunde §i in care Hermes Trismegistrul credea ca niciodata nu se va cobori vreun zeu, devine loc al na§terii Soarelui Dreptdpi. „Dar grota avea o dubla semnificatie la cei vechi. Loc intunecos, in interiorul pamantului, grota e adapost de fiare (vizuina), sau dobitoace (staul). Cuvintele latine spelaeum, specus si spelunca sunt din radicalul §i familia gr. spelaion, iar rom. spelunca In sensul peiorativ vine, prin fr. spelonque tot din latina (locul gunoaielor, cum zice Antim - n.n.). Este "pe§tera talharilor" cu care asemana Hristos templul pangarit de negutatori, citand din Ieremia 7, 10: "Casa Mea, casa de rugaciuni se va chema, iar voi o aji facut pre dansa pe§tera talharilor" (Matei 21, 13). (...). Intr-adevar, de la na§tere pana la moarte §i inviere, trecerea pe pamant a Logosului intrupat s-a petrecut intre doua pe§teri: cea dinBetleem si cea din Ierusalim (mormantul -n.n.). (...) Dar in simbolismul antic, pe care Parintii II cuno§teau §i-l foloseau, pe§tera este deopotriva lumea. Plotin spunea : "Pe§tera [lui Platon] ca §i grota lui Empedocle semnifica, imi pare, lumea noastra, in care mersul spre in^elegere este pentru suflet eliberarea de legaturile lui §i urcu§ul In afara pe§terii". 1502 Idem, p. 68. 1503 Dimitrie Cantemir, pornind de la Scriptura, o numejte pe^tera de talhari: „Sa §tii bine ca pentru lume zice Ieremia (7, 11): Oare casa mea este pestera de talhari? Intr-adevar, talhari sunt socotite faptele lumii: si lumea, gazda a acestor talhari", cf. Divanul, op. cit., p. 284. 347 La fel Arhiepiscopul Teofilact interpreteaza na§terea in pe§tera §i a§ezarea lui Hristos in iesle ca pilda a smereniei Fiului, dar §i ca Tnchipuire a faptului "ca a venit in lumea aceasta ce este loc al nostru, [pentru ca] ieslea este lumea""1504. Pe Dumnezeu, Care S-a nascut in ea, sa cuvine sd-L mdrim... pentru bucuriia cea mare ce au vdrsat peste tot pamantul 1505. Revarsarea aceasta de lumina, de cantare §i de bucurie, care acopera pamantul, Tl face sa semene iarasj cu aspectul sau initial, din Tnceputurile lumii - cand era acoperit de ape -, ceea ce sugereaza, din nou, ca este un moment de rena§tere spirituals pentru Intreaga fire §i de redescoperire a profilului sau primordial. Trebuie sa remarcam §i o minunata expresie metaforica, pe care a utilizat-o Antim, atunci cand, dorind sa afirme dubla natura a lui Hristos, locuirea dumnezeirii §i a firii umane Intr-un singur ipostas, a afirmat ca El, ca om Care S-a nascut, este „Cela ce simte apusul", adica moartea. Metafora aceasta face o evidenta aluzie la faptul ca Hristos, Soarele Dreptatii, a opus In mormant, a gustat moartea. Predica se Incheie cu o rugaciune, nu Inainte Insa ca Antim sa interpreteze darurile magilor, in mod simbolic, ca fund cele trei virtuti teologice: credinja, nadejdea §i dragostea: in locul aurului, sd-I aducem credinfa dreaptd, ca unui Impdrat ce iaste al ceriului si al pdmdntului si al tuturor addncurilor; in locul tdmdei sd-I aducem dragoste curatd, ca unui Dumnezeu vecinic; si in loc de zmirnd sd-Ii aducem nddejdia cea bund, ca El iaste toatd nddejdia lumii 1506. Este lesne de observat ca mitropolitul este adeptul unor incursiuni hermeneutice profunde §i al unor interpretari care, de cele mai multe ori, imbraca ele Insele un ve§mant poetic mai degraba criptic pentru o con§tiinta moderna, secularizata. El nu Incurajeaza niciodata povestirile largi, fara ecou teologic hermeneutic, nici chiar atunci cand tema zilei i-ar permite ample digresiuni narative, ci face sa alterneze discursul teologic explicit cu interpretarea poetico-alegorica §i - ca in cazul de fata - cu mici pasaje ilustrand o naratiune incipienta, motivatie mai degraba pentru un declic liric. In aceasta predica - dar §i In general, In Didahii -, nici discursul teologic §i nici povestirea nu sunt lipsite de valence §i conotatii poetice remarcabile, pretext pentru o hermeneutica scripturistica impresionanta, dupa cum In alte omilii, complexitatea figurilor de stil constituia o trambulina pentru soluponarea metaforica a altor alegorii §i simboluri. Autorul !§i concepe omilia aceasta ca succesiune a mai multe tipuri de poezie, trecand cu eleganja de \apoemul ritmat §i uneori chiar rimat, In care un rol foarte mare II au repetitiile, enumeratiile §i paralelismul sintactic, la firaza cadenjata §i care are un ritm interior §i o cezura interioara, logica, de la naraflunea liricd, la tabloul liric §i la o panoramare poetica a spatiului, de la alegoria poetic-contemplativa \apoemul mistico-teologic, ajungand, de la pasajele cu accente imnologice din debut la psalmodia rugaciunii finale. Acad. Virgil Candea, Despre Condacul Na$terii Domnuului, http://www. crestinismortodox.ro/Acad_Virgil_Candea Despre_Condacul_Nasterii_Domnului-l.html. 1505 Opere, p. 200. 1506 Idem, p. 201. 348 Categoriile acestea cunosc variatii §i intersectari dintre cele mai originale, in randul celorlalte didahii, precum §i alternari consecutive in cadrul aceluiasj discurs. „Didahiile lui Antim Ivireanul au (...) o remarcabila poliritmie, un joe neprevazut al cadenjelor. Avem In vedere nu numai variatia ritmica de la o predica la alta, ci, lucru cu adevarat izbitor, §i pe aceea din interiorul unei singure predici"1507. Rugaciunea finala este o Tntoarcere a atentiei predicatorului catre publicul sau, care a fost destinatarul acestei alocutiuni omiletice. Suntem convinsa ca Antim putea fi cu adevarat hipnotizant pentru ascultatorii sai sj ca for^a lui, de a-i transpune Tntr-un plan spiritual al vietii, la un nivel mai putin accesibil omului obi§nuit, era fascinanta. Autorul nostru este un predicator care §tie, in mod corect, ca obiectul adresarii sale nu este numai intelectul sau ca nu vizeaza numai latura afectiv-emotiva a personalitatii umane, ci el Tncearca - §i reu§e§te - permanent sa-§i echilibreze discursul pentru a nu solicita rationalitatea in dauna afectivitatii §i nici invers. „Momentele de beatitudine ale revelatiei, de apoteoza mistica, ambitusul sublimitatii imnice §i sunetul elegiac, acutele interogatii („Tntrebaciuni") retorice §i apostrofele Tnvolburate se intercaleaza cu paragrafele analitice, cu buchetul lor de noime §i de Tnvataminte"1508. De multe ori, putem spune, ne-a fost greu sa discernem Tntre fragmentele prozaice §i cele poetice - daca ne este permisa aceasta dihotomie -, deoarece autorul Tmbraca aproape toata omilia Tntr-un lirism subsidiar §i rezistent, ce constituie „armura" nevazuta Tmpotriva cuvantului banal, inexpresiv, Tmpotriva aplatizarii mesajului evanghelic, a carui „contemporaneitate" percutanta cere sa fie reflectata In datele unui limbaj actualizat §i revelator §i care este, nu in ultimul rand, poetic. Dimpotriva, expresivitatea poetica reprezinta, in plan lingvistico-oratoric, un mod de reprezentare concreta §i corecta a acestui mesaj, al carui relief §i inaltime mistica este neaparat sa fie autentic proportionate in fa^a publicului cre§tin. Alternan^a Tntre secvenjele poetice §i cele mai putin infuzate de lirism, confera impresia de autenticitate §i echilibru. Autorul §tie ca pastrarea unei singure tonality a discursului ar deveni, inevitabil, pedanta, oricat de grav ar fi mesajul, iar receptarea acestuia ar fi corupta, la intensitatea §i valoarea soteriologica pe care predicatorul este obligat sa o aduca la cuno§tinta publicului. Aceasta este Insa o discutie la care vom mai reveni. Intre toate virtutile literare ale lui Antim, lirismul a fost evidentiat de toti exegetii §i admirat cu prisosin^a, Intrucat for^a poetica a excursurilor sale este unica in literatura romana veche. Impresionat de aceasta, Gabriel §trempel vorbea de „poemul in proza al primei sale cuvantari"1509 - cea de la Intronizarea Intru mitropolit -, de „un adevarat nou imn Acatist"1510 In prima predica la Adormirea Maicii Domnului, considerand ca „toate didahiile 1507 Eugen Negrici, Antim Ivireanul... , op. cit., p. 32. 1508 Florin Faifer, loc. cit., p. 238. 1509 Antim Ivireanul, op. cit., p. 172. 1510 Idem, p. 177. 349 la sarbatorile Precistii sunt pline de o poezie sfanta cu totul speciala §i atent conceputa"1511, de faptul ca a doua didahie la Craciun este „un poem Tnchinat maririi lui Hristos §i Fecioarei Maria, de un rar patetism"1512. De asemenea, considera ca nu am putea gasi „Tn elocinta romaneasca veche o pagina mai desavarsjt Tnchegata ca cea din a doua predica la Nasterea Domnului"1513 ', precum §i de faptul ca, in general, „Antim ne uime§te prin Insusjrea limbii romane In toate nuanjele ei §i prin folosirea acestei limbi in redarea celor mai alese imagini pe care un poet al acelor vremi le-ar fi putut trai"1514, daruind literaturii noastre „nenumarate pagini de poezie, adevarate poeme in proza"1515. §i, conchide el: Didahiile sunt „o opera de Inal^ator lirism"1516. Subscriind cu toata inima acestor afirmatii - §i nu numai acestora, ci §i altora, asemanatoare, pe care le-au facut to^i cercetatorii anteriori ai operei antimiene -, am incercat sa le demonstram cu prisosin^a, prin reconfigurarea sub forma unor versuri libere, a unor texte intinse din didahiile sale, pentru a putea observa cu u^urin^a pecetea poetica a§ezata, intr-o masura covar§itoare, asupra acestei opere. Demersul nostru nu este singular, nici revolutionar. A apelat la acelasj procedeu Eugen Negrici, dar §i Nichita Stanescu, ultimul poetizdnd in acelasj mod mai multe pasaje din Cantemir §i Neculce §i afirmand explicit §i implicit ca istoria poeziei romane§ti ii cuprinde §i pe „marii poeti dinafara prozodiei"1517 §i ca de multe ori exista poezii care contin mai putin lirism decat alte opere In proza §i care fac dovada unor efuziuni lirice fulminante. 1511 Idem, p. 201. 1512 Idem, p. 176. 1513 Idem, p. 200. 1514 Idem, p. 199. 1515 Idem, p. 202. 1516 Idem, p. 198. 1517 Nichita Stanescu, Cartea de recitire, op. cit., p. 1 1-12 s. u. 350 III. 6. 1. 6. Lumea ca lumina si podoaba. Tabloul cosmic Motto: „Apoi a fost adusa-n fiin^a, pentru cei muritori, lumea cea muritoare, Cand trebuia sa ia fiin^a podoaba stelelor §i crainicul lui Dumnezeu §i prin podoaba §i prin marire §i palatul chipului dumnezeiesc"1518. „Lumea este o opera de arta, pusa Tnaintea tuturor spre a fi privita §i contemplata"1519. Cand un mare poet sau un mare scriitor T§i gande§te opera, „el o face din punctul de vedere al unei concept despre lume"1520, considera, pe drept cuvant, Tudor Vianu. Pentru a putea Tnjelege mai bine principiile oratorice §i scriitoricesji ale lui Antim Ivireanul, trebuie sa cautam mai Tntai sa cunoa§tem modul in care el privea lumea. Motivul pentru care ne oprim asupra conceptiei sale despre univers este atat pentru a studia viziunea sa cosmologica, cat §i pentru a ne apleca asupra unor fragmente literare care abunda in alegorii §i metafore §i care ne releva un stilist desavarsjt. Faptul de a-1 integra pe Antim in randul ierarhilor scriitori, extragand de aici concluzia finala asupra principiilor sale estetico-literare §i teologico-filosofice, fara o cercetare acrivica a textelor, pentru a urmari liniile de for^a ale operei sale, Tnseamna o privire oarecum superflua §i care se poate dovedi irelevanta pentru a scoate la lumina unele aspecte ale didahiilor. Consideram ca nu este inutil a ne apropia §i a Tncerca sa studiem perspectivele cugetarii antimiene, care ne pot dezvalui temele principale, subiectele de mare important ale gandirii sale, asupra carora insista §i revine cu abnegate, constituind coloana vertebrala a predicilor. Vom Tncepe prin a detalia - sprijinindu-ne pe texte - sensul creatiei universale la Antim. Autorul nostru scrie, Tntr-un pasaj pe care 1-am putea considera un mic poem creationist: Dumnezeu tnsa, carele numai cu un cuvant au facut §i au zidit toate lucrurile cele vdzute §i nevdzute, poate cu adevarat, cu a Lui preaputernicie, sa facd stele mai luminoase decdt acestea ce strdlucesc pre ceriu si lund mai iscusitd decdt aceasta ce ne povdpiiaste noaptea si soare mai strdlucitoriu si mai luminat decdt acesta, carele stinge cu lumina lui toate celialalte lumini si ceriuri mai mari si mai largi in rotocolime si pasdri mai 1518 Din poemul Despre lume, in Opere dogmatice ale Sfantului Grigorie de Nazianz, traducere din limba greaca, studii §i note de Pr. Dr. Gheorghe Tilea, Ed. Herald, Bucurejti, 2002, p. 150. Sfantul Vasile eel Mare, Omilii la Hexaemeron. Omilii la Psalmi. Omilii si cuvdntari, col. PSB, vol. 17, traducere, introducere, note §i indici de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucure^ti, 1986, p. 78. 1519 1520 Tudor Vianu, Studii de st lis tied, edi^ie ingrijita cu studiu introductiv §i note de Sorin Alexandrescu, Ed. Didactica §i pedagogica, Bucure^ti, 1968, p. 377. 351 cu dulce glasuri si flori mai cu multe mirosuri si copaci mai nalfi si mai roditori si vdnturi mai sdndtoase si vazduhuri mai de folos si hiara mai multe la numdr si mai de multe feliuri si mai multe lumi decdt aceasta ce lacuim poate sa zideascd in marime si in mestersug mai minunate... 1521. Comentand, am putea spune ca acest pasaj emana impresia de armonie, de echilibru impresionant al universului, care, prin Tntelepciunea zidirii sale, arata pe Ziditor. Universul este smerit, oricat ne-ar parea noua de „infinit", este limitat in „rotocolimea" lui, este supus Creatorului sau. Soarele sj luna nu sunt „personaje" personificate la Tntamplare, ci amandoi a§trii sunt lumini care ne pova^uiesc la Lumina, care ne Invaja sa iubim lumina dumnezeiasca: lumina mai presus de orice lumina - spre aceasta ne Indeamna soarele, „carele stinge cu lumina lui toate celialalte lumini" -, lumina care ne lumineaza calea atunci cand ne ratacim in noaptea pacatului - spre aceasta ne invaja luna „ce ne povatuia§te noaptea". Aceasta talcuire ne-o lamure§te, de fapt, tot Antim, intr-o alta predica, la Sf. Ap. Petru §i Pavel, unde afirma ca soarele lumineaza zioa, ca iaste si semnul darului, adica al celor drepti, iar luna lumineaza noaptea, ca iaste semnul pacatului 1522, adica al celor care au nevoie de lumina povatuirii. Dumnezeu ne-a facut un mare dar: o lume, un univers frumos, care parca ne vegheaza, ne privegheaza. Aceasta este o idee predominanta la Antim: soarele, luna, stelele, ne vegheaza, ca ni§te „ochi materiali" ai lui Dumnezeu, pururea deschisj asupra noastra. A^intind spre noi acesji ochi de foe, El ne lasa sa In^elegem ca ne prive§te totdeauna §i ne poarta de grija. Dumnezeu fiind tot ochiu 1523, a facut luminatorii cere§ti spre a ne aduce aminte ca El Insu§i este Lumina sj Ochi Atoatevazator. E o Inva^atura deosebita a lui Antim, despre Pronia cereasca, pe care o mai intalnim §i In cazania la Sfantul Nicolae: Asa au vorbit sfdntul, apoi, pe urma, dupa ce au ascuns soarele toate razele lui si s-au stins de tot lumina zilei intre intunerecul noppi si cand ceriul, de osteneala, aufost inchis spre somn to{ ochii lui, atdta cat nici luna nu priveghiia, niciuna din stelele cele mai mici avea deschise tdmplele lor cele de argint, atunce, ca cand ar fi fast nufdedtor de bine, ci ca un hoi, alearga cu mare grabd la acea sdracd de casd, si aruncdnd in launtru (...) mulfi galbeni, au gonit cu aceasta sdrdciia si tot rdul si tot cugetul necuvios si au mdntuit fecioria celor 3 fecioare din cursele diavolului 1524; dar §i In predica la Sf. Ap. Petru §i Pavel, unde Sf. Pavel este asemanat cu luna, despre care Antim spune ca: Multe feliuri de vrednicii, stdpdniri si puteri dau filosofii sa aibd luna. §i intdi zic cum ca luna iaste podoaba nopfii, asdmdndtoare soarelui si stdpdna mdrii 1525. Aceasta ultima personificare ne aduce aminte de Eminescu. 1521 Opere,p. 19. 1522 Idem, p. 63. 1523 Idem, p. 92. 1524 Idem, p. 52. 1525 Idem, p. 59. 352 Contempland lumea astfel, „Antim va Tmbraca in poezie soarele §i luna cu aproape doua sute de ani Tnaintea marilor nosjri poeti."1526, dar o face cu un scop anume. El descopera frumusetea ingenua a universului, splendoarea lui, care provoaca o anamneza, o rememorare a frumusetii Paradisului, pentru ca este in consonant cu starea de spirit a omului, caci este un cosmos ganditor §i o natura protectoare, a§a cum am vazut in predica la Sfantul Nicolae. Dupa cum natura, mediul ambiant, nu era niciodata ostila Protoparintilor In Eden, ci le era supusa - conform referatului Genezei -, la fel §i pe Sf Nicolae II ajuta asjrii ceresji, care I§i ascund lumina lor, pentru a trece cu vederea fapta Sfantului, caruia Ii repugnau laudele. De§i aceasta lume este cea „cazuta", depreciata prin pacatul uman, ea §i-a pastrat o parte din caracterul originar, paradisiac. In fragmentele citate mai sus nu se poate sa nu observam „caracterul priveghetor" al cerului ce, „de osteneala, au inchis spre somn tot ochii lui", cu care, se subintelege, ne prive§te de obicei, cu mii de ochi aprinsj; al lunii ce „ne povatuia§te noaptea", ne privegheaza, fiind „podoaba noptii" §i „stapana marii", a marii vie^ii noastre Inviforate, Intr- o atitudine In acelasj timp maiestoasa §i afectuoasa; al stelelor, care nu I§i mai deschid „tamplele lor cele de argint", spre a nu mai vedea §i a nu mai „cugeta" fapta cea buna a Sfantului, deoarece el nu vroia sa fie cunoscuta. Trebuie sa remarcam „tamplele cele de argint" ca fiind o metafora care ne trimite cu gandul la puritatea §i nevinova^ia creatiei, cat §i la un Indemn subln^eles al lui Antim care se Indreapta catre oameni, sugerandu-le a avea „tample" sau minte „de argint", ganduri curate, Inalte §i pretioase, sau, altfel spus, a-§i regasi inocen^a primordiala. Ochii sunt tdmplele cu care contemplam lumea. (De altfel, romanescul tdmpla [= iconostas, catapeteasma] §i a contempla provin din acelasj izvor etimologic, din templum, Insemnand templu, bisericd) Cerul cu catapeteasma de argint a stelelor sale reprezinta o imagine simbolica a Imparatiei celei ve§nice, In care stralucesc stelele ganditoare §i pururea veghetoare ale sfintilor. Soarele Insu§i stinge cu lumina lui celelalte lumini sau I§i ascunde razele sale, el fiind lumina care cuprinde In bratele sale tot pamantul §i vede pretutindeni. Vom observa §i mai clar aceste semnificatii putin mai departe. Universul intreg este un templu, plin de faclii ganditoare, o biserica a slavirii lui Dumnezeu. §i nu este astfel Biserica, cea spirituala? Vom arata detaliat pe parcurs ca acesta este modul In care o percepe Antim. Observam ca, pentru Antim, soarele, luna §i stelele erau ochii ganditori ai cerului, ochii lui ostenrfi de priveghere, atintiti peste pamant §i mare, §i care, chiar „stelele cele mai mici", deschid cugetarii „tamplele lor cele de argint". E o contemplatie adanca, pe care ne-o Incifreaza In metafore, ierarhul-poet, sau, mai degraba, ne-o descifreaza, aratandu-ne tainele creatiei. Dumnezeu ne-a daruit un univers rational, dupa Chipul Cuvantului care 1-a creat §i care este Insasj Intelepciunea §i Ratiunea. 1526 Gabriel §trempel, op. cit., p. 203. 353 „Caci... privind la cer §i vazand podoaba oranduirii lui §i lumina stelelor, ne gandim la Cuvantul care le-a randuit"1527. Un univers a carui esenta, de§i alterata de caderea Protoparintilor nosjri, pastreaza din plin frumusetea originara §i prin evocarea caruia Antim vrea sa ne trezeasca nostalgia, dupa Raiul zidit pentru om. Fmmusetea §i rationalitatea universului evoca pe Creatorul sau §i ele sunt reflexe ale frumusetii luminii dumnezeiesji. Antim are predilectie pentru personificarea asjxilor, a „luminatorilor cere§ti", pentru ca el gande§te lumea ca pe o create a Luminii, a lui Dumnezeu Cuvantul care este Lumina lumii (In. 1, 9; 8, 12). Facand o paralela Tntre iconografia rastignirii in care apar soarele sj luna, sj viziunea antimiana asupra celor doi a§tri, Mihai Radulescu realiza o observatie extrem de pertinenta asupra faptului ca lumina lunii este, de fapt, tot lumina soarelui, dar reflectata1528. Luna este, prin urmare, un simbol al prezenjei nesesizabile a soarelui in noapte, §i deci al prezenjei lui Dumnezeu in lume, prezenja reflectata de „lumina" lunii, adica de frumusetea cosmica. De asemenea, dupa cum soarele se reflecta noaptea in luna, a§a se reflecta lumina lui Dumnezeu in oglinda Sfintilor Sai, care lumineaza apoi in lume §i in noaptea necredin^ei omene§ti. Aceasta lume, daca nu este Tnduhovnicita, atunci nu este decat un trup aproape inert, o materie goala §i moarta, „netocmita", ce nu are viaja in sine, daca nu prime§te viata de la razele harului dumnezeiesc, a§a dupa cum luna nu are lumina proprie. Iconografia bizantina confine aceasta conceptie, iar Antim exceleaza in a o Tncripta in metafore astrale, siderale, Tntrucat metafora este icoana scriitorului. „Daca noi putem cunoa§te §i gandi lucrurile, este pentru ca ele sunt chipuri create plasticizate ale ratiunilor unei Ratiuni personale supreme. Daca le putem exprima prin cuvinte este pentru ca sunt cuvinte plasticizate ale Cuvantului adresate noua. (...) Cuvantul personal a pus in fa^a noastra gandirea Sa sau chipul creat al gandirii Sale plasticizate, la nivelul ratiunii §i al putin^ei noastre de exprimare, cu o putere creatoare pe care noi nu o avem"1529. Noi contemplam §i admiram universul §i ne putem exprima bucuria §i entuziasmul, pentru ca de la Tnceput, acest univers imens a fost creat pe masura con§tiintei noastre. Frumusetea universului izvora§te din faptul ca el este „chipul gandirii Sale": acest lucru Tl vedem cu claritate la Antim. Soarele, luna, stelele, pamantul §i toate cate sunt pe el, sunt imagini, expresii ale iubirii Sale pentru om, pentru care au fost create astfel. Picturalitatea lui Antim in a surprinde asjxii cere§ti sau alte aspecte ale naturii, se datoreaza faptului ca el Tnjelege aceste elemente ca fiind tot icoane ale frumusetii §i iubirii dumnezeiesji. 1527 Sfantul Atanasie eel Mare, Scrieri, op. cit., p. 81. 1528 Cf. Mihai Radulescu, op. cit., p. 34. 1529 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 2, Ed. IBMBOR, edi^ia a Il-a, Bucuresti, 1997, p. 9. 354 Daca Antim alege sa metaforizeze, sa plasticizeze cuvintele §i expresiile, atunci cand vrea sa surprinda frumusetea lumii, o face pentru a ne arata ca lumea este creata in chip plastic. Daca nu ar fi a§a, nici noi nu am putea sa materializdm cuvantul pentru a-1 transforma in rostire creatoare sau in opera de arta, daruindu-i capacitatea de a surprinde chipul adevarat al existen^ei. „Limbii, suma a unor cuvinte cu incontestabile posibilita^i creatoare, i se vor atribui functii insemnate in procesul de cunoa§tere a lumii"1530, Tncepand chiar de la scriitorii isiha§ti (iar Antim este un isihast, un aparator al vederii luminii divine), pentru care „textul devine un soi de icoana"1531. Textul este o icoana stilizata §i interpretative a lumii iar lumea este o icoana cosmica a cuvantului dumnezeiesc, a ceea ce Antim nume§te cuvantul eel de bund vestire 1532. „Dupa cum scrie Sfantul Nicodim Aghioritul, «zidirea este explicarea Scripturii, iar Scriptura este explicarea zidirii»" Chipul tacut al universului, in Tnfioratoarea - pentru unii, precum Pascal, dar §i pentru toata modernitatea - lui imensitate este Tnsa o imagine cuvantatoare, ba chiar intima §i prietenoasa pentru tradijia bizantina. In lume totul este logos, totul este cuvdnt, inclusiv lumea Tnsasj. „Chiar tdcerea, pe care isihasjii o recomandau insistent, implica un acut sim^ al cuvantului, un respect deosebit fata de nebanuitele lui capacitati §i, desigur, trebuin^a unei interpreted §i definiri exacte."1534 Facand o analogie, tdcerea universului are nevoie de o interpretare exacta a icoanei vii care este lumea. Universul este o create a Cuvantului creator §i un comentariu exhaustiv al Cuvantului divin, o icoana a textelor sfinte, §i, in virtutea acestei afirma^ii, in^elegem de ce „«picto-poezia», «picto-literatura», in genere, au avut in Antim un practicant inventiv"1535, deoarece el privea pictura ca pe o imagine a celor scrise, iar cele scrise, ca pe o ilustrare a unei realitaji foarte concrete. Mai mult decat atat, „opera lui Antim se constituie ca o demonstrate a capacitati plastice a limbii romane"1536, pentru ca opera lui reprezinta o transpunere in inefabilitatea cuvantului, a plasticita^ii care caracterizeaza materia universului, materie care a aparut la porunca lui Dumnezeu Cuvantul. Acest chip al universului este „expresiv" §i „luminos", in fata sufletului §i a „ochilor" mintii; desj este material, se adreseaza inefabilitatii, componentei noastre spirituale. Antim 56. 1530 Dan Horia Mazilu, Recitind literatura romdna veche, vol. I, Ed. Universita^ii Bucure^ti, 1994, p. 1531 Ibidem. l532Opere,p. 194. 1533 Arhim. Daniil Gouvalis, Minunile creafiei, trad, din limba greaca de Cristina Bacanu, Ed. Bunavestire, Bacau, 2001, p. 167. 1534 Dan Horia Mazilu, Recitind... , vol. I, op. cit., p. 56. 1535 Idem, p. 431. 1536 Eugen Negrici, Antim Ivireanul..., op. cit., p. 7. 355 personifica foarte mult elementele acestui univers (soarele, luna, stelele, marea, pamantul, etc.), tocmai pentru ca ele sunt creatiile unei Ratiuni personale absolute sj au fost astfel aduse in fiin^a, la existen^a, meat sa vorbeasca ra^iunii omenesji. Desj ele nu au fiin^a ra^ionala §i volitiva, sunt Tnsa personalizate - iar in opera antimiana abunda personificarile - prin unicitatea lor, prin frumusetea sublima §i prin pecetea harica, prin care pot sa deschida ochii con§tiintei umane ca sa-L cunoasca pe Creatorul lor. Pe de alta parte, faptul ca Tntreaga create are rostul ei §i T§i urmeaza calea fara gre§, fara „zaticneala", faptul ca ea privegheaza e un Tndemn la cugetare adanca, la contemplate §i la priveghere pentru om. lata, cele neinsufletite §i irajionale se ostenesc gandind, T§i epuizeaza rostul pentru care au fost create; tu, omule, ce faci? E o Tntrebare retorica, aflata in subsidiar, implantata cu multa perspicacitate de catre autor. Inima ascultatorului (a celui ce asculta predica lui Antim Ivireanul), simte ca iubirea aceasta universale se ostene§te, se epuizeaza gandindu-§i frumusetea §i rostul, pentru a conduce pe om la injelepciunea Intelegerii Celui care este Iubirea Insasj, a Celui care a facut lumea „buna foarte" (Fac. 1, 31), nu numai pentru ca e foarte frumoasa, ci §i foarte Injeleapta, adica plina de sens, demna de iubit §i de contemplat. Antim insista pe luminozitatea universului §i pentru a sublinia caracterul bun §i frumos al creatiei, observat §i In cadrul acelui kalokagaton antic. Omul poate conversa cu frumusetea cosmica pentru ca lumina din univers vorbe§te luminii din el. „Logosul uman Intalne§te In natura un alt logos. Astfel, cunoa§terea naturii este una ana-logica, sau, mai bine spus, dia-logica, dialogala. (...) In limitele acestei lumi, omul personal Intalne§te pe Dumnezeul personal. II Intalne§te nu fa^a catre fa^a, ci ascuns, a§a cum Intalne§te pe poet In cuvantul poeziei sale §i pe pictor In cuvantul culorilor sale"1537. Dupa cum Intr-un poem sau Intr-o lucrare de arta ne intalnim cu autorul §i II cunoa§tem In parte - descoperindu-i sentimentele, aspirajiile, idealurile, opiniile, etc. -, ori In ce secol ar fi trait §i oricat de departe, la fel §i pe Dumnezeu Incepem sa-L cunoa§tem din opera Sa, traind experien^a frumusetii indescriptibile a acestui univers. Aceasta motivate adanca se ascunde In spatele demersului estetic al lui Antim §i a uria§ului sau efort lingvistico-literar, prin care a daruit literaturii noastre o adevarata bijuterie oratorica. Metaforele antimiene teologhisesc, de fapt, despre Dumnezeu, pe care II In^elegem §i din contemplarea modului In care El a facut lumea. Dialogul iubirii dintre Dumnezeu §i oameni are loc prin intermediul Intregii creatii, pentru ca „rationalitatea exprimabila a lumii" are „un Subiect care a gandit-o §i a exprimat-o §i care continua sa o gandeasca §i sa o exprime intr-o flexionare continuu noua, pentru subiectele create dupa Chipul Sau"1538; adica pentru oameni. Dumnezeu a pus In lume §i In lucruri o gramatica §i o literatura sublima. 1537 Christos Yannaras, Abecedar al credinfei, trad, de Pr. Dr. Constantin Coman, Ed. Bizantina, Bucurejti, 1996, p. 57. 1538 pr prof Qr Dumitru Staniloae, op. cit, p. 9. 356 Universul este un text imens, o poezie scrisa Tntr-o limba a materiei, flexibilizata pentru sensibilitatea §i con§tiinta noastra. Antim vrea sa confirme, ascultatorilor sai faptul ca cite§te o scriptura ascunsa in toate lucrurile care au fost create, in frumusetea cosmica, avand in vedere o hermeneutica universale. Dupa cum ne dam seama, el nu face numai hermeneutica pe text, ci §i o ledum a Intregului cosmos, desfa§urandu-sj privirea contemplatoare asupra Tntregii creatii, Tntr-o perspective holistica asupra lumii. Descoperirea frumusetii universale1539 este o revelatie naturala, care face spiritul omenesc sa vrea sa leviteze catre Inaltimi spirituale. „In vreme ce gandirea creatoare a lui Dumnezeu se actualizeaza sj obiectiveaza In lume, mi§carea libera a creaturii urmeaza calea inversa: lasa lucrurile create §i cauta pe Dumnezeu in El insusj, scopul sau ultim. Lumea nu-sj este suficienta ei Insesj; n-a fost niciodata creata pentru ea Insasj, ci pentru transfigurarea §i Indumnezeirea creaturii prin cunoa§terea Creatorului (loan 17, 3)" Exista o interdependent Intre Intelegerea sensului universal al lumii §i In^elegerea sensului uman In lume: una o indica pe cealalta. Antim afirma, Intr-o dedicate la o carte greceasca {Eortologhion-vX lui Sevastos Kimenitul) tiparita In 1701: Inceputul, mijlocul §i sfdr§itul, Stapdnul §i Domnul tuturor fiintelor, §i simptoare $i in{elegatoare, este Fdcdtorul tuturor, Dumnezeu. Stapdnul insd si sfdrsitul tuturor celor de sub lund este omul. Iar sfdrsitul omului, pentru care s-a creat de Dumnezeu, este cdstigarea si fericirea lui Dumnezeu tnsasi; fiindca pentru om s-afacut toata lumea aceasta, iar omul, se zice ca s-a facut de catre Dumnezeu ca sa dobdndeasca pe Dumnezeu 1541. Aceasta demonstreaza sensul infinit §i In acelasj timp concentric al creatiei, al carei rezumat este omul, centrul §i ra^iunea oricarei existence fiind Insu§i Creatorul ei. Sensibilitatea lui Antim pentru poezia naturii, pentru poetizarea universului, nu este, deci, Intamplatoare. Ea vorbe§te oamenilor, dupa cum am spus, despre frumusetea Celui ve§nic, precum se Intampla §i intr-o minunata cazanie la Nasterea Domnului: Pruncul acesta, care Se vdrguleste in iasle, de ne vom ridica ochii credinfii noastre II vom cunoaste facdnd tunete sifulgere in nori si pre cer umbletul stelelor rdnduind, soarele si luna de raze impldndu-le si miscarea ceriului indreptdnd si toata greimea lumii acest Prune injdsat o 1542 carmuieste Nu trebuie, deci, sa vedem aici pe Antim ca fiind un poet naiv sau ca pe un povestitor de basme, ci ca pe un teolog foarte con§tient, caci atunci cand personifica, dupa cum am aratat, el face aceasta pentru a sublinia caracterul rational al universului, amprenta personalizatoare pe care acesta a primit-o cand a fost creat, logositatea lui. Fiindca, „daca 1539 In grecejte, nonyaxq inseamna lucrare, creafie §i lucrarea de a crea universul este cea mai mare poezie. Idee care mi-a fost sugerata de Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, so^ul meu, caruia ii multumesc. 1540 Arhim. Sofronie, Viafa §i irtvafatura starefului Siluan Athonitul, trad. Pr. Prof. Dr. loan I. Ica, Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 144. 1541 Opere, p. 405. 1542 Idem, p. 199. 357 lumea a fost creata prin cuvant, Tntelepciune §i §tiinta §i a fost Tmpodobita cu toata randuiala, e necesar ca Cel ce o conduce §i a oranduit-o sa nu fie altul decat Cuvantul lui Dumnezeu. (...) E Cuvantul care e altul decat ratiunea celor facute §i a toata creatiunea. E Cuvantul propriu §i unic al Tatalui, Care a Tmpodobit §i lumineaza tot universul cu purtarea Lui de grija"1543. Acestea arata dragostea lui Dumnezeu pentru Tntreaga fire §i atenpa cu care lumea a fost creata, nu la Tntamplare, nu dintr-un surplus de energie al Divinitatii, cum susjinea Blaga, ci din iubire. El le-a creat pe toate numai prin cuvant, dar Antim detaliaza Geneza (in parte), pentru a ne arata ca Dumnezeu le-a §i Tmbracat cu frumusete, ca le-a Tnve§mantat cu haina iubirii Sale. Astfel credem ca trebuie Tntelese expresiile poetice prin care se afirma ca El a facut tunete §i fulgere in nori §i ca a randuit umbletul stelelor pe cer, iar soarele sj luna le-a umplut de raze. Rafinamentul metaforic la care ajunge oratorul nostru este urmarea subtilitatii §i a c 1 • ~ 1544 finetn contemplative cu care este inzestrat Mai putem Tnjelege §i ca Dumnezeu a facut toate lucrurile cu multa migala §i cu multa arta, de§i le-a facut numai cu cuvantul. Sau, mai bine zis, pentru om ar fi fost nevoie de multa migaloasa lucrare pentru a crea ceva cu multa arta. Cand Antim prezinta cosmosul ca pe ceva desavarsjt din punct de vedere artistic, ca pe o bijuterie sau ca pe o „podoaba", cum spune el adesea („podoaba lumii"), proclama atotputernicia lui Dumnezeu, dar §i iubirea Lui pentru lume. §i, Tntr-adevar, Antim vorbe§te despre frumusetea universului ca despre podoaba cea ~ ~ ~ 1545 pamanteasca si cea cereasca Cuvantul „podoaba" este Tnsa un calc lingvistic dupa limba greaca, fund echivalentul termenului cosmos, care provine din koouecq, Tnsemnand „eu Tmpodobesc, Tnfrumusetez". In literatura noastra veche, podoaba devine sinonim cu tot ceea ce Tnseamna frumusete, armonie, cosmicitate, universalitate. Dintr-o data, numai urmarind etimologia cuvantului, observam ca „podoaba cea pamanteasca §i cea cereasca" este o sintagma care are conotatii aparte. Universul este perceput ca o podoaba, ca o create plina de frumusete, atat eel material, cat §i eel spiritual sau, cu atat mai mult, eel spiritual. Cosmosul este, in mod originar, o „podoaba", este configurat dintru Tnceput ca o arhitectura armonioasa §i Tncarcata de frumusete. Astfel, luna este iscusita 1546, dar §i 1543 Sfantul Atanasie eel Mare, Scrieri, op. cit., p. 75-76. 1544 A se vedea si Ps. 134, 6-7: „Toate cate a vrut Domnul a facut in cer si pe pamant, in mari si in toate adancurile. A ridicat nori de la marginea pamantului; fulgerele spre ploaie le-a facut; El scoate vanturile din vistieriile Sale."; Ier. 10, 12-13: „Iar Domnul a facut cerul cu puterea Sa, a intarit lumea cu in^elepciunea Sa si cu priceperea Sa a intins cerurile. La glasul Lui freamata apele in ceruri si El ridica norii de la marginile pamantului, faureste fulgerele in mijlocul ploii si scoate vanturile din vistieriile Sale.", etc. lS4SOpere,p. 10. 358 omul... are inima iscusita 1547 §i Tnsu§i sufletul omenesc este iscusit, frumos, minunat, vrednic 1548 §i podoaba a darului celui dumnezeesc1549 , fiind zidirea cea mai iscusita a dumnezeestii puteri 155°. Cuvantul podoaba este receptat de scriitorii no§tri vechi ca un superlativ absolut al frumusetii, ca un termen complex, cu sensuri multiple, comprimand in sine o Tntreaga viziune, o filosofie a lumii aparte. Se spune chiar, in limba veche, ca „Dumnezeu facu pre om dupa chipul §i dupa podoaba Sa." 1551 Podoaba inseamna aici, prin urmare, asemanarea cu Dumnezeu. Acest termen, folosit §i de Antim in multe contexte, ne u§ureaza intelegerea unei cosmologii complexe, conform careia universul este creat ca o podoaba de catre Dumnezeu, este, In esen^ialitatea sa, frumos, Incantator, demn de privit sj de trait In el. Podoaba este, in sensul lui vechi, sinonim cu lume, Intrucat „cuvantul lume In limba romana vine de la cuvantul latin lumen-inis, care inseamna lumind §i podoaba. Lumea se dovede§te lumina inepuizabila, deoarece in lucrurile ei descoperim, prin cunoa§terea apofatica, noi sensuri ale acestora"1552. In fata frumusetii naturii, a lumii create de catre El, nu poti decat sa te Infiori. Antim mizeaza foarte mult pe aceste sentimente pe care vrea sa le trezeasca in credinciosji sai: Induio§area §i infiorarea, pentru ca acestea aduc iubirea §i smerenia in sufletele lor. Iar iubirea §i smerenia sunt virtutile cele mai mari, pe care el le propovaduie§te deschis, aproape in fiecare predica. Mitropolitul Antim Ivireanul a pus arta In slujba misiunii sale. Tocmai de aceea el nu este niciodata un poet naiv sau un admirator romantic al naturii. Dar, In acelasj timp, poezia textelor sale nu este o simpla figura retorica sau stilistica, ci o izbucnire din interior a 1546 Idem, p. 19. Verbul a iscusi, impreuna cu derivatele sale, este unul din cuvintele limbii romane remarcat de catre Constantin Noica. A se vedea Constantin Noica, Creafie $i frumos in rostirea romdneasca, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1973, p. 55-77. 1547 Opere, p. 218. 1548 Idem, p. 146. 1549 Ibidem. 1550 Ibidem. Cf. Invdfaturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Theodosie, op. cit., p. 246. " Drd. Liviu Stoina, Valoarea frumosului in viafa crestina, in rev. Studii Teologice, seria a Il-a, XXXIX (1987), nr. 6, p. 81, apud. Pr. Dr. Constantin Du^u, Panegiricul ca forma apredicii in trecut si astazi... (teza de doctorat), in rev. Ortodoxia, XLV (1993), nr.1-2, p.183, n.1394. Acelasi autor afirma: „Intreaga faptura a lui Dumnezeu este o oglinda pentru stralucirea de dincolo de lume a Creatorului, incat «toate creaturile lui Dumnezeu eel intreit in Persoane, create din nimic (II Mac. 7, 29) vazute si nevazute, organice si anorganice, insufle^ite si neinsufle^ite, formeaza un intreg unitar, armonios, frumos, Cerul si pamdntul (Fac. 1, 1), numit cu o expresie fericita, cosmos (6 koo(xo<;), adica univers, lume, podoaba sau frumusefe [subl. n.]». (...) De aceea, asa cum afirma Sf. Grigorie Palama (Omilia 3, P.G. 151, col. 332-333), lumea constituie un « reflex al frumusetii Sfintei Treimi (...). Fiind realizarea planului din veci al Sfintei Treimi, ce are ca atribute esen^iale atotperfec^iunea, bunatatea si frumuse^ea absoluta, lumea creata, vazuta si nevazuta, nu poate fi decat buna si frumoasa»", cf. Ibidem. 359 sensibilitatii sale artistice §i poetice. Altfel nu ar putea fi atat de autentica. Toate fragmentele care vorbesc despre frumusetea lumii sunt, de fapt, o talcuire par|iala la Geneza, la „cartea Facerii", cum spune el. De aceea, revine mereu in discursul sau, ideea pe care am accentuat-o mai sus, ca Tnsu§i Cuvantul a facut pentru oameni o lume frumoasa §i Tmbracata in poezie, Tnca dintru Tnceput. In aceasta lume, am vazut ca totul vorbe§te ratiunii §i iubirii noastre, totul este logosificat §i este Tmbibat de eros1553: nu numai pentru ca sentimentele umane erotizeazd natura - dupa cum se vorbe§te despre literatura romantica -, ci, sj pentru ca avem de-a face cu un cosmos creat de la inceput ca un spafiu securizant, cu o natura erotizatd de catre Dumnezeu, adica astfel creata meat sa poata sa ne asume §i sa ne reprezinte afectivitatea, sa ne interpreteze sentimentele, ca un actor cosmic - calitate pe care au sesizat-o §i au pus-o in valoare mai ales poe|ii. Natura a fost creata ca un mediu transparent pentru consjiinta §i erosul uman, un mediu compenetrabil in relate cu omul, caci o vedem plina de noima §i de har, adica prezentand un fundament rational §i spiritual. Dumnezeu e Creator iubitor al Intregii Sale zidiri, dupa cum Invata Antim (interpretand o pilda din Evanghelia dupa Matei, In care un om avea doi feciori...1554) : Precum un tata din ce§ti pamdnte§ti, fiind din sine bun si drept, are fir eased dragoste a iubi pre top feciorii lui, tot intr-o potrivd si a-i cinsti tot intocmai si a le impdrfi averia si bundtdple lui, tot intr-un chip (...), asa iaste de bun si drept Tatdl tuturor, Dumnezeu, cat toate zidiri le, ca niste facer i ale Lui le-au ndscut si bundtatea oface intocmai, la toate, dupa vrednicia a fiestecdruia. Drept aceia va sa cinsteascd pre ingeri, ca pre niste zidiri mai aproape si jar a de trupuri, ce strdlucesc cu nemurirea, va sa cinsteascd pre oameni ca pre niste chipuri ale Sale, va sa cinsteascd si cele neinsuflepte, adica ceriul si pdmdntul si toate cdte-s pre ddnsul 1555. (...) Si iards una cdte una le-au cinstit cu oarecare podoabd ce le-au dat 1556. Prin aceste amanunte autorul subliniaza aplecarea lui Dumnezeu asupra creajiei Sale, faptul ca nu este un Stapan neindurdtor sau nepdsdtor, Care ar fi creat-o §i apoi S-ar fi retras intr-o transcendent absoluta fata de faptura Sa, atat fata de cea neinsufletita cat §i fata de cea Insufletita §i rational! Aceasta idee o regasim la Antim In mai multe predici, dar o Intalnim §i la alti scriitori religiosj, cum ar fi Varlaam (intr-o cazanie care explica ce inseamna „avutia" pe care a Impartit-o „un om" celor doi fii ai sai - In parabola fiului risipitor): Acastd avufie le dede cd-i fdcu cu mente slobodd si intr 'un chip le dede suflet infelegdtoriu si fdrd de moarte; si impreund le ddrui lumea si toate cdte sdmt intr 'ansa; si asemenea le intinse un 1553 Nu vorbesc de acel eros in^eles denaturat, care, in mod frecvent, ii este opus lui agape, ci de eros ca iubire in general. l554Opere,p. 174. 1555 Ibidem. 1556 Idem, p. 175. 360 acoperemant: ceriul, si un svestnic: soarele si lima aprinse in casa lor, si o masd le asternu: pamdntul; siploae intr 'un chip Upload, cum celor direpfi, asa si celor pdcdtosi 1557. Ca o paranteza, este interesant aici de observat ca, la Mircea Eliade §i la alti istorici ai religiilor, casa, locuin^a omeneasca, este o imago mundi, dar in omiliile bizantine este tocmai invers, universul este de la Tnceput creat ca o casa, ca un spatiu protector pentru om, fund expresia iubirii lui Dumnezeu pentru om. In imensitatea §i in diversitatea ei luxurianta, lumea nu e, totu§i, decat un adapost, un loc in care omul sa se simta fericit, iubit §i protejat. Varlaam scria ca aceasta lume trebuie vazuta atat cu „ochiul trupului", cat §i cu „ochiul mintii", pentru ca este infinit mai subtil creata decat ni se pare noua, fund materials §i spirituals In acelasj timp: Cdci ca deca iaste sandtos ochiul ce iaste in trupul nostru, vede chiar toate faptele: ceriul, pamdntul, munpi, marea, indlfimea, adancul, lumina, intunerecul si toate fealurile copacilor si pomilor, fierilor si pestilor, toate ochiul le vede si le cunoaste. Asa si mentea, ce se chiama ochiul sufletului nostru, vede cele vadzute si cele nevadzute. Intaiu vede pre Dumnedzau, deci vede dvorba ingerilor, cunoaste fapta ceafara de moarte a sufletului sdu, dup ' aceea alege cele netrecute de cele trecdtoare. (...) Pentr 'ace sa cade a tot omul crestin sa-s fer eased ochiul meniei sale de gandurile pacatelor ... Iar de va hi cu unele ca acestea orbit, tot trupul va hi intunecat; ca cum iaste trupului ochiul cinste siframsefe si lumina, asa si mentea ce curata iaste framsefe si cinste si lumina sufletului 1558. Aceasta viziune am intalnit-o sj la Antim, ascunsa Tnsa in ha^ul de metafore §i alegorii, In profunzimea unor tablouri §i a cuvintelor pastelate pentru a de§tepta capacitatea de reprezentare §i de iconizare a realitatii. Aici vedem Insa, In mod explicit, dualitatea complementara a lumii. De la contemplarea naturii mintea este obligata sa se ridice la o rationalitate mai Inalta - ceea ce Antim nu lamure§te foarte bine, dar impune pe Intreg parcursul didahiilor -, care o face sa con§tientizeze adevarul despre esen^a nemuritoare a fiintei umane, despre nobletea dar §i despre nimicnicia ei1559. 1557 Varlaam, op. cit., p. 14. 1558 Varlaam, op. cit., p. 161. De remarcat ca faptele, in limba veche, insemna toate lucrurile universului, pentru ca acestea sunt faptele Cuiva, Care le-a creat, adica ale lui Dumnezeu. La fel si fapta era sinonim si cu faptura, fiin(a, esen(a, alcatuire, dupa cum se poate deduce din text. Credem ca Noica ar fi trebuit sa adauge la cuvintele unice ale limbii romane si pe acesta, al carui in^eles creationist s-a pierdut in limba contemporana. Privite din aceasta perspectiva, metafore ca „faptura de lumina" sau „faptura de zapada" capata conota^ii inca si mai adanci, mai subtile. 1559 „Omul nu este decat o trestie, cea mai fragila din natura: dar este o trestie ganditoare. Nu e nevoie ca universul intreg sa se inversuneze impotriva lui pentru a-1 zdrobi. Un abur, o picatura de apa, sunt de ajuns pentru a-1 ucide. Dar chiar daca universul intreg 1-ar zdrobi, omul tot ar fi mai nobil decat eel care-1 ucide, pentru ca el stie ca moare si e constient de avantajul pe care universul il are fa^a de el, din faptul ca acesta nu stie nimic", cf. Pascal, Cugetari, text integral, edi^ia Brunschvicg, trad, de Maria si Cezar Ivanescu, Ed. Aion, Oradea, 1998, p. 296. 361 Observam ca este o teologie comuna lui Antim §i lui Varlaam: privirea aceasta spre frumusetea incomensurabila §i spre caracterul coplesjtor al creatiei are ca scop Trrfelegerea propriei alcatuiri §i a propriului sens in lume. Este o pagina de cugetare profunda - §i care nu este singulara - din Cazania lui Varlaam. Pasaje asemanatoare - ideatic - Tntalnim sj la Coresi, sj chiar in interpretarea Tnceputului aceleiasj parabole a fiului risipitor, amintita mai sus: Si imparp loru tocma (ce se zice, pre voia loru-su lasa pre ei), ca un Iubitoriu de oameni si de feciori. Intocmai amu deade Dumnezeu oameniloru tuturora infelesu si samavolnicie (ra^iune §i voin^a libera - n.n.). Deade loru soarele, luna, stealele, pamdntulu si totu ce e pre elu. (. ..) Iar celu fecioru mai mare si dereptu intru slava Domnului aceastea le primi. Vazu ceriulu si de bunatatea fapturiei cunoscu pre Ziditoriulu. « Vazu », zice, « ceriulu, lucrulu degeteloru Tale, luna $i stealele ce Tu le-ai urzitu ». Vazu amu lumea aceasta si muljemi si proslavi Domnulu, cela ce o au injrumuselatu Ne uime§te in aceste texte migala crea^ei, impresionanta ei frumusete §i armonie. In editiile Bibliei din 1988 §i 2001, se spune „cerurile, lucrul mainilor Tale, luna §i stelele pe care Tu le-ai Tntemeiat" (Ps. 8, 3). Semnificatia expresiei coresiene1561 „lucrul degetelor Tale" §i a verbului „a urzit", dar §i sensul Tntreg al fragmentelor pe care le-am citat din vechile Cazanii, sunt in concordant cu ceea ce am comentat deja despre Antim, pentru ca pun in lumina atenfia cu care Dumnezeu a creat lumea. Lucrarea „cu degetele" arata finetea Creatorului, cu care nu numai a facut, dar a „urzit". De aici §i din tot pasajul, se remarca frumusetea §i subtilitatea creatiei, dar §i magnificele ei ratiuni Tntiparite adanc in Tnsasj firea, in natura sa. Dosoftei scria §i el, traducand acela§i verset din Psaltire : Vaz ca-i facut ceriul de mdnule Tale, / Cu toatd podoaba, si-i pornit cu cale. / Ai tocmit si luna sa creased, sa scazd, / Sd-s ia de la soare lucoare din raza. /Stele luminate ce luce sc pre noapte, / De dau cuviinla, Tu le-ai urzit toate 1562 Aceste imagini antropomorfe (sa ne amintim Tnsa ca ele apar^in Vechiului Testament, cand Tnca nu Se Tntrupase Fiul lui Dumnezeu §i antropomorfizarea era cu totul interzisa) nu sunt mitice, ci extrem de sugestive. Ele arata apropierea lui Dumnezeu de om §i de creatia Lui, faptul ca aceasta este sfanta §i desavarsjta §i ca Dumnezeu nu se poate scdrbi de ea ca necurata, a§a cum sustineau gnosticii, plotinienii sau bogomilii (§i to^i cei care, de-a lungul istoriei, au considerat ca Dumnezeu a avut nevoie de un intermediar pentru a crea lumea). Un Creator care a depus atata iubire pentru fiecare detaliu nu Isj va renega niciodata creatia, in ciuda faptului ca o parte din fiintele rationale aleg sa nu Ii raspunda la fel. 1560 Coresi, Evanghelie cu irtvafatura (1581), publicata de Sextil Puscariu si Alexie Procopovici, Bucuresti, Atelierele grafice Socec & Co, Societate anonima, 1914, p. 24. 1561 Coresi folosea, dupa cum am vazut intr-un capital anterior, traduceri romanesti mai vechi ale Apostolului si Psaltirei. 1562 Dosoftei, Opere, op. cit., p. 23. 362 Am Tntarit cu exemple din Cazania lui Varlaam §i din cea a lui Coresi, de la vechii no§tri scriitori biserice§ti (§i exemplele pot fi Tnmultite), ideea de spiritualizare profunda a perspectivei poetice a scriitorilor religiosj. Dar, mai ales, am vrut sa explicam §i mai mult - sprijinindu-ne pe reputa^ia Cazaniilor - care este contextul traditional al gandirii ortodoxe despre cosmos, despre lume, pentru ca cititorul (daca este mai putin familiar atmosferei interioare a Bisericii) sa-1 poata integra pe Antim acestui context. Radu Albala observa ca Antim are o „grandioasa, hiperbolica viziune cosmica a unor galaxii" §i ca „este liric in evocarea unor fenomene ale naturii, §i mai cu seama in evocarea grandioaselor fenomene cere§ti, care Tl emotioneaza, pare-se, cu deosebire"1563. Cu adevarat, el are o maiestoasa imagine de ansamblu asupra universului, complexa §i armonioasa in acelasj timp, care cuprinde §i lumea vazuta, §i pe cea spirituals, la fel ca la Coresi §i Varlaam, dar Tntr-o descriere mult mai ampla §i mai poetica. Vrand sa aflam motivul pentru care acest cosmos Tl emotioneaza §i Tl inspira atat de mult, nu putem ajunge decat la semnificatii mistice - pe care el Tnsusj ni le descopera, daca facem o lectura atenta a Didahiilor -, foarte Tnalte ale metaforelor §i figurilor sale de stil, la semnificatii religioase ale binelui §i ale frumosului in lume. „Un sens alegoric al predicilor lui Antim Tl constituie lupta cu Intunericul, Infruntarea, cu semnificatie bine determinate, a beznei (bezna interioara, la nivel mental este consecin^a pacatului §i a necuno§tintei - n.n.) cu lumina. Sub « lumina cuno§tintei de Dumnezeu », prin care se subin^elege §i «lumina Tnvataturii», (soarele §i luna sunt simboluri gravitand pe orbita celestelor revelatii), «Tntunericul necredintei» §i pacla ne§tiintei se vor risipi."1564, scrie Florin Faifer. Acela§i exeget recunoa§te ca „marea, soarele §i luna, stelele «cu tamplele lor cele de argint» sunt simboluri"1565 §i, mai mult, ca avem de-a face, in opera lui Antim, cu „o padure de simboluri"1566. Vom vedea in continuare §i alte semnificatii simbolice ale acestor elemente naturale, diferite de cele pe care le-am relevat pana acum. Nu numai ca lumea este plina de sens §i frumusete, dar este, cum am mai spus, ea Tnsasj o lumina. In predicile antimiene Tntalnim nenumarate metafore, comparatii §i personificari ale luminii, iar Tnsa§i sfera semantica, in sens larg, a cuvantului lumina (Tmpreuna cu verbul „a straluci", foarte frecvent in Didahii) este foarte mult solicitata. Crearea lumii ca o lumina reprezinta un autograf al Autorului asupra creatiei Lui. Dumnezeu este Lumina, Soarele dreptatii, cum subliniaza de nenumarate ori Antim, pe parcursul Didahiilor (pornind de la Mai. 4, 2; 3, 20): De vreme ce soarele cest simptoriu, cdnd rdsare si sa inalla de pre pamdnt, sa face pricina si mijlocitor a multor bunatafi, ca intinzdndu-si razele, lumineaza pamdntul si marea, goneste si rasipeste toata ceafa si negura, incalzeste si hrdneste toate neamurile dobitoacelor, si, in scurt sa zic, toate le 1563 Radu Albala, Antim Ivireanul §i vremea lui, Ed. Tineretului, Bucure^ti, 1962, p. 113. 1564 Florin Faifer, loc. cit, p. 230. 1565 Idem, p. 239. 1566 Idem, p. 235. 363 insufleleste si le inviazd si pre toate impreund le bucurd si le veseleste, dar cu cat mai vdrtos Soarele eel de gdnd al dreptdpi, Fiiul si Cuvdntul lui Dumnezeu Tatdl, Domnul nostru Iisus Hristos (pentru care zice prorocul Malahie la 4 capete: «Va rdsdri voao, celor a ce vd temef de numele Mieu, soarele dreptdpi»), Carele S-au suit si au rdsdrit astdzi in muntele Thavorului, intinzdnd razele si strdlucirile mdrirei dumnezeirii Lui 1567. Dar §i Maica Domnului este o lumina mare: Aleasd iaste cu adevdrat, ca soarele, pentru ca iaste incununatd cu toate razele darurilor dumnezeiesti si strdluceste mai vdrtos intre celelalte lumini ale ceriului. Aleasd iaste si jrumoasd ca luna, pentru ca, cu lumina sfinleniei, stinge celelalte stele si pentru marea si minunata strdlucire, de toate sireagurile stele lor celor de taind sd cinsteste, ca o impdrdteasd. Aleasd iaste ca revdrsatul zorilor, pentru ca ia au izgonit noaptea si toatd intunericimea pdcatului si au adus in lume zioa cea purtdtoare de viafd 1568. Ingerii sunt lumini: ingerii sunt stele 1569. To^i Sfin^ii sunt lumini: trupurile Sfin^ilor vor strdluci ca soarele intru Impdrdpia Pdrintelui lor 157° §i ei sunt pe langd Hristos ca niste stele 1571. Sfantul Nicolae lumineazd ca o jdclie aprinsd in casa Domnului 1572. Sfantul Petru este un alt soare de taind trimi\and peste tot pdmdntul razele darurilor si afacerilor de bine 1573. Iar pe Sfantul Pavel 1-a ales Dumnezeu ca lumindnd ca o altd luna luminatd in lume, sd rdsipeascd intunerecul inchindciunei la idoli 1574. Sfantul Constantin eel Mare au strdlucit (ca) steaoa cea luminoasd 1575. To^i Sfin^ii Apostoli au raspandit credrnty fulgerund, nu zic, cufulgerile sdbiilor, celor ascupte, ci numai cu strdlucirile unei viep bune 1576, etc. 1 S77 1 S"78 Sufletul omenesc Tnsusj este o lumina : sufletul este mai luminat decdt soarele §i apare ca o avupe care iaste mai cinstitd decdt toate avupile ce sunt ascunse supt munp, sau decdt toate cdte ocoleste toatd lumea; si acea jrumoset,e luminatd a soare lui - cele trei fecioare din predica la Sf. Nicolae - n.n. - iaste sd-s piarzd lumina si podoaba (...); nu voiu lasa sd se lipseascd ceriul de stele jrumoase ca acestia... 1579. 1567 Opere, p. 74 1568 Idem, p 1569 Idem, p 1570 Idem, p 1571 Ibidem. 1572 Idem, p 1573 Idem, p 1574 Idem, p 1575 Idem, p 1576 Idem, p 19. 124. 10. 50. 58. 61. 116. 6. 1577 Acest lucru era afirmat inca in Vechiul Testament. Spre exemplu, in Pilde 20,27 se spune: „Sufletul omului este un sfesnic de la Domnul; el cerceteaza toate camarile trupului". 1578 Opere, p. 146. 1579 Idem, p.51. 364 Virtutea, la randul ei, este o lumina: ...bundtatea sa asamdnd focului si iaste sd meargd in sus, in vdzduh, unde-i iaste matca, cd Dumnezeu iaste foe mistuitoriu si para de foe subpre 158°. Lumea Tntreaga respird lumina. lata deci, ca nu numai zidirea sensibila este inundata de lumina, fund sub supravegherea asjrilor ceresji, ci cu atat mai mult cea spirituals este iradianta de lumina cea mai inalta, dumnezeiasca. Sursa acestei viziuni o putem identifica Tnsa din timpuri foarte vechi, Tnca de la Sfantul Vasile eel Mare, care vedea soarele §i luna ca doi ochi de foe ingemanati pe cer. §i tot el este izvorul comparatiei asjrilor cu sfesnice, din literatura noastra medievala (vezi Sf. Varlaam §i Cantemir), Tntrucat Sf. Vasile este eel care precizeaza ca Dumnezeu a creat luminatorii cere§ti, in ziua a patra, ca pe ni§te Idmpi in care a pus sa arda lumina creata in ziua Tntai. §i ca, la fel, Sfintii sunt luminatori §i vehicule ale Luminii dumnezeie§ti a lui u • . 1581 Hnstos Aceasta hermeneutica s-a perpetuat in toata literatura patristica §i bizantina1582. Dar sa vorbim in continuare despre semnificatiile luminii, care se reveleaza de la sine, pe masura ce ne adancim in text, in interpretarea imaginilor seducatoare din punct de vedere literar §i stilistic §i a metaforelor revelatorii, care sunt nenumarate in paginile Didahiilor. Citatele lungi consideram ca sunt ilustrative §i esen^iale, iar nu de prisos, pentru a ne Insoti in aceasta cufundare In logica antimiana. Astfel, izvorul acestei lumini tainice, care Impanze§te tot universul este Dumnezeu, iar beneficiarul este omul: Cine au vdzut vreodinioard intre zidiri atdta dragoste cdtd iaste aceia ce aratd soarele spre pdmdnt, ca desi iaste lumindtoriu mare al ceriului si impdrat al tuturor stelelor, iar lasdnd celialalte stihii, indrdgeste si iubeste mai mult pre smeritul acesta de pdmdnt si spre ddnsul are inchinatd toata pohta lui, spre ddnsul lumineazd cu razele sale, spre ddnsul impodobeste cu toate feliurile de copaci, spre ddnsul incununeazd cu florile, spre ddnsul imbogd^este cu rodurile, pre ddnsul hrdneste cu lucrurile sale. §i, pentru ca sa nu se depdrteze de la el niciodatd, face pururea o invdrtejire imprejurul lui cu un umblet necontenit. Asemene acestii polite, sau, mai vdrtos sa zic, mai mult far ' de asemdnare aratd marele Dumnezeu Ziditoriul si Fdcdtoriul a toate, spre sufletul eel smerit si pdedtos al 1580 Idem, p.49. 1581 Cf. Sfantul Vasile eel Mare, Omilii laHexaemeron..., op. cit., p. 133-134. 1582 In sprijinul acestei afirma^ii, putem aduce o marturie de la Sfantul Simeon Noul Teolog (sec. XI): „Dumnezeu a facut de la inceput doua lumi: una vazuta si alta nevazuta. Dar e un singur imparat al lucrunlor vazute care poarta in el trasaturile celor doua lumi, in latura cea vazuta si cugetata. Potrivit cu aceste doua lumi, stralucesc doi sori: eel vazut cu sim^urile si eel cugetat. Si ceea ce e soarele acesta in cele vazute si supuse sim^urilor, aceea este Dumnezeu in cele nevazute si nein^elese cu mintea. (...) Precum cei doi sori isi implinesc in chip despar^it lucrarile in cele doua lumi, asa si in omul eel unul: unul lumineaza trupul, Celalalt sufletul si fiecare soare comunica lumina sa, prin participare, par^ii luminate de el, dupa puterea de primire a ei, fie in chip mai bogat, fie in chip mai sarac", cf. Filocalia Romdneasca, vol. 6, traducere, introducere si note de Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1997, p. 56-58. 365 omului, mdcar ca are in mdinile Lui toate marginile pdmdntului, mdcar cd bundtdple noastre nu-I trebuie, dupd cum zice David [Ps. 15, 2], iar spre acest suflet are pusd toatd dragostea Lui cea dumnezeiascd; (. . .)1583. Minunata imagine a soarelui, ca „imparat al tuturor stelelor", al carui „umblet necontenit" supravegheaza pamantul, Tnvaluindu-1 in lumina care Tl vivifica! Autorul ne descifreaza el insusj analogia cu Dumnezeu Creatorul §i Proniatorul lumii, dar faptul in sine al decriptarii alegoriei nu scade insa, cu nimic, din frumusetea sj ineditul acestei fabule duhovnice§ti, ci o Tntrege§te cu sensuri mistice. In fragmente de acest fel, intransigentul §i asprul mitropolit T§i dezvaluie delicatejea, sensibilitatea §i gingasja inimii sale, care exprima atata compasiune, Tncat sa Tmbrace tot universul in lacrima frumusetii poetice. In prelungirea unei tradi^ii ecleziastice foarte vechi, motivatiile interioare ale autorului transcend, insa, simpla admiratie a pitorescului naturii, dupa cum, departand valul alegoric, semnaleaza el insusj. Interpretarea spre care indica Antim - iar noi ne permitem sa Tmprumutam cuvintele lui Varlaam -, ar fi ca oamenii nu pute pricepe ca de sdmt faptele lui Dumnedzdu atata de luminate si jrumoase, cumu-i soarele §i stele le, dar a cu cat mai vdrtos va hi Acela Carele au dzis si s-au fdcut acestea! Ca de strdluceste soarele atata, ce iaste zidirea Lui, dard cu cat mai vdrtos va strdluci Acela, Ziditoriul! 1584. Urmarind finalitatea pedagogica a didahiilor, este lesne de acceptat aceasta interpretare. Sursa teologica a unor astfel de imagini profund poetice este lesne observabila §i in contexte neteologice (sau care nu sunt specific teologice), in tradi^ia literara romaneasca, ca spre exemplu, in interiorul unui roman istorico-fabulistic cum este Istoria ieroglificd. Rasaritul de soare §i apusul de soare sunt surprinse In imagini magnifice de Cantemir. Zorii diminetii se descopera cdnd fdcliia cea de aur in sfesnicul de diiamant si lumina cea de obste in casele si mesele tuturor sdpune 1585. Iar noaptea cade dupd ce pdrintele planetelor si ochiul lumii radzele supt ipoghei [orizont] isi sloboade si lumina supt pdmdnt isi ascunde... 1586. Sunt demne de remarcat similitudinile dintre viziunea lui Cantemir despre pdrintele planetelor §i cea a lui Antim despre impdratul stelelor, §i dintre ochiul lumii cantemirean §i imaginea a§trilor ca ni§te ochi deschi§i spre lume, din didahiile antimiene. Fdclia cea de aur are §i ea Intemeiere scripturistica, dar §i omiletica, In lampile aprinse de Dumnezeu pe cer, in casa universului (casd = bisericd), de care pomeneau Cazaniile lui Coresi §i Varlaam, in timp ce lumina care apune sub pdmdnt se regase§te aidoma, ca expresie, In Prohodul Domnului, care se canta in Vinerea Mare, cu referire, evident, la Hristos. Insa, simetria dintre viziunile solare ale celor doi mari scriitori ai medievalitatii noastre nu se opre§te aici §i ne dezvaluie, cu alte ocazii, apropieri surprinzatoare. Pentru a marca momentul Inserarii §i al Inceputului noptii, Cantemir reproduce aceeasj scena 1583 Opere, p. 211. 1584 Varlaam, op. cit., p. 397. 1585 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglificd, op. cit, p. 76. 1586 Ibidem. 366 cosmica, ca §i Antim: dupa ce ochiul cerului sa inchidea si perdeaua nopfii peste fa{a pdmdntului sd trdgea, [candelele] toate sd aprindea [in templu]1587 - §i ne amintim de omilia la Sf. Nicolae. In alta parte, scrie ca soarele cu a sa lumind toate stelele acopere si nevddzute le face 1588, ceea ce ne provoaca din nou exerci^iul anamnetic §i ne trimite la imaginea antimiana cu soarele carele stinge cu lumina lui toate celialalte lumini, reprodusa de noi lainceputul acestui subcapitol. Imaginea respective provine Tnsa din Hexaemeronul Sfantului Vasile: „Pe cer sunt o multime nenumarata de stele, dar toata lumina lor, adunata la un loc, nu ajunge sa risipeasca Tntunecimea noptii. Dar numai ce se arata la orizont soarele, acest luminator, dar, mai bine spus, chiar cand este a§teptat, Tnainte de a se ridica cu totul deasupra pamantului a pus pe fuga Tntunericul, a intunecat stelele cu lumina lui, iar aerul din jurul pamantului, ca pana atunci era Tnghejat §i dens, 1-a topit §i 1-a Tmpra§tiat" 1589. O regasim nu numai la Antim §i Cantemir, ci §i la Nicolaus Olahus, in ni§te versuri compuse la moartea lui Erasmus de Rotterdam: Cdci, dupa cum biruieste soarele stelele toate, / Astfel si el pe ceilalp tot invalap i-a-ntrecut 159°. De asemenea, Tntr-un alt loc, Dimitrie Cantemir picteaza in acelasj stil alegorico- simbolic tabloul Tnserarii: ochiul eel de obste genele orizontului peste lumini isi sloboade, [§i] la locul ordnduit sa cobori 1591. Scopul instrumentarii expresiilor plastice de catre Antim este, a§adar, ca de la lumina sensibila sa ajungem la lumina spirituala, a§a dupa cum filosofeaza §i Dimitrie Cantemir: „Caci pe cei ce socotesc ca lumina acestei lumi este lumina cea adevarata, Domnul ii nume§te orbi si calauze ale orbilor (Mt. 15, 14), mai ales pentru ca lumina acestei lumi este Tntuneric, precum bine a cunoscut Iov (38, 19) ca noi in intuneric ne invdrtim. (...) Nici sa cauti vreo alta frumusete sau vreo alta lumina mai frumoasa §i mai stralucitoare decat cea dumnezeiasca, pentru ca tot El zice: Eu sunt lumina lumii (In. 8, 12)"1592. Dar compara^ia lui Antim are in vedere semnificatii care se ramifica, absconse, ce nu ies la iveala decat daca privim cu aten^ie in profunzimile discursurilor sale. Imaginea soarelui care ocrote§te pamantul §i Tl face sa rodeasca are un corespondent in realitatea spirituala, in felul in care Dumnezeu are grija de pamantul inimii §i Tl ajuta sa faca rod al credin^ei, caci omul trebuie sa aiba in loc de pdmdnt dragostea, ca acolo sa va inradacina credinia, ca un copaci si-s va da roada sa la vremea sa, dupa cum zice David; ca top copacii si toate erburile, razimdnd in pdmdnt, cresc si sa mar esc si-s dau roada, iar deaca nu razima in pdmdnt, sa usuca si pier. Asa si credinia, razimdnd in dragoste, creste si sa 1587 Idem, p. 131. 1588 Idem, p. 178. 1589 1590 1591 1592 Sfantul Vasile eel Mare, Omilii la Hexaemeron..., op. cit., p. 144. Cf. Dan Horia Mazilu, Recitind..., vol. II, op. cit., p. 20. Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 288. Dimitrie Cantemir, Divanul... , op. cit., p. 267. 367 mdreste si face toate rodurile bundtdplor, cdci pamdntul credinpi iaste dragostea 1593 iar lacasul ei (al credinjei - n.n.) iaste inima omului si viafa ei, faptele cele bune 1594. Cu alte cuvinte, inima omeneasca este pamdntul iubirii, in care este aruncata saman^a cuvantului §i din care create rodul credin^ei. lata ce spunea iarasj Cantemir: „Lumea este ca o gradina §i Tntr-Tnsa oamenii sunt ca florile, precum marturise§te Osie (14, 5): Rdsdri-va Israel ca un crin sau Tot trupul este iarbd si toatd slava lui ca floarea: iarba s-a uscat si floarea a cdzut (Is. 40, 7-8). Omul este ca pomul §i ca rodul, cu alte cuvinte ca fructele sunt faptele lui. Din pomul bun va ie§i roada buna [Mt. 7, 17] sj la aceasta se adauga cele ce urmeaza acolo unde se spune despre omul bun: §i vafi ca pomul rdsddit langd trecerea apelor care isi va da rodul la timpul cuvenit, iar frunza lui nu va cddea (Ps. 1, 3 §i Ier. 17, 8)"1595. Tocmai acest pamant al inimii este eel pe care Tl „lumineaza", Tl „Tmpodobe§te", Tl „Tncununeaza cu florile", Tl „Tmbogate§te cu rodurile" §i Tl „hrane§te" Dumnezeu, „Ziditoriul §i Facatoriul a toate", pana cand inima devine rai, gradina a desfatarii, Eden haric, In care Dumnezeu locuie§te §i „umbla" (Fac. 3, 8), cam Edenul primordial. Urmarea acestei ocrotiri este ca iubirea cereasca se impdmdnteneste cu totul in om §i acesta se transfigureaza prin ea §i devine mireasa lui Hristos §i logodnica cea care chiamd cdtrd sine pre iubitul sau Mire 1596 Chipul nuptial al iubirii dintre Dumnezeu §i om, in mijlocul raiului inimii, este o imagine ce dovede§te Tncarcatura afectiva a textului, entuziasmul oratorului, izbucnind cu rezonan^e poetice nestavilite, din adancul con§tiintei §i al spiritului sau, care nu-sj poate cenzura fericirea. Antim ne prezinta toata aceasta conceptie sub forma de parabola, vrand sa demonstreze ca omul este un microcosmos, dar care II poate cuprinde in inima sa pe Creatorul cosmosului Tntreg. Dupa Sfin^ii Grigorie Teologul sau Grigorie Palama, „omul, ultima create a Divinitatii, este culmea, Tncheierea, desavar§irea §i Tnsumarea a tot ceea ce Demiurgul a produs Tnainte, este macrocosmosul concentrat Tntr-un microcosmos"1597. Omul este o lume plina de taine, pe care toate tainele universului o oglindesc fara sa o epuizeze. S-ar parea ca viziunea lui Antim este una antropocentrica, dar fiin^a umana, din perspectiva lui, este privita exclusiv in relate, ca fiin^a dialogica, in relatia sa perena cu Soarele §i Logosul care o privegheaza necontenit. Umanitatea recunoa§te, citeste in univers un chip al propriei sale creari §i fiintari. Universul raspunde ratiunii umane, pentru ca intrupeaza, personifica realitati ale vietii §i istoriei sale. Prin intermediul acestui univers, Dumnezeu dialogheaza cu omul sau omul Tnvata luand aminte la comportamentul §i firescul universal, in urma caruia, ca sa nufie bucuriia si veseliia noastrd in desert, trebue sa cunoastem cu ochii cei sufletesti prdznuirea vremii 1593 ,-, r, Upere, p. z>5. 1594 Idem, p. 47. 1595 Dimitrie Cantemir, Divanul... , op. cit, p. 260. l596Opere,-p. 113. 1597 Cf. Dan Horia Mazilu, Recitind... , vol. I, op. cit., p. 56. 368 acestiia, ca sa nu ne zica si noao Prorocul: „ Uliul pre ceriu au cunoscut vremea sa, turtureaoa, rdnduneaoa si barza au cunoscut vremea venirei lor, iar norodul mieu n-au cunoscut Judecata lui Dumnezeu. " Ca urdt lucru va fi si necuvios, cdnd pasarile vor cunoaste vremea lor si dupd vremea aceia is vor schimba lacasurile sale. Iar noi, vremile cele rdnduite de Sfdnta Beserica, spre spaseniia sufletelor noastre nu le vom cunoaste 1598. Caci „mantuirea, in viziunea mitropolitului Antim Ivireanul, este cosmica, ea include lumea, Tntregul univers, in care rolul central Tl are omul, in calitate de coroana a creatiei"1599. Cosmosul Intreg, cerul §i pamantul, sunt adevarate carp spre in^eleptirea omului1600. „Pe binefacatorul Dumnezeu poti sa-L cuno§ti mai cu seama dupa minunatele Sale creaturi, care nu lipsesc niciodata din fata ochilor tai, ca sa le vezi §i dupa cum marturisesc ele Tnsele: Cerurile povestesc slava Lui (Ps. 18, 1) sj se invaja Tntre ele, unele pe altele, sa cunoasca pe Dumnezeu §i Ziditorul lor: Ziua zilei spune cuvdntul si noaptea vesteste nopfii stiinla (Ps. 18, 2)"1601. Soarele, luna, a§trii cere§ti1602, cat §i celelalte elemente naturale, au valoare semiotica, fund create ca ni§te semne ce indica schimbarea vremilor 1603, (...) care facdnd agerdfirea omului, a (m)mulp faptele cele bune il indeamna 1604. Universul apare ca un fel de arhitext (dar nu in sens platonic), un proto-text creat de Dumnezeu, o proto-biblie 1605. Lecturdnd astfel tainele universului, omul se cunoa§te pe sine insusj, descopera de fapt tainele sale, ale comportamentului sau ca faptura cugetatoare a lui Dumnezeu. A§a percepe Antim Ivireanul lumea §i cauta sa ne prezinte intreg cosmosul ca pe o icoand a Bisericii universale, §i sa o picteze astfel. Caci Beserica aceia era inchipuirea ceriului 1606. l598Opere,p. 108. Pr. Drd. Ion Popescu, Aspecte dogmatice in Didahiile mitropolitului Antim Ivireanul, in rev. Studii Teologice, XL III (1991), nr. 1, p. 114. 1600 „... lumea aceasta n-a lost gandita in zadar, nici in desert, ci pentru un scop folositor si pentru marea trebuin^a pe care o aduce celor ce exista pe pamant, daca lumea este intr-adevar o scoala a sufletelor inzestrate cu ratiune si un loc unde se poate inva^a cunoasterea lui Dumnezeu, fiind prin cele vazute si simtite in lume o calauza a mintii pentru contemplarea celor nevazute, precum zice Apostolul, ca « cele nevazute ale lui Dumnezeu de la facerea lumii se vad, in^elegandu-se din fapturi » (Rom. 1, 20)", cf. Slantul Vasile eel Mare, op. cit, p. 77. 1601 Dimitrie Cantemir, Divanul... , op. cit., p. 266. 1602 „§i a zis Dumnezeu: «Sa fie luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pe pamant, sa desparta ziua de noapte si sa fie semne ca sa deosebeasca anotimpurile, zilele si anii, si sa slujeasca drept luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul». §i a lost asa." (Fac. 1, 14-15) l603Opere,p. 108. 1604 Ibidem. 1605 Aceasta hermeneutica apar^ine Slantului Maxim Marturisitorul. 1606 Opere, p. 42. 369 Definite care secondeaza cu fidelitate traditia patristica: „Sfanta Biserica a lui Dumnezeu este chip §i icoana a Tntregului cosmos, constatator din fringe vazute §i nevazute, avand aceeasj unitate §i distinctie ca §i el"1607. Cerul vizibil este doar un chip sensibil al Imparatiei Cerurilor, un reper pentru omul nedesavarsjt, care are Tnca gdndul eel trupesc 1608, un reper destinat sa Tl ajute sa priveasca dincolo de propria limitare. Faptul ca Antim concepe Tntreaga create, cea vazuta §i cea nevazuta, ca o arhitectura ecleziastica, ca o Biserica, in care Hristos e Arhiereu §i Dumnezeu, nu este o simpla speculate a noastra, ci este ceea ce ne relateaza el Tnsusj, Tntr-o talcuire la III Regi 6, 5-6 (in Cazanie la Vovedenie Bogorodife, adica la Intrarea in Biserica aMaicii Domnului): Vede-se in Sfdnta Scriptura, la a treia carte a Imparaplor, la al 6-lea cap, cum ca Imparatul Solomon aufdeut casa Domnului cu trei despdrpturi; (...) [in] care beserica, desparptura cea dintdi, unde sta norodul sa inchipuia ceriului carele sta deasupra noastra, unde iaste vazduhul si sunt acolo toate pasarile cele zburatoare; iar a dooa desparptura, unde sta arhiereii si preopi sa inchipuia ceriului al doilea, carele sta deasupra ceriului dintdi, unde sunt puterile cele ceresti, adeca ingerii si sufletele drepfilor; iar a treia desparptura, unde era Sfdnta Sfintelor si intra intr-un an odata numai arhiereul, sa inchipuia al treilea ceriu, carele sta deasupra celui de al doilea, intru carele nu intra nimeni, jar ' numai adevaratul Arhiereu Hristos, Dumnezeul nostru 1609. Faptul ca cele trei ceruri stau unul deasupra celuilalt, nu trebuie Tn^eles in sens literal, pentru ca nu arata o suprapunere geografica, ci una spirituals. §i daca universul empiric este un templu de lumina, imitand modelul sau spiritual, inefabil, cu atat mai mult este lumina lumea care sa chiama trup, adeca Beserica lui Hristos 1610. Dupa cum am vazut §i vom mai avea prilejul sa observam mai departe, Antim citeaza sau parafrazeaza sintagma biblica ce afirma ca Dumnezeu este Soarele dreptapi, in foarte multe contexte, fund o imagine predilecta a ierarhului nostru, fapt care demonstreaza o motivatie interioara, intima. A§a cum predica autorul, Dumnezeu a creat soarele pentru om, dar El Tnsusj coboara pana la om §i straluce§te in acesta, atata cat fiecare persoana manifesto permeabilitate in fata luminii Sale. Pentru ca Dumnezeu lumineaza mai mult ca un Soare interior, din adancurile fiin^ei umane, unde vine pentru a Se uni cu omul, prin Sf. Euharistie: Au ramas toata zidirea uimita cdnd Iisus al lui Navi au poruncit soarelui sa stea pre cer, nemiscat, pana va birui pre vrajmasii sai; dara cu cat mai vdrtos socotip ca s-ar minuna cdnd acestas Iisus ar zice soarelui, nu sa stea nemiscat pre ceriu, ci sa se pogoare din ceriu pre pamdnt. Adevarat, 1607 Sfantul Maxim Marturisitorul, Mystagogia (Cosmosul §i sufletul, chipuri ale Bisericii), Introducere, traducere, note §i doua studii de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucurejti, 2000, p. 15. 1608 r^. r, Upere, p. 9. 1609 Idem, p. 41-42. 1610 Idem, p. 124. 370 injricosat lucru ar fi acesta, iar nu iaste nimic intru asemenare cu aceia ce face preotul in toate zilele, in Sfdntul Jartavnic. El nu porunceste soarelui cestui ce sa vede, ce pune supt datorie cu cuvintele lui si cu rugdciunea lui, pre Soarele eel de taind al dreptdpi, pre insusi Unul Ndscut Fiiul lui Dumnezeu, sa Se pogoare din ceriu si supt intdmpldrile pdinii si a vinului sa Sefaca iara Jartva vie pentru ertaciunea pacatelor noastre 16U. Dumnezeu este pretutindeni in universului material §i spiritual §i este Soarele care il inconjoara pe om cu atotprezenja Sa, fara de Care acesta nu are lumina, dar Care straluce§te nu numai din afara omului, ci mai ales in launtrul frin^ei lui, in inima lui, unde Se pogoara cu toata dumnezeirea Sa §i cu toata vapaia dragostei Sale pentru oameni §i pentru lume Iubindu-L pe Dumnezeu, omul prive§te cu ochii harului Sau, care devin ochii sai, perspectiva, optica sa proprie1614. §i privind prin iubire Tntreaga lume Ti injelege ratiunile §i o Tndrage§te, Ti recunoa§te meritele §i frumusetea, la randul sau. Acesta este §i modul in care Antim T§i Tndeamna ascultatorii sa priveasca universul. Credem ca putem sa Tntelegem acum mai bine afinitatea lui Antim pentru metaforele celeste, predilectia pentru vizualizarea §i iconizarea luminii (de fapt, icoana bizantina autentica are, Tntotdeauna, un fond de lumina predominant). Nici nu se putea altfel, deoarece orice frumusete §i orice lumina, dupa cum am vazut, II arata in mod tainic pe Dumnezeu: „Cand inalti, deci, privirea §i prive§ti frumusetea, maretia §i folosul cerului, urca-te atunci de la cer la Creator (...) §i vezi §i din crearea acestor stihii cat e de mare puterea Stapanului tau!"1615. 1611 Idem, p. 169. 1612 Idem, p. 83. 1613 Caci „Imparatia lui Dumnezeu", scrie Sfantul Siluan [Athonitul], "inseamna a purta in inima noastra universul intreg si pe Insusi Dumnezeu, Creatorul lui", cf. Arhim. Sofronie, Din viafa $i din Duh, trad, din franceza de Prof. Ecaterina Volocaru, Ed. Pelerinul, Iasi, 1997, p. 21. 1614 „Inca din prima zi, in frumusetea sa atotcuprinzatoare, intreaga create a lost chemata sa devina Impara^ia lui Dumnezeu. Intreaga istorie a lumii este aici, in lumina acestei prime zile, intre cuvantul si privirea lui Dumnezeu. Ea este creata, ea nu este Dumnezeu, dar totusi intre El si El, intre cuvantul Sau eel dinainte de a fi lumea si privirea Sa catre lume, Dumnezeu a pus lumina lumii. Si la fel ca un germen ce confine dezvoltarea viitoare a intregii plante, lumina poarta in ea desfasurarea universului. Intre cuvantul si privirea lui Dumnezeu, lumina avea sa se dilate devenind vremurile si spa^iile pe care le intinde, pana ce ochiul omului pe aceasta planeta ajunge sa fie, datorita Cuvantului intrupat, insasi privirea lui Dumnezeu: altfel spus, pana ce omul este capabil el insusi sa vada frumusetea lumii, sa vada cat de frumoase sunt toate. In Geneza, omul este creat sa fie privirea lui Dumnezeu catre lume, in launtrul privirii lui Dumnezeu catre lume. Intre privirea lui Dumnezeu si chipul Sau in om, se alia toata crea^ia. Si privirea omului care nu-L vede pe Dumnezeu, dar vede toata crea^ia, este raspunsul crea^iei catre Dumnezeu, posibilitatea dialogului iubirii. Omul nu-L poate vedea pe Dumnezeu, dar el poate vedea lumea asa cum Dumnezeu vede lumea, si aceasta este insasi iubirea lui Dumnezeu", cf. Jacques Touraille, La beaute du monde, icone du Royaume, in rev. Contacts, XXXI (1979), nr. 105, p. 6. 1615 Sfantul loan Gura de Aur, Omilii la Facere (I), in col. PSB, vol. 21, traducere, introducere, indici si note de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBORi, Bucuresti, 1987, p. 62. 371 Caci Creatorul lumii este Dumnezeu Atottiitorul, „Cel care ai facut cerul §i pamantul cu toata podoaba lor"1616, „Cel ce locuie§te in lumina cea neapropiata"1617, „Cel ce numara multimea stelelor §i da tuturor numele lor"1618, este Ziditorul „Care ai luminat ziua cu lumina de soare §i noaptea ai stralucit-o cu raze ca de foe"1619, „Cel ce ai Tmpodobit cerul cu stele, ca un Dumnezeu §i prin Ingerii Tai tot pamantul luminezi"1620, „Soarele slavei, fncepatorul luminii"1621, „Cel ce (...) prin Sfin^ii Tai tot pamantul luminezi, Ziditorule a toate"1622, „Cel ce ai rasarit lumii din Fecioara, Hristoase Dumnezeule, §i fiii luminii printr- Tnsa ne-ai aratat"1623, „Lumina fara de Tnceput §i pururea fiitoare, in care nu este mutare sau umbra de schimbare"1624, „Lumina cea adevarata, Care luminezi §i sfintesji pe tot omul eel ce vine in lume"1625, „Cel ce trimi^i lumina §i purcezi §i rasari soarele peste cei drepti §i peste cei nedrepti, peste cei rai §i peste cei buni, §i cu lumina cea de ziua luminezi toata lumea. . ,"1626, Cei pe Care „Pe Tine Te lauda soarele. Pe Tine Te slave§te luna. Tie se pleaca stelele. Pe Tine Te asculta lumina. De Tine se Tngrozesc adancurile. Tie slujesc izvoarele. Tu ai Tntins cerul ca un cort. (...)" , „Lumina cea neinserata" §i „Parintele luminilor" dupa cum se spune in toate car|ile de cult ortodoxe. De altfel, Ceaslovul din care am ales cele mai multe exemple - desj ele pot fi extrem de numeroase, din toate car|ile de cult §i nu numai - a fost tradus din grece§te §i tiparit de Tnsusj Antim, in 1715, iar eel actual - din care am citat - Ti urmeaza Tndeaproape. Autorul nu credem ca avea de ce sa mearga in alta parte ca sa-§i caute surse de inspiratie. Am vorbit mai devreme de alegoria cerului plin de ochi ganditori §i luminatori, ca §i chip al Bisericii. Prin aceasta retina uria§a a cerului se Tntrevede o alta lume, un loc sugerat de acest templu al „muzicii de sfere", plin de armonie, de lumina §i de pace, iar Antim este indrepta^it sa considere bolta cereasca - singura care urea privirile noastre spre Tnaltimi inepuizabile de frumusete - drept reper, pentru a face sa se profileze Tnaintea noastra chipul inefabil al Raiului, gradina Besericii 1630 §i cereasca cetate afericirii 1631. 1616 *** Ruo ;aciunea reg ;elui Manase, v. 2 1617 I Tim. 6 , 16 1618 Ps. 146, 4. 1619 Ceaslov ,op. cit, p. 138. 1620 Idem, p. 65. 1621 Idem, p. 68. 1622 Ibidem. 1623 Idem, p. 216 1624 Idem, p. 12. Cf. lac. 1, 17. 1625 Idem, p. 79. 1626 Idem, p. 83. 1627 Molitfelnic, ed. cit., p. 32-33. Pasajul acesta se regaseste si in Invafaturile lui Neagoe Basarab, a carui sursa de inspiratie s-a crezut, de catre unii, in mod eronat, a fi Francisc din Assisi. 1628 Cf. In^el. 6, 12: „In^elepciunea este luminata si neinserata" 1629 Cf. lac. 1, 17. 1630 Opere, p. 35. 1631 Idem, p. 113. 372 Este lesne de observat faptul cum, chiar §i acolo unde el nu compara in mod explicit pe Sfinti cu luminatorii cere§ti, ace§tia din urma au Tnsa caracteristici ale blandetii sau ale vietii de suferin^a. Faptul ca cerul e ostenit, ca luna §i stelele obosesc priveghind, ca soarele §i luna Tncearca din rasputeri sa-1 lumineze sj sa-1 educe pe om, sunt realitati specifice Sfintilor. In cer sau pe pamant ei sunt lumini pline de bunatate. Antim ne comunica, prin aceasta, ca sj Cerul spiritual are nenumarati ochi, care se roaga pentru oameni §i Ti privegheaza permanent. Acestea sunt sireagurile stelelor celor de taind 1632, adica cetele Sfintilor §i ale Ingerilor. Pascal (contemporan cu Antim) spunea ca Hristos este in agonie pana la sfarsjtul lumii. La Antim vedem ca Cerul Sfintilor este in neincetata osteneala, in priveghere §i rugaciune, in agonie pentru lumea care mai are inca de luptat cu raul. Ace§ti ochi duhovnicesti neadormip sunt ca ni§te lacrimi de foe in luciul lumii acestiia 1633 §i care ii redau adevaratul ei sens spre Lumina. Ei sunt Luceferi ce rdsar (cum zice Eminescu) §i lumineaza lumea, pentru a le descoperi oamenilor calea spre nemurire §i pentru a-i ajuta sa- §i regaseasca adevarata vocatie de a fi oameni cere§ti §i fiii Luminii. Eminescu, pe care tocmai 1-am evocat, numea stelele icoane (in mai multe contexte - Icoana stelei ce-a murit / Incet pe cer se suie, din poemul La steaua; sau ale stelelor icoane, in Memento mori, etc.), recunoscand In ele reflexia frumusetii luminii ve§nice. Nespusa frumusete a cerului §i a boltei instelate a inspirat dintotdeauna pe arti§ti, a impresionat pe filosofi (intre care Kant a ramas celebru prin recunoa§terea impresionabilitatii In fata cerului Instelat), a intrigat pe astronomi sau pe savan^i. Platonicienii §i neoplatonicienii considerau a§trii cere§ti ca fiind existence insufle}ite, dar §i Origen a crezut in aceasta erezie, fapt ce a constituit unul dintre motivele anatematizarii sale. Ei porneau de la antica idolatrizare datorita careia „vechii locuitori ai Eladei nu credeau in al^i zei, decat in aceia pe care-i recunosc §i astazi multi dintre barbari: soarele, luna, pamantul, astrele §i cerul. §i, cum le vedeau pe toate misxandu-se §i alergand, in ve§nica lor cursa, pornind de la aceasta insusjre fireasca de-a alerga (thein) le-au dat numele de zei (theoif 1634 In cretinism, cerul instelat nu reprezinta Insa zeita^i1635, nu este idolatrizat, ci este doar o fereastra, translucida pentru spiritul omenesc, prin care acesta poate intrezari 1632 Idem, p. 19. 1633 Idem, p. 118. 1634 Platon, Opere III, Ed. §tiintifica §i enciclopedica, Bucurejti, 1978, p. 270. 1635 „«Despre astronomie se vorbeste in Biblie atat de pu^in, incat nici macar nu sunt denumite toate planetele » - a remarcat inca Galilei. In cartea lui Moise despre facerea lumii in cele sase zile, Soarele si Luna nu sunt numite. Cunoscand tradi^ia pagana («zeii nu sunt decat Soarele si Luna si planetele fixe » [Cicero, Despre natura zeilor, 2,80] ), Moise vorbeste de „luminatorul eel mai mare" si „luminatorul eel mai mic" (Fac. 1,16), ocolind cuvintele „Soare" si „Luna". In acest fel, el profaneaza sacralita^ile pagane", cf. Diac. Andrei Kuraev, op. cit., p. 135. 373 stralucirile Luminii cei neapropiiate 1636, adica poate cunoa§te, oarecum, pe Dumnezeul care este Lumina, din contemplarea lumii-lumina. Ziua zilei spune cuvdntul si noaptea vesteste noppi stiinfa (Ps. 18, 2), versetul pe care Tl amintea §i Cantemir in Divanul sau, Inseamna tocmai aceasta: ca luminatorii ceresji comunica adevarurile cele ve§nice atat celor injelepti §i lumna^i la minte, ca ziua, cat §i celor Intunecati la minte sau mai pu{in Tn^elepti, care sunt in noaptea ne§tiintei. §i unora sj celorlalti, frumusetea cerurilor limpezi ale zilei §i splendoarea Tnstelata a noptii le transmit cuvdnt §i cunoastere, stiinfa despre Facatorul tuturor. Doar inspirandu-se din traditia noastra veche cu privire la aceasta comunicare cosmica, Eminescu putea spune O, asculta numai- ncoace, / Cum la vorba mii de valuri stau cu stelele proroace! (Scrisoarea IV), imprimand dialogului cosmic caracterul de §ezatoare, de cumin^enie §i Tn^elepciune straveche. Am spus ca, prin expresii plastice ale luminii §i ale lumii, Antim face, cu „superrafinamentul sau teologal" , o talcuire par^iala la Geneza. Cateodata Tnsa aceasta interpretare este foarte explicita, urmarindu-se o simbolistica aparte a creatiei primare (fiindca exista §i o a doua recreare a lumii, Tnfaptuita prin Intruparea Cuvantului; la Tnceput, cuvantul Cuvantului s-a Tntrupat §i a devenit lume, materie, univers, iar a doua create a Tnsemnat de fapt o regenerare, o restaurare a crea^ei, prin asumarea de catre Fiul sj Cuvantul lui Dumnezeu a trupului §i a firii umane): La capul eel dintdi al „Facerii" spune Moisi cum ca Dumnezeu aufacut dot luminatori mart: unul mai mare si altul mai mic; si pre eel mai mare, adeca pe soare, intru stapdnirea zilii, iar pre eel mai mic, adeca pre luna, intru stapdnirea noppi. §i pre acestea, i-au facut pentru intarirea trebuincioase chivernisiri a toata lumea. §i iarasi acestasi Dumnezeu, facdndu-Se om, au pus alp doi luminatori, pentru intarirea si intemeierea Besericii: pre eel mai mare, adeca pre Petru, pentru ca safie intru stapdnirea zilii a dumnezeestii cunostinfe intru jidovime; iar pre eel mai mic, adeca pre Pavel, intru stapdnirea intunecatei nopp a inchindrii de idoli, la limbi, pentru ca sa rasipeasca cu stralucirea minunilor si cu lumina invafaturii norii cei intunecal ai ~ -7- • •• 1638 insalaciunn Injelesul acestui fragment este ca Intruparea lui Hristos a Tnsemnat Tnnoirea lumii, o noua create in Duh a lumii, spirituals, in urma careia au fost a^ezaji alti doi mari luminatori, duhovnice§ti, Sf Ap. Petru §i Pavel, ca un nou soare §i o noua luna: Petru ca un soare pentru evrei, cei care erau luminal cu invataturile cere§ti, care erau poporul ales, iar Pavel ca o luna pentru neamurile pagane, care erau Tntunecate din pricina idolatriei, a politeismului. Lumii materiale §i omului trupesc Ti trebuie asjxi materiali, iar celei spirituale Ti trebuie lumini spirituale. 1636 Opere, p. 189. In contextul predicii sale, Antim se refera la lumina dumnezeiasca, in care salasluiesc Sfin^ii in Rai, dar noi am folosit sintagma mai degraba in sens simbolic: daca cerul este atat de luminos, cu atat mai mult se in^elege ca el este crea^ia Luminii. 1637 Eugen Negrici, Antim Ivireanul..., op. cit., p. 103. 1638 r^. r~i Upere, p. t> /. 31 A Fiecare lume are nevoie de stralucirea luminii ei, proprie alcatuirii sale. Iar omul are nevoie de amandoua, pentru ca, fiind omu indoit, adecd cu trup si cu suflet 1639, are nevoie atat de lumina soarelui, dar §i de lumina lui Hristos, cu atat mai mult, dupa cum am aratat deja. Imaginea solara este, de multe ori, preferata lui Antim, soarele fiind icoana cea mai reprezentativa pentru realitati spirituale, a caror maretie nu poate fi sugerata de niciun alt echivalent cosmic, apartinand universului empiric. In aceasta predica apologetica la Sfintii Apostoli Petru §i Pavel - din care am citat mai sus - autorul face Tnsa, implicit, prin termenii de comparatie la care recurge sj prin „surprinzatoarele rafinari ale imaginilor"1640, §i o apologie a frumusetii creatiei sj, mai ales, a celor „doi luminatori mari", soarele §i luna, dintre care iaste soarele vdrf celoralalte stele si le covdrsaste cu lumina pe toate si de la rasarit si pan ' la apus, tot pdmdntul si unghiurile lui lumineazd, incalziaste, ingrasa si revarsd pretutindea razele lui. (...) Caldura soarelui are lucrare fir eased a darui copacilor, erburilor, pietrilor scumpe si plodurilor pamdntului viepiitoare, umejoasa si ingrasatoare putere spre cr ester e 1641. Despre aceste semnificatii ale luminii solare, am mai avut Tnsa prilejul sa discutam. Reluarile, sublinierile §i specificatiile oratorului sunt Tnsa bine venite, pentru noi, dandu-ne posibilitatea sa urmarim coeziunea interna a cugetarii §i a operei sale. Noutatea imagistica Tnsa, de§i Intrege§te un sens cunoscut, este plina de ingenuitate §i are o sensibilitate §i un pitoresc propriu, irepetabil. In ce o prive§te pe regina noppi - dupa expresia lui Eminescu -, luna, Antim Ti confera o demnitate imperials asemanatoare cu a soarelui (care stapane§te pamantul), aceea ca sa stapdneasca marea 1642, adica marea vie^ii tulburate §i valurile popoarelor care trebuiau sa-§i potoleasca furtuna patimilor §i sa fie prinse in mreaja cuvantului mantuitor. In acelasj timp, luna are §i acea impasibilitate a frumusetii §i puritatii, autorul Tmbracand-o, cu elegan^a poetica, in ve§mantul diafan al inocen^ei, al nevinovatiei ce plute§te pe deasupra patimilor omenesji necugetate: Intre celelalte idiomata adecd alsauiri ce are luna are si aceasta: cdnd iaste plina sa scoala asupra-i cdinii, ca niste vrajmas, cu lupta si nu inceteaza a o latra, neputdnd suferi lumina ei; si cu acestia toate, ia fiind curata si nevinovata, lumineazd si calatoreste calatoriia ei, far' de zaticneala 1643. Dupa cum 1639 Idem., p. 71. 1640 Dan Horia Mazilu, Introducere in opera lui Antim Ivireanul, op. cit, p. 101 . 1641 Opere, p. 58. 1642 Idem, p. 62. Ajunji in acest punct cu cercetarea noastra, ne intrebam daca ar fi oare prea indrazne^ sa avansam ideea ca Eminescu ar fi putut citi, din intamplare, la Manastirea Agapia sau Neam^ sau in alta parte, vreo copie ratacita (chiar si incompleta) a didahiilor lui Antim, din care sa se fi inspirat cand a scris Luna tu, stapdna marii, pe a lumii boltd luneci/ §i gdndirilor ddnd viafd, suferinfele intuneci. (...)/ Peste cdte mii de valuri stdpdnirea ta strdbate,/ Cdnd pluteqti pe miqedtoarea mdrilor singurdtate! (Scrisoarea I). Eminescu a fost un admirator al literaturii vechi, din care nu s-a sfiit sa imprumute cuvinte sau sintagme arhaice, care sa confere limbii sale parfumul originaritd(ii, si chiar idei imbracate in vesmantul vizionar al cugetarii religioase. 1643 Ibidem. 375 soarele lumineaza §i Tncalze§te pamantul, luna lumineaza in Tntunericul noptii pacatului §i este stapana1644 peste marea vie^ii, trecand cu serenitate peste cumplitele valurile mdrii 1645. Marea nu este niciodata calma in opera lui Antim, ci Tntotdeauna personifica zbuciumul vie^ii §i al lumii in care a patruns morbul pacatului §i al haosului. Lumina lunii intra In antagonism cu Intunericul §i cu dezordinea, ea reprezentand o lume In care domne§te pacea §i armonia. Cerul Instelat, soarele §i luna sunt icoane ale unei frumuseti inefabile, ale unui tdrdm aflat foarte departe, infinit de Indepartat, de patimile celor pamante§ti, o lume infailibila In fa^a atacurilor nebune§ti, dar §i naive, ale celor ce „nu Inceteaza a o latra, neputand suferi lumina ei". Ca o completare a ceea ce spuneam mai devreme, ca cerul instelat are ca prototip Biserica1646, a carei lumina e, In primul rand, Dumnezeu, dar In care lumineaza §i Ingerii §i Sfintii care s-au facut pe ei in§i§i transparent pentru aceasta lumina dumnezeiasca - deoarece/?re inger si pre om i-au facut Dumnezeu dupa chipul Sdu, precum zice la capul eel dintdi al Facerii...1647 -, observam ca In aceasta predica Antim I§i intemeiaza Intreg discursul pe ideea paralelismului Intre cei mai mari dintre Apostoli, Petru §i Pavel, §i cei „doi luminatori mari". Astfel ca Petru au stdtut in Besericd, ca alt lumindtor mare, pentru edei s-au ardtat ca soarele lumindnd peste Beserica Celui Inalt. Iar Pavel aufost stdtut lumindtoriu mai mic, insd asdmdndtor soarelui, cu lumina, cu strdlucirea, cu bundtdple, cu vredniciia si cu slava 1648 1649 §i tot despre Sf. Petru scrie ca s-au ardtat ca alt soare, lumindnd in casa Celui Inalt iar catre amandoi Apostolii Isj Indreapta rugaciunea, implorand: cdutai din ceriu, ca 1644 De fapt, termenul „stapane§te" arata tot un sens creationist. In crestinism, credin^a este ca Dumnezeu a creat in prima zi lumina si a despar^it-o de intuneric (conform Scripturii). Ziua si noaptea au fost deci create inainte de a fi adusi la existen^a soarele, luna si ceilal^i astrii - lucru ce s-a intamplat abia in a patra zi a crea^iei -, care au fost facu^i ca niste vase spre a purta aceasta lumina, ca niste lampi, pentru luminarea pamantului. Soarele, luna si stelele nu sunt sursa primara a luminii, ci Dumnezeu, Cei ce a creat universul dupa chipul Sau, fiind Lumina lumii (In. 1, 9), si a asezat „soarele spre stapanirea zilei, luna si stelele spre stapanirea noptii" (Ps. 135,8-9). Faptul ca soarele stapaneste pamantul si luna stapaneste asupra marii este o metafora a lui Antim, cu o conota^ie derivata de la sensul initial si care pleaca, probabil, de la ideea ca soarele are, in natura, un rol covarsitor in a face pamantul sa rodeasca, iar luna isi etaleaza splendoarea in oglinda nestarsita a marii sau, in timp ce pamantul este cufundat in somn, ea are o importan^a aparte in a lumina calea celor ce navigheaza pe mare, ajutandu-i sa se orienteze. 1645 Opere, p. 62. 1646 yez- ^- ps yy^ y^- £[ a zidlt locasul Sau eel slant, ca inal^imea cerului; pe pamant 1-a intemeiat pe el in veac". 1647 Opere, p. 119. 1648 Idem, p. 62. 1649 Idem, p. 52. 376 niste lumindtori mari tdriei cei de sus, spre noi carii sddem intru intunerecul si umbra morfii. Mdngdiap-ne pre noi, ticdlosii, cei ce sedem in valea pldngerii . 1650 ,1651 Aceasta „vale a plangerii" '~ reprezinta pamantul unde a fost exilat Adam, dar poate fi interpretata §i ca un relief spiritual, aflat undeva departe de cer, unde raman cei ce nu se 1 (^SO 1 fkc\'X inalja la mari si la inalte gdnduri §i nici nu T§i fac mintea lor muntele Thavorului ca sa vada lumina adevdratd 1654. E adevarat ca uneori poate parea ca in textele lui Antim exista un contrast puternic Tntre cer §i pamant, dar in esenta nu este a§a, pentru ca acest pamant nu este damnat, nu este exclus de la transfigurare Tmpreuna cu omul. Tocmai pentru ca universul material nu este ceva negativ sau alterat cu totul prin pacatul omenesc, putem face referire la ipostaza lui de create a lui Dumnezeu, care este §i ea (creatia materiala) tot un templu al harului, dupa asemanarea lumii spirituale §i Tmpreuna cu ea. Pogorandu-Se pe pamant, Dumnezeu Tntrupat a venit aici nu ca Tntr-o lume straina1655, ci in lumea creata de El ca o lumina §i al carei Mire este El, Cuvantul: Fdcdndu-s noaptea calea sajumdtate e^it-au aici, in lumina aceasta a noastrd (subl.n.), ca unMire din cdmara Sa. (...) ...si preacuratul sdngele Fecioarei, cu puteria Sfdntului Duh, far ' de nicio sdmdnld de bdrbat, zemislindu-se, s-au fdcut trupul Domnului Hristos, Carele esind la lumina 1656, ca Cela ce iaste Lumina cea adevdratd, minunat au veselit tot neamul 1657 omenesc Am plecat de la metafore antimiene in care era vorba despre lumina materiala, despre a§trii ceresji, pentru a ajunge la sensurile spirituale ale luminii. A fost nevoie de acest pelerinaj la Tntelesurile mai simple sau mai complexe ale metaforelor fotianice, pentru a in^elege de unde izvora§te frumusetea lor: din adancul teologiei mistice a lui Antim1658. „Cuvantul, cu for^a-i de iradiere, este harul sau sj «mreaja» de creator"1659. 1650 Idem, p. 63. 1651 Cf. Ps. 83, 7. " Opere, p. 65. 1653 Idem, p. 82. 1654 Ibidem. 1655 „Cuvantul era Lumina cea adevarata care lumineaza pe tot omul, care vine in lume. In lume era §i lumea prin El s-a facut, dar lumea nu L-a cunoscut. Intra ale Sale a venit, dar ai Sai nu L-au primit." (In. 1, 9- 11) Zice §i Antim ca Intru ale Sale au venit Domnul, nu prin umbra, ci chiar §i infafi§at sa aduce, ca pre un jartavnic pre pamant... (Opere, p. 30). 1656 Adica, aratandu-Se oamenilor. 1651 Opere, p. 197. 1658 Voi exemplifica aceasta afirma^ie si printr-un mic text din Sf. loan Gura de Aur: „Binecuvantat este Dumnezeu. lata, si pe pamant stralucesc stele, mai stralucitoare decat cele din cer. Pe pamant sunt stele din pricina Celui ce S-a aratat din cer pe pamant. Nu numai ca pe pamant sunt stele, ci sunt chiar in timpul zilei. Aceasta este cea de-a doua minune. Iar stelele din zi sunt mai stralucitoare decat cele din noapte. Caci acelea, cand lumineaza soarele, se ascund; acestea insa, stralucind Soarele drepta^ii, mai mult lumineaza. Ai vazut vreodata stele stralucind deodata cu soarele? Acelea dispar cand va fi sfarsitul lumii acesteia; acestea vor lumina mai mult. Despre acelea zice Evanghelia ca « stelele cerului vor cadea precum cad 377 Ierarhul nostru propovaduie§te, la fiecare predica, deschis sau indirect, ca, de§i Dumnezeu S-a aratat pe pamant imbrdcat cu bldndefe si cu smerenie1660 ', El este Cel ce „intru stralucire §i in mare podoaba Te-ai Tmbracat. Cel ce Te Tmbraci cu lumina ca sj cu o haina" (Ps. 103, 2), El este Dumnezeul slavei §i al luminii. Iar omul trebuie sa II recunoasca astfel, pentru a se face partas. de ofrumosefe si de o dulceafd strdlucitoare ca aceasta 1661, a slavei Sale, devenind §i el beat de dragostea aceifrumosep 1662. Parafrazand acelasj Ps. 103, 2, Eminescu va spune ca Prorocul cdnta pe Imparatul in hlamidd de lumina {Memento mori). Cu alte cuvinte, prin explorarea maretiei acestui univers, mitropolitul Antim atrage atenjia asupra maretiei Tnfrico§atoare a Creatorului sau, pe temeiuri biblice sj patristice evidente. Autorul vrea sa-§i determine auditoriul a se indragosti nu numai de frumuse^ea lumii, nu numai de Tmparatia creatiei, ci §i de Imparatia ve§nica, al carui chip, de§i palid, este §i universul empiric. Materia strabatuta de fiorul spirirualitatii - lucru pe care Tl vedeam reliefat sj in Cazaniile lui Varlaam §i Coresi -, este tocmai ceea ce face ca aceasta lume sa fie desavarsjta, atat pe cat poate sa existe perfectiune in materialitatea care nu este nici infinita, nici imuabila, ci este supusa dezintegrarii §i transformarii permanente. De aici deriva §i frumusetea metaforelor antimiene §i sensul lor adanc, contemplativ, din reflectia lumii cere§ti in cea materiala. Este clar acum, cred, ca §i atunci cand ne face sa ne ridicam ochii spre cerul de deasupra capetelor noastre, spre stelele care se vad, Antim ne Tndreapta privirea Tnsa spre cele care nu se vad cu ochiul liber, spre stralucirea unei frumuseti necorupte, pure, eterne. Nenumarate pagini Tncarcate de vizionarism, Tntalnite in Didahiile lui Antim, Tntaresc impresia de ansamblu oferita de lectura Cazaniilor mai vechi, a unei sobrieta^ conectate la tensiunea mistica ainceputului §i sfar§itului lumii. Stralucirea cerului §i a a§trilor cere§ti are o foita primordiala ce proiecteaza lumina spre a strabate istoria §i a ne fixa ochii con§tiintei frunzele viei » (Mt. 24, 29; Is. 34, 4); despre acestea: « Drep^ii vor straluci precum soarele in Imparatia lui Dumnezeu » (Mt. 13, 43).", cf. Sf. loan Gura de Aur, Cateheze baptismale , trad, de Pr. Marcel Hanches, Ed. „Oastea Domnului", Sibiu, 2003, p. 58. §i venind in zilele noastre, foarte asemanator se exprima si Sf. Iustin Popovici, cand afirma ca, privind din Imparatia lui Dumnezeu, din cer, nu se vad pe pamant „nici mun^ii, nici marile nici orasele, nici zgarie- norii, ci omul. Pentru ca sufletul omului creat dupa chipul lui Dumnezeu este ca un soare pe pamant. Si fiecare dintre sorii acestia este vizibil din cer. O, minune a iubirii lui Dumnezeu! Acest minuscul pamant, un astru dintre cele mai mici, sa cuprinda milioane de sori! Sub vesmantul de trap pamantesc al omului straluceste soarele! Omul? Un mic dumnezeu in noroi.", cf. Sf. Iustin Popovici, Omul $i Dumnezeu-Omul. Abisurile §i culmile filosofiei, Ed. Deisis, Sibiu, 1997, p. 110. 1659 Florin Faifer, loc. cit, p. 234. l660Opere,p. 107. 1661 Idem, p. 14. 1662 Ibidem. 378 in ve§nicie, acolo unde cascada timpului Tnceteaza sa se mai reverse §i unde catapeteasma lumii in addnc s-au innegrit / Ca sifrunzele de toamnd toate stelele-au pierit 1663. De cele mai multe ori, direct sau indirect, in predici, cosmologia vizeaza eshatologia, pentru ca venim din vesnicie (caci toate au preexistat la El §i in El) §i mergem in ve§nicie. Atunci, la sfarsjtul lumii, asjrii cere§ti T§i vor fi facut „datoria", aceea de a fi semne §i luminatori ai lumii §i, dupa cum poetic scria Miron Costin, Ceriul faptu de Dumnezeu cu putere mare, / Minunata zidire, si el sfdr.pt are. / Si voi, lumini de aur, soareli si luna, / Intuneca-vep lumini, vep da gios cununa. / Voi stele iscusite, ceriului podoba, / Va asteapta groaznicd trdmbifa si doba. / In foe te vei schimosi, peminte cu apa (. . .)1664. In Paremiile preste an, traducand din latina proorocia Sibilei Eritreia privind Judecata finala, dupa o versiune a lui Eusebiu de Cezareea, Dosoftei scria, de asemenea: Fugi-va soarelui raza si a stelelor sireaguri, /A tot ceri lucd s-a rumpe, si acea de aur luna . In locul asjrilor, vor straluci Sfinfii ca soarele §i cu atat mai mult, cu cat mai vdrtos va straluci Soarele acesta al dreptafii 1667. Antim Ivireanul pare a ne atrage atentia §i asupra unui alt aspect: aceasta lume materiala este o lumina, este inundata de lumina, dinauntrul §i din afara sa; cu atat mai mult lumea spirituala, este lumina, daca ea este cu mult mai aproape de Dumnezeu, Cel ce e Tnsusj toata Lumina lumii. Prin predicile sale, el aduce in fata ochilor nosjxi §i lumea nevazuta, care devine parca mai reald vederii noastre spiriruale („ochilor de gand", cum ar spune el), decat cea imanenta, concreta. Predicatorul §i poetul Antim nu uita nici sa scoata in evidenja faptul ca Dumnezeu a creat acest univers extraordinar, dar El cu adevarat, cu a Lui preaputernicie, (...) si mai multe lumi decat aceasta ce lacuim poate sa zideascd in mdrime si in mestersug mai minunate, dupa cum scrie, in primul pasaj pe care 1-am numit cosmogonic §i de la care am pornit intreaga aceasta discutie. Universul are amprenta unicita^ii, dar nu §i a neputinfei dumnezeie§ti de a crea altceva §i mai minunat. Lumea aceasta nu reprezinta decat o picatura din puterea creatoare a lui Dumnezeu: „§i cautati, fratilor, de vedeji cum zice §i Sfantul loan Zlatoust pentru aceasta lume de§arta §i de nimic, ca zice a§a: «Ca toata lumea aceasta sta inaintea lui Dumnezeu, cum sta o picatura de ploae in strasjna unii case»"1668. Sau: „...cat de mare este marimea lumii inaintea ochilor lui Dumnezeu frumos arata Augustin cand spune: "Mai mica este intreaga lume In ochii lui Dumnezeu decat un strop de apa fata de intreaga mare""1669. 1663 Sunt versurile binecunoscute din Scrisoarea I, de Mihai Eminescu, §i care parafrazeaza versetele scripturistice de la Isaia 34, 4, Matei, 24, 29 §i Apoc. 6,12-13. 664 Miron Costin, op. cit, vol. II, p. 1 16. 665 Cf. Dosoftei, Opere, op. cit., p. 373 si 480-481. 666Opere,p. 10. 667 Ibidem. *** Invafaturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Theodosie, op. cit., p. 233. 669Dimitrie Cantemir, Divanul..., op. cit., p. 317. 379 Caci pe de alta parte, vedem ca universul, oricat de luminos (iradiind de lumina) ar fi - §i oricate universuri ar putea fi -, este cu mult mai putin frumos, incomparabil, decat Tnsasj Lumina care 1-a creat, incat, „de§i putem cunoa§te pe Dumnezeu prin analogie cu lucrurile create, aceasta cunoa§tere este incomplete Tntrucat Dumnezeu este mai presus de orice asemanare. El (Antim - n.n.) arata ca nu exista nimic in lumea aceasta care sa se poata asemana cu Dumnezeu. De aceea, in viziunea mitropolitului, cunoa§terea lui Dumnezeu prin iubire este superioara oricarui alt mod de cunoa§tere"1670; caci este un raspuns la dragostea cea fierbinte a lui Dumnezeu ce are catra neamul omenesc, ca pentru fierbinfeala dragostei acestiia §-au schimbatfafa inaintea ucenicilor1611 §i straluceste intru Ddnsul lumina aceia a maririi (...), intru care lumina toata fdptura omeneascd, cea dinn afar a, atdta s-au schimbat, cat obrazul Lui straluciia ca soarele si vesmintele Lui era albe ca zdpada. Iar asdmdnarea aceasta o obrazului cu soarele si a vesmintelor cu zdpada, nu doara pentru aceia sa asdmdneaza cum ca nu ar fi stralucit obrazul Lui decat soarele, sou vesmintele Lui nu ar fi fost mai albe decat zdpada, ci pentru ca aici, in lume, nu avem noi alt nimic mai stralucitor si mai luminat decat soarele sou mai alb decat zdpada. (. . . ) §i nu numai lumina aceasta straluciia in obrazul lui Hristos, ce si o frumuse^e oarecare si podoaba nespusa sa arata intru Ddnsul, atdta cat de s-ar aduna intr-un loc toata frumose pa si toata podoaba si cea pdmdnteasca si cea cer eased, nici intr-un chip n-ar putea ca sa vese leased ochii si inimile celor ce arprivi spre ddnsa, precum au veselit lumina aceia ochii ucenicilor lui Hristos. §i aceasta bucurie, pr este fire a ucenicilor lui Hristos, nu din stralucirea luminii, ci mai mult din luminata frumose (e a Mdntuitoriului safacea... 1672. Aceste mici fragmente vorbesc de la sine despre concep^ia lui Antim despre lume §i create. El simte nevoia sa descrie pe larg, sa expuna cu toata elocin^a de care e in stare adevarul in care credea cu putere. Acest ultim citat este o parafraza detaliata a unui singur verset, dar Antim nu T§i poate retine caldura inimii §i nici dorin^a de a-i face pe oameni partasj la bucuria §i Tn^elegerea sa mistica. Din preaplinul experien^ei sale spirituale, Antim exprima atat cat Ti permite limba pdmdnteasca 1673. Pentru el este valabil adevarul ca „poezia este o forma necesara a expunerii lui Dumnezeu. Nu-L poti expune pe Dumnezeu in cuvinte prea simple. Folose§ti lucruri mai adanci, metafore, imagini"1674. Motivul este ca „autoreferinta Divinitatii nu poate fi analizata de catre inteligenta umana"1675 §i „noi nu II putem reprezenta pe Dumnezeu altfel decat printr-un proces de 1670 Pr. Drd. Ion Popescu, art. cit, p. 111. Opere, p. 9. 1672 Idem., p. 10. 1673 Idem, p. 56. 1674 Pr. Dumitru Staniloae, in Riscul de a fi ortodox, interviuri realizate de Costion Nicolescu, Ed. Sofia, Bucure?ti, 2002, p. 54. Solomon Marcus, Metafora, paradigma comuna .piinfei $i religiei, in §tiinla $i religie, antagonism 1675 sau complementaritate? ', Ed. XXI: Eonul dogmatic, Bucuresti, 2002, p. 240. 380 mediere, o semioza, unde prezenja metaforei este esenjiala. Astfel, metaforele Divinita^ii nu sunt o reprezentare a posteriori a lui Dumnezeu, ci singura modalitate de emergen^ a Dumnezeirii"1676. Aceste metafore nu sunt rodul fanteziei, ci descried cat mai apropriate ale unor realita^i spirituale. Pentru Antim Ivireanul Dumnezeu este lumina §i El in ceriu §ade in scaunul slavei Sale §i in card de heruvimi 1677, inso^it fund, de miliarde de lumini: Sfin^i §i ingeri, intunerece §i mulpme de ingeri 1678 care stralucesc cu nemurirea 1679, §i care-§i au lumina frin^ei §i a harului tot de la El. Astfel meat, chiar daca soarele rasare §i apune, noi suntem Tnconjurati, privi^i §i luminal permanent de lumina harului Sau, care nu apune niciodata. Mesajul lui Antim este ca depinde de noi daca vrem sa devenim ferestre prin care El sa patrunda ca un soare in sufletele noastre sau vrem sa ne opacizam prin pacat. Un lucru e sigur: noi to^i stam in mijlocul unei iradieri de lumina §i nimeni nu poate sa se ascunda1680. Omul care se departeaza de Dumnezeu nu face decat sa intre in eclipsa spirituala. Pentru acea parte dintre ingeri §i dintre oameni, care, conform vointei libere cu care au fost inzestrati, aleg sa nu graviteze in jurul Soarelui dreptatii §i sa nu se alature in muzica sferelor ingere§ti, care canta in coruri ierarhice slava lui Dumnezeu, pentru ace§tia existen^a nu se curma, dar ea, prin propria lor optiune, este privata de lumina §i frumusetea vie^ii dumnezeie§ti, separandu-se de simfonia cosmica, §i devine intuneric, devine, lucru infrico§ator pentru consjiinta cre§tina, iad. Unui exeget al operei antimiene, anumite pagini ii aduceau aminte de Dante §i considera ca Antim "s-ar fi desfatat, desigur, citind ter^inele Infernului"16*1 dantesc, Insa acesta pierde din vedere faptul ca "singurul teolog important pentru Dante: Dante insusj"1682 sj ca "Dante, ca poet, nu-§i punea problema mantuirii Beatricei"1683, pe cand Antim i§i punea numai problema mantuirii semenilor sai. „Grupate pe teme mari, peisajele agreate de Antim Ivireanul §i in descrierea carora el se lasa rapit cu intreg sufletul, sunt cele ale cosmosului, ale marii (sub toate aspectele ei) §i ale iernii (cumplita). In toate regasim o mi§care de flux-reflux (in care se oglinde§te, in ultima instanja, insa§i bataia inimii acestui mare traitor), care le da o ritmicitate pulsatorie, prin mijlocul careia li se confera, parca, viata, mi§care in jurul careia par a se inscrie in orbite planetare Cantemir, Conta, Blaga §i care mi§care va apare a fi specifica stilului trairii romane§ti (dar §i Ortodoxiei noastre, In care valuri mereu noi au reintrodus isihasmul ritmat 1676 Idem, p. 244. Opere, p. 32. 1678 Idem, p. 4. 1679 Idem, p. 174. 1680 Insaji jtiin^a moderna afirma ca lumea este in esen^a ei lumina, materia avand la baza particule de fotoni, la nivel subatomic. 1681 Florin Faifer, loc. cit, p. 234. Harold Bloom, Canonul occidental. Cdrfile $i §coala epocilor, traducere de Diana Stanciu, postfa^a de Mihaela Anghelescu Irimia, Ed. Univers, Bucuresti, 1998, p. 67. 1683 Idem, p. 79. 381 de o mi§care similara a repiratiei). (...) Maret in descrieri, dar nu grandilocvent, el deschide calea unui Mihai Eminescu, caruia Ti sugereaza, credem a nu ne fi In§elat, mai multe idei importante"1684. Intr-adevar este minunata aprehensiunea ca ritmul unduitor, deal-vale, al peisajului §i al vietii in spatiul mioritic, a§a cum Tl sesiza Blaga, la care se adauga motricitatea fux -reflux a marii care ne strajuie§te plaiurile, se contope§te cu ritmul pulsatil al rugaciunii lui Iisus, pe care o propovaduie§te Antim. Nevoitorii din toate veacurile §i traitorii isihasji au aflat In Jarile Romane un spatiu foarte prielnic pentru savarsjrea desavar§irii lor (ca sa II parafrazam pe Noica), agreabil §i prin imprimarea unui ritm interior de catre Insusj peisajul local. Dupa Antim Ivireanul, un al doilea mare teolog §i carturar isihast naturalizat, Indragostit de limba romana §i de {ara noastra, va fi Sf. Paisie Velicikovski, care va genera impulsul rena§terii isihaste la noi §i In tot Rasaritul ortodox. Punem punct acestui periplu In simbolistica vasta a luminii, la Antim (neepuizata Insa), §i In interpretarea tainei creatiei1685, prin a arata ca el In^elege sensul omului ca fund Indumnezeirea, adica Imbracarea In aceasta lumina a lui Dumnezeu, In lumina harului, In lumina divina. Oamenii sunt creati pentru a nazui spre lumina, pentru a deveni ei in§i§i ni§te lumini, dupa chipul Sau. Dar §i noi trebuie sa conlucram cu Dumnezeu §i trebue safacem mintea noastra muntele Thavorului, ca sa vie lumina adevarata sa o vedem cu ochii cei de gdnd ai sufletului... 1686. Entuziasmul cu care Antim propovaduie§te vederea luminii dumnezeiesji §i iubirea sa pentru lumina, atat ca energie necreata a Duhului, cat §i ca energie creata, ca univers (cosmos, lume), dovede§te, credem, fara echivoc, faptul ca era isihast. Dar despre aceasta vom vorbi cu alta ocazie. 1684 Mihai Radulescu, op. cit., p. 40-41. 1685 „Un intuneric de nestrabatut acopera intreaga create §i gandul omenesc nu poate in niciun chip sa patrunda in sensul ei fundamental, nici sa in^eleaga de ce exists lumea in acest fel si in aceasta forma. Numai lummata cu lumina Dumnezeului-Om Hristos, lumea ne deschide floarea fiin^ei ei si, in ea, si sensul adevarat si valoarea ei. De aceea Mantuitorul a zis despre Sine Insusi: Eu sunt Lumina lumii (In. 8,12; 9,5). In Dumnezeul- Om Hristos si in lumina Lui omul a deschis pentru prima data ochii, a vazut lumina si a in^eles adevaratul sens al lumii.", cf. Sf. Iustin Popovici, op. cit, p. 124. 1686 Opere, p. 82-83. Neagoe Basarab vorbea si el despre vederea luminii dumnezeiesti, scriind fiului sau, urmasilor sai la tron si boierilor, deci adresandu-se nu unui mediu monahal, ca si Antim, de altfel: „Fie-^i drag a te ruga de-a pururea, si ^i sa va lumina inima si va vedea pre Dumnezeu", afirmand si ca „iaste trezvirea putere bunata^ilor", cf. Invafaturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Theodosie, op. cit., p. 223-224. 382 III. 6. 1. 7. ,J^una tu, stdpdn-a mdrii..." : Puncte de convergent intre opera lui Antim Ivireanul §i cea a lui Mihai Eminescu. Motive §i viziuni comune sau similare. Motto: Intre ziduri, pr intre arbor i ce se scutum defloare, Cum revarsa lunaplina linistita ei splendoare! Cum inima-mi de-addnc o linisteste... rdsdrirea stelei in tdcere. Mihail Eminescu, Scrisoarea I , Sonet In capitolele anterioare am avut de mai multe ori ocazia sa atragem aten^ia asupra unor motive sau imagini comune in opera lui Antim sj in cea a lui Mihai Eminescu. De altfel, credem ca Eminescu a avut oportunitatea, cumva, sa citeasca din omiliile lui Antim Ivireanul. Dorim in aceasta sec^iune a lucrarii noastre sa punem in lumina mai multe asemenea coincidence ideatice §i plastice intre cei doi autori. Mihai Radulescu a facut deja o paralela intre „versurile de inceput ale lucrarii Chipurile Vechiului si Noului Testament: Fdcut-au Domnul Dumnezeu toate din nefiinla / Si infiin}a le-au adus cu multa biruin$a" 1687 §i versul eminescian La-nceput, pe cdndfiinfa nu era, nici nefiinla, din Scrisoarea I, ajungand la concluzia urmatoare: „Aceasta antiteza, ca §i splendidul §i rarul nefiinla in sine" sunt „ale romanei bisericesji §i Antim Ivireanul le-a impus valoarea"1688. E adevarat ca nefiinla (chiar intunerecul nefiin^ei) exista §i in Istoria ieroglificd a lui Cantemir1689, dar aceasta e o sursa improbabila, intrucat manuscrisul a luat calea exilului Impreuna cu autorul §i nu a fost publicat la noi pana In 1883. Suntem de acord cu aceasta aser^iune, intrucat cunoa§tem foarte bine felul in care Eminescu §i-a impropriat, In acela§i mod, genunea lui Dosoftei §i suntem consjienti §i de faptul ca nefiinla §i genunea nu sunt, la origine, termeni poetici, ci concepte ortodoxe. Domnia sa a aflat in mai multe poeme eminesciene ipostaza lunii ca stapana a marii, anume In Scrisoarea I (lund tu, stapana marii), Scrisoarea III (luna/ Doamna mdrilor si-a nop(ii), Scrisoarea IV (al lunei disc, stdpdnitor de ape), Horia {luna iese, mdrilor regina)1690 1687 Mihai Radulescu, op. cit., p. 37. 1688 Idem, p. 37-38. 1689Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 81. 1690 Cf. Mihai Radulescu, op. cit., p. 36. 383 §i a propus studierea atenta a manuscriselor pentru a se descoperi mai multe astfel de situatii, in care expresii, reprezentand viziunea antimiana, se regasesc in paginile marelui nostru poet romantic. Mai mult decat atat, autorul nostru a identificat In nuvela Sarmanul Dionis doua fragmente In care fantezia reconfiguratoare de cosmosuri a calugarului Dan ar putea avea foarte bine, ca puncte de plecare, idei §i imagini din predicile lui Antim1691, considerand §i ca acea camera populata de „cateva sute de car|i vechi, multe grecesji, pline de Inva^atura bizantina", a personajului eminescian, In care recunoa§tem un avatar literar al poetului Insusj, trebuie sa ne conduca inevitabil la concluzia ca, intre sutele de lecturi din literatura noastra veche, ale lui Eminescu, trebuie sa se fi regasit cu necesitate sj scrierile lui Antim1692. §i noi Inclinam sa credem - e chiar o certitudine pentru con§tiinta noastra - ca Eminescu a cunoscut manuscrise sau copii ale omiliilor antimiene, Intrucat coincidence sunt mult prea izbitoare. In cele ce urmeaza vom scoate in evident! multiple asemanari (pe care nu le consideram aleatorii) intre cugetarea antimiana §i cea eminesciana, ilustrate de exemple destul de numeroase §i de graitoare, consideram noi, din opera poetica a lui Eminescu. Astfel, In urma cercetarilor noastre, am descoperit similitudini concrete pe care le vom preciza in cele ce urmeaza. • Lumina lunii ca lumina soarelui: lard luna argintie, ca un palid dulce soare (Memento mori), Nu credep cum ca luna- i luna. Este / Fereastra caret ziua-t zicem soare. (Demonism), ...pe cdnd noaptea v-aprinde bldndu-i soare (Povestea magului calator in stele), ...al noppi alb soare de argint (Povestea), ...al noppi dulce soare (Calm Nebunul). • Metafora asjxilor adormi^i sau a lunei §i a stelelor ca ni§te ochi ai cerului: Scdnteie marea Una (...); din tainica padure / Apare luna mare cdmpiilor azure, / Impldndu-le cu ochiul ei mdndru, triumfal (Imparat si proletar); §i cuminp jrunzele toate isi comunicd misteruri, / Surdzdnd, clipind ascultd ochii de-aur de pe ceruri (Memento mori); Prin aerul de noapte, puternic, rece, des, / A lunei adormite pdtrund razele rare (Andrei Muresanu (Tablou dramatic intr-un act)); ...stele de aur ce-si inchideau pleoapele spre a le deschide iar ... (Sarmanul Dionis) - seamana foarte mult cu antimianul cer cu ochii osteni^i §i cu stelele care !§i deschid tamplele de argint - , Acum se-nchid a serei gene (Muresanu); Tu, ce din ceriuri pe lume cazi / Lumina sfdntd, / Precum pe-al mdrei amar atlaz / O raza jrdnta, //Acum la nouri te depdrtezi / Strdlucitoare / Cdci de acolope lumi veghezi / Cu ochi de soare. (Muresanu (Tablou dramatic)); O, steaud iubita ... Un sfdnt ochi de aur (Steaua viepi). Analogia Intre ochi §i stele I§i are §i alte numeroase concretizari In metafora ochilor ca ni§te „stele vinete", regasibila adeseain toata opera eminesciana. 1691 Cf. Idem, p. 38-39. 1692 Cf. Idem, p. 36. 384 • Cerul Tnstelat §i a§trii cere§ti, ca reflexie a Imparatiei Cerurilor: ...lumina bldndei lune {Lacul); Cerul stelele-si arata, / Solii dulci ai lungii linisti. {Povestea teiului); ...stelele proroace {Scrisoarea IV); {Memento mori); Luna pe cer trece- asa sfdntd si clard {Sara pe deal); Atunci printr-o geand de nouri, deschisa, /Din ochiu-i albastru se vede o stea / Ce-mi miruie fruntea c-o raza de vise / C-o raza de nea. {Steaua viepi); ...prorocitoarele stele, ...ale stelelor icoane; ...fata sfdntd a lunei pline/ Isi ridica discul splendid in imperiul de lumine; Monastirea alb-a lunei sau monastirea lunei cu- argintoasa colonada ; cuvioasele stele, ...a lor dulci si moi icoane/ Implu vaile de lacrimi {Memento mori); ...a stelelor imperiu intins ca si un cort - pentru ca Dumnezeu este „Cel ce Tntinzi cerul ca un cort" (Ps. 103, 2) -, Dar ce e acea steaua? E-o candela aprinsa §i O candela a viepi; cerul si-nfloritu-i cort; Sunt scrieri streine / Gdndite de Domnu-ntr-a sorilor nimb ; Si stele in candeli dulci raze presara; Stelele sclipeau sfinte, {Povestea magului calator in stele); O stea in cer albastru / Ce-arunca a ei icoana {Stam in fereastra susa); ...a cerului stelele albe... va varsafi icoane le voastre in Tibru {Murmur a glasul marii); O stea din cer albastru / Trecu a ei icoana {Ledum); Soptiri aeriane / Patrund din mal in mal / S-a stelelor icoane / Pre fie care vol. {Din cerurile-albastre); O stea, apoi iar una; pe ape diafane / Isi limpezesc in tremur pe rand a lor icoane. {Sarmis); Cdnd de pe ceruri stele sfinte / Patrund in codru, bat in lac. {Dona Sol); duioasele icoane 1693 [ale stelelor]. • Analogia Tntre cerul Tnstelat §i Raiul Sfintilor §i al Ingerilor, precum §i arhitectura cerului ca o Biserica: ...top ingerii in cor, / Ce-ntoana tainic, dulce a sferelor cdntare ... {La mormdntul lui Aron Pumnul); Iar catapeteasma lumii in addnc s-au innegrit, / Ca si frunzele de toamna toate stelele-au pierit; {Scrisoarea I); In catapeteasma lumii soarele sa-ngalbeneasca, / Ai pieirii palizi ingeri dintre flacare sa creased / Si sa rupa pdnz-albastra pe-a cerimei intins cort. 1694 {Memento mori); Muzica sferelor: Seraphi adoara / Inima lumilor ce-o inconjoara, / Dictdnd in cdntece de fericire / Stelelor tactul lor sa le inspire {Ondina). • Imaginea lunii ca o regina, stapana (alte versuri decat cele amintite deja mai sus): ...trece alba regina noppi moarta {Melancolie); ...-n cer vezi luna trecdnd alba si frumoasa,/ O regina juna, blonda si cu brafe de argint {Memento mori), Cdnd luna dintre nouri, craiasa cea balaie, / Se ridica prin codri {Codru si salon); Regina albe lor noppi regine {Ondina); ...si luna ce viseaza / Trecdnd printre palate de nori - o-mparateasa 1693 Intr-una din variantele poemului S-a dus amorul, cf. Mihai Eminescu, Opere III , edi^ie critica ingrijita de Perpessicius, Funda^ia Regele Mihai I, Bucurejti, 1944, p. 29. 1694 A se observa viziunea lui Eminescu: el compara slasierea catapetesmei templului de la Ierusalim, de la moartea Domnului pe cruce, cu slasierea catapetesmei cerului de la sfarsitul lumii, cand pdnz-albastra a cerului ca un cort (Ps. 103, 2: "Cel ce intinzi cerul ca un cort") se va rape. §i astfel se va marturisi moartea si invierea Domnului la toata lumea. 385 (Povestea); O insula departe s-a fast ivind din valuri, / Pdrea cd s-apropie mai mare, tot mai mare, /Sub bldndul disc al lunii, stdpdnitor de mare (Sarmis). • Ingerul ca o stea, care a vestit na§terea Mirelui lumii, care aduce ve§ti bune despre viitor (Antim spunea, citand din cartea lui Iov, ca Ingerii sunt stele), precum §i a§teptarea tainica §i minunata in adancul noptii: Diamant topit in stea, / Doamnd peste stele, / Ce lumini in fara mea / Cerul fdrii mele .../ Ip cdntdm bine-ai venit / Doamnd peste stele! // Impdrap din Rdsdrit / Pe al lumei Mire / L-au cdtat si l-au gdsit, / Cdnd le-a dat de stire / Dulcea stea de diamant, /Plina de iubire... (Povestea); Iar marea-n mil de valuri (...) porneste sd-si uneascd / Eterna-i neodihnd cu linistea cereascd. // Natura doarme dusd, tdriile in pace. / Din limpedea- nalpme pe-alocuri se desface / O stea, apoi iar una; pe ape diafane / Isi limpezesc in tremur pe rand a lor icoane. / Tot mai addnc domneste tdcerea infeleaptd - / Se pare cum cd noaptea minunea si-o asteaptd (Sarmis). • Despre luna, ca o umplere de raze: Luna e plina de raze (Memento mori). • Expresii care sugereaza pastrarea caracterului auroral, virginal al crea^iei §i dorin^a de a o recepta ca pe un univers pur, abia nascut, inocent: ...ies stelele din strungd (Egipetul); (...) ...izvorul, prins de vrajd, / Rdsdrea, sundnd din valuri (Povestea teiului); (...) ...rdsare lumea, luna soare si stihii... (...) colonii de lumi... in roiuri luminoase izvordnd din infinit (Scrisoarea 7); Pan' ce izvordsc din veacuri stele una cdte una/ Si din neguri, dintre codri, tremur and s-aratd luna: / Doamna mdrilor s-a noppi... (Scrisoarea III); ...rdsdrirea stelei in tdcere (Sunt ani la mijloc...); (...) Apele pldng, clar izvordnd din fdntdne, (...) Stelele nasc umezipe bolta senind (Sarape deal); ...culmea dulcii muzice de sfere, / Ce-o aude cum se naste din rotire si cddere. (Scrisoarea V); ...stele izvordsc pe ceriu, / Florile-izvordsc pe plaiuri a lor via{d de misteruri (Memento mori); Se nasc izvoare (Cobordrea apelor); ...stelele prin cea{d / Cu tainica dulcea{d / Pe ceruri izvorea. (Lecturd); Deodatd luna-ncepe din ape sd rdsaie ... (Sarmis). • Lumea ca un „pridvor" al Raiului, in care toate sunt sfinte, precum §i nostalgia refacerii, in interiorul acestui fericit paradis, a iubirii, dupa modelul perechii sfinte primordiale: ...lumina sfintei mdri (Strigoii, Memento mori); teiul vechi si sfdnt (Povestea teiului); teiul sfdnt (Mai am un singur dor); luna sfdntd (Sara pe deal); noaptea sdntd, rdul sdnt, insule sfinte, sdlcii sfinte (Miradoniz); sfinte -izvoard, vis al mdrii sfinte, rdul sdnt, sfinte fiori (Memento mori); codri sfinp (Muresanu); Este Ea. (...) E-o icoand de lumina. (Singur dtate) - iubirea este visul de lumina, iar iubita, cea care o sd-mi rdsai ca o icoand (Atdt de fragedd). Momentul „regasirii" este ceasul sfdnt in care ne-ntdlnirdm (Sonete), iubirea este foe sfant care transfigureaza lumea, iar femeia, candela care pastreaza acest foe: Tu trebuia sd te cuprinzi/ De acel farmec sfdnt,/ Si noaptea candela s-aprinzi/ Iubirii pe pdmdnt. (Pe langd plopii fdrd sol...). Iubita ca icoana iubirii cei eterne, este cea care poate face posibila unitatea, comuniunea de iubire, care Tmpline§te fiin^a prin oglindire sj Tmpartasjre cu 386 celalalt: Si vieple-amdndoror s-amestecd-n intreg,/ Cdnd triples de tine, eu insumi md- nleleg (Nu ma-nielegi). • Despre mare, ca metafora a lumii zbuciumate: Asa marinarii, pe mare imbldnd, / Izbip de talazuri, fortune, / Izbip de orcanul ghefos si urldnd, / Speranfa ii face de uita de vdnt, / Si spera la timpuri mai bune. // Asa virtuosii murindnu disper, / Speranfa-a lor frunte-nsenina, / Speranfa cea dulce de plata in cer, / Si face de uita de-a morpi dureri, / Pleoapele-n pace le-nchina. (Speranfa); Pe maluri zdrumicate de aiurirea marii / Cezaru-nca vegheaza (...) //A popoarelor ecouri / Par glasuri ce imbraca o lume de amar (Impdrat si prole tar); In lumea-i noptoasa, in sdnu-i de- amar al marei turbate (Cdnd marea...); ...marea de amar (Memento mori); valul mdrei- amar (Povestea magului calator in stele); Caci lumea e locasul patimirei:/ Un chin e valu-i, iara gdndul spuma (Pe gdnduri ziua); marea-amara (Cobordrea apelor); Desarta-mi viafa semana cu spuma (Usoare sunt vie pie multora...), Mijeste orizontul cu raze departate, / Iar marea-n mii de valuri a ei singuratate / Spre zarea-i luminoasa porneste sa-si uneasca / Eterna-i neodihna cu linistea cer eased. (Sarmis); ...sa-mi rasai din marea de suferinp... (Gelozie); §i ochiul tau intunecat / Atunci il umple pldnsul, / Iar ale viepi valuri bat / Calatorind spre ddnsul. (Daca iubesti fara sa speri); §i sufletu-ne-n tremur ca marea se asterne, / Taiat fiind de nava durerilor eterne; / Ca unde trecatoare a marii cei albastre, / Dorinia noastra, spuma nimicniciei noastre (Preot si filosof); Cdnd marea isi rastoarna sufletul ei rebel / §i printre stand de piatra se scutum de spume / Se misca-nfuriata a valurilor lume... (Muresanu); Craiasa alegdndu-te / Ingenunchem rugdndu-te, / Inalfa-ne, ne mdntuie /Din valul ce ne bdntuie (...) O, maica prea curata, / Si pururea fecioara, / Marie! (...) Rugamu-ne-ndurarilor, / Luceafarului marilor;/ Asculta-a noastre pldngeri, / Reginapeste ingeri ... (Rugaciune). • Ipostazierea iubitei in acela§i fel in care este conceputa icoana Maicii Domnului in Ortodoxie §i la Antim, pentru ca prototipul femeii, pentru Eminescu, este Maica Domnului (Eminescu pune In cunosjinta de cauza aceste cuvinte In gura personajului sau, monahul Ieronim): ...o roza a Ierihonului, a carei frumusefa nu se trece. (...) Trandafirii infloresc pe fafa ta... Tu, regina a sufletelor - nu esti curata ca izvorul? Mladioasa ca chiparosul? Dulce cafilomela? Tdnara ca lunaplina, etc. (Cezara). • Natura, cosmosul ca o carte de simboluri, o carte a Intelepciunii: Si-n roata de foe galben sta faja-i [a lunii] ca un semn (Impdrat si proletar); Raul sdnt ni povesteste cu-ale undelor lui gure (Memento mori); scrisul (al) stelelor de foe (Povestea magului calator in stele); Ar vrea sa rataceasca (pe) cdmpia inflorita, / Unde ale lui zile din visuri le-au \esut; / Unde-nvaja din rduri o viafa linistita, / Pardnd sa n-aiba capat, cum n-are inceput. //Mama-i stia atdtea povesti, pe cdtefuse / Torsese in viaia... deci ea l-a inva{at / Sa tdlcuiasca semne s-apaserilor spuse / Si murmura cuminte a rdului curat. // In curgerea de ape, pe-a frunzelor sunare, / In dulcele 'miitul al paserilor grai, / In murmurul de viespii, ce-n mii de chilioare / Zidesc o manastire de ceara pentru trai, // De 387 spdnzurd prin ramuri de sdlcii argintoase / O-ntreaga-mparape in cuib legdndtor, / A firii dulce limbd de el era-n}eleasd / Si il implea de cdntec, cum il implea de dor. (Codru si salon); ...a naturii sfdnta limbd (0,-nfelepciune, ai aripi de ceara!); Pe-a lor lume [a muntilor] ridicatd peste nouri se deschide / Cartea cerului albastrd cu mari liter e-aurite, / lard munpi nalfi si negri, infelepfi de batrdnefe, / Ridic fruntea lor de piatra si incep ca s-o invefe. 1695; Cine filele albastre si-nstelate le intoarce /La a Creatiunii carte... cine firul lung il toarce / Din fuiorul Vesniciei pan' in ziua de apoi? (varianta a Scrisorii I)1696. Rosa del Conte vorbe§te despre „paginile Tnstelate... pe care poetul le vedea in picturile din bisericile Moldovei Tnfa§urate de mana Arhanghelilor in scenajudecatii"1697. • Viziunea lumii, a omenirii, ca un pom uria§, In care fiecare om e o mladi^a (la Antim) sau o floare (la Eminescu) care trebuie sa aduca roadele virtutii pe acest pamant: In or ice om o lume isi face incercarea (...) // ...cum pomu-n inflorire /In orice floare-ncearca intreaga a safire, / Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor. (Imparat si proletar) ; Multe flori sunt, darpupne /Rod in lume o sapoarte, / Toate bat lapoarta viefii, / Dar se scutur multe moarte (Criticilor mei). • Omul ca chip al lui Dumnezeu, omul creator Tntru asemanarea cu Dumnezeu sj macrocosmos Tntr-un microcosmos: Ca-n lumea dinafara tu nu ai mostenire, / A pus in tine Domnul nemargini de gdndire. (...) Pe creapuni bogate sufletul este domn; / In ocean de stele, prin sort, nemarginire, / El imbld (...), [sufletul] inauntru-i este o lume-ntinsa mare (Povestea magului calator in stele); Cum universu-n stele iubeste noaptea clara, / Cu toate-a mele gdnduri astfel eu te-am iubit, / Cdnd am pie cat eu fruntea cu-a gdndului povara /Pe sdnu-fi sa se-nchida de lume ostenit. // Simfii atunci puternic cum lumea toata-n mine / Se misca, cum se-ndoaie a marii ape-ntregi / Si-n fruntea mea, oglinda a lumilor senine, / Aveam gdndiri depreot si-aveam puteri de regi. {Cum universu-n stele...). • Imaginea unui univers intim, fratern, a unui cosmos ca un camin protector: Vino-n codrul la izvorul / Care tremura pe prund, / Unde prispa cea de brazde / Crengi plecate o ascund (Dorinfa); ...rasare luna, ca o vatra de jaratic, / Rumenind stravechii codrii... (Calm (file din poveste)); Si stele le ce vecinic pe ceruri colindeaza (Strigoii); Luna, Soare si Luceferi, /El [codrul] le poarta-n a lui herb; izvoare spun povesti (Povestea codrului); Cum la vorba mii de valuri stau cu stele le proroace (Scrisoarea IV); Alunece luna / Prin vdrfuri lungi de brad. ; Luceferi, ce rasar / Din umbra de cetini, / Fiindu-mi prieteni... (Mai am un singur dor); al vremurilor vad (Egipetul, Memento mori); In turme calatoare / Tree nourii pe ceri (Din cerurile-albastre); lata lacul. Luna plina,/ 1695 yersurjie uitime sunt preluate din: Ion Negoi^escu, Poezia lui Eminescu, edi^ia a IV-a revazuta, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1994, p. 94-95. 1696 q£ Rosa del Conte, Eminescu sau despre Absolut, edi^ia a Il-a, ingrijire, traducere si prefa^a Marian Papahagi, cuvant inainte de Zoe Dumitrescu-Busulenga, postfa^a de Mircea Eliade, cu un cuvant pentru edi^ia romaneasca de Rosa del Conte, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003, p.l 10. 1697 Idem, p. 110-111. 388 Poleindu-l il strabate;/ El, aprins de-a ei lumind, / Simte-a lui singurdtate. ; Stele-n ceruri, stele-n valuri. ; luna... / Varsd apelor vdpaie (Lasa-fi lumea); poiene constelate; Si ostiri de flori pe straturi par a fi stele topite; Intr-a nopfilor grddine stele cresc in loc de flori {Memento mori); cerul si-nfloritu-i cort; A stelelor lard, stelnicul, marele plai; Deasupra vedea stele si dedesuptu-i stele, / El zboara fdra pre get ca tunetul ranit; /In sus, in drepata,- n stdnga lanurile de stele / Dispar. (Povestea magului calator in stele); ...in senina si albastra imparafie a cerului infloreste lumina [soarelui] ca ofioare de foe (Geniu pustiu); Vad cerul Ian albastru sadit cu grdu de stele, / El imi arata planul addncei intocmele / Cu care-si misca sorii... (Andrei Muresanu (Tablou dramatic intr-un act)); Pe cdmpiile albastre ale cerurilor tale / Stupi batrdni trimip tu-n lume mdndre colonii de stele / Ce roind influvii a/be se-mprastie-n infinit (...); Pe-ale cerurilor cdmpuri, mdni albastre culeg miere / Pe cdmpiile albastre ale cerurilor nalt (...); Stele-n ceruri, flori pe cdmpuri, toate cdte-s trecatoare / Sunt impinse spre pieire... (o varianta a Scrisorii T) ; In umede lanuri de- albastru ceresc, /Mergnorii... (Eco). Aceste ultime imagini ale soarelui ca o floare sau ale cerului instelat ca o campie Tnflorita (sau ca lanuri de stele) pot fi Tmprumutate de la Sf. Vasile eel Mare, care, in Hexaemeron, comentariul sau la cele §ase zile ale creatiei, spunea ca, dupa ce Dumnezeu a umplut pamantul de flori §i de pomi roditori, in ziua a patra a Tmpodobit §i cerul cu florile stelelor, ale a§trilor cerebri. • Plasticitateagandirii: Timpul mort si-ntinde trupul si devine vesnicie (Scrisoarea 7); ...al vremurilor vad (Egipetul, Memento mori); Sunt gdndiri arhitectonici de-o grozava marele (...); Si din sure vai de chaos colonii de lumi pierdute /(...) Cu-a lor roiuri luminoase (...); Insereaza si apune greul soare-n vai de mite (Memento mori); ...sa-ntind privirea-mi, ca mdni far a de trup 1699 (Cdnd te-am vazut, Verena...); ale clipelor cadavre; al minpi scripet (Scrisoarea IP), al viefi-mi mintos Areopag (Feciorul de imparat fdra sted), etc., etc. Astfel, regasim la Eminescu o mare foita de plasticizare, de multe ori surprinzatoare, nea§teptata, o tending perpetua de a "Tntrupa" gandul, de a conferi forme concrete chiar §i celor mai abstracte notiuni, apeten^a pe care Tnsusj poetul o recunoa§te, marturisind ca a Tncercat in lanpxri de imagini duiosul vis sa-lferec (Nu ma inielegi). Consideram ca putea sa-§i Tnsu§easca aceasta dragoste pentru intruparea imagistica, pentru metafora alegorica care este capabila sa explice notiuni abstracte sau realitati spirituale inaccesibile ochiului uman, din chiar literatura noastra veche, despre ale carei virtuti in acest sens ne-am putut convinge §i urmarind capitolele anterioare despre Antim 1698 Cf. Rosa del Conte, op. cit, p. 109-110, 112. 1699 Acasta metafora pe care noi am citat-o se regaseste si in poemul Gelozie, in care Eminescu versifica mai multe inva^aturi ale Sfantului loan Gura de Aur si din literatura monastics si ascetica. Despre aceasta metafora a privirii „ca maini fara de trup", parintele Galeriu considera ca este o imagine impropriata de poet din opera Sfantului Vasile eel Mare. A se vedea: Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Chipul Mdntuitorului Iisus Hristos in gdndirea lui Mihai Eminescu, in rev. Studii Teologice, seria a Il-a, XLIII (1991), nr.l, p. 45-54. 389 Ivireanul. Discujia asupra acestui subiect ar putea fi mult mai generoasa, dar nu ne mai permitem un spajiu intins, in aceasta lucrare. Din nou despre lumina lunii Nenumarate sunt §i foarte bine cunoscute, in opera poetica a lui Eminescu, imaginile in care luna, soarele, luceferii §i toate stelele se oglindesc intr-un mediu acvatic: in izvoare, lacuri, mari sau oceane iar apeten^a poetului pentru aceasta imagistica se explica tot printr-o intimizare profunda a cosmosului, printr-o apropiere care este rodul unui sentiment con§tientizat, iar nu al unei fantezii formate. Lumina a§trilor aprinde con§tiin{a, intinderile translucide ale gandirii. Mediul acvatic, cu o vasta ilustrare in paginile eminesciene, este de asemenea o alegorie a transparent consjiintei §i cugetarii umane, prin care patrunde lumina, fapt pe care 1-am sesizat anterior, intr-un mod similar, §i la Antim. Am vazut atunci, ca omul interior are nevoie de a se lasa straluminat panain adancurile frin^ei sale, de razele luminii dumnezeiesji. Lacul, care simte-a lui singurdtate (Lasd-ti lumea) In momentul iluminarii de catre razele lunii, are ca antecedent, In cugetarea cre§tina, momentul haric al consjientizarii ontologiei proprii §i a adancului decaderii, al departarii de Dumnezeu §i de lumina Sa, din partea omului care s-a invrednicit sa fie inundat de aceasta lumina. Dupa cum in via^a cre§tinului, iubirea dumnezeiasca face sa rasara, din marea vie^ii cea amara, prin scufundarea in botezul eel de-al doilea, al lacrimilor pocain^ei, fiin^a umana cazuta, degradata de pacat, §i sa i se deschida Cerul Imparatiei cu stelele vii ale Sfintilor, la fel iubirea, daca ar exista In viaja poetului, ar implea-a ta addncime cu luceferi lumino^i (Scrisoarea V), prin rena§terea iubitei din ale vie^ii valuri. Gandirea este un mediu reflexiv, care reflects in sine §i in afara, razele emise de o sursa de lumina, aceasta sursa fund, adesea la Eminescu, luna §i asjxii cere§ti, precum in acele versuri care ne trimit dintru Inceput la Antim Ivireanul: Lund tu, stdpdn-a mdrii, pe a lumii boltd luneci / §i gdndirilor ddndvia{d, suferintele intuneci {Scrisoarea T). Lumina lunii aduce In fiin^a lumi ale gandirii (Cdci in propria-ne lume ea deschide poarta-ntrdrii), dar §i lumea In sine, cu istoria sa (Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagd scoate / De dureri..., In „vecia de dureri" recunoscand viata sj istoria lumii), §i universul material: pamantul cu pustiuri, codri, mari §i fdrmuri cu palate si cetdti. Ea este cea care anima creajia §i gandirea umana, este o lumina gdnditoare, a carei gandire se plasticizeazd In create. Intreaga create are in adancul fiin^ei sale, ascunde in sine oglindirea acestei lumini: pustiurile scdnteiazd sub lumina ta fecioard (lumina feciorelnica, sfanta, curata), codrii ascund in umbra strdlucire de izvoard, misxarea marilor devine mi§care a constiinfei singuratatii sub imperiul acestei lumini - iar marea §tim ca este un simbol alegorie al lumii (Peste cdte mii de valuri stdpdnirea ta str abate, / Cdnd plutesti pe misedtoarea marilor 390 singuratate!), tarmurile, palatele §i ceta^ile (adica societatea umana) sunt strabatute de-al tau farmec, casele au ferestre, precum §i fruntile au ferestrele ratiunii §i ale con§tiintei prin care aceasta lumina patrunde (Si in cdte mii de case lin patruns-ai prin fere sti / Cdte frunp pline de gdnduri, gdnditoare le privesti!). Nimic nu este opac Tnaintea ei! In unele variante ale poemului Mai am un singur dor, luna este numita chiar Atotstiutoarea. Prin urmare, avem o metafora extinsa a unei lumi perfect translucide, a unui univers (macrocosmos §i microcosmos) transparent in fata acestei lumini, pentru ca el Insusj este plasticizarea gandirii ei creatoare. Acesta este sensul profund in care credem ca putem sa In^elegem versurile: Luna tu, stdpdn-a mdrii, pe a lumii bolta luneci / Si gandirilor (land viafd, suferinfele intuneci. Viata lumii este vivificarea §i Tn-fiin^area gandirii lui Dumnezeu, aducerea Tntru fiin^a a gandului Sau din vesnicie: O, Adonai! Al cdrui gdnd e lumea / Si pentru care toate sunt de fafa (Fata-n gradina de aur). Poetul folose§te numele rostibil al lui Dumnezeu, Adonai, care Tnseamna Domnul (in comparable cu Iahve, pe care vechii evrei nu-1 rosteau niciodata), Tntrucat Dumnezeu este Cel al cdrui vecinic nume / De a-l rosti nu-i vrednic un muritor pe lume (Sarmis). In al doilea vers, Eminescu concentreaza, exprima sincopat un pasaj scriptural care zice: „Toate faptele oamenilor sunt de fata Tnaintea Lui §i nimic nu se poate ascunde de la ochii Lui. Din veac in veac a privit §i nimic nu este strain Tnaintea Lui. (...) Caci toate sunt facute cu un scop" (Sirah 39, 25-26). Universul Intreg este acel logos cosmic plin de rationalitatea, de luminile ratiunilor dumnezeie§ti sadite in el, §i care poate fi citit ca o carte de simboluri, fiind pentru om un adevarat manual al adevaratei §tiinte §i intelepciuni. Un astfel de cosmos transparent §i reflexiv, care este intruparea plastica a gandirii creatoare a lui Dumnezeu, adica a luminii dumnezeie§ti ve§nice, reprezinta tocmai invatatura pe care am aflat-o in opera lui Antim Ivireanul §i care ilustreaza punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe, pastrat adanc in mentalitatea §i con§tiinta romaneasca. Daca facem o incursiune In ciclul Scrisorilor, am observa ca luna are pretutindeni aceleasj caracteristici, ca ea apare ca simbolul unei Divinitati care patroneaza gandirea, care anima cosmosul, inspira §i lumineaza mintea umana ca sa cugete cele pe care nu poate sa le in^eleaga fara iluminare de sus. Este o deplina consonan^a intre lumina §i puterea intelepciunii, §i inca din poeziile de tinerete apare aceasta conceptie la Eminescu, conform careia inlelepciunea este o stea ce nu apune (Epigonii). Astfel, batranul dascal din Scrisoarea I, care incearca sa gandeasca inceputul §i sfar§itul lumii, Inchipuindu-§i In minte cosmogonia §i eshatologia, T§i are izvorul ratiunii §i vivacitatea cugetarii, dupa cum lasa Eminescu sa se inteleaga, din faptul de a-i sta alaturi aceasta lumina, care a sadit in el semintele gandirii §i dorinta de cunoa§tere §i care II privegheaza discret, chiar fara ca el sa o §tie (o §tie numai poetul): Pe cdndluna strdluceste peste-a tomurilor bracuri,/ Intr-o clipd-l poartd gdndul inddrdt cu mii de veacuri. La fel, In Scrisoarea III, omul politic vizionar, este, ca §i dascalul de care am vorbit, insufletit de aceeasj lumina. Mai intai Baiazid cuceritorul este inspirat de un vis profetic in 391 care luna luneca si se coboara /Si s-apropie de ddnsul preschimbata in fecioard. Iar dupa confruntarea de la Rovine, lumina soarelui in asfin^it este nimb de biruin}d pe cre§tetul tarii §i fulger lung incremenit la hotarele ei, aparate de Dumnezeu pentru credin^a sa cea adevarata. In timp ce fiul lui Mircea, simbolizand viitorul {arii, scrie o scrisoare de dragoste sub auspiciile luminii izvoratoare a a§trilor cere§ti: Pan' ce izvordsc din veacuri stele una cdte una / §i din neguri, dintre codri, tremurdnd s-aratd luna: / Doamna marilor s-a noppi... In Scrisoarea IV, aceeasj lumina de luna strajuie§te povestea de dragoste: Luna tremura pe codri, se aprinde, se mar este (...). Codrul pare tot mai mare, pared vine mai aproape / Dimpreuna cu al lunei disc, stapdnitor de ape. Asemenea §i in Scrisoarea V, unde luna este scut de aur, al gandurilor §i al nazuin^elor de Tmplinire a iubirii. Aidoma, in poemul Eco, se spune ca luna-i a cerului scut argintos /Si stele pazesc in tarie. §i tot In Scrisoarea IV, exista doua versuri care ne indica prezenja lunii In vecinatatea izvorarii unei lumi a gandirii, cea a poetului insusj, chiar daca in contextul negativ al criticilor adresate contemporaneitatii: Ce? Cdnd luna se strecoara printre nouri, prinpustii, / Tu cu lumea ta de gdnduri dupa ea [femeia frivol a] sa te api? Numai In Scrisoarea II nu Intalnim aceste semnificatii, ea punand In scena problema lui a fi sau a nu fi poet, laolalta cu motivatiile pentru care poetul lumii moderne ar mai trebui sa Incerce a turna in forma noua limba veche si-nieleapta, pentru un auditoriu contemporan surd la glasul framantarilor interioare. Consideram ca exista, in Scrisoarea I, asemanari, dar §i distinctie §i divergence Intre cele doua min^i, cea a poetului sj cea filosofic-matematica a savantului/ dascalului care propune o varianta proprie cosmogonica §i eshatologica pentru a explica tainele universului, savant care seamana, pana la un punct, cu maestrul Ruben din Sarmanul Dionis, eel putin prin obsesia numarului magic. Eminescu Insu§i, In alte variante manuscrise ale poemului, 1-a individualizat sub chipul unui jidov sau 1-a identificat cu Kant. In Scrisoarea II II nume§te „astronom" (Parca-l vad pe astronomul cu al negurii repaos, /Cum usor, ca din cutie, scoate lumile din chaos ...). Sensul lui astronom, In limba veche, era de cititor in stele, injelept, mag, vrajitor §i filosof. §i acest astronom este in mod evident o persoana distincta de cea a poetului, dar fata de care el are o anumita reveren^a, ca pentru un maestru sau un Invatator Intr-o anumita masura. Iar In Memento mori, eel care gande§te, Intr-un mod similar, asupra tainelor universale este Pitagora, cugetatorul palid cu gdndirea in doliu, al civilizatiei eline, care in zadar el gramadeste lumea intr-un singur semn; / Acel semn ce ilpropaga el in taina nu il crede. Eminescu pune a§adar, pe seama dascalului din Scrisoarea I, o viziune religioasa sincretista sau o conceptie cresjina alterata, edulcorata, in care sunt amalgamate invataturi ortodoxe cu idei straine cre§tinismului. Cre§tina este crearea lumii din nimic §i existenja unui moment de la care a inceput lumea §i timpul, acel la-nceput care este esenjialmente biblic §i monoteist. A§adar materia nu e eterna, ca In filosofie. La inceput, fiinia nu era, nici nefiinta: nu era „fiin^a", nimic creat, dar nici „nefiinta" nu era, adica un „nimic" absolut, o 392 inexistenja totala. Ceva sau Cineva era totusj §i Acesta este numit prin cateva sintagme: pdtruns de sine insusi odihnea eel nepdtruns ; in sine impdeatd stdpdnea eternapace, §i, mai ales, un dor nemdrginit, care atrage Tntreaga lume Tntru fiin^a, o aduce la existen{a/?e cdrdri necunoscute, adica in mod ne§tiut §i neinteles de rajiunea umana interogativa. De§i dascalul filosof nu vorbe§te limpede de un Dumnezeu sau Zeu Creator a toate, sintagmele acestea denumesc Dumnezeirea, pe Acel Cineva care a fost la Tnceput, ca fund Pace, Odihna, Fiin^a absoluta §i absolut desavarsjta, care I§i este suficienta Sie§i, dar care nu poate fi impersonate pentru ca este Iubire, este Dor de a crea lumea. Adica tocmai Dumnezeul cre§tin, Care a creat lumea din nimic, doar din iubirea Sa nemarginita care a dorit din vesnicie §i a gandit ca sa existe lumea. Insa conceperea rationalists a unui punct din care a Tnceput lumea nu apar^ine viziunii creatine, chiar daca am subiirfelege acel punct virtual ca fund creat de Dumnezeu. E o idee necre§tina, dar oarecum Tncre§tinata prin a§ezarea ei in context creationist, dupa cum in conceptia eshatologica a dascalului, ideea Tntoarcerii universului in nefiinta e o teologie straina cresjinismului, dar introdusa Tntr-o viziune preponderent ortodoxa, in care se prezinta stingerea asjxilor cere§ti de pe catapeteasma lumii, parafrazandu-se profetiile scripturale despre Apocalipsa (Is. 34, 4; Ioil 2, 10; 3,4; Mt. 24, 29; Apoc. 6, 12-13; 21, 23; 22, 5). §i nu este nimic surprinzator in faptul de a Tn^elege drept gandiri distincte (desj nu in totalitate) cele doua conceptii, a dascalului §i a poetului Tnsu§i, din cateva motive. Primul este acela ca avem o dovada a contradictiei in chiar felul in care poetul considers vanitoasa gandirea dascalului despre posteritatea sa glorioasa. Al doilea motiv ne este oferit de regasirea acelora§i antiteze, specifice lui Eminescu, in poeme precum Scrisorile, Luceafdrul, Impdrat si proletar, Memento mori, ciclul de trei poeme intitulate Muresanu, poeziile Sarmis §i Gemenii, in care poetul pune in scena mai multe voci sau mdsti ale gandirii, el insusj in^elegand poezia intr-un mod shakespeareian, ca dramatizare, ca voluptos joe cu icoane [=simboluri, chipuri, ma§ti] si cu glasuri tremurate (Epigonii). Gandirea poetului este pana la urma cea din fundal, cea care nu iese in evidenja prea u§or, care nu se face vizibila intr-o polemica, ci care se ascunde in limbaj §i in metafore - ca §i la Antim - dupa cum Injelepciunea adevarata sta ascunsa In a naturii sfdntd limbd (0,-n}elepciune, ai aripi de ceard!), In cartea cosmosului. Un al treilea motiv §i eel mai puternic este acela ca, daca nu se poate afirma o identitate intre poet §i batranul filosof din Scrisoarea I, in schimb, aceasta identitate se poate stabili cu certitudine intre Eminescu §i dacul din Rugdciunea unui dac. Iar deosebirile Intre cele doua viziuni asupra genezei cosmice, din Scrisoarea I §i din Rugdciunea unui dac sunt destul de mari §i de evidente. Caci, daca se poate afla totusj o similitudine intre imaginile §i expresiile care vorbesc despre absenja oricarei existence create, mai inainte de a veni Tntru fiin^a lumea, discrepant conceptuala dintre cele doua poeme este apoi vizibila In felul in care ia fiin^a lumea. Dascalul gande§te filosofic un punct In care T§i are universul Inceputul, In timp ce dacul crede intr-un Zeu Creator a toate, care din noian de ape puteri au dat scdnteii, ceea 393 este o aluzie la Fac. 1, 1-3: „La Tnceput a facut Dumnezeu cerul §i pamantul. §i pamantul era netocmit §i gol. Intuneric era deasupra adancului §i Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. §i a zis Dumnezeu: « Sa fie luminal » §i a fost lumina"1700. Iar versurile care urmeaza ne Tncredin^eaza §i mai mult in ceea ce prive§te raportarea lui Eminescu la Dumnezeul biblic §i la Hristosul evanghelic, Tntrucat exprimarea este biblico-liturgica §i pascala: El este-al omenimei izvor de mdntuire: /Sus inimile voastre! Cdntare aducep-i, /El este moartea morfii si invierea viefii! // §i el imi dete ochii sa vdd lumina zilei, / §i inima-mi implut-au cufarmecele milei, /In vuietul de vdnturi auzit-am al lui mers / Si-n glaspurtat de cdntec simpi duiosu-i viers 1701. A§a Tncat, putem sa vorbim in Scrisoarea I, de doua viziuni asupra na§terii cosmice sau de doua cosmogeneze, in loc de una singura. Acolo unde exista polemica intre mdstile gandirii, Eminescu este intotdeauna eel ascuns in frunzisul metaforelor, iar nu unul din personaje. El nu este nici imparatul, nici proletarul, nici filosoful mag: toti ace§tia sunt in istorie, profund implicati in desfasjararea ei sau vor sa fie scrisj in memoria umanitatii, pe cand Eminescu se sustrage Involburarii patima§e a istoriei §i nu pune prej nici pe nemurirea iluzorie In memoria omenirii. Cugetarea asupra na§terii universului §i a sensului creatiei incepe inca de la primul vers, de acolo de unde cu gene ostenite sara suflu-n lumdnare §i timpul se opre§te In loc, caci doar ceasornicul str abate lung-a timpului car are. Ceasornicul masoara curgerea timpului mai departe, in timp ce poetul se intoarce Inapoi cu gandul, catre Inceputurile lumii, privegheat §i inspirat fiind de lumina lunii, care in propria-ne lume, a gandurilor noastre, ea deschide poarta-ntrdrii...dupd stinsul lumdndrii. A§adar contemplarea §i cugetarea asupra cosmogenezei §i a sensului lumii nu incepe odata cu intrarea in scena a batranului dascal, ci cu insusj primul vers al poemului §i se adance§te In acele versuri In care lumina lunii infuzeaza Intreg universul (logosul cosmic), ca §i 1700 §tim ca versurile din debutul poemului sunt inspirate din Rig-Veda, dar poate ca Eminescu a indragit exprimarea vedica tocmai pentru detalierea poetica a momentului creatiei, prezentat oarecum mai lapidar de Sfantul Moise in Geneza, pentru in^elesurile monoteist-crea^ioniste si coinciden^a lor cu inva^aturile scripturale. De altfel, Eminescu nu a copiat, ci a prelucrat versurile din vedicul Imn al Creafiimii. Monoteismul a fost religia primara a umanitatii - inclusiv in viziunea ultimelor studii stiin^ifice in domeniu. 1701 Sus inimile voastre este o parafraza a unei expresii pe care o rosteste preotul la Sf. Liturghie: Sus sa avem inimile ! si la care poporul raspunde: Avem catre Domnul. In timp ce cdntare aducefi-i este tot o parafraza, a unor indemnuri scripturale de acest fel, dar care sunt transpuse si in cultul ortodox si pot fi intalnite in Canonul Invierii de la Utrenia din noaptea Paste lui: „Ziua Invierii, sa ne luminam! Pastile Domnului, Pastile! Ca din moarte la via^a si de pe pamant la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cantam cantare de biruinta" (Irmosul, Cantarea 1); „Sa ne cura^im sim^irile si sa vedem pe Hristos stralucind cu neapropiata lumina a Invierii. §i, cantandu-I cantare de biruinta, luminat sa-L auzim zicand. Bucura^i-va!" (Cantarea 1); „Sa mergem dis-de-diminea^a si, in loc de mir, cantare sa aducem Stapanului; si sa vedem pe Hristos, Soarele drepta^ii, tuturor via^a rasarind." (Cantarea 5), cf. *** Penticostar, op. cit., p. 16-17. Cat despre sintagmele El este-al omenimei izvor de mdntuire si El este moartea morfii si invierea viefii, credem ca este de prisos sa mai incercam sa demonstram ca ele se refera la Hristos eel mort si inviat pentru mantuirea intregii lumi. 394 gandirea umana. Inaintea dascalului, poetul mai Tntai se Tntoarce indarat cu mii de veacuri, contemplativ, desj nu ne dezvaluie aceasta In mod declarativ, neechivoc. §i tocmai in cadrul acestei cugetari a poetului despre originile §i soarta lumii este integrate §i reflectia lui cu privire la soarta dascalului. Dascalul, care gande§te el Insusj la tainele cosmogenezei §i eshatologiei, este la randul sau cugetat de cineva care Tl Tntrece in profunzimea gandirii sj acesta este poetul. Percepem a§adar prezenja unei ierarhii a gandirilor, nascute, inspirate §i conduse de Gandirea care le-a adus Intru fiin^a pe toate. Superioritatea cugetarii poetului nu este o afirmatie de sine vanitoasa, egoista, care Incearca sa se monumentalizeze In memoria umanitatii - de aceea nici nu I§i prezinta, in mod polemic, o cosmogeneza proprie sau un sistem filosofic personal - ci aceasta superioritate consta In felul In care el se integreaza gandirii arhaice romanesji. Eminescu nu scrie o carte de in^elepciune omeneasca, nu se propune ca gnostic, cunoscdtor, ca filosof cu viziune personala asupra tainelor lumii, caci In zadar ne batem capul, triste firi vizionare, / Sa citim din cartea lumei semne ce not nu le-am scris, / Potrivim sirul de gdnduri pe-o sistemd oarecare...(La moartea lui Neamlu). Contemplativ In fa^a „corolei de minuni a lumii", el se a§aza linisjit, ca sa fie redat sie Insusj, In matca cugetarii arhaice ortodoxe, Intemeiata pe Scriptura §i pe scriptura cosmica, ambele scrise de acelasj Logos §i talcuite In Biserica neamului sau de veacuri. A§a cum Antim Incifra viziunea sa teologica In expresii splendid concentrate, Intr-o vorbire care parea (sau pare mintii noastre nefamiliarizate cu acest limbaj) ca face referire doar la estetica universale, la fel procedeaza §i Eminescu, In versuri emblematice, ascunzand sub zalogul metaforelor, comoara unei In^elegeri vizionare mult mai profunde, care se cite§te din biblia cosmica, pe care Insasj lectura cosmica o ofera, cand oamenii se lovesc, la nivel rationalist, de impasul unor incertitudini majore. Nu este in aceasta nicio contradictie cu viziunea cresjina, Intrucat Insusj Sfantul Pavel spune: „Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, Injelegandu-se din fapturi [din cele create - n.n.], adica ve§nica Lui putere §i dumnezeire" (Rom. 1, 20). Luna apare, a§adar, in viziunea (absconsa) a poetului, ca o fereastra hermeneutica, ca simbol al luminii dumnezeie§ti care aduce la via^a tot ce exista §i care Insuflete§te gandirea §i inspira^ia: Caci in propria-ne lume ea deschide poarta-ntrarii / Si ridica mii de umbre dupa stinsul lumdnarii... In poezia Muresanu, luna este invocata astfel: Apari, tu, lund-n cer /Sifd din vis viaja, din umbre adevdr! Cele gandite cu gandul - ca sa spunem a§a - sunt „umbre", pentru ca esential este gandul creator. Daca gandurile noastre, ca progenituri ale mintii noastre, sunt umbre In comparatie cu fiin^a umana care le na§te, cu atat mai mult, In fata gandului primordial divin, cele create de El par umbre, palesc, pentru ca ele I§i au puterea §i ftin^a din acel gand al Sau. Intrand prin fere§ti §i luminand In case §i In gandurile oamenilor, lumina lunii este ea Insasj o fereastra simbolica, un ochi prin care Dumnezeu prive§te, lumineaza §i In^elepte^te lumea, In noaptea acestei vieti §i a nesjiintei. Aceasta lumina a lunii are calitatea de a patrunde In case §i In ganduri (Si in cdte mii de case Un pdtruns-ai prin feresti/ Cdte frunp 395 pline de gdnduri, gdnditoare le privesti), valence comune cu ale Luceafarului, care patrunde- n casd si in gdnd. In alte poezii, casd are Trrfelesul neechivoc de „casa a sufletului", precum in poemul Gelozie. Intr-un alt poem, intitulat Rugdciune, Maica Domnului este Luceafdrul marilor, careia ne rugam sa ne Inalje §i sa ne mantuie din valul ce ne bdntuie. Iar in Povestea apare Ingerul pazitor al Romaniei ca o stea regald, un inger drag (precum Ingerul care-a aparut celor trei Impdrap din Rdsdrit sub forma de stea), trimis de Domnul Lumei la Domnul unei (ari, la §tefan eel Mare, sa-i binevesteasca viitorul fericit al Romaniei, pe care II tine ca un testament deschis, scris cu grai de foe. Acest Inger al Romaniei este ca Spiritul Genezei de fericiri eterne. Interpretarea prezenjei asjrilor cere§ti In poezia eminesciana ne conduce a§adar, foarte adesea §i fara dubii la sensurile antimiene §i tradijionale din literatura veche. Lumina lunii afla pretutindeni un mediu reflector-reflexiv. Ea este, dupa cum am aratat, reflectata de singuratatea mi§catoare a marilor, de stralucirea izvoarelor ascunse In umbra codrilor, de scanteierea pustiurilor, dar §i de frunfi pline de gdnduri, pe care gdnditoare leprivesti, Imprumutandu-le propria sa reflexivitate, lumina cuno§tinJei. Aceasta dubla reflexie a luminii de luna demonstreaza existen^a unei duble ratiuni, umana §i cosmica, In stare sa o recepteze, precum §i o interpenetrare, o comunicare a con§tiintei umane cu logosul cosmic. Adica tocmai ceea ce Dumitru Staniloae (am vazut intr-un capitol anterior), chintesen^iind cugetarea patristica ortodoxa dintotdeauna, a numit crearea lumii de catre Dumnezeu pe masura con§tiintei §i a ra^iunii umane. In acela§i sens, Rosa del Conte remarca faptul ca versul Cdte frunfi pline de gdnduri, gdnditoare, le privesti „realizeaza, Intre omenirea ce mediteaza la destinul sau §i gdnditoarea luna, acel raport de afinitate, acea atmosfera de secreta corespondenta, pe care le invoca adresarea ini^iala luna tu, stapdn-a marii"1702 . Prin proprietatile amintite, lumina lunii din contextul liric eminescian se apropie foarte mult de accep^iunea sa ca simbol al luminii dumnezeiesji sau al Sfin^ilor, pe care o are la Antim §i In literatura noastra religioasa veche. De altfel, Antim vorbe§te la un moment dat despre luna plina care, fiind fiind curata si nevinovata, lumineaza si calatoreste calatoriia ei, jar' de zaticneala 1703. Epitetele curata si nevinovata, aceasta portretizare, caracteristica literaturii vechi, poate fi u§or susceptibila de a-i fi impus lui Eminescu o viziune cosmica similara, avand In vedere numeroasele adjective §i epitete din poezia sa, care se inscriu In aceeasj sfera semantica apurita}ii. Mergand pe firul indicat de Antim, se pot descoperi surse §i mai vechi, caci, spre exemplu, comentariile la Facere ale Sfantului Simeon Metrafrastul denumesc luminatorul nocturn, In faza lui plina, ca luna diafana si curata 1704. Lumina lunii strabate §i infuzeaza Intreg universul (logosul cosmic) §i mediul uman reflexiv (logosul uman), pentru ca ea este simbolul luminii ve§nice §i necreate a Logosului dumnezeiesc, In^elepciunea ipostatica care a creat lumea. 1702 Rosa del Conte, op. cit, p. 124. 1703 Opere, p. 62. 1704 Traducerea apar^ine parintelui Marcel Hanches. 396 Spre aceasta interpretare ne Tndrepta §i alte versuri ale Scrisoarea I, acolo unde gandirea dascalului Tnceteaza §i Tncepe cea a poetului, §i care sugereaza faptul ca Tntreaga create este adusa la viata §i sustinuta intru fiin^a de o raza a luminii divine, sinonima in plan metaforic §i simbolic cu raza lunii: Precum pulberea sejoacd in imperial unei raze, /Mii de fire viorie ce cu raza tnceteaza, / Astfel, tntr-a veciniciei noapte pururea addnca, / Avem clipa, avem raza, care tot mai fine incd.../ Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbrd-n intuneric, / Cdci e vis al nefiinfei universul eel himeric...// §i pe top ce-n astd lume sunt supusi puterii sortii / Deopotrivd-i stdpdneste raza ta si geniul morpi! Universul in Tntregimea sa este creatia acestei raze, care poate fi Tnjeleasa in sensul in care Sfintii Paring §i teologia Bisericii vorbesc despre creatia universale ca ilustrand doar o picatura, doar o raza din puterea creatoare a lui Dumnezeu, precizare pe care a facut-o §i Antim Ivireanul §i pe care noi am mentionat-o la vremea potrivita. In literatura patristica ortodoxa §i isihasta se vorbe§te, de asemenea, foarte adesea despre razele luminii dumnezeie§ti, razele energiilor dumnezeiesji necreate, care infuzeaza cosmosul §i il sustin intru fiinta, II umplu de har §i care indumnezeiesc omul. Rosa del Conte precizeaza, in aceasta directie a exegezei noastre, ceva esenjial pentru noi: „Desigur, nu este putin ceea ce datoreaza gandirii occidentale cultura lui Eminescu, dar cuvantul liric in care se transfigureaza lumea lui este scos din izvoarele traditiei autohtone. Pana §i temele care par luate cu Imprumut din romantismul european (...) Isj Implanta radacina In humusul cresjinismului primitiv [primar - n.n.], se Incadreaza in climatul... Patristicii rasaritene"1705. Universul, care a fost zidit de Dumnezeu din nimic, ex nihilo, nu are a§adar, In afara de raza luminii dumnezeie§ti, niciun alt punct de sus^inere Intru fiin^a, fund umbra §i vis al nefiinfei, pentru ca Inainte de a fi adus Intru fiin^a, el a fost „nefiinta" (via^a omului §i a lumii este „umbra §i vis", cum spun adesea §i Psaltirea §i Ecclesiastul, dar §i slujba ortodoxa a Inmormantarii, pe care Eminescu o §i citeaza In Strigoii), Inconjurat de „intunericul" ve§niciei, de ve§nicia pe care creatura, chiar §i ra^ionala, nu o poate cuprinde §i in^elege cu de la sine putere. Un alt poem, conceput cam in aceeasj perioada cu Scrisoarea I, cu care interfereaza adesea ideatic, se exprima inca §i mai evident in privinta acestei raze a luminii dumnezeiesji creatoare: Pe cdnd tot ce aleargd si-n siruri se aster ne / Repaosd in raza gandirii cei eterne {Ca ofdclie...). Aceasta gdndire eternd a conceput din vesjiicie planul addncei intocmele (Muresanu) a lumii - expresie remarcata §i de Zoe Dumitrescu- Bu§ulenga. Ion Negoitescu observa ca, lui Eminescu, „istoria ii apare ca desfasjararea unei gdndiri. Dar cine anume gdndeste cosmosul §i istoria, dandu-le astfel fiin^a, ramane uneori 1705 Rosa del Conte, op. cit., p. 28. Autoarea defineste „climatul Patristicii rasaritene" ca fiind „neoplatonic", lucru cu care nu putem fi de acord, din motive care presupun o diserta^ie ampla pentru a fi expuse, ceea ce nu putem face aici. Asadar am ocolit cuvantul „neoplatonic", ca o coordonata subiectivista si catolicizanta a concep^iei autoarei despre Patristica ortodoxa. 397 cam obscur..."1706 - obscuritate explicate, Insa, de Eminescu Insusj, in Memento mori, unde se spune foarte limpede ca Dumnezeu este: Tu, ce scrii mai dinainte a istoriei gandire. Poetul refuza oamenilor capacitatea de a putea spune ceva cu adevarat despre Dumnezeu (fapt ce are tangenja, Tntr-o anumita masura, cu teologia cre§tina apofatica), de§i El a pus in om nemargini de gandire {Povestea magului cdldtor in stele). §i tot in Memento mori, Eminescu ne precizeaza: Sori se sting si cad in chaos mari sisteme planetare, / Dar a omului gandire sa le masure e-n stare..., pentru ca e in om nemdrginire. In conceptia lui, „geniile..., gdndind-o, oglindesc lumea"1707, vor sa fie un mediu In stare sa reflecteze gandirea creatoare dumnezeiasca. Apetenja extraordinary a lui Eminescu de a conferi o mare vigoare plastica imaginilor, vine din credin^a sa intima ca a crea Inseamna pentru om a-si exersa asemdnarea cu Dumnezeu, a face sa se Intrupeze gandul tau, Intrucat §i Dumnezeu creeaza In acelasj fel, prin Intruparea gandului Sau. El era convins ca, a§a dupa cum Dumnezeu cuprinde cu viaja lui cereasca / Lumi, stele, timp si spapu s-atomul nezarit, /(...) Astfel tu vei fi mare ca gandul tau intins {Povestea magului cdldtor in stele). Reflexivitatea umana, ca §i reflexia cosmica (acel logos alogos) oglindesc gandirea dumnezeiasca. Cerul Intreg, cu a§trii sai lumino§i, se reflecta In lume §i In spiritul omenesc. Luna, mai ales, ca simbol al luminii ve§nice (ca §i la Antim), este cea care pe lume vegheaza {Cdnd...). A§a cum gandirea creatoare de lumi reale a lui Dumnezeu se reflecta, In mediul uman, mai ales In gandirea geniului creator1708, tot a§a, In plan simbolic, lumina creatoare §i inspiratoare a lunii este un chip, o icoana a luminii dumnezeie§ti care creeaza toate, le sustine Intru fiin^a §i le hotara§te sorocul mortii: raza ta si geniul morpi. Cele doua sintagme sunt sinonime, pentru ca raza lunii este §i geniul mor(ii sau are geniul morpi, este cea care aduce intru fiin^a, creeaza, dar are §i putere sa omoare. §i aici putem rememora versurile din Luceafarul, In care Dumnezeu este izvor de viep §i datator de moarte. Cel care are geniul morpi, Cel care are putere asupra vietii §i a mortii, Care aduce lumile Intru fiin^a dar are sj puterea sa le dea moartea, este Geniul sau Mintea care e deasupra Intregii ierarhii de minti umane §i de genii: injelepti, filosofi, arti§ti, oameni politici, a§a cum apar ei reprezentati In cele cinci Scrisori. Pe toti ace§tia, deopotriva-i stdpdneste raza ta creatoare, care li cheama la existen^a, si geniul morpi, In^elepciunea cu care Dumnezeu a hotarat ca omul sa moara, dupa cum spune §i Sfantul Grigorie Teologul, citat de Antim. Geniul morpi este §i acela stipulat de catre toata literatura religioasa veche, inclusiv de Invaiaturile lui Neagoe Basarab sau de Divanul cantemirian, anume ca nu face deosebire Intre oameni, Intre bogat §i sarac, Intre sfant §i pacatos, Intre In^elept §i prost, desi cerului. 1706 Ion Negoi^escu, op. cit., p. 15. 1707 Idem, p. 21. 1708 Intr-un articol, Eminescu II numea pe Dumnezeu „Michelangelo al universului", Care a zidit taria 398 trepte osebite le-au iesit din urna sorpi (cum zice Eminescu). Tuturor Dumnezeu le-a hotarat sorocul moitii, to^i trebuie sa treaca printr-o moarte. Se confirma, a§adar, din nou, identitatea la nivel simbolic dintre lumina lunii §i lumina necreata a lui Dumnezeu, precum §i raportarea poetului la semnificatiile lunii din literatura veche, ca lumina care lumineaza pe cei din Tntunericul §i noaptea ne§tiintei. Sau cum spune Psalmistul: noaptea noppi vesteste stiin^a (Ps. 18, 2). Conceptia aceasta, despre lume ca Tntrupare a gandirii lui Dumnezeu §i despre om ca fiinta creata §i in stare sa oglindeasca in spiritul sau asemanarea cu Dumnezeu, era formata Tnca din tinerete. Astfel, Tntr-un poem juvenil, Amicului F. I., Eminescu scria: Te vad adesea frunte senina / Ca si gdndirea lui Dumnezeu; echivaland in acelasj timp clipa morjii cu faptul ca gdndul zilelor mele / Se stinse-n mintea lui Dumnezeu. Asemenea, femeia iubita este idee, / Pierduta-ntr-o palida fee / Din planul Genezei (Ondina) sau un geniu gdndit de cer (Copila inger - vis in mirare). Aici nu este vorba de consubstanpalitate Tntre Cel ce are geniul morpi §i omul care e supus lui Dumnezeu, Celui care are putere de viaja §i de moarte asupra sa, ci e vorba de asemanarea cu Dumnezeu a omului, ca fiinta spirituala zidita dupa Chipul Sau. Plasticizari ulterioare, extrapoland aceasta conceptie, le putem afla §i in alte poeme, in care cele create apar ca Tntrupari ale gandurilor lui Dumnezeu. In gradina paradisiaca a lui Miradoniz, o floare seamana cu o gdndire de-aur, pentru ca, in Tmparatia soarelui din Memento mori, fluturii sa sclipeasca ca idei scdldate-n our si-n colori de curcubau. In acela§i poem, luna este un gdnd de aur sau fiica mdrii ca o lacrimd de aur (a se remarca distan^a semantica Tntre stdpdna mdrii §\fiica mdrii, ultima desemnand o realitate creata, o plasticizare care nu mai denume§te un simbol al Dumnezeirii), stelele sunt ca de aur sfinte flori impra§tiate pe cer, iar Eminescu vede cerul... desfacut in foe si aur. Asemenea, in alta parte, steaua este un cuget de aur (La o artistd). Poetul este un geniu de aur (Muresanu (Tablou dramatic)). Este semnificativ acest superlativ absolut al frumusetii, exprimat prin aur, care nu poate sa nu ne trimita cu gandul la aurul harului ca sugestie a desavarsjrii §i a frumusetii depline. In nuvela Geniu pustiu, este imaginat un rai ca un imperiu de aur, in care aerul tot era de lumina de aur - totul era lumina de aur. Aurul Tmbraca Tntregul univers in poezia lui Eminescu, gest de o incontestabila provenienta iconografica. Pentru ca, aproape de sfarsjtul vie^ii sa scrie acele versuri despre care a dat marturie Vlahuta: Atdta foe, atdta aur, atdtea lucruri sfinte, / Peste-ntunericul viepi ai revarsat, Parinte!. §i tot din Memento mori, aflam ca geniile sunt acei oameni carora Dumnezeu in lume le pne loc de tata / Si pune pe-a lor frunte gdndirea lui bogata §i, in consecin^a, poetul se concepe pe sine ca un fiu al lui Dumnezeu care, dupa asemanarea Sa, turma visurilor [a gandurilor] mele eu le pasc ca oi de aur. Atat la Antim, cat §i la Eminescu, lumina lunii - deasupra frunpi-mi luna-n nouri zace (Rime alegorice) -, nu este decat lumina soarelui reflectata, simbol al luminii dumnezeie§ti la Antim, dar, dupa cum am vazut, §i la Eminescu. Lumina Soarelui 399 dumnezeiesc noi n-o vedem, o vad numai Sfintii carora ea le devine mediu interior al vie^ii, iar noi, ca oameni cazuji, doar o zarim prin „fereastra" (cum zicea Eminescu, Tntr-un vers citat anterior) care este luna (palid soare) §i care, stapanind in noaptea lumii §i peste marea vietii omenesji, ne conduce la Soare, la Lumina. Insasj ipostaza lunii de stdpdnd a mdrii din versul care ne aduce imediat aminte de Antim - Lund tu, stdpdn-a mdrii, pe a lumii boltd luneci - ne ofera ochiului contemplativ al mintii noastre un tablou extrem de sugestiv, care ilustreaza sinonimia dintre mare §i lume §i dominarea acestei „mari a lumii" de catre luna care e stapanitoare asupra patimilor Tnviforate ale oamenilor, care le tine in frau §i lunecd suveran pe deasupra lor. Fara a mai vorbi despre faptul ca gestul de a pluti pe deasupra apelor are semnificatii primordiale remarcabile, care ne trimit laFac. 1, 2. Prin aceasta, versul de mai sus este similar ca sens cu eel din Cdlin...: in cuibar rotind de ape, peste care luna zace, §i despre care Zoe Dumitrescu-Busjalenga sustinea ca se refera la crearea lumii. Suntem in asentimentul acestui mod de a interpreta imaginea eminesciana a lunii care sta pe cuibarul de ape, cu atat mai mult cu cat cuibarul sau rotirea Tnseamna nastere cosmicd la Eminescu (cand Luceafarul coboara, ceru-ncepe a se rod, iar in Scrisoarea V, poetul presimte culmea dulcii muzice de sfere, / Ce-o aude cum se naste din rotire si eddere), dar mai ales pentru faptul ca, in comentariul amintit la zilele creatiei, in Omilii la Hexaemeron, Sfantul Vasile eel Mare vorbea despre prezenja Sfantului Duh, Care Se purta pe deasupra apelor, de la Fac. 1, 2, asemanand-o cu o clo§ca deasupra unui cuib, pe care Tl pregate§te sa fie primitor al vietii1709. lata de ce luna zacand pe cuibar de ape, luminand deasupra genunii sau a noianului de ape gestante, ni se pare ilustrarea poetica a unui fapt principial. Avem, prin urmare, Tnca un exemplu de asemanare simbolica, in lirica eminesciana, Tntre luna §i harul dumnezeiesc creator. §i tot in Cdlin..., soarele §i luna sunt na§ii mirilor (Nunul mare, mdndrul soare, si... nund, mdndra luna), adica sunt luminatorii §i Tnvatatorii lor Tntru cele spirituale. Dupa cum, in Miorila, la nunta pastorului, Soarele si luna /Mi-au finut cununa. Cdlin... se Tncheie cu nunta gazelor, care este, in mod paradoxal, cea mai falnica imagine a poeziei, pentru ca ea reprezinta o departare a planului §i o reconfigurare, la scara cosmica §i din perspectiva ve§niciei, a lumii pamante§ti. Nunta gazelor este reprezentarea a ceea ce afirma Eminescu in urmatoarele versuri din Scrisoarea I : Iar in lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, / Facem pe pdmdntul nostru musunoaie de furnici; / Microscopice Sfantul Vasile eel Mare, Omilii la Hexaemeron. Omilii la Psalmi. Omilii §i cuvdntari, col. PSB, vol. 17, op. cit., p. 92: „Nu-^i voi spune cuvantul meu, ci al unui barbat sirian... Acesta spunea ca, in limba siriana, cuvantul se purta arata mai mult decat cuvantul grec, pentru ca limba siriana este inrudita cu limba ebraica si deci mai apropiata de ceea ce Scripturile au vrut sa spuna. In^elesul acestui cuvant ar fi urmatorul: cuvantul se purta, spune el, se interpreteaza prin incalzea si dadea via(d apelor, dupa chipul gainii, care cloceste si da putere de via^a oualor. Acesta este in^elesul, spune sirianul, pe care il au cuvintele Duhul se purta, adica pregatea apele pentru nasterea vietii". 400 popoare, regi, osteni si invafap /Ne succedem generapi si ne credem minunap; /Musti de-o zi pe-o lume mica de se masura cu cotul, /In acea nemdrginire ne-nvdrtim (...) / Precum pulberea se joacd in imperiul unei raze... Iar Cel care masoara lumea cu cotul este Dumnezeu, conform cu Is. 40, 12: „Cine a masurat apele cu pumnul §i Cine a masurat pamantul cu cotul?". §i cateva versete mai departe, la Is. 40, 22 se spune: „E1 sta in scaun deasupra cercului pamantului; pe locuitori Ti vede ca pe lacuste". A§adar, tabloul eminescian este ca din perspectiva lui Dumnezeu, atat in finalul poemului Calin..., cat §i in versurile citate din Scrisoarea I. Valence creatoare ale luminii de luna se pot remarca §i in alte versuri, numeroase §i acestea, in care luna apare ca un artist creator, fie ca un pictor de imagini sau de tablouri, in noaptea codrilor §i a lumii, fie ca Jesand o haina sau un ve§mant pretios, impodobit: Luna atunci din codri iese, /Noaptea toata sta s-o vadd, /Zugraveste umbre negre / Pe camp alb ca de zapada. // §i mereu ea le lungeste, / §i urcdndpe cer le muta . ..{Fat-Frumos din tei); Neguri albe, stralucite / Naste luna argintie, / Ea le scoate peste ape, / Le intinde pe cdmpie; // S-adun flori in sezatoare / De painjen tort sa rumpa, / §i anina-n haina noppi / Boabe mari de piatra scumpa. (Craiasa din povesti); ...Te uip prin coloane de nouri / §i luna iesind dintr-a stdncilor colp / Le imple cu mii de tablouri (Eco); etc. In limba veche romaneasca exista expresia ca Dumnezeu a urzit toate sau ca El zugraveste in oameni virtuti §i In lume frumuse^e. In Psaltirea coresiana din 1577, Intru inceput Tu, Doamne, pamantul urzisi, (...) si toate ca camasa invechescu-se . (Ps. 101. 26-27) 1710. Eminescu inten^iona sa-§i intituleze volumul de poezii Lumina de luna. Vrand sa Implineasca aceasta dorin^a a poetului, Marin Sorescu vaingriji, in 1993, la Craiova, o noua editie a poemelor eminesciene in doua volume, pe care le-a imprimat tocmai cu acest titlu, Lumina de luna, lucru ce trebuie sa ne faca aten^i asupra semnificatiilor esen^iale ale acestui simbol. Impotriva identita^ii semantico-simbolice dintre lumina de luna §i lumina dumnezeiasca creatoare, cineva ar putea aduce obiectia ca, In alte poeme eminesciene, luna apare ea insasj ca fund o realitate creata §i nu o imagine simbolica a luminii creatoare. Ca spre exemplu, in Scrisoarea IV, luna este numita copila cea de our, visul negurii eterne, alaturi de ipostaza opusa ca sens, de stdpdnitoare a apelor (al lunei disc, stapdnitor de ape). Insa aceasta aparenta contradictie nu trebuie sa ne mire prea mult, intrucat luna este privita sub doua aspecte, atat in literatura veche, cat §i la Eminescu: sub aspect simbolic (eel despre care am discutat anterior) §i sub aspect real, de corp ceresc creat de catre Dumnezeu. In acelasj mod, ca fapturi ale Creatorului, oamenii Insjsj sunt definiti ca vise-ntrupate, ca Intruparea visului din vesjiicie al lui Dumnezeu: Vad vise-ntrupate gonind dupa vise, /Pan' dau in morminte ce-asteapta deschise (Mortua est). Coresi, Psaltirea slavo-romdna (1577) in comparable cu Psaltirile coresiene din 1570 si din 1589, text stabilit, introducere §i indice de Stela Toma, Ed. Academiei RSR, 1976, p. 424. 401 Ca simbol al luminii vesnice §i creatoare, luna apare ca stapana apelor, in timp ce, ca astru ceresc, este numita visul negurii eterne, unde „negura eterna" este gandul din vesnicie al lui Dumnezeu, gandul Sau creator, necunoscut §i nein^eles de nimeni, nici de Tngeri, nici de oameni, decat in masura in care Dumnezeu insusj Tl reveleaza fapturilor Sale. Dosoftei, talmacind poetic Psaltirea, vorbea despre Dumnezeu Care au /apt ceriul cu gandul §i a Carui mila este Preste veci cu gdnd dulce (Ps. 135); Mare este Domnul de tarie, / §i gandul Lui nime nu-i sa-l stie (Ps. 146); Ca Domnul au cugetat cu gandul / De le-aufacut [pe cele ce exista] si-I fin toate rdndul [randuiala, ordinea, armonia] (Ps. 148)1711. Dosoftei este, de alminteri, primul poet al literaturii noastre care a scris despre „luna cea de aur", in ni§te versuri absolut superbe, care suna eminescian avant la lettre, concentrand o imagine eshatologica, §i la care faceam referire undeva anterior: Fugi-va soarelui raza si a stelelor sireaguri,/ A tot ceri lucd s-a rumpe, si acea de aur luna 1712. De altfel, in ceea ce prive§te statutul de faptura creata al lunii sj ordinea creatjei, Eminescu secondeaza referatul biblic, in Scrisoarea I, afirmand ca De-atunci negura eterna se desface infasii, / De atunci rdsare lumea, luna, soare si stihii..., Scriptura fund cea care precizeaza ca mai Tntai a fost creata lumea (cerul §i pamantul) §i apoi, abia in ziua a patra, soarele, luna §i to^i luminatorii cere§ti. Am afirmat ca „negura eterna" se poate Tnjelege §i ca gandul din ve§nicie al lui Dumnezeu. Negura aceasta eterna „se desface in fa§ii", adica se intrupeaza, devine fiin^a §i existen^a multipla, dupa voin^a lui Dumnezeu. Dumnezeu gande§te lumea dintru Tnceput §i ea devine al viefii vis de aur - ca sa parafrazam un vers din Cdlin.... La fel, in poemul Povestea, vedem lumea toatd cu cer, pamdnt si mare / Of eerie mdndrd - un vis maref. . . Iar gandul acesta din ve§nicie al Preasfintei Treimi se face cunoscut celor care cauta sa cunoasca §i sunt luminal de catre lumina dumnezeiasca creatoare, celor care se i§i deschid mintea §i inima §i devin, pe masura lor, medii reflectoare ale acestei lumini §i intelepciuni ve§nice. Unul dintre ace§tia este sj poetul care, dupa asemanarea lui Dumnezeu, este un fel de preot sau pastor al gandurilor sale §i !§i pa§te turma visurilor mele... ca oi de aur (Memento mori). Dumnezeu cauta insusj pe eel caruia sa i Se reveleze, caruia sa-i comunice asemanarea cu Sine. In poemul Ondind, intr-un grupaj de strofe deosebit din punct de vedere prozodic de restul poemului §i care seamana foarte mult, la nivel conceptual, cu Cdntarea cdntarilor, Regele Lin sau Regele inimei cauta o fecioara cu care sa semene ca vis cu dor. Adica sa fie dupa asemanarea sa, sa fie ca un vis care sa raspunda la dorul sau, al celui (Celui) care o cauta. §i afland-o, prin ea, vede-se ca e in ceriure / Un Dumnezeu, / Purtdnd simetria [asemanarea] si-a ei misterure /In gandul sau. Fecioara aceasta, alba vergina, despre care se vorbe§te aici, credem a o putea interpreta ca pe insusj sufletul poetului, pentru ca ea este cdntarilor sorora gemene. Iar 1711 Dosoftei, Opere, op. cit, p. 303-304, 327, 331. 1712 Idem, p. 373. 402 cantari ca ale sale, ca in sufietu-p n-a gdsit altele / Regele Lin. Imparatul Lin sau Regele Lin din acest poem este Tnsu§i Hristos, „Lumina Una" a lumii, dupa cum lesne se poate Tnjelege. Un om luminat este, Tntr-un anumit grad, §i dascalul mag §i filosof, care, inspirat sj vegheat de lumina rationale a lunii, il poartd gdndul inddrdt cu mil de veacuri, §i anume intr-o clipd. Este semnificativa nuanja aceasta: faptul ca Tn^eleptul este „purtat" de gand, fulgerator. Luceafarul era altfel, El zboard, gdndpurtat de dor, /Pan' piere totul... §i ajunge unde nu e ochi spre a cunoaste. Dascalul este un om Tn^elept care ajunge Tntr-o clipita, dar nu printr-un zbor cosmic, nefiind el Tnsusj gand, ci „purtat de gand", acolo unde lumea nu exista Tnca, §i nici nu e minte s-o price apd, unde nici de vdzut nu fuse si nici ochi care s-o vazd. Aici este ve§nicia lui Dumnezeu, care e „neagra" pentru ochiul min^ii umane, e de nevazut, de nepriceput. Despre faptul ca intunericul sau negura nu denumesc neaparat sau exclusiv neantul, nefiinfa, ci §i ceea ce nu se poate cunoaste cu mintea, ne lamuresc foarte bine §i urmatoarele versuri din Muresanu, in care apare chipul, femeia ca Tntrupare a iubirii §i afirma: si-n vecinic intuneric / Va rdmdnea fiinia-mi pentru-al tdu ochi himeric; unde intuneric e sinonim cu necunoasterea. Nu „negura eterna" (sau „neagra ve§nicie") o contempla sau o descoase Tnteleptul, pentru ca aceea nu se poate contempla sau pricepe de spiritul uman, ci Tnceputurile lumii, Tnceputul timpului. Despre ve§nicie nu se poate spune nimic, decat ca, Tnainte de a fi toate cele ce sunt, ele nu erau: Umbra celor nejdcute nu-ncepuse-a se desface. „Cele nefacute" erau „nefiinta" §i, chiar §i dupa ce sunt facute, ele sunt doar o umbra a stralucirii gdndului primordial. Acelasj lucru se precizeaza §i in Scrisoarea II : Parca-1 vad pe astronomul cu al negurii repaos, / Cum u§or, ca din cutie, scoate lumile din chaos / §i cum neagra ve§nicie ne- o Tntinde §i ne-nva^a / Ca epocele se-n§ira ca margelele pe ata. Aici, cunoa§terea este prezentata oarecum ca un act magic, astronomul pare un magician, ceea ce corespunde cu sinonimia tradrfionala, de care am vorbit, dintre astronom, filosof §i mag. Caracterul putin ludic al relatarii ne avertizeaza Tnsa asupra lipsei de Tncrede totala a poetului in acest tip de cunoa§tere. Dupa cum nici cugetatorul pitagoreic (sau poate Pitagora Tnsusj) din Memento mori, gramadind lumea Tntr-un singur semn, totusj, acel semn. . . el in taina nu Tl crede. „Neagra ve§nicie" este acelasj gand creator incipient, principial, Tntrupat in lume §i in istoria ei. Metafora epocilor istorice care se Tnsjra ca margele pe ata poate sa T§i aibe originea in cea a vie^ii ca o ata, din poemul Viiafa lumii, al lui Miron Costin, fata de care prezinta o mare similaritate, inclusiv ca motiv al de§ertaciunii. Eminescu plasticizeaza Tnsa §i sensul lui ex nihilo din dogma cre§tina, al creatiei din nimic, asociindu-1 cu ideea lumii ca vis §i desertdciune, din literatura veche §i bisericeasca. In traditia Bisericii al carei ierarh a fost Antim Ivireanul, pacatul §i de§ertaciunea lumeasca nu sunt decat amprenta nimicului, a nefiiniei asupra creatiei. §i Eminescu nu afirma nimic contradictoriu atunci cand plasticizeaza, cand metaforizeaza acest crez: Cdci e vis al nefiiniei universul eel himeric. Plasticizand nimicul, in mod poetic, doar astfel Eminescu 403 poate spune ca universul se na§te din sure vai de chaos {Scrisoarea I, Luceafarul, Memento mori). Nimicul, numit §i prdpastie, din care este creat universul, nefiinia din care izvora§te lumea cea atat de bogata in manifested ale vie^ii, apare plasticizata in tablouri extraordinare de catre poet, ca o „vale" a haosului, a ceea ce nu era Tnca creat: ...colonii de lumi pierdute / Vin din sure vai de chaos pe cdrdri necunoscute {Scrisoarea T); Si din a chaosului vai, / Jur imprejur de sine, / Vedea, ca-n ziua cea dentdi, / Cum izvorau lumine; {Luceafarul); Si din sure vai de chaos colonii de lumi pierdute / Ar fi izvordt in rduri intr-un spaf despopulat; (...); Cine-a pus aste seminie, ce-arunc ramure de raze, / Intr-a chaosului cdmpuri [o varianta pentru vai], printre veacuri numeroase ...{Memento mori). Aceasta pentru ca lumea nu are un fundament existential anterior, nefiinla neputand constitui un fundament pentru conceperea universului. Singurul fundament al lumii este gandul din ve§nicie, gandul etern al lui Dumnezeu pus in aplicare. Suprapunand a§adar doua Tnvataturi creatine, cea a creaflei din nimic (a lumii care nu a existat mai Tnainte de a fi creata decat in gandul §i in intenjia lui Dumnezeu) §i cea a lumii ca desertaciune, Eminescu Infati§eaza poetic acest univers ca fiind umbra §i visul gandului creator al lui Dumnezeu, al Celui care scrii mai dinainte a istoriei gdndire {Memento mori) §i ale Carui fapturi §i zidiri n-ajung nici umbra mareliei tale (Fata-n gradina de aur); dar §i umbra §i vis ale „nefiintei", denumind prin aceasta nedesavarsjrea ei in comparatie cu desavarsjrea dumnezeiasca, amprentarea ei de catre golul existential anterior genezei sale. De aceea §i istoria lumii e o cautare a Creatorului §i Ganditorului ei, a Fundamentului ei: Oare viafa omenirei nu te cautd pe tine?, pe Tine care, in cdmpii de caos semeni stele - sfdnt si mare {Memento mori). §i tot de aceea spune poetul in Scrisoarea I ca luna, Injeleasa in mod simbolic, Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagd scoate / De dureri [istoria lumii], pe care insa le simpm ca-n vis pe toate, pentru ca via^a omului e umbra §i vis Intr-o lume care e desertaciune a de§ertaciunilor. „Noaptea amintirii" este o sintagma sinonima cu „negura eterna", ilustrand plastic §i poetic gandirea cea vesnica a lui Dumnezeu §i care e „intuneric" pentru toata creatura, pana cand El insusj o face cunoscuta, atat cat dore§te, gdndirilor ddnd viaia. Dumnezeu, Gandul sau Cuvantul care a fost la inceput (Fac. 1, 1; In. 1, 1), da viaja gandirilor, aduce Intru fiin^a mingle Ingere§ti §i netrupe§ti, precum §i mingle umane, intr-o ierarhie pe care o descrie Sfantul Dionisie Areopagitul in car^ile sale. Lumina lunii este tot ceea ce noi, oamenii trupe§ti, putem percepe din lumina Soarelui (Nu credep cum ca luna-i luna. Este / Fereastra caret ziua-i zicem soare), din frumusetea luminii dumnezeie§ti creatoare a toate, vazute §i nevazute. Ea da viata gandirilor §i „Intuneca suferinta", Intuneca „intunericul ne§tiintei", cum ar spune Antim, pentru ca traverseaza cu lumina ei mediul transparent al con§tiintei umane, al cugetarii §i al Intregii fiin^e omene§ti profunde. 404 Lumina divina este creatoare atat a lumii spirituale, a fiintelor rationale, ganditoare {gdndirilor ddnd viafa: nu poate sa anime gandirea decat cea care i-a dat viaja dintru Tnceput), cat §i lumii materiale: codri, mari §i pustiuri. Aceste trei elemente esen^iale ale creatiei materiale apar §i in alte poeme eminesciene, ca spre exemplu in Revedere, in acea definite metonimica a lumii: Cum am fost asa rdmdnem: / Mare a si cu rdurile, / Lumea cu pustiuri le, / Luna si cu soarele, / Codrul cu izvoarele. Luna §i soarele, Tn^elese simbolic, fac parte din universul codrului. Ele sunt in herbul codrului (Povestea codrului), a§a cum fac parte din sterna Tarii Romanesji, comentata de Antim, dar §i a Moldovei, §i tot a§a cum fac parte sj din icoane. Insa „marea §i cu raurile" sunt, la randul lor, ca §i „lumea cu pustiurile", interpretabile ca simboluri ale lumii care nu mai are valence paradisiace, ci amprenta dizarmonica, haotic-amorfa. Doar codrul adaposte§te o lume virginala, paradisiaca, codrul „cu izvoarele" sfinte §i curate, care ne trimit cu gandul la originile creatiei. O alta definitie metonimica a celor doua lumi antagonice o aflam in poemul O,- nlelepciune, ai aripi de ceara!, In care Eminescu sesizeaza diferen^a spirituala dintre lumina §i intuneric, face distinctia Intre lumea luminoasa capabila sa reflecte lumina divina §i lumea intunecata, care se opacizeaza In fa^a razelor dumnezeie§ti: Lumini pe ape, neguri pe pdmdnt. Cea care reflecta lumina cereasca este lumea paradisiaca: Un rai din basme vad printre pleoape (...) / Sclipiri pe cer, vapaie peste ape (Fiind baiat paduri cutreieram). In timp ce negurile pamantului reprezinta spajiul opac, nereflexiv sau lumea cu pustiurile . Avem sclipiri pe cer (luminatorii cere§ti), lumini pe ape sau vapaie peste ape, (reflectarea a§trilor cere§ti In aceasta lume), §i neguri pe pdmdnt, unde pamantul Innegurat nu mai este oglinda a cerului. Revenind la ce spuneam anterior, observam ca materia transparenta §i reflectoare a apelor (izvoare, lacuri) are proprietati germinativ-creatoare, mediul acvatic fiind incubator al vietii, precum reiese din versul in cuibar rotind de ape, peste care luna zace (Cdlin...), pe care Arghezi, fost ierodiacon, II considera eel mai frumos din literatura romana. Zoe Dumitrescu-Busjalenga afirma ca, In Cdlin (file din poveste), peisajul-cadru al nun^ii este „proaspat ca in ziua intai a creatiei. (...) iar apele care se rotesc ca un cuibar devin apele Inceputului lumii"1713. Consideram ca pretutindeni in opera lui Eminescu, peisajul feeric de natura poarta amprente paradisiace mai mult decat evidente. Mai ales acea virtute a puritatii §i prospetimii naturii cosmice este perpetuu ilustrata in lirica eminesciana de prezenja stelelor de aur a caror izvorare pe cer este necontenita, precum §i a apelor care, la fel de neostoit, izvorasc dare, curate, pe pamant. Frumusetea virginala a naturii, caracterul genuin al creatiei cosmice, acest caracter principial nealterat, sunt valori pe care Ortodoxia le-a afirmat Intotdeauna §i pe care le-am regasit din plin la Antim Ivireanul. 1713 Zoe Dumitrescu-Bujulenga, op. cit, p. 405 Percepem, §i la Eminescu, ca sj la Antim, existen^a a doua lumi: un univers in care omul se simte integrat, care este experiat nostalgic sau vizionar de poet, §i un altul in care se simte strain, care este lumea decazuta, Tnvechita. Codrul sau padurea reprezinta „spa{iul securizant" pentru el, alegorie a paradisului regasit, alter-ego al gradinii Raiului, care detine toate detaliile simbolice ale unei proiectii edenice (gradina cea de codri vechi, din poemul Miradoniz, lumea paradisiaca a zanei Dochia §i a vechilor daci, din Memento mori, insula lui Euthanasius din Cezara), ale unui taram virginal care „ascunde" strdlucire de izvoard, adica taina izvodirii crea^iei, na§terea lumii in frumusetea ei primordiala, neafectata de rau, a lumii in care omul a fost pus a fi stapan §i in care era fericit, fericire pe care o cauta cu dor §i poetul. Dorinta de reintoarcere in ambianta codrului sau a padurii este un reflex con§tient al nostalgiei paradisiace a poetului, al dorintei de reintoarcere la varsta inocentei, a nevinovatiei primordiale: Unde esti, copilarie, / Cu padurea ta cu tot? (O, rdmdi...); sau: O, rai al tinerepi-mi, din care stau gonit! / Privesc cujind la tine, asemeni lui Adam. (Zadarnic sterge vremea...). Pe de alta parte, marea §i cu rdurile §i lumea cu pustiurile sunt ipostazele unei alt fel de lumi, care nu mai este intima, calda, protectoare, afectuoasa cu omul, nu mai este o casd sau un camin protector, a§a cum a creat-o Dumnezeu (veleitati cosmice originare pe care le- arn regasit in toata literatura veche), ci este o lume al carei tablou este caracterizat de valurile sau raurile vijelioase ale patimilor §i de pustiul spiritual al oamenilor, pe care Eminescu II deplange adesea. Pustiul §i marea, reprezinta, In acest caz, lumea cazuta, imbdtrdnitd, caci rdurile au, fa^a de izvoarele din codru, dezavantajul curgerii timpului, al adunarii de aluviuni sj al revarsarii in marea cea amara: Se nasc izvoare, ropotind se plimbd, /(...) Pan' ce urnindu-se in marea-amard /— Cafluviu mdndru, ce-ostenit mugeste - /Al tinerepi dulce glas de mult uitard. (Cobordrea apelor), iar Viafa-mi pare-un istovit izvor (Ce s-alege de doi nebuni, iubito...). La randul sau, am putea spune noi, codrul este imaginea emblematica sau sterna Raiului, in viziunea eminesciana, el este imaginea acelei creatii primare, al unei lumi rationale §i pline de lumina, In care omul se simte implinit prin iubire §i intim legat, prin fibre tainice ale intregii sale firi, cu toata faptura, se simte solidar cu universul §i universul este solidar cu el. Eminescu are la baza gandirea romaneasca traditionala despre Eden, atunci cand i§i dezvolta literar conceptia despre natura protectoare in interiorul careia iubirea se simte acasd §i in care cuplul de indragostiti reitereaza perechea primordiala. In poezia §i in proza eminesciana, ideea de Paradis, de spatiu edenic, este strict legata de codru sau de padure, avand la origine conceptia ortodoxa a Raiului ca gradina. In acest codru sau in aceasta padure, intotdeauna adanca §i virginala, se afla izvoarele §i lacurile in care se reflecta a§trii cere§ti, lumina lor protectoare §i ganditoare (precum cerul Sfintilor la Antim), se afla multime de flori §i de arome naucitoare, incat aerul pare cadelnitat de 406 miresme, un adevarat vazduh tdmdiet (ca in Calm...), se afla pasari cu multe feluri de viersuri, etc. Inclusiv cromatica acestui loc, in care predomina aurul - haric - al florilor de tei sau de nuferi §i al codrilor de arama, cat §i sugestiile muzicale psalmodice sj cadenjele sonore in ritm de litanii, ca §i doina de simfire ruptd ca jelania-n prohoduri (Calin Nebunul), toate acestea vin sa Tntregeasca impresia de spatiu eclesial-paradisiac al acestei naturi prodigioase eminesciene, care constituie o insula de sacralitate, in acelasj timp inauntrul §i in afara acestei lumi profane, degenerate din pricina egoismului §i a rautatii. Spre aceasta concluzie credem ca ne conduce fenomenul poetic de tezaurizare a acestei naturi, care pune in evident albul puritatii §i aurul haric: argint e pe ape si aur in aer (Mortua est), Flori, juvaeruri in aer, sclipesc tainice in soare, / Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare... (...), nisipuri argintoase (Egipetul), codri de arama, padure de argint {Calin..., Memento mori), Pulbere de diamante cade find ca o burn, / Scdnteind plutea prin aer si pe toate din natura (Scrisoarea III), Stele rare din tarie cad ca picuri de argint {Calin...), ...fluviul cdntdrii... un gigantic lac formeaza, intr-a carui son de soare / Curge aurul tot al zilei si il umple de splendoare, / De pop numara infundu-i tot argintul adunat (Memento mori), padurea de-aur; padurea cu-a ei trunchi de aur ros (...); Numai fluturi mici albastri si mari roiuri de albine / Curg in rduri sclipitoare de luciri diamantine / S-implu aerul eel dulce de cristal si de racoare... (Calin Nebunul), Un rai din basme vad printre pleoape, / Pe cdmpi un val de argintie ceafa, / Sclipiri pe cer, vapaie peste ape (Fiind baiat paduri cutreieram), Deodata p se pare ca ceru-ntreg se rupe / In ploi scdnteietoare de colb de pietre scumpe (Sub cerul plin de nouri), Desi stii ca apa-i moale / Totusi placa-i de cristale / Parc-arfi incremenit (...); bruma diamantina (Miron sijrumoasa jdra corp), etc. Astfel Tncat ceea ce exegeza literara a numit „spa{iu securizant" are multe din caracteristicile Raiului. In lirica eminesciana, in poezia romaneasca, in general, ca §i in doina §i cantecul popular romanesc, un loc covarsjtor de important II ocupa freamatul padurii, frematarea frunzelor codrului, clocotitoare ca un clopot sau ca un tainic cantec de dor §i jale. Insa aceasta referire la muzica frematatoare a copacilor, \afrunza-nfreamat (Fat-Frumos din tei), nu este straina car|ilor de cult ortodoxe, intre care unele sunt traduse de Antim, unde ea este interpretata ca o rugaciune a pomilor Raiului pentru reintegrarea In el a omului cazut 1714. Este important sa in^elegem ca centralitatea acestui peisaj edenic eminescian o asigura padurea-codru, toate celelalte elemente fiind secundare, inclusiv soarele, luna §i Spre exemplu, in cantarile la Vecernie, din Triod, in Duminica izgonirii lui Adam din Rai (a lasatului sec de branza), se spune: „Raiule preacinstite, podoaba cea frumoasa, locasul eel de Dumnezeu zidit, veselia cea nesfarsita si desfatarea, marirea Drep^ilor, frumuse^ea Profe^ilor si salasluirea Sfin^ilor, cu sunetul frunzelor tale roaga pe Ziditorul tuturor (subl. n.), sa-mi deschida usile pe care cu neascultarea le-am inchis; si sa ma invrednicesc a ma impartasi de pomul vie^ii si al bucuriei, cu care intru tine m-am desfatat."; „Livada fericita, pomi saditi de Dumnezeu, frumuseti ale Raiului, acum varsati lacrimi din frunze ca din niste ochi (subl. n.), pentru mine eel golit si instrainat de marirea lui Dumnezeu", cf. ***Triodul, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2000, p. 100 si 103. 407 stelele, care, ca planete, nu sunt decat simboluri heraldice in herbul codrului. A§trii cere§ti sunt numai efigii ale codrului, prezenje emblematice in orizontul sau paradisiac. Ei sunt numai sterna Luminii creatoare a toate. Luna este doar simbolul acelei Lumini care, in ast secol de mdndrie §\prin noaptea unei lumi in bdtdlie /Lin luce§te-eterna pace ... (Memento mori). Aceea§i „eterna pace" care a fost la Tnceputul lumii: §i in sine impdcatd stdpdnea eterna pace (Scrisoarea T). Eminescu preia din teologia ortodoxa, prin bogatele sale lecturi din cardie biserice§ti vechi, aceasta interpretare semnificativa a luminatorilor: soare, luna, stele §i luceferi, to^i a§trii sunt simboluri destinate sa reflecte lumina adevarului dumnezeiesc in codrul lumii, in adancul cugetarii sale, al codrului batut de gdnduri (Povestea codrului). Caci codrul, dragul codru, troienindu-si jrunza toata, / Isi deschide-a lui addncuri, fafa lunei sa le batd (Calin...). Poetul nostru cuno§tea foarte bine conceptia strabuna romaneasca §i bizantina, conform careia universul este o realitate existenjiala, dar §i o realitate iconografica, ca el ascunde, In mod simbolic, chipul nevazut al Imparatiei cere§ti. Traditia poetica romaneasca §i posteritatea eminesciana confirma §i sustin acest lucru, precum o face, spre exemplu, Octavian Goga: Curat e duhul lumii tale [a codrului] / Caci Dumnezeu eel sfdnt si mare / Subt bolta ta inrouratd /Isi line mdndrd sdrbdtoare. / Tu- l prdznuiesti cu glas de clopot / §i cu rdsunet de chimvale / Pe eel ce-atdtea infelesuri / Gdtit-a strdlucirii tale. // Amurgul invesmdntd-n umbre / Smerita frunzei frematare, / §i pare tdnguiosul jreamat / Un glas cucernic de tropare. (In codru). Acela§i poet vedea, altundeva, cum Asupra pddurii vegheaza de sus / Cetatea eternelor stele (Dimineata)1715 . §i, tot datorita faptului ca §tia prea bine semnificatia tradi^ionala a luminatorilor, care sunt a§eza^i de Dumnezeu in univers ca sa fie, pentru oamenii de pe pamant, ca ni§te Idmpi in casd (am vazut la Coresi §i la Varlaam aceste valence simbolice, In predici), Eminescu putea spune, semnificativ, ca la sfarsjtul lumii, soarele va Incepe sa pdlpdiascd, sa se stingd . . . (Memento mori) . Intr-o prezumtiva confruntare ideologica Tntre trecut §i prezent, in Epigonii, Eminescu opune aceasta viziune asupra configuratiei semnificative a cosmosului, prin care cei din vechime vedeau lumea ca „un palat de icoane", ca o arhitectura sacra (Ochiul vostru vedea-n lume de icoane un palat), o opune celei moderne in care simbolul este aleatoriu, lipsit de fundamente ve§nice, in care oamenii din toate cele fac icoand si simbol; / Numesc sdnt, jrumos si bine ce nimic nu insemneaza. Cosmosul in lirica moderna (Icoand si privaz) este desemnificat, desemantizat: Noi cdrpim cerul cu stele, noi mdnjim marea cu valuri (Epigonii). In tot ciclul Scrisorilor, luna este/*atfrora//Tntelepciunii §i al inspiratiei creatoare, cea care privegheaza iubirea, ca §i destinele exceptional. Insa interpretarea lunii §i a stelelor, ca simboluri ale Sfintilor protectori §i priveghetori ai oamenilor, o descopera chiar §i Tnsesj binecunoscutele versuri din Luceafarul : Cum e Fecioara intre sfinfi / §i luna intre stele, in 1715 Cf. Octavian Goga, Poezii, edi^ie ingrijita, postfa^a, tabel cronologic §i crestoma^ie critica de Simion Mioc, Ed. Facia, Timijoara, 1984, p. 32 §i 34. 408 care se remarca sinonimia simbolica dintre Preasfanta Fecioara §i luna §i dintre Sfinti §i stele; precum §i aparijia de nenumarate ori, in multe poeme, dar cu precadere in Memento mori, a imaginii metaforice a stelelor ca icoane (ale stelelor icoane). Rosa del Conte exprima opinia ca „pentru epitete precum sorii regali, acei sori-regi care T§i desfa§oara orbitoarele lor cortegii in atatea versuri eminesciene, ne sim^im autorizati sa ne referim, mai degraba decat la basme, la antica[1716] teologie solara"1717, din care a iradiat, In basmele romane§ti, expresia celor „trei sori in frunte" §i pe care autoarea exegezei asupra operei eminesciene o a§aza In descenden^a formularilor mistice ortodoxe: „este lumina trisolara care circumscrie, In tabloul lui Rubliov, Treimea, pe care limba liturgica o define§te cu expresia Luceafar in trei sori (Th'od)"1718. §i nu doar icoane ale luminii sunt stelele, ci, Inca §i mai semnificativ, icoane Inlacrimate, care formeaza turma Cuiva sj a caror mi§care pe cer este „cuvioasa", intrand In templele ceresji: Iar in cdrduri cuvioase stele se misca-ncet, / Intra-n domele de neguri argintii, multicoloane; / De-a lor rugd-i plina noaptea. A lor dulci si moi icoane / Implu vaile de lacrimi, de-un sclipet imprdstiet. Prin urmare, stelele sunt percepute ca imagine simbolica a turmei Sfintilor („cuvioasele stele" care coboara in carduri), afla^i in rugaciune inlacrimata. Un alt vers ne vorbe§te despre popoarele de stele, universu-n rugaciune, denumind aceea§i realitate. In poemul Ondina, stelele-regine formeaza un cor de suspine, un cantec al sferelor suspinat, dintre care rasare luna: Iese cum cdntecul dintre suspine / Regina albelor noppi regine. Credem ca asemanarea cu cerul Sfintilor In rugaciune plina de durere pentru lume, de la Antim, este mai mult decat evidenta. Echivalen^a simbolica dintre stelele cerului §i lacrimi este prezenta §i In Calin..., Intr-un tablou enigmatic, In care Eminescu sustine ca toata frumusetea cerului sta in lacrimile sale de lumina, care sunt stelele §i care picura cate una, din vreme In vreme: Stele rare din tarie cad capicuri de argint, /Si seninul cer albastru mdndru lacrimile -I prind; / Dar daca ar cade a toate el ramdne trist si gol, / N-ai putea safaci cu ochii malpmilor ocol - /Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de rdu / Nu-i ca noaptea cea mocnita si pustie din sicriu. Lumina inlacrimata a stelelor este a§adar cea care face toata podoaba cerului §i in acelasj timp singura care insuflete§te creatia, care face diferenja intre cer §i sicriu, Intre viaja §i moarte, Intre viaja ve§nica §i moarte ve§nica. Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de rdu este imaginea corelativ-simbolica a intregii creatii care sta in penumbra moitii, dar care este luminata de icoanele stelelor ceresji, In timp ce noaptea cea mocnita si pustie din sicriu este noaptea nefiin^ei sau a moitii vesnice. 1716 Aici antica se refera la teologia crestina, cu sensul de veche, milenara, iar nu la teologia antica greceasca sau pagdna, cum gresit s-ar putea in^elege din traducerea romaneasca. 1717 Rosa del Conte, op. cit, p. 326. 1718 Idem, p. 327. 409 Ion Negoitescu scrie ca „suspinarea codrului arata o durere a naturii Tnsa§i... §i nu transpunerea in cosmic a suferintei poetului."1719, o durere care este „misterioasa profunda"1720, fnlacrimarea cosmosului nu este consecin^a unei infuzii sentimentale umane nu este o proiectie a interiorului uman, ci ea este o realitate existenta deja, constatata doar. de poeti, nu suprapusa lumii. Aceeasj durere cosmica, transmisa in mod universal de natura. am Tntalnit-o §i am semnalat-o §i in opera lui Antim. Simbolul sau metafora cerului Tnlacrimat de stele, este, in forme diferite, comuna lui Antim §i lui Eminescu. Pentru Antim §i pentru teologia cre§tina, este vorba de durerea § dorul universal dupa restaurarea omului sj a Tntregii firi in frumusetea §i inocen^a ei primordiala, despre care Sfantul Pavel spunea ca Tntreaga faptura suspina, Tmpreuna cu omul, pana la sfarsjtul lumii. Analizand poezia lui Eminescu, Ion Negoitescu recuno§tea acelasj adevar, atunci cand vorbea de „acea melancolie fundamentals a naturii, resim^ita de romantici §i care este jalea dupa un bun pierdut, dupa varsta de aur"1721, dupa Edenul pierdut odinioara de Adam §i Eva, cum ar spune Antim. Tabloul stelelor ca turme, din Memento mori, este Tnsa prezent, de§i numai ca sugestie, §i in Sara pe deal, in care Turmele-l urc [dealul, simbol al Tnaltimii], stele le scapara-n cale: pamantul urea spre cer, iar cerul se pogoara spre pamant. Avem de-a face cu o dubla mi§care, ascendenta §i descendenta - observatie pe care o face Zoe Dumitrescu- Bu§ulenga -, menita sa uneasca cerul cu pamantul, turma celor de pe pamant cu turma celor din cer. Apelul la imagistica cre§tina este lesne de observat. Eminescu se simte acasa privind bolta Tnstelata a cerului, nu ranit de imensitatea ei, ci Tnchipuind infinitele spa^ii cosmice ca pe ni§te roiuri luminoase, ca de albine (Scrisoarea T), §i galaxiile stelare ca pe ni§te carduri §i cirezi de stele. Universul este contemplat in termeni rustici, reprezentat Tntr-o imagistica profund pastorala, sateasca (precum §i la Blaga, de altfel), reprezentare care are Tnsa o puternica §i inalienabila Tntemeiere scripturistica §i patristica, o milenara traditie §i practica oratorica ortodoxa. Viziunea ortodoxa asupra cosmosului ca o casa protectoare a eliminat din viata romanilor posibilitatea instaurarii acelei panici terorizante a infinitului cosmic strivitor pentru fiin^a umana, specifica cre§tinismului occidental, dupa schisma de la 1054, §i exprimata limpede de catre Blaise Pascal, dar §i de catre Schopenhauer, care sustinea ca numai filosofia Tl poate ajuta pe om ca sa scape de angoasa in fata imensitatii universului. Dimpotriva, „in acest spatiu al nostru s-a trait Tnca din vechime cu un sentiment al grandorii imanente in natura, nu zdrobitoare, intr-un fel care a eliminat apasarea cosmosului §i spaimele legate de forjele lui. Sufi etui omului §i al poetului acestui pamant a participat 1719 Ion Negoitescu , op. cit, p. 101. 1720 Ibidem. 1721 Idem, p. 104. 410 firesc, fara exaltare si fara frica (subl. n.), la viata cosmosului, la viata elementelor, Tntr-o comunitate impresionanta de ritmuri naturale traduse in ethos"1722. Nu exista, de asemenea, un afront mai mare adus filosofiilor lui Platon si Plotin, decat aceasta perspective domestica si intimista asupra universului, asupra pulsului cosmic al galaxiilor, pe care o regasim in opera eminesciana. La Eminescu turmele de oi care urea dealul si cardurile de stele care coboara prin vaile cosmice se Tntalnesc. §i aceasta viziune a fost facuta posibila de pogorarea Tngerilor pentru a binevesti pastorilor si a stelei pentru a-i conduce pe regii filosofi si astrologi la Ndscutul din tavernd, cum spune tot poetul, la culcusu-eternei mile {Dumnezeu si om). Acea Eterna Mila, Hristos, care, doar El, poate sa umple inima cufarmecele milei (Rugdciunea unui dac). In Memento mori, arhitectura marilor civilizatii, asa cum este ea faurita de oameni, se contopeste cu arhitectura creatiei, fiindca se inspira, dintru Tnceput, din aceasta arhitectura cosmica. Astfel, cetatea egipteana Memphis se infatiseaza ca gdndiri arhitectonici care au zidit munte pe munte in antica lui trufie ca sdpard rdsdritd din visdrile pustiei, Tnsa, in urma ei, natura care supraviefuieste civilizatiei egiptene, ironizeaza fantasmagorica maretie umana Tnganad-o, purtandu-i ecourile stinse: Toat-a apei ^-a pustiei si a nopfii marefie / Se unesc sd-mbrace mdndru veche-acea impdrdfie, / Sd invie in deserturi sir de visuri ce te mint. Vechea civilizatie egipteana mai exista doar in halucina^ia Nilului, ale carui unde viseazd spume. La fel, Grecia antica se naste din intunecata mare si subzista numai in imagini de talazuri ale marii care cdnt-a Greciei eddere, in timp ce Limba rdurilor bldndd, ale codrilor suspine,/ Glasul lumei, glasul mdrei se-mpreund-n infinit. Mai mult, ascultand armonia din pleiade, poetul are sentimentul ca asista la scurgerea lumii, la caderea ei: Stim de nu trdim pe-o lume, ce pe nesimpte cade? - meat toata frumusetea lumii pare un cantec de lebada, iar succesiunea de caderi pare ca ne avertizeaza asupra unei caderi si mai mari, care urmeaza sa se petreaca. Daca lumea, universul, ca si create a lui Dumnezeu este vis de aur si intrupare a gandului Sau, in schimb, creatia umana care Tncearca nemurirea cu degetul este, precum cetatea Memphis, argintos gdnd al pustiei . Ideea eminesciana de civilizatie in stare sa dainuie este aceea in care un palat este din stance sure, iar a lui stdlpi-s munti de piatrd, a lui stresin-o pddure, asa cum Tncerca el sa configureze raz'-ul dulce al stramosilor sai daci raiul Daciei veche, cu pdduri de flori in care ale crinilor potire sunt ca urne de argint, in mijlocul unei gradini infinitd cu scorburi de tdmdie si cu izvoare care au prundde ambrd de-aur. Civilizatia ideala nu este asadar cea edificata de gdndiri arhitectonici umane, ci un rai natural, o „Cetate a Raiului", tot asa dupa cum cugetarea care in^elege adevarul nu este cea filosofica, individualist-distincta, ci aceea care se armonizeaza cu cosmosul, cu creatia, 17°2 Zoe Dumitrescu-Bujulenga, op. cit., p. 56. 411 care asculta glasul padurii, al izvoarelor, care §tie sa interpreteze literele de foe ale stelelor, gandirea in care se reflecta lumina lunii §i o inspira. In acelasj poem Insa, Eminescu ne avertiza, in strofele preliminare, asupra felului in care vede el universul, un univers in care secolii sunt ca ni§te codri (codrii de secoli), popoarele ca ni§te oceane (oceane de popoare), vremea cade in vaduri (al vremurilor vad), timpul se toarce ca lana (secolii se tore), Tntregul periplu de imagini al istoriei universale, rememorat de Eminescu, este ca o turma cu oi de aur (Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur), pe care o pa§te tihnit, mioritic, poetul care contempla zbuciumul milenar al lumii, dar care nu vrea sa se integreze acestui zbucium vanitos, ci tot dorul lui este acela de a face parte din universul pa§nic al vie^ii fericite, In sanul unei naturi protectoare §i Infinite cu ei, a§a cum vor romanii sa o traiasca In ritmul lor arhaic §i cum o deapana in istoriile lor (luminoasele basme). Peisajul istoriei universale se reduce astfel, la imagini care au consistent naturii, la imagini pastorale, rustice, domestice, iconografice, ca o lume care, privita din interior, din propria ei perspective, pare nelinisjita, condusa de o voinja luciferic-schopenhauerian- nitzscheeana, intempestiva, dar privita ca lumea lui Dumnezeu, ca un univers In puritatea lui originara, natural, genuin, pasnic, neiesjt din ritm, nu emana decat lini§te, pace, serenitate. Dupa ce secoli cu viefi §i gdndiri o mie tree, civilizatiile se succed §i pier, in urma din izvoare timpi racori si clari rasar. Insasj „de§ertaciunea de§ertaciunilor", reprezentata de idealurile umane vane, care vor sa se edifice In istorie, sa se consemneze in univers, sa-sj semnaleze trecerea sperand astfel la o eternizare artificiala In propria fantezie arhitectonica, nu poate sa tulbure, In definitiv, frumusetea mai presus de patimile omenesji a creatiei lui Dumnezeu, care este mai rezistenta In timp decat construc^iHe babilonice sau faraonice. Oamenii, popoarele, istoria lor, au consistent reliefului natural, ele sunt crea^ia lui Dumnezeu ca §i cosmosul Intreg §i merg In ritmul §i In sensul stabilit de Dumnezeu, iar toata nelini§tea, durerea §i zadarnicia eforturilor lor se na§te din impresia ca pot sa aleaga un alt sens, ca pot sa imprime vie^ii lor §i lumii o alta directie de mers, ca pot sa devieze de la matca lor, urmarind numai edificarea egoismului propriu. Zoe Dumitrescu-Bu§ulenga remarca, In extraordinarul sau studiu Eminescu - cultura si creape, ca, In opera celor mai mari poeti romani (cum considera domnia sa1723), Eminescu §i Blaga, ata§amentul fata de perimetrul satului romanesc este extrem de adanc §i puternic, la fel ca §i iubirea fata de universul Inteles ca un loc intim de adapost, ca un camin prielnic, o vatra stramo§easca sau un leagan stravechi, precum §i refuzul spatiilor infinite §i necomunicative cu omul, straine. Insa aceasta viziune este In perfecta consonanta cu cea de veacuri a poporului roman §i cu cea bizantina, fiind conceptia cre§tin-ortodoxa asupra lumii, a§a cum a fost revelata de 1703 Zoe Dumitrescu-Bujulenga, op. cit., p. 57. 412 Dumnezeu in Sfintele Scripturi §i a§a cum se pastreaza in Biserica. Am regasit-o in omiliile tiparite de Coresi, in cele varlaamiene, precum §i la Antim Ivireanul, cu prisosin^a. Pentru Eminescu nu exista Insa, ca pentru Blaga, „Marele Orb", ci, dimpotriva, Dumnezeu este Singurul Care Tnsuflete§te gandirea §i cunoa§terea, care face sa rasara lumina Tntelepciunii in omul care este dupa chipul Sau, dar §i in logosul cosmic. Intreaga lume atarna de raza gandirii cei eterne. Dumnezeu e gdndire eterna, e Logos Creator a toate, Rajiune, In^elepciune, nu e un Absolut impersonal. Iar lumea nu e halucinapa sau iluzia unui astfel de Spirit impersonal de tip brahmanic. Nu, ci Creatorul lumii e tripersonal, Care gande§te din ve§nicie crearea lumii §i o aduce la Indeplinire la momentul oportun. Crea^ia aceasta este dupa Chipul Sau, este plina de lumina, poarta amprenta luminii divine, cu care Insa nu se confunda In mod panteist. Cosmosul este o icoana §i o reflectare In oglinda fapturii a luminii lui Dumnezeu, chiar daca lumea este, dupa cum vedem In poemul Fata-n gradina de aur, numai o umbra a maretiei dumnezeie§ti: O, Adonai! Al cdrui gdnd e lumea / Si pentru care toate sunt de fafa (...) / Desi te-adord stele, mart in spume, / Un univers cu vocea indrazneafa, / Toate ce-aufost, ce sunt, ce-p nasc in cale /n-ajung nici umbra marepei tale. Parafrazand faimosul vers nichitian, am putea spune ca aceasta lume este frumoasa ca umbra unui gdnd, a gandului lui Dumnezeu. De unde se vede ca Nichita Stanescu a patruns adanc in semnificatia poemelor eminesciene §i ca marii poeti se cunosc tainic unui pe altul. Fiin^ele rationale zidite de Dumnezeu pot sa accepte, cu voie libera, sa fie medii transparente pentru lumina Sa dumnezeiasca §i sa devina astfel purtatoare ale asemanarii cu El sau pot sa urasca voia Lui §i creajia Sa, a§a cum demonul uraste un gdnd de Dumnezeu {Muresanu (Tablou dramatic)). Cugetand, In Memento mori, la tainele universului, ale istoriei §i ale frin^ei umane, poetul convorbe§te la final cu Logosul Intrupat, dorind sa fie incredin^at asupra asemanarii omului cu Dumnezeu §i a pogorarii lui Dumnezeu la om: Tu, ce in cdmpii de chaos semeni stele - sfdnt si mare, /Din ruinele gdndirii-mi, o, rdsai, clar ca un soare, /(...) Tu, ce scrii mai dinainte a istoriei gdndire, / Ce pi bolfile tdriei sa nu cadd-n risipire, / Cine esti?... Sa pot pricepe si icoana ta... pe om. /(...) Oare viafa omenirei nu te cautape tine? / Eu un om de te-as cunoaste, chiar sa mor mi-ar parea bine. /Dar sa stiu - semeni furnicei ce cuteaz-a te gdndi? De§i Dumnezeu a pus gdnduri uriase intr-o pasta de furnica, totu§i, incurcatele sofisme nu explic-a taJUn^d, fiin^a lui Dumnezeu (Memento mori). Rajiunea umana singura nu poate sa descopere tainele care sunt mai presus de fire. Maretia slavei lui Dumnezeu este ascunsa, ca un soare, In norii de secoli unde-ngropi a ta marime. Dumnezeu e ca un Soare ve§nic §i Care este ascuns de norii istoriei, pentru ochii umani neluminati §i neinteleptiti. Cosmosul §i istoria lumii vorbesc In mod simbolic sau paradigmatic ratiunii umane §i o Invata despre Dumnezeu, dar omul nu poate, ajutat doar de ratiunea sa, sa vorbeasca despre cele nepatrunse ale lui Dumnezeu. 413 Limitele gnoseologice ale frin^ei umane nu sunt Tnsa determinate de o anumita cenzurd transcendentald, ca la Blaga, ci sunt limite ale nedesavarsjrii umane. In om Tncape, intr-un cran uscat si palid, o foarte mare §i Tnalta gandire, istoria lumii cu evi intregi de cugetare, tainele universului cu ale lui rduri de stele §i fluvii cu mase de sori, precum §i a veciei vdi deschise cu-addncimi necunoscute (cunoa§terea faptului ca lumea a fost creata din nimic), dar a le cunoa§te pe toate desavarsjt sj mai ales, a cunoa§te pe Dumnezeu mai mult decat Ti este cu putinja fapturii create nu este pe potriva omului. Pentru ca in om vezi icoana unui secol Idngd chipul unei flori. Omul este, prin sufletul sau, icoana a generajiei §i a vremii sale, dar sj icoana a ve§niciei in lume, prin chipul sau nemuritor. In acelasj timp este §i chip al perisabilitatii, prin trupul sau, fund supus mor|ii. Caci floare este ceea ce nume§te Scriptura Sfanta a fi viafa omului pe pdmdnt: „Omul nascut din femeie are pujine zile de trait, dar se satura de necazuri. Ca §i floarea, el create §i se ve§teje§te §i ca umbra el fuge sj e fara durata." (Iov, 14, 1-2); „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului; a§a va Tnflori. Ca vant a trecut peste el §i nu va mai fi §i nu se va mai cunoa§te Tnca locul sau." (Ps. 102, 15-16); „Tot trupul este ca iarba §i toata marirea lui, ca floarea campului!" (Is. 40, 6) etc. Eminescu Tnsusj citeaza, ca motto, in poemul Strigoii, un pasaj graitor din finalul slujbei de inmormantare, din Molitfelnicul a carui traducere ii apar|ine lui Antim: ...ca trece acesta [omul] ca fumul de pre pdmdnt. Ca floarea au inflorit, ca iarba s-au tdiat, cu pdnzd se injdsurd, cu pdmdnt sd acopere. Iar in Scrisoarea I, parafrazand Ps. 102, 16, citat de noi anterior, spune poetul ca vdntu-n valuri trece peste traiul omenesc. A§adar, nu o anume cenzurd transcendentald Ti pune omului hotare gnoseologice, ci Tnsasj firea, condi^ia sa creaturala §i neputinja sa. Dimpotriva, ca dovada ca nu exista o cenzurd transcendentald, vedem in Memento mori, in acele strofe care descriu paradisul dacic, cum Tntre cer §i pamant exista o continuitate, cum bolta cereasca are o streasjna de arbori (stresin-arboroasd), iar scarile de stand se unesc cu scarile templului lunar: A ei [ale domei] scdri ajung din ceruri a stdncimei negri colli. Lumea de jos este oglindirea, chipul celei de sus, totul fund pre^uit ca icoana, ca oglindire §i reflectare: Cat uitdndu-te influviu pari a te uita in ceri. (...)/ Un rai dulce se inalid, sub a stelelor lumind, /Alt rai s-addnceste mdndru intr-al fluviului fund. Se pune Tntrebarea: de ce prefera Eminescu simbolul lunii stralucind in noaptea §i peste marea lumii, ca metafora a luminii divine creatoare, in locul celui solar? Raspunsul nostru este urmatorul: Eminescu alege simbolul selenar fund consjient ca traie§te Tntr-o epoca romantica in care e apus de Zeitate si-asfinfire de idei (Memento mori). In care Dumnezeu, Soarele lumii, asfinte§te de pe cerul multor cugete §i al multor min^i (a se remarca asocia^ia, in plan simbolic, a cerului cu mintea, a carei talmacire o aflam §i in Divanul lui Dimitrie Cantemir): Nimeni soarele n-opreste sa apuie-n murgul serei, / Nimeni Dumnezeu s-apuie de pe cerul cugetdrii. Versetul profetic: „ Soarele §i-a cunoscut apusul sau" (Ps. 103, 20), pe care Antim 1-a interpretat in legatura cu moartea lui Hristos, care, ca om, §i-a sim^it apusul, poate fi injeles 414 aici sj in sensul apostaziei multora din epoca moderna. Dar gandurile omenegti §i istoria lumii, desfagurarea de civilizatii, au fost o cautare a lui Dumnezeu (Oare viafa omenirei nu te cautdpe tine?), o Tncercare de apropiere de lumina adevarului, desj filosofiile umane §i miturile care au incercat sa II imagineze pe Dumnezeu Tntr-un fel sau altul nu au putut cuprinde pe Soarele eel neapropiat: Insereazd si apune greul soare-n vdi de mite [mituri] - caci Dumnezeu e un Soare greu de Indies, iar lumea aceasta e o vale de mituri, o vale a plangerii plina de eresuri - (...) // Cum esti tu, nimeni n-o stie. / Intrebdrile de tine, / Pe-a istoriei lungi unde, se ridicd ca ruine /(...) / Niciun chip pe care lumea p-l atribuieste pe / Nu-i etern . . . C-un cer incdrcat de mite asfiniesti din ev in ev. Insa, „formele divinului sunt acelea care apun sj nu Dumnezeu insugi. Iar omul, copil bdtrdn, care se amagegte ca poate sa i se substituie [lui Dumnezeu] §i care crede ca poate sa-sj asume raspunderea universului §i sa-i Tndrume istoria, nu-§i da seama ca o gandire profunda gi divina (subl. n.) susjine realitatea §i cursul ei" . Pana cand vine sfargitul lumii, sfargitul istoriei: §i-astazi punctul de solstifiu a sosit in omenire. / (...) E apus de Zeitate §-asfinfire de idei. Se apropie apocalipsa, se-nmulfesc semnele vremei. . . Matei Calinescu remarca, in acest sens, faptul ca, pe de-o parte, romanticii n-au fost deloc fericiti sa mogteneasca lumina rationalismului iluminist §i s-au Tntors la „religia inimii" §i la „ratiunea inimii" (cum ar spune Pascal), la cregtinism, a§a meat „romantismul era eminamente o expresie ageniului cre$tinismului"1725 ', iar pe de alta parte, ei in§i§i au fost perfect congtienti ca traiesc o epoca istorica de declin al credin^ei, au constatat acea realitatea spirituals instaurata mai Tntai in societatea occidentals, care s-a numit „moartea lui Dumnezeu §i au inclus in operele lor aceasta tema esenjialmente moderna, cu mult Tnainte ca Nietzsche sa o ageze la loc central in doctrina profetica a lui Zarathustra"1726. A exista in lumea de sub soare sau in cea de sub luna pare a denumi acelagi lucru, pentru scriitorii nosjri din vechime, de§i se pot identifica §i diferen^e foarte subtile, la nivel simbolic, intre cele doua sintagme. Astfel, intr-un paragraf pe care 1-am mai amintit anterior, in prefaja Eortologhionului tiparit la 1701, Antim filosofeaza despre cele ce sunt sub luna, astfel: Inceputul, mijlocul si sfdrsitul, Stapdnul si Domnul tuturor fiinlelor, si simptoare si inlelegatoare, este Facatorul tuturor, Dumnezeu. Stapdnul insa si sfdrsitul tuturor celor de sub luna (subl. n.) este omul. Iar sfdrsitul omului, pentru care s-a creat de Dumnezeu, este edstigarea sifericirea lui Dumnezeu insdsi; funded pentru om s-afdeut toatd lumea aceasta, iar omul, se zice ca s-a fdcut de cdtre Dumnezeu ca sa dobdndeascd pe Dumnezeu 1727. Cantemir, in a sa Istorie ieroglificd, folosegte la un moment dat aceeasj sintagma: ca din fire 1724 Rosa del Conte, op. cit, p. 100. Matei Calinescu, Cinci fefe ale modernitafii (modernism, avangarda, decadenfa, kitsch, postmodernism), traducere de Tatiana Patrulescu si Radu Jurcanu, posfa^a de Mircea Martin, Ed. Univers, Bucuresti, 1995, p. 43. 1726 Idem, p. 62. 1727 Opere, p. 405. 415 cele supt lund (subl. n.) ase s-au ordnduit, ca unele dupd altele sd urmedze, si cdnd unele mor, altele sd invie si simbathiia si antipathiia dintr-insele sd nu lipseascd 1728. Stapanirea lunii este aceeasj cu a soarelui. Sau, daca ascultam cu atenjie cele enunjate de Antim, soarele stapane§te pamantul, in timp ce luna stapane§te marea - marea vietii sau marea tulburata a patimilor - in noaptea acestei lumi. A§a incat, a sta sub lund poate avea semnificatii aparte: a fi in noaptea lumii acesteia §i a cauta sa ajungi la {annul fericirii ve§nice, urmarind felinarul de lumina al lunii §i care expune ra^iunii noastre un reflex din lumina In^elepciunii divine eterne. Aceasta In^elepciune divina, ilustrata simbolic de lumina solara, se stinge din oameni In vremurile din urma: Se-nmufyesc semnele vremei, iar cerul de-nserare / Rosu-i de rdzboaie crunte, de-arderi mart, de disperare / §i idei a zeci de secoli sunt reduse la nimic; / Soarele divin ce-apune varsd ultimele-i raze / Pe-a istoriei cdmpie mult iubitd si se lasd/In oceanul de-ntuneric, ce s-aratd inamic. Dumnezeu, Cel ce scrii mai dinainte a istoriei gdndire, este Soarele divin §i Scriitorul care a scris cu lumina Sa istoria lumii §i a universului, care a adus toate la existenja din iubire, pentru ca istoria lumii se desfa§oara ca o cdmpie mult iubitd. Dumnezeu a iubit-o mult, de aceea a adus-o Intru fiin^a §i o conduce spre un sfarsjt anume. Numai ca, Inaintea transfigurarii ei finale, inimile umane devin glaciale §i nu mai este nimeni, dintre oameni, sa opreasca acest cataclism universal, ca Dumnezeu s-apuie de pe cerul cugetdrii, / Nimeni noaptea sd se-ntindd pe-a istoriei mormdnt. Gandirea umanitatii devine oceanul de-ntuneric, ce s-aratd inamic lui Dumnezeu. Razele Soarelui dumnezeiesc nu mai strabat acest ocean de Intuneric ireflexiv. Dar daca oamenii §i-au baricadat mintea In fa^a luminii, planetul ce iipoartd cugetd addnc si sfdnt. Daca Eminescu §i romanticii prefera sa-sj reprezinte epoca printr-un peisaj sublunar, prin care recunosc ceasul Inserarii sau al Innoptarii doctrinare care s-a instaurat asupra lumii, dar Inca mai au un ochi de lumina pe cer, care e luna, ca o fereastra dumnezeiasca spre Soarele §i Lumina ve§niciei, In schimb, poe^ii moderni §i poezia moderna nu mai ofera un spectacol nocturn al vie^i, ci expunerea unui peisaj interior al unei mari suferinje, al infernului fara iesjre ipostaziat sub diferite reprezentari ale terorii spirituale. §i tot Matei Calinescu a facut observatia, foarte corecta, ca „multi autori dintre cei mai important, numi^i moderni, sunt de nelnjeles In afara traditiei iudeo-cre§tine, pe care continua sa o reprezinte, indiferent cat de deviant"1729. Acelasj lucru 1-a remarcat §i Rosa del Conte, oferindu-1 ca exemplu pe Arghezi1730. Lirica lui Bacovia sau a lui Blaga pot fi luate §i ele drept paradigma, In acest sens, pentru contextul modernist al literaturii romane. Peisajul sublunar mai supravietuie§te In versurile lui Blaga doar In primele doua volume, pentru ca, incepand cu volumul al treilea, poezia lui sa devina o obsesiva transpunere lirica a subteranelor de tip dostoievskian, a suferinjei 17^8 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica, op. cit., p. 1 12. 1729 Matei Calinescu, op. cit., p. 63. 1730 Rosa del Conte, op. cit., p. 28-29. 416 interioare, in imagini ale infernului subpamantean, de unde nu §tie daca mai exista mantuire, de§i el Tnsu§i a§teapta o Tnviere de ob§te in care oamenii sa iasa din morminte ca ciocarliile1731. Pe de alta parte, dupa cum remarca Ioana Em. Petrescu (Eminescu. Modele cosmologice si viziuni poetice), izvorarea cosmica a lunii §i a stelelor, in opera eminesciana, se petrece la ceasul Tnserarii - O, ceas al tainei, asfinpt de seara {Trecut-au anil) - §i reprezinta o reeditare perpetua a genezei §i o izvodire a lumilor din lumina. Ceasul Tnserarii, in Ortodoxie, are multiple semnificatii. Seara este timpul Tnceputului lumii („§i a fost seara §i a fost diminea^a: ziua Tntai" - Fac. 1, 5), timpul cand Protoparintii Adam §i Eva au cazut din Rai (Fac. 3, 8), §i timpul cand Hristos a murit pe Cruce §i a rezidit Tntru Sine umanitatea, reinnoind Tntreaga Sa create. La ceasul Tnserarii se canta „Lumina Una", imn In care este laudat Hristos ca Cel ce este Lumina Una a slavei Tatalui §i Creatorul a toate. Aceeasj „Lumina Una" pe care, cu pujina vreme Tnainte de moarte, Eminescu §i-a aratat dorin^a de a o asculta in fiecare seara, daca va fi inmormantat langa o manastire la marginea marii - dupa unele marturii. Putem spune a§adar ca Eminescu a sim^it Tnserarea ca fund ceasul prielnic in care se fac vizibile temeliile lumii, adancul de lumina §i de rationalitate al creatiei, zidite dupa chipul Logosului-Lumina, al Cuvantului-Gara/. A§a Tncat Tnserarea, asfin^itul cu izvorarea lui de luna §i de stele, nu este numai un timp tragic al apusului de soare, lecturat In cheie simbolica, ca apusul Soarelui-Dumnezeu de pe cerul mintilor umane, ci este §i un timp al nostalgiei §i o suspinare neincetata - izvoarele suspina (Somnoroase pasarele), trunchii vecinici suspina, pddurea Un suspind (Cdlin...), apele pldng §i stele nasc umezi pe bolta senind {Sara pe deal) - dupa restaurarea omului §i a universului Tntreg in puritatea dintai cu care a fost creat. Natura a§teapta lini§tita (ca §i la Na§terea Mantuitorului - am vazut la Antim): totul doarme-n zvonul izvorului de pace (Muresanu). Izvorul are zvon depace, o veste buna pe care o a§teapta sa se Tmplineasca fara nelini§te, fara tulburare. Tacerea, lini§tea, pacea naturii, din poezia lui Eminescu sunt semne premergatoare ale unei curgeri fire§ti a lumii spre desavarsjrea sa §i spre covar§itoarea pace finala. Contemplarea naturii este de aceea irinifora, aducatoare de pace adanca: Cum inima-mi de-addnc o linisteste ...rasdrirea stelei in tacere {Sunt ani la mijloc...). Momentul acesta al restaurarii, a§teptat de Tntregul cosmos, este tocmai Apocalipsa, care Tnseamna dezvaluire, revelare, in limba greaca. Astfel ca, ceea ce este angoasa §i frica de neant §i de Tnghitirea moitii ve§nice, la nivelul filosofic, al ratiunii umane zbuciumate, este de fapt lini§te, nadejde §i a§teptare Tnfiorata, dar pa§nica, la un alt nivel al textului poetic, exprimat exclusiv metaforico-simbolic. Spre aceasta interpretare ne Tndreapta §i echivalenta dintre sensurile verbului a rasari, foarte des folosit in poezia eminesciana, §i care se refera atat la na§terea universului, la izvodirea lumii {De atunci rasare lumea, luna, soare si stihii...§\ mai multe exemple am oferit anterior in acest capitol), dar este folosit §i cu sensul de Tnviere, rena§tere, Cf. Drd. Gianina Picioruj, Lucian Blaga: intre lumina §i intunericul Iadului, art. online, http://bastrix. wordpress.com/2007/07/18/lucian-blaga-intre-lumina-si-intunericul-iadului-2/. 417 transfigurare: Din valurile vremii, iubita mea, rasai {Din valurile vremii...); sau: O Sarmis, Sarmis, Sarmis! Rasai de unde esti {Sarmis) - adica: Inviaza, scola-te, Tnal^a-te din moarte. Hristos din mormdnt rdsare invingator {Invierea), iar poetul implora in rugaciune catre Maica Domnului: Rasai asupra mea, lumina Una {Rasai asupra mea...); §i catre Dumnezeu: Tu, ce in cdmpii de chaos semeni stele - sfdnt si mare, / Din ruinele gdndirii-mi, o, rasai, clar ca un soare {Memento mori). Sunt doua Tnserari, adica doua niveluri ale textului, a§a dupa cum sunt doua cosmogeneze in Scrisoarea I, din perspective diferite. Exista o Tnserare dramatica, in care e opus de Zeitate si-asfinpre de idei, in care cerul de-nserare / Rosu-i de razboaie crunte, de- arderi mari, de disperare, fiindca se-nmulfesc semnele vremei {Memento mori), ale sfarsjtului lumii; §i exista o alta Tnserare, in care rdsar necontenit luna §i stelele pe cer, suspinand laolalta cu izvoarele care le reflecta lumina - o Tnserare tipologica §i nostalgica, prefajand restaurarea lumii In lumina, puritatea §i frumusetea ei primordial! Inserarea ideologica §i inserarea cosmica, de§i evenimente coincidente temporal, sunt doua realitati distincte, pentru ca se petrec in planuri de lectura §i de in^elegere diferite. Insa cea de-a doua semnificatie a inserarii, cea de rasarire a lumii - in opozijie cu cea de asfm^it al lumii - nu este prezentata explicit in textul poetic, ci este o conceptie umbrita metaforic, printr-un procedeu literar care Ti era foarte familiar §i lui Antim. Paradoxul este ca, pe cand mesajul direct pare a fi acela ca lumea moare, piere in stingerea eterna, curge spre moartea eterna, poezia lui Eminescu are §i un mesaj indirect, Incifrat, scris cu litere cosmice, cu literele de foe ale stelelor §i asjxilor cere§ti, §i care afirma contrariul §i anume ca lumea i§i a§teapta in pace restaurarea §i nu pieirea. Filele cerului, cartea cerului albastru se deschide celor ce §tiu sa o citeasca §i anume mun^ilor, nalp si negri, infelepp de batrdnefe, adica celor ce sunt mun^i ai in^elepciunii, incarun^i^i In cunoa§tere, „mun^i extatici"1732. Valurile marii stau la vorbd cu stelele proroace {Scrisoarea IV) sau cu prorocitoare stele {Memento mori), daca valurile marii, care sunt oamenii, sunt aceia care §tiu §i Inteleg ce prorocesc stelele ceresji. In codri,frunzele toate isi comunica misteruri {Memento mori). E o comunicare neostoita, o verbalizare neincetata a con§tiintei nemuririi. Luna mi§ca singurdtdp pe mare, pentru ca cei ce ridica ochii la steaua singurdtdpi {Odd...) sunt misxati spre a injelege limba de lumina a stelelor, a celor de sus, din imperial de lumine, unde e §i fata sfdntd a lunei (Memento mori). Este o limba sfanta a cosmosului, o carte sfanta a naturii, pe care a-nlelege n-o mai pot {O, rdmdi...) §i care comunica cu launtrul eel mai adanc al omului, mai presus de ratiunea umana discursiva. De aceea, ceea ce este trauma la nivelul con§tiintei interogative umane, se transforma in pace §i seninatate, in a§teptare plina de dor, in loc de panica, la un alt nivel al consjiintei, de mai mare adancime §i care §tie sa comunice cu logosul cosmic. Ceea ce este Tnserare In planul con§tiintei umane, In sensul de sfarsjt de lume, nu coincide, ca sens, cu inserarea din 1732 Rosa del Conte, op. cit., p. 318. 418 planul comic, unde nu e sfarsjt de lume, ci Tnceput de lume, o regenerare §i o transfigurare pentru toata ve§nicia, in opozijie cu moartea eternd. Cosmosul nu pledeaza pentru o moarte ve§nica, ci pentru o via^a ve§nica, al carei chip §i icoana este ipostazierea frumusetii sale, atata cat poate universul acesta sa redea din adevarata ve§nicie. Concluzia noastra este, a§adar, aceea ca, daca ignoram literatura romaneasca veche, sa nu putem raspunde niciodata la Tntrebarea lui Perpessicius (din prefa^a edi^iei citate mai jos): „De unde vine aceasta inepuizabila lumina (subl. n.) a poeziei lui Eminescu?". Ea nu poate izvori nici din pesimismul schopenhauerian §i nici din credinja in Nirvana budista, ci din traditia §i cultura ortodoxa a poetului, in care Dumnezeu e Lumina sj e Logos care Se comunica fapturii umane §i creatiei Sale, Tndumnezeind fiin^a umana sj transfigurand cosmosul, prin restaurare. De asemenea, daca nu privim poezia eminesciana pe linia traditiei literare §i oratorice romanesji, s-ar putea sa nu putem sa pricepem niciodata de unde izvora§te, in cazul poetului nostru national, acea dorin^a §i putere extraordinary de a concentra, de a miniaturiza imagistico-poetic, idei §i viziuni care, in proza sau filosofie, ar fi putut cunoa§te dezvoltari fastuoase. Insa Eminescu iubea exprimarea eliptica a metaforei ca reprezentand eminamente poezia, in timp ce proza era pentru el o imagine a vie^ii §i a lumii pline de coruptie morala §i de dureri: Sunt satul de-a^a viafd... nu sorbind a ei pahard, / Dar mizeria aceasta, proza asta e amard (ScrisoarealV). Acelasj lucru II exprima §i in nuvela Cezara, care incepe cu aprecieri despre roman, ca paradigma a vietii, in urma afirmatiei lui Al. Dumas, anume ca romanul a existat dintotdeauna. O asemenea dezvoltare prozaica a multe dintre motivele eminesciene o va face insa, ulterior, Mircea Eliade, in cateva din nuvelele sale fantastice1733, intrucat II in^elegea pe Eminescu ca o chintesenja a gandirii, a credin^elor §i a folclorului romanesc. Insa adeziunea interioara profunda pe care o dovede§te Eminescu fa^a de modelele literare tradi^ionale romane§ti denota §i o adeziune fata de ceea ce exprima ele, pentru ca nu ne a§teptam din partea sa la o aderare fidela fa^a de forma fara a fi injeles §i fara a fi avut o relate de mare intimitate cu fondul. In toata opera sa, poetul ne of era dovezi ale dragostei cu care s-a intors spre evul mediu romanesc, pe care nu 1-a considerat, precum Petrarca, drept „ev intunecat", ci ca „timp al plenitudinei"1734, dupa cum a aratat Zoe Dumitrescu- Bu§ulenga considerand ca toate treptele istoriei romane§ti i-au fost sfinte lui Eminescu. Asemenea, in opinia Rosei del Conte, pe parcursul intregii sale exegeze asupra operei poetice eminesciene, se arata cum Eminescu a lasat sa se vada, in poezia sa, rasarind din adancuri gandirea arhaica ortodoxa, in exprimari biblice sau de inspiratie patristica §i isihasta. Fundamentele cugetarii eminesciene, considera domnia sa, nu se afla in filosofia contemporana lui, ci intr-o gandire §i o conceptie despre lume cu mult mai vechi, care se afla 1733 Cf. Drd. Gianina Picioruj, Dubla „ereditate" eminesciana, art. online, http://bastrix.wordpress. com/2007/06/05/dubla-ereditate-eminesciana. 1734 . Zoe Dumitrescu-Bujulenga, op. cit, p. 28. 419 expuse in Patristica ortodoxa, la Sfinti precum loan Gura de Aur, Vasile eel Mare, Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa, Macarie eel Mare, Chiril al Alexandriei, Efrem Sirul, Isaac Sirul, Clement Alexandrinul, Calist Patriarhul, Augustin, la Origen sau in car|i de larga circulate in aria ortodoxa, precum Viefile Sfinplor, Varlaam §i Ioasaf, Fiziologul, etc. In^elegem cu atat mai mult de ce metafora este, §i la Antim §i la Eminescu, sincoparea literara §i stilistica a unei cugetari cu multe falduri. O teologie §i o cugetare de proportii gigantice sunt concentrate §i reduse la scara miniaturala a metaforei. In acelasj timp, o filmografie imensa a cosmogenezei §i a unor evenimente planetare §i cosmice colosale, este surprinsa in scene casnice, rustice, pline de tandreje sj calmitate, Eminescu integrandu-se prin aceasta, in mod desavarsjt, in traditia §i mentalitatea religioasa de aproape doua milenii a romanilor. In consecinta, consideram ca Ion Negoitescu a intuit ceva esential atunci cand a afirmat ca „adanca vibrare a lirismului eminescian se na§te din... acel amor cosmic revarsat in lume"1735, dragoste pe care Antim o vede revarsata de Dumnezeu in insasj frumusetea genuina a lumii. Este sesizabil, in poezia lui Eminescu, chiar §i faptul ca „...sacralizarea naturii ia forme liturgice, smirna §i tamaia raspandindu-se cu (aceeasj) risipa..."1736 In feericele descrieri de natura eminesciene, §i ca natura este „prodigioasa de mireasma, ca o biserica"1737. §i acest fapt sta in stransa legatura cu o alta constatare, pe care o consideram la fel de corecta, anume ca: „In opera niciunui alt poet roman dragostea nu are o semnificatie mai cuprinzatoare, ca la Eminescu"1738. Dragostea, care este Insusj Dumnezeu, dupa cum spunea Antim, urmandu-1 pe Teologul eel Mare, loan, Dragostea a creat lumea §i lumea aceasta e plina de reverberatiile iubirii. Cine simte aceste reverberatii - §i marii poeti le pot uneori sim^i1739 - ajunge la intuitu profunde. Era, prin urmare, normal ca Eminescu, pornind de la sensibilitatea sa Innascuta pentru a asculta glasul naturii §i a o contempla §i de la lecturile sale numeroase din car|ile §i manuscrisele vechi pe care le citise cu nesat, sa aiba multe in comun, atat in plan ideatic, cat §i In eel al formulelor poetice, metaforice, cu Antim Ivireanul, cu care - o repetam - s-ar 1735 Ion Negoitescu, op. cit, p. 109. 1736 Idem, p. 95. 1737 Idem, p. 158. 1738 Idem, p. 165. 1739 §i nu avem sa ne miram prea mult de aceste coincidence, daca acceptam, precum Nicolae Steinhardt, ca „Orice opera de arta autentica sta sub semnul unui duh iubitor de oameni. Orice opera de arta autentica e un imn de slava a crea^iei. Departe de a porni de la demonism, arta e un mijloc de inaltare a sufletului si un izvor de bucurie curata si nobila", cf. N. Steinhardt, Primejdia marturisirii (Convorbiri cu loan Pintea), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993, p. 57. Si, adauga Steinhardt, vorbind de Georg Trakl si de Georges Brassens, ca „Ii place lui Hristos sa se faca presim^it copiilor si poe^ilor" (cf. Idem, p. 83), adica inocen^ei cautatoare, setei autentice de cunoastere si de iubire. 420 putea sa fi avut posibilitatea sa ia cuno§tinta macar prin Tntalnirea cu unele copii ale paginilor sale. De§i sensul in care merge studiul lui Negoitescu este acela de a exclude din ecuatie orice impresie de religiozitate a poetului §i de a evidentia samburele de demonism din opera sa poetica (chiar §i acolo unde, In ce ne prive§te, nu credem ca ar fi vorba, cu niciun chip, despre a§a ceva), am semnalat totusj unele din observable analizelor sale, pentru ca, la nivel particular, fragmentar, ele coincid cu propriile noastre opinii. In acest sens, exegetul poemelor eminesciene constata chiar nelini§tea profunda a lui Eminescu, cea mai autentica, o „nelini§te care e mai mult decat dor metafizic"1740 §i care vizeaza ajungerea la „odihna absoluta (nu cea a contemplarii artistice), la contemplarea divinitatii..."1741, contemplare care este superioara celei naturale (contemplarea universului) §i pe care atat de mult o propovaduie§te Antim ca fund posibila numai printr-o viaja curata §i sfanta, prin care oamenii pot ajunge sa vada lumina dumnezeiasca, precum Apostolii pe Tabor, daca I§i fac - dupa expresia antimiana - mintea lor, muntele Taborului. Eminescu, in nelini§tea sa, gandind la care-i scopul viepi mele, avea Insa nadejdea, exprimata Intr-un poem, ca prin lumine /M-oi sui la Dumnezeu (Cdntecul lautarului). Antim propune, In numele Evangheliei, revenirea omului In patria sa de origine, din care a fost exilat de pacatul sau, revenire care se produce prin pocainta, prin transfigurare, prin Intoarcerea la starea nepervertita initiala. Omul care se pocaie§te recupereaza Intregul cosmos, Inca o data, §i odata cu sine, In virtutea ontologiei sale, a principiului personal care caracterizeaza ontologia sa, fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu. El rasare c-o-ntreagd lume, a§a precum Hyperion, din genuni, ale nefiintei §i apoi ale iadului, caci pocain^a cre§tina se traie§te ca o „ie§ire In nefiinta"1742. Unele imagini eminesciene sunt In mod cert inspirate de Scripturile Sfinte sau de scrierile Sfin^ilor Paring despre cunoa§terea dumnezeiasca, precum cele din urmatoarele versuri: Cdnd sufletu-mi noaptea veghea in extaze / Vedeam ca in vis pe-al meu inger de pazd ... (Geniupustiu). In timp ce alte versuri sunt inspirate din Invataturile teologice despre rugaciunea curata, isihasta, despre tacerea mintii sau tacerea gandurilor: Cdnd insusi glasul gdndurilor face, /Ma-ngdna cdntul unei dulci evlavii... (Sonete). „0 mireasma pre^ioasa de 1740 Ion Negoitescu, op. cit, p. 29. 1741 Ibidem. 1742 Asa dupa cum ne da marturie, printr-o voce contemporana noua, experien^a milenara crestin- ortodoxa: „iesirea in nefiin^a [o traiam] ca pe o stingere a intregului cosmos in mine: in mine, cu moartea mea, moare intregul neam omenesc, cu toate suferin^ele si bucuriile sale, cu toate nazuin^ele si cunoasterile. Mai mult: Insusi Dumnezeu, inca necunoscut, si totusi oarecum cunoscut, si El moare in mine si pentru mine. Intreaga fiin^a facuta si nefacuta se pierde in haul eel fara de fund al intunericului uitarii. Experien^ele unei astfel de stari erau, in esen^a, contemplarea absolutului (chipul-rasfrangerea Absolutului) principiului ipostatic in noi, insa sub semnul minus. Cand insa a venit Lumina Necreata, dandu- mi marturie duhului ca eram in afara stapanirii mor^ii, atunci tot ceea ce inainte murise in mine, prin lucrarea acestei Lumini, a inviat impreuna cu mine", cf. Arhimandritul Sofronie [Saharov], Vom vedea pe Dumnezeu precum este, traducere din limba rasa de leromonah Rafail Noica, Ed. Sofia, Bucuresti, 2005, p. 266-267. 421 lucruri rare §i Tnvechite pastreaza pentru noi §i o Tntreaga serie de expresii pe care el le ia dintr-o traditie de texte de discipline ascetica, din care cunoa§te nu numai operele inspirate de marii maestri ai a§a-numitei nepsis (pazirea) - un Macarie din Egipt, un Isaac Sirianul - (...), ci §i manualele curente, pe care le vom numi tehnice, in uz de activitatea duhovniceasca" 1743 - §i scriind aceste cuvinte, Rosa del Conte se refera aici la un poem eminescian, Pentru pazirea auzului, inspirat de o carte a Sfantului Nicodim Aghioritul: „§i numai in acea tradi^e [isihasta - n.n.] supraviejuiesc metafore precum usile gdndirii, incaperile gdndirii, cdmara tristei inimi. . . , a caror pace vrea sa o apere « pazirea » poetului, barand accesul imaginii care vrea sa domine prin ochi, tulburand-o, intimitatea tainica a omului"1744 Insu§i dinamismul cosmic eminescian, al corpurilor cere§ti §i important lui, sunt extrase - credem ca este evident acum - dintr-o concepjie cu mult mai veche decat romantismul, care este cea cresjin-bizantina §i care prive§te luminatorii cerului atat din perspective reala, ca planete fara viaja (careia §tiinta moderna i-a dat dreptate, in defavoarea platonismului, a lui Origen §i a neoplatonismului), cat §i simbolico-mistica. Conceptia aceasta o regasim mo§tenita din literatura veche in poezia noastra Tnainte de Eminescu, dar ea se prelunge§te mult §i in modernitate, sugerandu-ne o continuitate §i complementaritate remarcabila a literaturii romane vechi cu cea moderna. La Vasile Carlova, luna, vremelnica stdpdnd [icoana, Tnsa, a stapanirii ve§nice] rasare pe cer c-o frunte mai blajina (in poezia Inserarea), iar pentru Gheorghe Asachi, poetii, care Tl au ca Tncepator pe Sf. David (dintdi profeta, cdntator de imne sdnte), pot fi ni§te stele luminate de Dumnezeu, care, la randul lor, sa lumineze mintea celor neinvata^i, a§a cum soarele lumineaza pamantul: Precum soarele pamdntul, ele mintea lumineaza / Cu cea raza ce purcede de l-al lumei Urzitor (Pleiada). Pentru Grigore Alexandrescu, stelele sunt litere de foe (in poemul Reveria), iar pentru Ion Heliade Radulescu, soarele e ochiul zilei §i stelele aratainscrisul ve§niciei: Ochii- mi in marmurire se uita la vecie, /Din stea in stea se plimba, in or ice stea citesc (O noapte pe ruinele Tdrgovistii). In timp ce mintea contemplative a lui Vasile Alecsandri prive§te cum Gdnditoare si tacuta luna-n cale-i se opreste. / Sufletul cu voluptate in estaz addnc pluteste, / §i se pare ca s-aude prin a raiului cdntare / Pe-ale ingerilor harpe lunecdnd margaritare (Concertul in lunca). Sau cum: Mii de stele argintii /In nemarginitul templu ardca vecinice faclii (Miezul iernei, ambele poeme facand parte din ciclul Pasteluri). Tot Heliade Radulescu, in vastul poem Anatolida, versificand pe tema celor §ase zile ale creatiei, poetizeaza izvodirea luminatorilor cere§ti in ziua a patra, dar sesizeaza §i prezenja acestora ca martori ai iubirii dintre Sfintii Protoparinti Adam §i Eva, in sanul primului cuplu uman. Crearea luminatorilor, Tnsotita de relatarea rolului §i a simbolismului lor, secondeaza referatul biblic §i hermeneutica patristica (despre care am vorbit §i noi): A 1743 Rosa del Conte, op. cit, p. 327. 1744 Ibidem. 422 zis, si, lata, suntem lumindtori ai lumii. (...) / Spre luminarea zilei, spre luminarea noppi /In firmament ne puse drept candele de aur / In templul Sdu eel mare, / A fii imagini insert nespusei Lui splendoare: / Reprezentap pe Domnul, narap a Lui putere 1745 / Si gloria-I divindprin legea ce vdpuse. / Lumina va e vocea, prin ea vorbip vederii... . Dupa aducerea Tntru fiin^a a primilor oameni, Luceaferi, astre, stele, si insdsi casta luna / Aprinserd ca marturi jdcliele nuntale.... A se remarca similitudinea cu nunta pastorului din Miorifa, la care au luminat stele Jdclii, dar §i felul in care acest tablou primordial ne poate focaliza atenjia spre sursa tradi^ionala a imaginilor eminesciene care con^in cuplul de Tndragostiti unificat in sanul unei naturi virginale, paradisiace, sub veghea lunii §i a stelelor. Regasim exprimata aceeasj viziune, uneori difuz §i abstract, in contexte uneori nebanuite §i intr-un stil foarte specific epocii moderne, la poeji precum George Co§buc, Octavian Goga, Alexandria Macedonski (rival al lui Eminescu, fapt ce confirma sursa traditionala a viziunilor comune), Ion Pillat, Ilarie Voronca, Benjamin Fundoianu, George Bacovia, Vasile Voiculescu sau Nichita Stanescu. Co§buc, care nu este un poet al regimului nocturn, care are fobie de noapte §i preamare§te zorii diminetii §i faptul zilei, in poemul Prin Mehedia regase§te armonii eminesciene §i o simbolistica straveche a lunii ca un scut de aur §i a frumusetii nocturne caracterizate prin: atdta vraj-a noppi cea cu chip dumnezeiesc; totul intr-un peisaj vegheat tainic de Dumnezeu ca Pdrinte-al viepi 1746. Imaginea a§trilor ca ochi ai cerului sau a naturii sj a codrului ca o biserica, subliniind puritatea cosmica, sunt constantele poeziei lui Goga, din care putem oferi exemple nenumarate: Ca o vecernie domoald / Se stinge zvonul din dumbravd, / Pleoapa soarele-si inchide (...) //Din cetdpiia strdlucirii / Coboard razele de luna (Apostolul); Luceafdrul bolnav in lumea de-nghef, / Clipeste din gene molatic (...) // Cu ochii pldnsi, stelele toate se due / Pe patul de nori sd se culce (...) // Cu lacrimi pldng genele zdrii. /Si doina se zbate si frunzele pldng, / Si codrul pre lung se-nfioard a§teptand sd vie-mpdratul mdririi, Hristos (Dimineafa); Din ochii vesnicelor stele / Cad razele tremurdtoare (...) // Se zbuciumd infioratd / De-un tremur geana lor de aur (Cdntece); Pe boltd stele tremurate pureed sfiala sd-si aprindd (Aeternitas); Intregul cer cu ochi de stele / Sd lumineze lupta noastrd... (Strdmosii); Ca din cddelnip fumul de tdmdie, / Prelung se zbate frunza din dumbravd (Ddscdlifa); Si luna, cdnd trece, de mild tresare {De la noi); Azi [codrule], lasd-p freamdtul sd-mi para / Un mulcom zvon de patrafire / Ce bland asupra mea-si pogoard / Duioasa lor hirotonire (Reintors); S-astern bobiiele de roud / Pe-ntinsul luncii patrafir: / Din mdna ceriului, Pdrinte, / Se cerne preacuratul mir (...) // S-aude toaca cum, grdbitd, / In fag o bate-o gheunoaie {Pe inserate); Venip, venip in ceasul dimineiei, / Cdnd sub clipirea bolpi- mbujorate, / Sdrbdtoreste-al invierii praznic / Biserica de frunze-nrourate. / Cdnd umbre 1745 Parafraza la Ps. 18, 1: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o povesteste taria". 1746 George Cosbuc, Poezii, vol. I, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1982. 423 mor si scapara lumina / Din negura zburdnd biruitoare, / Venip, venip sa cad-asupra noastrd / Hirotonirea razelor de soare (Cdntareplor de la oras); Lumina si cdntul nuntesc peste fire /In zvon de evlavie sfdntd (...) / Azi lunca-i o mdndrd biserica larga, / Iar plopii strajeri la iruga / Par preop carunp in odajdii de praznic, / Cu brafe nalfate spre ruga... (Carmen); Din intinderea albastra / Voi citi ca dintr-o carte... (La mal); Tu, Doamne, Tu, Stapdnul peste fire, / Ce din curata stelelor lumina /Dai lumilor de veci ordnduire... (Poezie); Cum stam asa sub bolta instelata, / Padurea neagr-o catedrala pare (In brazi), etc. Intr-un poem ca Noaptea de aprilie, Alexandria Macedonski vede stelele-nchizdndu- si somnoroase ochii lor patrunzatori, ceea ce ne aminte§te foarte mult de Antim §i de predica sa la Sfantul Nicolae. Iar in Nopatea de iunie contempla stelele de our din cerul luminos. Pe pamant, poetul sta in a pldngerilor vale vegheat de luna plina §i de stele care sunt pulberi de aur §i flori schinteietoare (Excelsior). Sau, aflandu-se sub lacrima lunara Tntr-o manastire in care se simte ca-ntv-un port sau liman al odihnirii, Tn^elege bundtatea ve§nica §i care privegheaza tutelard / Ca o stea ce strdluceste din addnci eternitdp (Mdndstirea). In alt poem, rdsund a mea harpd sa zbor in alte sfere /(...) Sa merg pdnd-n eternul cu lacrime de stele (La harpd). Iar inima ranita a bietului poet / Adoarme ca si marea sub cerul plin de stele (Avdnt). §i iara§i, in poemul Lewki, contempla Seara palida, si-n ceruri, ochi de ingeri plini de raze; admira astre, / Ce zdmbesc dinpacea nalta a tariilor albastre, / Unde pldnset nu se varsa, nici suspine nu se scot, o Trnpara^ie a luminii, adica, unde „nu este durere nici Intristare nici suspin", cum glasuie§te slujba ortodoxa sau cum ar zice §i Antim. Acolo, toata zarea departarei e un viu margaritar / Sub stelara radiere a zdmbirilor de Sfinte 1747. Evocand figura unor personality poetice de seama ale culturii romane, de la Dosoftei pana la Alecsandri §i Donici, Intr-o varianta proprie a Epigonilor, Ion Pillat recurge la simbolul lunar ca patron al literaturii romane, la acea luna carturara care II Inva^a sa cunoasca trecutul literar al {arii sale: Afara luna brumeaza pe feresti ... /Din ce stihii venita pe-a stelelor poteca / Sa-mi scotoceasca pana si in biblioteca? / Cercetatoare luna, cu mdna ta de var / Stergi, pe Juris, pe rafturi, un prafuit slovar. / (...) Te vdri prin Letopisep, patrunzi in Uricari. /In legaturi de piele si lemn mdncat de cari, /Sta vorba ce deschise al cerului hotar: / Te razemi de-o Cazanie sau de-un Penticostar. /De tine ddruite cu argintate muchii, / Strafulgera din umbra un univers de buchii... (In ciclul de poeme intitulat Batrdnii), etc. Ca §i Eminescu, Pillat cuno§tea semnificatia catapetesmei §i a bisericii in care stralucesc icoanele Sfintilor ca simbol al cerului cu Stele al Imparatiei ve§nice, caci intr-un alt poem, paracliserul, rugandu-se pentru poet, aprinde la icoane cerul: sfdnt langa sfdnt, stea langa stea (Biserica veche)174S. Intr-un poem din 1916 intitulat Pastel, cu puternice rezonanje eminesciene, de la un capat la altul, Benjamin Fundoianu scrie, printre altele, §i aceste versuri: Si-atdt de calma-i 1747 Al. Macedonski, Excelsior. Poezii, edi^ie ingrijita de Adrian Marino, prefa^a de Marin Mincu, EPL, 1968. 1748 Ion Pillat, Poezii, Ed. Minerva, Bucuresti, 1989. 424 ora, ca parca-i simp prezenfa. / Si sufletul p-l pipai cu mdinile, eteric. / O clipd, ca de-o umbra, te-ai rupt din intuneric, / Cdci iatd, toamna vine si-si bate roibu-n pinteni / §i pe aleea-n care dorm pomii albi si sprinteni, / Supt stele le-n priveghe si-al lunii corn bucolic, / In freamatul de frunza, greoi si melancolic... 1749. Ilarie Voronca vedea cerul... ca o carte deschisa (Tristep) §i Laferesti: procesiunea stelelor - calugarife in alb (Amintire)1750 . Asemenea, §i Vasile Voiculescu percepea priveli§tea celesta in cheie simbolica: Noapte. Tree spre schitul lumii celelalte /Luna si tot clerul stelelor inalte . . . (Dupd cules ...)1751. Punand, ca §i Eminescu, in contrast poezia cu proza, Bacovia recepta imaginea lunii ca sursa a poetizarii ambientului: Poetizeazd luna / Grddina de parfume, - / Prozaicile hoarde / De-acum au tdcut... (Serenadd)1752 . Nichita Stanescu, care s-a aplecat cu atenjie asupra Tntregii noastre traditii poetice §i literare, Tntr-un poem ca Semn 3, se exprima mistic §i apofatic: Tu nu-n}elegi ca stelele in sine / sunt un launtru din launtrul departat? / Tu nu-njelegi ca albul din desime / e negru imparat? Stelele sunt §i aici un simbol interior al luminii. Creatorul lor le-a urzit astfel meat sa poarte in sine pecetea simbolica a luminii Sale neapropiate, exprimand capacitatea firii de a avea launtricitate, de a arata ca nu e goala de sens, ci plina de semnificatii transcendente. Ele indica, cu atat mai mult, sensul ontologiei umane de a-§i umple lautricitatea cu aceasta lumina dumnezeiasca. „Albul" care, din cauza „desimii" luminii, nu poate fi definit decat apofatic, decat ca „negru Tmparat", Tntare§te sensul mistic al versurilor nichitiene, faptul ca el avea in vedere o Tn^elegere teologica mult mai Tnalta a realita^ii, desj poezia lui poate parea adesea absurda sau abstracts, raportata la contextul epocii. Posteritatea literara a lui Eminescu 1-a Tn^eles adeseori foarte profund §i complex §i ii putem enumera aici, printre cei care au con§tientizat fiorul versurilor eminesciene §i 1-au transpus in mod personal in versurile sau in opera lor, pe Octavian Goga, Ion Pillat, George Bacovia, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Mircea Eliade. Un poem ca Iisus pe valuri, al lui Octavian Goga, spre exemplu, interpreteaza de la sine Tn^elesul unor sintagme eminesciene atat de mult dezbatute de catre exegeza literara. Reproducem o parte din acest poem, pentru ca ni-i evoca, in acelasj timp, pe Antim Ivireanul §i pe Eminescu: In noaptea aceea neagra si tdrzie Calatorea departe uraganul, Cu repezi pasi de repede pierzare, Cdnd peste-albastra apelor mdnie S-a deslusit Iisus Nazarineanul, Cu brapi-ntins spre binecuvdntare... 1749Fundoianu, Versuri, Ed. Cartier, 1999. Sublinierea ne apar^ine. 1750 Voronca, Versuri, Ed. Cartier, 1999. 1751 Vasile Voiculescu, Poezii, edi^ie ingrijita, prefa^a, cronologie, repere critice si bibliografie de Ion Apetroaie, Ed. Porto-Franco, Gala^i, 1995. 1752 George Bacovia, Versuri si proza, Ed. Eminescu, Bucuresti, 1987. 425 Apostolii, cu teama si mirare, Si-n preajma lor ingenunghiat poporul, Infiorap. de mdndra ardtare Stdteaupe mai, privind pe-nvd{dtorul Ce-alunecdnd pe-a undelor cdrare Inainta prin trdsnet si genune . . . Pe urma lui, supuse de minune, Pe rand primind cereasca lui mustrare, Se potoleau furtunile nebune, Si firea-ntreaga resimteafwrul. . . Scdpau cor dbii prinse de vdltoare, Din nou viafa se-ntorcea pe valuri, Cdndpdsdri albe, reludndu-$i zborul, Pescarii veseli ndzuiau spre maluri... §i-n vreme cefiinla-i zdmbitoare Impurpuratd-n sfdnt-aureold Se prelungea topitd-n depdrtare, Strdlucitoarea cerului cupola, Cuprafde stele lumindnd decorul, Se aprindea mai tare, tot mai tare, Ca sa apara-n drum Mdntuitorul, Semdnator de liniste pe mare! (...) Legenda [1753] veche, plina de-njelesuri, Ce-ai luminat prin veacuri de rugina, Si-n ratacirea negrelor eresuri Ai mdngdiat singuratati sihastre, Legenda veche, floare de lumina, Azi tot mai mult cu taina ta ma-mpresuri . Corabier bolnav al vremii noastre, Mi-e prora jrdnta si zdrobit catargul De-atdt potop de vifor si dezastre, Dar ochii mei tot mai viseaza largul... Te chem deci, bland imbldnzitor defiare, 1753 Legenda are aici sensul de istorie veche, de povestire a unor fapte intamplate demult, iar nu sensul de basm, ca fic^iune narativa §i inverse fabuloasa. 426 Tu care impact hotare cu hotare §ipicuri dulce linistea uitarii In bietul suflet vaduvit de mama; Oriunde esti, si orisicum te cheama, Tamdia mea de ucenic te-asteapta, Stapdn maret al valurilor mdrii, Tu, care-njrdni in addncimi vulcanul, Preamilostive Crist de legea noua, Spre tine-n noapte ruga mi se-ndreapta... 1754. Ar mai fi de remarcat ca eel mai mare poet din literatura noastra, Mihai Eminescu, nu indepline§te nici el dezideratul artei pentru arid, a§a cum nu-1 Tndepline§te nici toata literatura veche. Negoijescu sesiza corect, dupa parerea noastra, faptul ca „Tn poezia lui, procesul de create va avea mereu sensul clarificarii conceptual e"1755 §i ca „filozofia lui Eminescu nu este o filozofie a poematizarii, ci o filozofie poetizata (subl. n.), de unde §i caracterul ei discursiv, retoric §i uneori didactic"1756 - la fel cum, in cazul lui Antim Ivireanul, vorbim de o teologie care Tmbraca ve§manrul poeziei, a ceea ce pare metafora la nivel lingvistic, desj, in esenja, nu este vorba de tropi sau de metafora poetica. Ca reprezentant unic in literatura noastra al highromanticism-ului (dupa Virgil Nemoianu), al romantismului de cunoa§tere §i de viziune, Eminescu se preteaza eel mai bine unei interpreted unisemantice a ermetismului sau textual (ermetism aflat in opozi^ie cu obscuritatea plurisemantica a poeziei moderne), ceea ce Tl conduce Tntr-o foarte mare vecinatate cu textele noastre religioase vechi §i cu Antim Ivireanul, al caror unisemantism teologie este evident. Lirismul este la Eminescu, ca sj la Antim Ivireanul, un pretext pentru enorme concentrari de imagini §i viziuni ale caror semnificatii sunt unic interpretabile §i abisal de profunde. A§adar, in urma acestui mic excurs eminescian, se vede destul de limpede ca in opera marelui nostru poet romantic rezoneaza, in urma lecturilor sale din literatura bizantina §i romaneasca veche (poate §i din Antim Ivireanul), multe ecouri ale unor stravechi atitudini identitare creatine. Fire§te, aceste idei nu apar in dialectica lor pura, cresjina, ci amalgamate in pasta cugetarii eminesciene. Eminescu, ca orice artist de geniu, a avut orgoliul de a dori sa-§i creeze o viziune personala despre lume: Ca s-explic a tafiinla [a lui Dumnezeu], de gdndiri am pus popoare, /Ca idee pe idee sa c lade asca pan-in soare, / Cum popoare le antice in al Asiei pamdnt / Au unit stdnca pe stdnca, mur pe mur s-ajunga-n ceruri. / Un graunte de-ndoiala mestecat in adevaruri / §i popoarele-mi de gdnduri risipescu-se in vdnt. (Memento mori). 1754 Sublinierile din text ne apar^in. 1755 Ion Negoitescu , op. cit., p. 19. 1756 Idem, p. 20. 427 Insa adevarul vie^ii lui a cuprins nu numai marturisirea unor avanturi babilonice, ci §i a neputinjei de a putea exprima tainele creatiei, frumusetea ei cea mai adanca: Aceasta e menirea unui poet in lume? Pe valurile vremii, ca boabele de spume Sd-nsire-ale lui vorbe, sa spuie verzi s-uscate Cum luna se iveste, cum vdntu-n codru bate? Dar oricdte ar scrie si oricdte ar spune... Cdmpii, pddure, lanurifac asta de minune, Ofac cu mult mai bine de cum o spui in vers. Natura-alaturata cu-acel desemn prea sters Din lirica moderna - e mult, mult maipresus. (Icoand siprivaz). De remarcat faptul ca Eminescu vorbe§te despre „lirica moderna" §i pune semnul egal Tntre aceasta §i poezia vremii sale1757. De altfel, consideram ca literatura romana moderna, mai ales in Tnceputurile ei, in perioada pa§optista §i romantica, s-a inspirat, mult mai mult decat se afirma, din literatura veche §i a gasit din bel§ug nuclee lirice §i narative ori filoane confesiv-psihologizante, in literatura noastra clasic-medievala. Din substanja acesteia a reu§it sa traga concluzia unei existence proprii, independente ca ideologie artistica, ulterior trecandu-se cu vederea revendicarea sa din literatura traditionala, bisericeasca sau istorica, aceasta fund Tmpinsa spre indexarea arhivistica. „Eminescu nu e o floare rara, desfacuta aproape prin miracol dintr-o saman^a adusa din intamplare pe solul Daciei din suflarea vanturilor apusene: este un astru ^a§nit din adancurile cerurilor din Rasarit, ca marturie despre o civilizatie tanara §i noua, dar Tnradacinata Tntr-un trecut de veche cultura §i de severa tradi^ie. Ca §i a Luceajdrului sau, lumina lui a strabatut, Tnainte sa ajunga pana la noi, o cale lunga"1758, a literelor bizantine §i romanesji. Eminescu a scris privind mereu spre trecut §i spre literatura veche romaneasca, ca spre izvorul genuin al limbii, al cugetarii §i al spiritualitatii romane§ti, iar toata literatura romana ulterioara §i cu precadere poezia, de la Bacovia §i pana la Nichita Stanescu §i dupa el, se scrie privind mereu cu ochii la Eminescu. Ca un ecou al literaturii noastre vechi in literatura moderna, putem spune Tmpreuna cu Nichita, ca pluteste o floare de tei in launtrul unei gdndiri abstracte, ca semn al iradierii bineinmiresmate a limbii §i cugetarii vechi romane§ti pana la noi. 1757 Am folosit, pe parcursul acestui subcapital, urmatoarele edi^ii ale operelor eminesciene: Mihai Eminescu, Opere alese, vol. I si II, edi^ie ingrijita si prefa^ata de Perpessicius, col. Scriitori romani, EPL, Bucuresti, 1964; M. Eminescu, Poezii I, II, III, edi^ie critica de D. Murarasu, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982; Eminescu, Proza literara, postfa^a de Eugen Simion, EPL, Bucuresti, 1964, p. 51, 90-91, 106, 126. 1758 Rosa del Conte, op. cit., p. 29. 428 III. 6. 1. 8. Transfigurarea intru cuvant: cuvantul-lumina §i lumina cuvantului Intr-un subcapitol anterior, in pasaje relativ scurte din opera antimiana, am Tntalnit o aglomerare semantica (literara, filosofica §i teologica) pe care nu am reusjt sa o epuizam in putine cuvinte. Omiliile lui Antim se preteaza la un comentariu mult mai atent §i mai detaliat decat s-ar putea aprecia la prima vedere. Un simplu fragment sau o simpla metafora pot determina pagini intregi de comentarii §i interpretari. Am intalnit idei teologico-filosofice §i morale nebanuite, incifrate in metafore, pe langa care se poate trece fara ca macar sa se gandeasca cineva ce se ascunde in adancul lor de sens. In cele ce urmeaza vom incerca sa cunoa§tem conceptia autorului despre actul de a scrie, a§a cum reiese ea din conceptia despre lume, pe care am expus-o mai sus. Consideram ca metafora (figurile de stil, in general) antimiana, metafora aceasta duhovniceasca sau ceea ce ni se pare noua a fi metafora, In sens spiritual-mistic este de multe ori o icoana a unor reality mai presus de cuvant. In plan lingvistic, desigur ca ea este o figura de stil, in plan spiritual, insa, este o iconizare supra-conceptuala, este o transfigurare a cuvantului pentru a-1 Imbraca In lumina adevarului. In fata realitatilor spirituale, cuvantul este o tacere plina de inteles. Adancul lui este o astfel de tacere, a§a cum este §i adancul icoanei. Este o tacere plina de inefabil care picteaza In oameni, ne§tiut, imperceptibil, contureaza In ei Chipul lui Dumnezeu, II imprima in adancul nevazut al sufletelor. In masura in care intipare§te in om realitatea §i adevarul sau, putem vorbi de concretetea inefabilului, de forta plasticizanta a metaforei, atat de caracteristice lui Antim. Cuvantul nu are materialitate pentru ca materia lui este chipul interior al spiritului, forma spiritualitatii umane, pe care el o profileaza (formand profilul nostru interior), ca logos asimilabil in logosul uman. La fel icoana nu are a treia dimensiune, pentru ca a treia dimensiune sunt cei care se formeaza dupa chipul icoanei, spre asemanarea cu Dumnezeu. De altfel, Antim iconizeaza parti importante din predica: adica se bazeaza nu numai pe forta ei ideatica, dar §i pe capacitatea imaginii de a avea un mai mare impact asupra publicului decat ideea (mintea obose§te mai repede gandind abstract, dar ochiul interior al mintii ajuta In acest sens). Antim Insu§i, In prefata la Chipurile Vechiului §i Noului Testament, opera In care a zugravit §i peste cinci sute de portrete in medalion, i§i exprima parerea ca desenul sau pictura ajuta la Intiparirea unui lucru pe retina memoriei §i a con§tiintei, caci acele ce tnfelegem prin auz si prin cetaniia a multor zile cu vederia chipurilor celor insemnate si cu cetaniia povestirei lor pre scurt mai mult ne incredinfam si mai pre lesne intru pomenire le 429 putem pdzi 1759. intelegem de aici ca vizualizarea era o calitate pe care mitropolitul punea mare pret Absolut sublime §i inimitabile au ramas nenumarate icoane pictate in cuvinte de Antim, din care am oferit mai multe exemple. Operei Tncarcate de lirism a lui Antim i s-ar potrivi acea clasica definite a lui Horatiu: „Ut pictura poesis". Antim face, prin tablourile sale, o interpretare unica a Genezei, ce nu exista in acest fel - §i nici atat de extinsa - la Coresi ori Varlaam, sau la oratorii eclesiastici ardeleni. A se face pe sine cineva dupa chipul lui Dumnezeu, Tnseamna a se autoportretiza ontologic, a modela in lutul inefabil al fiin^ei sale, Tnseamna, mai bine-zis, a deveni creator, co-creator cu Dumnezeu. Omul se face pe sine Tnsu§i opera de arta: se subfiazd interior, se inefabilizeaza, se spiritualizeaza, face din sine Tnsu§i un poem, eel mai frumos poem al sau cu putin^a. Salvador Dali declara undeva ca toate tablourile sale nu sunt decat un autoportret. Prin arta, fiin^a umana se cauta pe sine, urmare§te portretizarea frumusetii sale, pentru ca aceasta este un autoportret al lui Dumnezeu, pe care El §i-l face in fiecare om. Omul este o fiin^a atat de importanta pentru ca este chipul Sau §i pentru ca este a§ezat in centrul lumii, ca un „microcosmos", si toate pentru el s-aufacut si i s-au dat aciastd simptoare lume cu toata frumusefea ei, ca o grddind cu multe feliuri de flori, ca sd-si aleagd cele de folos, sa sa impodobeascd trupeste. §i i s-au dat si lumea cea de sus den suflarea dumnezdiascd, den care, cat va vrea, sd-si infrumuseleze icoana cea sufle teased si cat vaputea sa o asemene cu chipul icoanei Ziditoriului sau 1760. Sfantul loan Damaschin spunea, Tntr-o omilie, ca Dumnezeu picteaza, cu pensula luminii dumnezeie§ti, Chipul Sau in noi, iar aportul pe care §i-l aduce omul la aceasta create a sa Tnsasj este de a se goli de ganduri pamantesji trecatoare, superflue, de a se goli pe sine dupa modelul chenozei lui Hristos, de a se Tnfati§a lui Dumnezeu ca nimic: „Intorcandu-ne Tntru nimic [prin pocain^a §i smerenie] - noi devenim materialul din care Ii este propriu Dumnezeului nostru a fauri"1761. Pocainta Tnseamna efortul omului de a se face pe sine o panza alba, In care Ii este propriu lui Dumnezeu sa Se imprime. Efortul sau de asemanare cu Dumnezeu Tl apropie pe om de adevarata frumusete §i ii descopera adevarata frumusete universale, deoarece sunt 4 stihii, dintru carele s-aufacut omul si toata lumea 1762 §i acestea, in afara faptului ca sunt elementele alcatuitoare ale lumii materiale, au un rol bine determinat: stihiile ca niste intde pricini indeamnd pre toate chipurile neamurilor, de-si dau roada sa la vremea lor. Iar mai vdrtos de toate, fericita si mai aleasa si cuvdntdtoarea zidire, omul, sileste de aduce nu numai unfeliu de roada, ce foarte multe cdte trupesti, iar mai multe sufletesti, de vreme ce si el de doao s-au zidit, adecd den suflet si den trup 1763. 1759 Idem, p. 243. 1760 Opere, p. 398. 1761Arhimandritul Sofronie, Vom vedeape Dumnezeu precum este, op. cit, p. 179. 1762 Opere, p. 68. 1763 Idem, p. 398. 430 „Rodind", omul devine creator, nascator al propriei sale frumuseti, co-ziditor al sau sj al lumii, prin imprimarea in sine a Chipului frumusetii. In sens spiritual, to^i oamenii au o virtute maternala sj toti ar trebui sa treaca printr-o maieutica duhovniceasca, prin chinurile na§terii, a lui Dumnezeu in inima lor §i a lor Tnsjsj pentru ve§nicie. Aceasta na§tere in Duh este adevarata for|a creatoare a omului. Taina aceasta a na§terii §i a creatjei este foarte mare, §i Antim o atinge numai, o sugereaza, lasand-o mai departe sub valul impresionist al stralucirii neclare pentru mintea eel or nedesavarsjti. Pentru motivele expuse mai sus, arta1764, in viziunea lui Antim, nu reprezinta ceva care sa ne fie cu totul exterior, o alteritate extrema, ci este o prelungire atat in materia inerta cat §i in suflete, a lumii spirituale, a harului. Ea nu Tmbie cu experience noi, cu aventuri cognitive sau cu Tncantari exterioriste ale simturilor. Fiin^a umana recunoa§te o realitate inefabila, care Ti apar|ine, care nu este proprie nici cuvantului in sine §i nici materiei, materialitatii de orice fel. Prin intermediul celor ce s-au facut pe ei Tn§i§i purtatori ai harului dumnezeiesc - cum este mitropolitul nostru - se transmite tuturor, prin aceasta arta, aceasta lumina a Duhului §i cei ce manifesto aceasta dorinta pot sa devina §i sa se actualizeze ca oameni Tnduhovniciti, spiritualizati, ca exponent ai „ve§niciei fericite" pe pamant, daca T§i deschid inima acestui flux continuu al harului §i al Tntelegerii 1765. Pentru Antim, ca pentru orice scriitor religios-cresjin, harul are calitatea ubicuitatii. De aceea orice lucru poate fi incarcat de semnificatie spirituals §i de aici deriva, credem, solidaritatea lui cu frumusetea cosmica, inconjuratoare. Nu este paradoxal ca relatia omului 1764 „Atunci cand se construia Temp lui din vremea lui Moise, Dumnezeu S-a facut auzit si a zis: « lata, am dat har si pricepere lui Be^alael ca sa sape in lemn si in aur » si alte insusiri pe care le enumera Dumnezeu, daruite lui Be^alael pentru infrumuse^area, impodobirea Templului. Aici asistam chiar la intrarea artei in via^a omului de dupa cadere. Intrarea frumosului material in via^a omului. Acest frumos exterior vine sa inlocuiasca golul care a aparut in via^a noastra de la momentul divor^ului nostru de Dumnezeu. S-a golit sufletul nostru de frumos, de adevar, de absolut. Si Dumnezeu face acest pogoramant si-i daruieste omului arta, care este, desigur, inferioara culmilor spirituale pe care le-a cunoscut Adam in Rai, dar care este un vehicul ce ne apropie, ne duce pana la ultimul stadiu al intalnirii noastre cu Dumnezeu ...", cf. Monah Savatie Bastovoi, Nicolae Balota, Diacon Andrei Kuraev, Dumitru Crudu, Ortodoxia pentru postmoderni§ti (in intrebari $i raspunsuri), Ed. Marineasa, Timisoara, 2001, p. 45. 1765 Cel ce vede pe Dumnezeu si Frumusetea dumnezeiasca in^elege cu adevarat ce inseamna frumusetea si arta, fapt subliniat de tradi^ia bisericeasca, dar pe care, intr-un anumit sens, il intrezarea si Platon: „Caci daca via^a merita prin ceva ca s-o traiasca omul, numai pentru acela merita, care ajunge sa contemple frumusetea insasi. (...) Dar ce sa mai zicem... de omul caruia ii e dat sa contemple frumusetea cea limpede, curata, neprihanita... nu aceea plina de carne si colora^ie omeneasca sau de cata alta zgura a firii muritoare! Ce sa mai zicem cand el ar putea zari Frumosul divin, Frumosul eel cu infa^isare unica? Ti-nchipui, zise, ca traieste via^a fara valoare omul care va privi intr-acolo si va contempla acel frumos, caruia i se dedica si cu care se impreuna? Nu-^i dai seama ca numai unul ca acesta - care vede frumosul prin singura cale in care el poate fi perceput - este in stare sa creeze; nu masti ale artei, masti de care nici nu se atinge, ci opere de arta adevarata, ca unul ce-a patruns in lagarul adevarului? Ca numai creatorul unor opere superioare se face scump lui Dumnezeu...", cf. Platon, Dialoguri, trad, de Cezar Papacostea, Ed. In, Bucuresti, 1995, p. 130. 431 cu natura este tot una de ordin inefabil? Aceasta releva Tnsa adevarata esenja a umanului, precum §i capacitatea de a simti inexprimabilul din lucruri, adica frumusetea dumnezeiasca ce nu se explica prin nimic altceva, decat prin caracteristicile lucrurilor. Aceasta haina din fire nevazute o sesizeaza Antim, aceasta podoaba vrea sa o faca sa devina vizibila pentru toata lumea. Armonia universului este o simfonie unica, o muzica §i o lumina perceptibila pentru simturile spirituale, pentru ochii inimii §i pentru urechile inimii §i pentru Tntelegerea §i rationalitatea omeneasca 1766. Propovaduirea frumusetii cosmice la Antim vine, deci, dintr-o asumare a lumii sj o intimizare a Tntregului univers - ca experienta de viaja cre§tina -, pe de o parte, §i din dorinta de sensibilizare a auditoriului, pe de alta parte. Poezia este mediul eel mai propice prin care se poate transmite iubirea, ea este acea „Tncarcatura electrica" a cuvintelor (ca sa Tl parafrazam pe Nichita Stanescu), care sustine, in cea mai mare masura - fata de alte forme de limbaj -, intensitatea sentimentului de iubire convertitin logos. Cel mai mare teolog roman credea ca „toti scriitorii duhovnicesji sunt poeti ai acestei lumi, nu in sensul ca imagineaza ceea ce nu este, ci in sensul ca, traind bogatia acestei vieti, reu§esc sa o redea in moduli cat mai corespunzatoare, care trebuie sa se foloseasca de imagini"1767. Aceste cuvinte credem ca se potrivesc foarte bine lui Antim Ivireanul. Prin cele ce am afirmat, dorim sa demonstram in ce consta adancimea §i frumusetea expresiei sale. Consideram ca daca am putut sa dovedim izvorul spiritual al imagisticii, al plasticii limbajului antimian, originea sa in gandirea patristica ortodoxa, atunci am putea, implicit, sa explicam concretetea metaforismului sau, in plan spiritual, §i, deci, valoarea intrinseca, profunda, a cuvintelor sale. „Adanc pe adanc cheama in glasul caderilor apelor Tale" (Ps. 41,9): adancul vietii cheama adancul cuvantului care o exprima, in acest caz. Am putea adapta la opera lui Antim o afirmatie a lui Tudor Vianu despre poetul national, sj am putea fara gres. sa spunem, neinsistand „asupra bogatei materii de imagini, simtiri §i cugetari cuprinse" in predici, ca „fondul latent al unei astfel de structuri semantice este nu numai adanc, dar sj de o adancime care se dezvolta progresiv §i, ca atare, ramane nelimitata. Fondul latent al metaforei, acela pe care Tl substituie expresia folosita de poet (de Antim, in cazul nostru - n.n.), nu este deci numai difuz (in sensul de transparenfd care conduce privirea catre adancimi tot mai mari - n.n.) §i mobil; el este nelimitat"1768. 1766 „Toate imprejurul nostru sunt picaturi care izvorasc din iubirea lui Dumnezeu. Cele insufletite si cele neinsufletite, si plantele si animalele, si pasarile, si mun^ii, si marile, si apusurile de soare, si cerul instelat. Sunt micile mbiri prin mijlocirea carora ajungem la iubirea cea mare, la Hristos. (...) Ca sa devina cineva crestin trebuie sa aiba suflet poetic, trebuie sa fie poet. Hristos nu voieste langa el sufletele « grosolane ». Crestinul, chiar si numai cand iubeste, este poet, petrece in poezie. Inimile poetice imbra^iseaza iubirea, o asaza inlauntrul lor, o simt in adancuri", cf *** Ne vorbe$te parintele Porfirie, trad, din limba greaca de ierom. Evloghie Munteanu, Ed. Bunavestire, Gala^i, 2003, p. 359-360. 1767 Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, in Scara Sfantului loan Scararul, trad., introd. si note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1992, nota 401, p. 200. 1768 Op. cit., p. 376. 432 in acest sens, putem gasi ceva comun Tntre metafora eminesciana §i cea antimiana, deoarece putem sa adancim la nesfarsjt sensul metaforelor lui Antim, putem sa vorbim Tnca mult timp despre sensurile creatiei sau ale luminii in opera sa, pentru ca profunzimea cuvintelor sale este inepuizabila. Antim ne demonstreaza ca arta vine dintr-un izvor interior de frumusete §i nu este lipsita de con§tiinta. Cuvantul este imaginea unei realitati, care nu duce lipsa nici de sens, nici de rationalitate, frumusete sau Incarcatura cognitiva, adica de posibilitatea de a fi gandita sj exprimata In ceea ce reprezinta ea pentru fiinta umana. Cuvantul sau nu transfigureaza realitatea, ci transfigureaza sufletul care percepe aceasta realitate. A spune ca realitatea poate fi transfigurata prin cuvant, inseamna a accepta ca ea ramane (In ea Insasj) urata, lipsita de sens §i de propria sa ratiune de a fi ceea ce este, inseamna ca Dumnezeu a creat ceva ce este nedesavarsjt §i are nevoie de imaginatia omului ca sa o transforme, in mod iluzoriu. Dar acum nu e vremea pentru ca lumea sa fie transfigurata, ci omul are nevoie de transfigurare interioara prin cuvant, prin cuvantul care intelege lumea. Vedem cum concretetea plasticizanta a limbajului antimian ascunde o filosofare Inalta §i o gandire abstracts de mare finete, care urmare§te sensul deplin al creatiei. Cuvintele, expresiile metaforice, pana §i acolo unde, la prima vedere, credeam ca ar fi vorba de simple figuri de stil, se muleaza ele insele dupa logica §i „plastica" interioara a unei realitati care se adreseaza atat sinvfurilor propriu-zis, cat §i cugetarii celei mai profunde. La Antim putem vorbi cu adevarat de metafore revelatorii, pentru ca multe din ele au un sens mult mai adanc decat In aparenja. §i astfel, con^inutul informational al mesajului sau este infinit mai bogat decat poate parea la prima lectura, dar principalul este ca receptarea lui nu se bazeaza numai pe inteligenta aparte, ci §i pe iubire §i in^elegere cu auzul inimii: va pohtesc ca sa va deschidep urechile inimilor voastre 1769, spune Antim. Credem ca opera lui Antim Ivireanul are o frumusete stilizata de multe ori pana la sublim, tocmai pentru ca el prive§te lumea ca pe o plasticizare, ca o concretizare a gandului plin de iubire al lui Dumnezeu, §i, in acelasj timp, ca pe o create nesfarsjta a Lui - Care a creat §i creeaza in continuare, o lume spirituala §i materiala in acela§i timp. Limbajul lui are plasticitatea pe care o are §i universul in sine, este, concomitent, un limbaj concret, dar sj spiritualizat, metaforic §i realist, plastic §i inefabil. Cu alte cuvinte, arta, creatia umana, pentru Antim, este un corespondent al creatiei dumnezeie§ti, care raspunde, care dialogheaza cu eternul §i cu frumosul integral. Oamenii sunt creatori tocmai pentru ca Dumnezeu creeaza la infinit. „In om, chipul lui Dumnezeu constituie izvorul nesecat al puterilor creatoare"1770. Iar puterile creatoare ale sufletului omenesc se descatu§eaza pentru ca „sufletul este nostalgie dupa Dumnezeu"1771. ll69Opere,p. 98. 1770 Arhim. Iustin Popovici, Omul §i Dumnezeu-Omul ... , op. cit, p. 50: „In om, chipul lui Dumnezeu constituie izvorul nesecat al puterilor creatoare ale nostalgiei dupa Dumnezeu, gra^ie carora el se poate face pe sine o fiin^a vesnica" (citat integral). 433 Sau, dupa cum scria Dostoievski, omul are sadit in sufletul sau idealul frumosului: „Cum Tnsa Hristos purta in sinea Lui §i in cuvantul Lui idealul frumosului, atunci a hotarat: E mai bine sa se sadeasca in suflet idealul frumosului"1772, al frumosului care are putere mantuitoare, pentru ca „frumosul va salva lumea"1773. Frumosul in opera lui Antim are putere soteriologica, conferita in mod con§tient §i programatic, de Tnsusj autorul predicilor, un fin cunoscator al psihologiei umane sj un ganditor subtil, care scruteaza adancurile revel ajiei natural e. In conformitate cu aceasta concep^ie - detaliata in predici - despre existenja, Antim nu prive§te universul cu o nostalgie descurajata, nici cu regretul paradisului pierdut, ci cu con§tiinta celui regasit. El vede frumusetea lumii atat de poetic, pentru ca Tntrevede prin ea adevarata frumusete sempiterna a lumii spirituale, lumina dupa care au alergat §i alearga to^i cei ce cred in ea §i a§teapta revelarea ei deplina: Pentru care lucru mie mi se pare a fi Pdrinpi cei de demult asemenea acelora pre carii ii ia si-i invdluiaste fur tuna cea de noapte pre mare si vad lumina oare unde, departe, intr-un loc de nadejde pusd, spre care silesc sa o ajunga cei invaluip; si adese cu ochii cdtrd ddnsa privesc si pdnzele le indreapta ca sa mearga (din cat pot) intr-acolo; si aceia, de nu pot amintrilea, cu ochii si cu sufletul o cuprind. Asijderea si Pdrinpi nostri cei de demult, intorcdndu-s ochii spre lumina cea adevarata, spre Domnul nostru Iisus Hristos (care cu lumina Sa umbra si intunerecul lumii acestiia l-au stricat) cu smerenie-s tindea mdnile sale si spre Aceia din tot cugetul doriia si spre Aceia degrab ca sa soseascdpohtiia... 1774. Pentru el (ca §i pentru ceilal^i scriitori isiha§ti, ca Neagoe Basarab — §i e adevarat ca „ Antim scrie ca Neagoe Basarab"1775), arta nu are numai rolul de a transcende, de a ne transcende, ci §i aceia de a surprinde prezenja in lume a frumosului nediscursiv, a frumosului logosific, avand un sens §i o logica supramundana, explicate prin prezen^a lui Dumnezeu in lume, ca §i Creator §i Proniator al ei. De exemplu, stelele pe care Antim le imbraca atat de frumos cu poezie, sunt cele prin care Dumnezeu a chemat la credin^a toate neamurile, caci radica-f ochii pufinel si vei vedea pre ceriu stea noao, care mdrturiseste lumii nasterea Domnului 1776. Eminescu numea bolta instelata catapeteasma lumii, iar Antim cu adevarat ne prezinta cerul ca pe o catapeteasma, ca o tdmpld de argint, sugerand faptul ca Dumnezeu a zidit universul plin de frumusete, pentru ca, prin aceasta catapeteasma cosmica omul sa intre la Dumnezeu, sa ajunga la ideea de Principiu Absolut al lumii §i de Creator Atotputernic, iar Dumnezeu sa intre prin poarta sensibilitatii lasata deschisa, inapoi, in inima omului. 1771 Idem, p. 60. 1772 q^ pr Arhim. Paulin Lecca, Frumosul divin in opera lui Dostoievski, op. cit., p. 43. 1773 Idem., p. 16. Este tot un citat din scrisorile lui Dostoievski. lll4Opere,p. 110-111. Dan Horia Mazilu, Introducere in opera lui Antim Ivireanul, op. cit., p. 124. 1116 Opere, p. 200. 434 Pentru aceasta, stelele au slujit la na§terea Domnului, caci au aratat pe Cel Care, fund 1777 Soare al dreptdpi ce au rasarit din pdntecele Fecioarei , Tnsa pentru noi au inchis razile stralucirii Sale 1778 §i S-a nascut Prune. Stelele au aratat pe Soarele §i imparatul lor (cum zice Antim), pe Iisus, „Haina cea in chip de stea §i preastralucita"1779, celor ce nu-L cuno§teau pe El Dumnezeu. Antim ne pune Tnaintea „ochilor mintii" aceasta catapeteasma siderala, pentru ca, prin iubirea de lumina §i frumusete, sa ne Tnal^am cu gandul la Creatorul acestei armonii sublime, prin poezia naturii §i prin arta cosmica, sa-L privim pe Dumnezeu, Autorul ei. Antim Tncearca sa faca sa transpara prin aceasta catapeteasma a cerului §i a asjrilor cere§ti, frumusetea adevaratei lumi eterne. Descrierile antimiene au calitatea de a surprinde evanescen^a lumii de acum, dar sj adierea unor zori ai Luminii neinserate. Frumusetea cerului Tnstelat a lasat-o Dumnezeu sa fie ca un model pentru a Tnjelege frumusetea §i atotputernicia Sa. Prin stele a chemat Dumnezeu pe magi (numiti §i infelepfi sau filosofi) - care reprezentau Tn^elepciunea popoarelor - la Tnchinare §i tot prin luminatorii ceresji Tn^elege Antim Ivireanul sa T§i Tnduio§eze auditoriul, Tndemnandu-1 la credin^a. Nenumaratele comparatii intre asjxii cere§ti §i lumea spirituala, prezente in opera lui, ne conduc catre aceasta concluzie iminenta. Dar nu numai lumea e o catapeteasma, dincolo de care se afla Raiul, pentru cei ce Tl doresc, ci §i cuvantul alegoric sau tainic al scriitorului, metafora antimiana este §i ea o catapeteasma, pentru frumuseti indescriptibile ale creatiei dumnezeie§ti, pentru lucruri inexprimabile sau greu exprimabile. Pentru Antim, ca, de altfel, pentru to^i scriitorii no§tri religio§i, timpul nostru este anticamera ve§niciei, sau lumea in care traim nu este decat o anticamera a „camarii de nunta", pridvorul Raiului §i tinda Bisericii, in care omul sta, de cand a fost alungat din Eden: Asa si Raiul iaste zidit de Dumnedzau sus la rasarit, pre munp inalfi sifrumosi, unde-s vdnturi vesele, nicefoarte calde, nicefoarte rdci, si vazduh luminal Ca Raiul sta mai sus de pamdnt, ca o curte impdrdteascd mai sus decat alte case. lard pdmdntul acesta sta gios, fdcut numai pentru fieri si pentru dobitoace, unde fu gonit Adam, pre carele si noi acmu lacuim 1780. Dar daca pamantul „facut numai pentru flare §i pentru dobitoace" - cum zice Varlaam §i cum afirma Biserica - este atat de minunat, „daca pridvoarele Sfintelor (adica universul sensibil - n.n.) sunt a§a, iar tindele Bisericii sunt atat de cinstite §i de Tnalte, meat Tntuneca ochii mintii noastre cu strafulgerarea frumusetii lor, cum vor fi Sfintele Sfintelor?"1781. Vazand frumusetea creatiei, omul T§i poate face o idee despre frumusetea lumii spirituale §i eterne. 1777 Idem, p. 126. 1778 Idem., p. 10. 1779 Cuviojii Teolipt al Filadelfiei §i Nicodim Aghioritul, Paraclisul §i Acatistul Sfdntului Nume al lui Iisus, trad, de diac. loan. I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2001, p. 37. 1780 Varlaam, op. cit., p. 303 1781 Santul Vasile eel Mare, op. cit., p. 84. 435 Funcjia artei nu este deci aceea de a ne transcende pe noi Tntr-o lume spirituals (cum se spune adeseori), in mod secverrfial §i aleatoriu (un fel de teleportare teleghidata), caci nici nu poate arta sa faca a§a ceva, ci aceea de a ne face pe noi sensibili la prezenja spiritualului inefabil care exista in noi, in lume §i in lucruri. Omul este chemat sa se transfigureze sj odata cu sine, sa transfigureze Tntreaga create, dupa cum se straduia sa demonstreze sj Dimitrie Cantemir in Divanul sau: „...toate lucrurile macrocosmosului sunt pieritoare §i coruptibile, in timp ce microcosmul [omul], prin harul dumnezeiesc pe care-1 are, poate ca pe toate cele coruptibile §i pieritoare sa le prefaca in necoruptibile, ve§nice §i permanente, iar prefacandu-le, sa le mo§teneasca pe vecie. Cum asta? In felul urmator: prefacand lumina lumii In lumina credin^ei, adica in soarele ce nu apune niciodata; cu alte cuvinte, facand prin credin^a din Dumnezeu lumina sa proprie, precum se arata In Apocalips (21, 23 [25]): Lumina lui este Mielul [...], caci acolo nu va fi niciodata noapte, §i In Isaia (60, 20): Soarele lui nu va apune niciodata; §i se va preface Intr-o preastralucitoare lumina a luminii, precum zice: Va fi lumina lunii ca a soarelui, iar lumina soarelui inseptitd (Is. 30, 26). Tot a§a firmamentul, adica cerul macrocosmosului, sa-1 prefaca microcosmosul [adica omul] intr-un firmament adevarat, adica in nadejdea credinjei care este mai puternica §i mai neclintita decat firmamentul, fiindca cerul va trece, dar nadejdea niciodata, dupa cum insu§i Domnul marturise§te: Cerul si pdmdntul vor trece, insd cuvintele Mele nu vor trece (Mt. 24, 35), adica nadejdea pe care ne-a dat-o El nu va trece. Iar ca nadejdea va deveni firmament, adica un cer nou, marturise§te loan: Si am vdzut un cer nou si un pdmdnt nou (Apoc. 21, 1). Cu alte cuvinte, acel cer este intarirea §i implinirea nadejdii, precum adevere§te Apostolul: Cer nou si pdmdnt nou asteptdm, dupa fdgdduinla Lui (II Pt. 3, 13). De asemenea [sa prefaca] apele, adica marea, care se interpreteaza "amareala" §i "tulburare", pe care mare sa o secatuiasca prin caldura credin^ei, ca sa piara cu totul din jurul omului §i sa nu mai fie, a§a cum marturise§te loan Teologul: Si nu va maifi mare (Apoc. 21, 1), adica In noul cer §i pe noul pamant sa nu mai fie amaraciune §i suparare. Mai departe, poamele §i semin^ele macrocosmosului sunt ca §i faptele bune sj cele rele ale microcosmosului, adica precum le va semana [omul] in lumea aceasta, a§a le va culege In lumea cealalta; despre aceasta Solomon spune: Vor mdnca roadele cdiipe care si- au ales-o (Prov. 1, 40), iar despre faptele de§arte este scris: Vdnt au semdnat si nimicirea lor va urma lor (Os. 8, 7) sau Cei ce seamdnd cu lacrimi, cu bucurie vor secera (Ps. 125, 5). In legatura cu aceasta aflam §i In Legea veche: Nu va trdi omul numai cupdine, ci si cu orice cuvdnt iesit din gura lui Dumnezeu (Deut. 8, 3; Mt. 4, 4; Lc. 4, 4). Aceasta, dar, este painea cereasca §i hrana ingereasca. Microcosmosul [omul] trebuie apoi sa prefaca soarele macrocosmosului in soare ve§nic, adica in intelepciune dumnezeiasca. Despre aceasta zice Apostolul (I Cor. 3, 19): Nebunie este inaintea lui Dumnezeu inlelepciunea lumii, adica lumina solara a lumii, care este intuneric, in fa^a Mielului, care este Soarele drepta^ii, adica in fa^a luminii lui 436 Dumnezeu, daca nu se va preface in erecting deplinei Tntelepciuni, adica in lumina sau in soarele pe care Tl arata nadejdea. Iar luna, tovara§a soarelui, cand plina sj cand disparuta, arata imperfectiunea §i de§ertaciunea celor vremelnice, pe care o Tmpline§te soarele, Tmprumutandu-i din lumina sa. Prin aceasta se Injelege ca ve§nica Tntelepciune este aceea care trebuie sa Tmplineasca cele ce acum sunt de§arte §i goale: adica se vaface lumina lunii, ca si a soarelui [Is. 30, 26], cu alte cuvinte, fiecare cap lipsit de Tn^elepciune §i de cunoa§tere se va umple [de lumina] . . ,"1782. Prin urmare, ca scriitor sj^zfoso/duhovnicesc, nici Antim Ivireanul nu este - In mod evident - un adept al artei ca joe secund platonic, nici al artei gratuite. Pentru el, arta este ceva impregnat In univers ca §i In fiin^a umana. Capacitatea de receptare a frumosului a fost creata de la Inceput, ca functie intrinseca a sesizarii umane. Nu trebuie sa fie subiectul adoratiei, pentru ca „arta nu este superioara omului"1783, cum recuno§tea marele poet modernist Nichita Stanescu, sau, altfel spus, „operele poesiei §i ale artei nu sunt decat emanatiuni partiale din comorile spirituale mult mai bogate ale poetilor §i artisjilor"1784 Omul, ca fiin^a rationale, este un logos superior lumii Intregi, iar capacitatea lui creatoare este infinita (dezvoltandu-se la infinit), astfel Incat ceea ce numim noi arta acestei lumi, nu este decat o mica parte a acestei energii creatoare Intrupata (devenita manifesta), o parte infima, am putea spune. Nu trebuie sa privim opera lui Antim ca pe un fel de arta angajata, Incercand sa o inghesuim (strivind-o) In concepte literare ce nu i se potrivesc. Creatia lui nu prive§te din perspective unilateral^, ci are in vedere §i logica §i ratiunea §i utilitatea §i frumuse^ea §i armonia §i estetica, care converg In opera lui, care sunt congruente. Aceasta este utilitatea frumosului In predicile sale - intrinseca naturii logice §i teologice a discursului -, aceea de a ne invita sa cugetam mai presus de el, catre sublim, urcand treptele acestui sublim la infinit. 1782 Dimitrie Cantemir, Divanul..., op. cit, p. 299-301. Autorul a infa^at acelaji lucru chintesen^iat, §i anterior in lucrare (vezi p. 245-246), unde in^eleptul, dialogand cu lumea, ii spune: „Tu esti creatia si faptura vesnicului Imparat, infrumuse^ata intru toate podoabele tale - pentru ca Dumnezeu nu face nimic urat sau displacut - desavarsita intru toate, in decurs de sase zile, dupa cum scrie Moise, eel mai vechi dintre to^i istoricii. Tu esti numita macrocosm, prototip si model al microcosmosului, adica al omului; de aceea toate podoabele care se gasesc in tine pot sa se explice ca fiind ale omului si toate cele ale omului ca fiind ale tale. Astfel, mai intai in tine este lumina, care corespunde la om cu credin^a, in tine este taria de deasupra, adica cerul, care la om este nadejdea. In tine apele de deasupra, care la om sunt grijile lasate de Dumnezeu, apoi apele de dedesubt, care sunt tulburarile ce vin de la trup; in tine este pamantul - la om trupul. Ierburile si copaci inseamna faptele bune; semin^ele si roadele tale sunt virtutile si milosteniile. Soarele este imaginea in^elepciunii celor vesnice, iar luna imaginea lucrurilor temporale. Pestii, care stau totdeauna in apa, sunt umilin^ele, pasarile zburatoare sunt contemplatiile cele ceresti; animalele nera^ionale sunt ajutorarea si miluirea saracilor; taratoarele, adica animalele care se tarasc pe pantece, sunt suferin^ele durerilor altora; salbaticiunile inseamna meditarea la demoni si la rautate". 1783 Nichita Stanescu, Antimetafizica (inso^it de Aurelian Titu Dumitrescu), editia a Il-a, Ed. Alfa, Bucuresti, 1998, p. 166. 1784 Mihai Eminescu, Fragmentarium, editie dupa manuscrise, cu variante, note, addenda si indici de Magdalena D. Vatamaniuc, Ed. Stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1981, p. 542. 437 in acelasj timp, suntem de acord ca, in ce-1 prive§te pe Antim §i literatura veche, cu afirmatia ca, „de vreme ce suntem siliti sa proiectam asupra textului istoria §i cultura noastra, cu scopul de a ni-1 apropia Tntr-un fel oarecare, eel putin aceasta proiectare sa evite primejdia analogiilor simplificatoare §i a justificarilor mitice"1785, spre care o lectura superficial;! este mai Tntotdeauna tentata sa se Tndrepte. Arta - a§a cum o concepe Antim §i orice scriitor sau artist religios - are rolul de a ne conduce spre Dumnezeu. Am facut aceasta analiza hermeneutica pe textul antimian, pentru a vedea cat de mult a mizat autorul sau pe frumos, pe magnific, pentru ca sa trezeasca spiritele la dorirea adevaratei frumuseti inalienabile. Pentru scriitorii biserice§ti, „hermeneutica, exegeza biblica, chemata sa descifreze sensurile textului §i cele definite de contexte (...) trebuie sa fie de origine sacra"1786. Antim pastreaza foarte atent traditia - dupa cum am vazut - §i nu se departeaza de sfinjenia izvorului biblic, cunoscand fara Tndoiala §i el, la fel de bine ca §i Dosoftei §i ceilal^i scriitori ierarhi, ca „Tntelesul in Sfanta Scriptura este Tmpatrit" Autorul are Tnsa marele talent de a Tncadra in metafore §i in imagini extrem de concentrate, adevaruri §i idei mistice, cu o mare fineje §i subtilitate, care denota §i o buna cunoa§tere a psihologiei umane: el evita faptul de a bombarda in permanent, cu dogme, un auditoriu cre§tin care nu mai are atentia §i profunzimea celui ce asculta omiliile Sfantului loan Gura de Aur sau ale Sfantului Grigorie Palama. De aceea, recurge §i la sensibilizarea acestui auditoriu prin poezie, prin care el exprima dogme ortodoxe, dar mai ales, Ti face pe oameni atenti la dogma cea mai Tnalta, a lui Dumnezeu ca iubire, pentru ca dragostea iaste (...) temeiul §i vdrful tuturor bundtdplor, care une§te pre mulp intru una ^i face cale cdtrd Dumnezeu tuturor celor ce o iubesc 1788 §i porunca cea dintdi §i cea mai mare iaste pentru dragoste 1789. Prin punerea in lumina a frumusetii, a sublimitatii cu care Dumnezeu a Tmbracat toate lucrurile Sale §i Tntreaga faptura, Antim nu vrea sa spuna decat ca dragostea iaste singur Dumnezeu 179°, Cel care are pururea urechile milostivirii dumnezeesti 1791 deschise catre oamenii care sunt principalii beneficiari ai acestei creatii. Mitropolitul scriitor Tmbraca teologia cu poezie, pentru a revela poezia inegalabila a vorbirii despre Dumnezeu §i despre faptele Lui. Acestefapte ale lui Dumnezeu - cum se spune in limba romane veche - reprezinta intreaga create. Dupa Sfintii Parinti, universul este concretizarea, plasticizarea cuvintelor lui Dumnezeu. Sau, altfel spus, toate lucrurile din univers, toate cele aduse Tntru fiinta, sunt cuvintele Tntrupate ale Cuvantului, deoarece, 1785 Paul Zumthor, Incercare de poetic a medievala, traducere §i prefa^a de Maria Carpov, Ed. Univers, Bucuresti, 1983, p. 42. 1786 Dan Horia Mazilu, Recitind... , vol. I, op. cit., p. 433. 1787 Ibidem. 1788 Opere, p. 48. 1789 Idem, p. 53. 1790 Idem, p. 39. Cf. I In. 4, 16: Dumnezeu este iubire. 1791 Idem, p. 111. 438 conform Sfantului Maxim Marturisitorul, se poate vorbi de o Tntreita Tntrupare a Cuvantului lui Dumnezeu: in natura, in Scriptura §i in Hristos (ultima §i cea mai deplina revelare a Sa). Cuvintele omene§ti sunt creatoare in masura in care dezvaluie taine ale cosmologiei, ale crea^iei §i ale fiintarii tuturor lucrurilor din univers, precum §i sensul lor in eternitate, prin care iese la lumina adevarata lor frumusete. Dupa cum magilor (§i lumii Tntregi) au ardtat steaoape Hristos, cum ca S-au ndscut 1792 §i L-au aflat pe Dumnezeu, la fel §i Antim ne propune o astronomie mistica, o lectura a „literelor de lumina", care sa ne arate drumul Tnapoi spre Paradis, eel scris - am putea spune - cu slove de stele 1793. Frumusetea §i luminiscenta crea^iei reprezinta astfel de indicatoare, in calea catre vesnicie: Dumnezeu ne-a presarat drumul cu „faclii", atat spiriruale, cat sj materiale, dar trebuie sa nu ne ratacim in „noaptea pacatului". De altfel, aceasta atitudine identitara cre§tina s-a pastrat in liteartura noastra pana tarziu, dupa cum s-a vazut in capitolul precedent. Cuvintele lui Dumnezeu Intrupate sunt cosmosul, universul Intreg iar cuvintele omului (care este dupa chipul Sau) sunt creatoare, cand intrupeazd, la randul lor, frumusetea universale, cand plasticizeazd §i Intrupeaza adevarul. Pentru oameni, Cuvdntul trup S-aufdcut 1794, ca §i ei sa se faca, la randul lor, cuvinte atotcuprinzatoare, care sa iubeasca, sa in^eleaga §i sa exprime orice aspect al vietii, care sa cuprinda toata realitatea vie^i, cea imediata §i cea spirituals, fund pregatite pentru infmitul ei. Dupa asemanarea acestui Cuvant, §i cuvantul creator instrumental de om se face trup, opera de arta, spre impodobirea cu frumusete a celor ce se delecteaza citind sau privind spre frumosul generat de artist. Nichita Stanescu spunea, adanc §i inspirat: Eu sunt un cuvant care se rosteste / Idsdnd in urma lui un trup 1795; un trup poetic, care urmeaza sa marturiseasca, macar in parte, adevarul vie^i lui. El nu este un trup care moare sj lasa in urma un cuvant, adica poezia sa, ci dimpotriva, el este un cuvant care se rosteste §i se roste§te ve§nic, iar ceea ce lasa in urma este un biet trup de cuvinte, de care pana la urma se dezbraca §i care spune prea putin despre rostirea sa eterna, despre fiin^a sa inve§nicita. Reu§e§te insa sa lase in urma sa parfumul sufletului sau, inve§mantat in trupul operei sale, pentru a da marturie despre spiritualitatea sa. Cu cat acest parfum este mai puternic, cu atat spiritualitatea lui este mai autentica. Ne alaturam, in acest sens, celor care considera ca mireasma cuvintelor lui Antim este unica §i inegalabila In felul sau. Putem spune, din aceasta perspective, ca Antim a aflat cuvdntul ce exprimd adevarul. Cu cat omul se aseamana mai mult lui Dumnezeu, cu atat mai mult cuvintele lui sunt creatoare; pentru ca omul trebuie sa intrupeze adevarul, fiind chip al Adevarului, §i In^elegand poezia ascunsa in univers, pentru a se ralia la aceasta vietuire (fanfare) poetica, prin care converseaza cu logosul universal, dar il depa§e§te ca §i calitate a fiin^ei sale rationale: ... in chip poetic, locuieste / Omul pe acest pdmdnt. /(...) §i totusi / Umbra nopfii 1792 Idem, p. 64. 1793 Idem, p. 114. 1794 Idem, p. 122, cf. In. 1, 14. Poemul Inaintare, din volumul Epica magna. 439 cu stelele ei, / Daca pot vorbi astfel, nu este mai purd decdt / Omul, aceastd imagine a divinitafii 17% Adevarul Tnsusj este creator, este poetic, este poezie §i „esenja limbii trebuie Tnjeleasa pornind de la eserrfa poeziei §i nu invers. (...) Limba originara este poezia ca ctitorie a fiintei"1797. Lumea a fost creata poetic §i esenja lumii este poetica. De aceea §i esenja limbii, care vrea sa scoata la lumina nestematele frumusetii din adancul lumii, al vie^ii §i al experien^ei, este poezia1798. Poezia - ca frumusete §i sesizare a frumusetii1799 - este un ve§mant necesar celui care II face cunoscut §i II lauda pe Dumnezeu, pentru ca §i acela sa fie imbrdcat in lumina si strdlucire 1800, precum se cuvinte a sta inaintea Impdratului celui vecinic 1801. Omul a fost creat §i este, in mod firesc, o fire poetica1802. Arunci cand descopera tainele universului §i ale naturii sale, el descopera o frumusete poematica, pe care nu o poate exprima decat ca poezie - nu neaparat ca tehnica poetica, ci ca expresie a straturilor de adancime ale fiin^ei sale. Poezia unei limbi exprima originaritatea limbii §i a fiin^ei umane, ca fiin^a rationale, creata dupa chipul Frumusetii, al Logosului divin. Cuvantul S-a facut Trup pentru ca omul sa devina cuvant. Un cuvant Tnmiresmat cu tainele creatiei. 1796 Friedrich Holderlin, apud. Martin Heidegger, Originea operei de arta, trad. §i note Thomas Kleininger si Gabriel Liiceanu, studiu introductiv de Constantin Noica, Ed. Humanitas, 1995, p. 215. 1797 Idem, p. 232. 1798 Am putea spune si mai mult, anume ca „una dintre ideile cu privire la arta vehiculate din vechime a fost si aceea ca arta este prerogativa omului, este ca o « limba materna a neamului omenesc », ce s-a nascut aproape concomitent cu omul, ca expresie a faculta^ilor lui sufletesti. Faptul ca ea este de expresie spirituala a facut ca cea mai aleasa manifestare a ei sa o cunoasca in mediul optim de dezvoltare a spiritului, in sanul Bisericii, unde se transfigureaza in lauda inchinata lui Dumnezeu. (...) Insasi umanitatea este chemata spre inalt si atinge nivelul Frumusetii divine care se face cunoscuta atat la inceputul Revela^iei biblice (Fac. 1, 2), cat si la sfarsitul ei (Apoc. 22, 5) - cand se spune ca Dumnezeu va fi Cel ce o va lumina. (...) Primul cuvant al Bibliei «Sa fie lumina» este astfel si ultimul: «Sa fie Frumusete ». Omul nu poate decat sa devina in intregime o doxologie insufle^ita, pnevmatizata: «Slava Tie, Celui ce ne-ai aratat noua Lumina»", cf. Drd. Alexandru Marcel Sabau, Cultivarea frumosului in via(a cre$tinului ortodox, in rev. Studii Teologice, seria a Il-a, XXXIII (1981), nr.3-4, p. 275 si 278, apud. Pr. Dr. Constantin Du^u, op. cit., p. 182, n. 1393. Autorul afirma in continuare ca arta „pregateste sufletul pentru religie, situandu-1 in comuniune deodata cu pamantul si cu cerul - mai precis, indeplineste menirea de indicator calauzitor din lumea sensibila spre cea spirituala si eterna (infinit sesizabil in finit)", cf. Ibidem. 1799 De altfel, estetica vine de la kioGtitlkoi;, insemnand sensibil, eel care are facultatea de a sim^i si de a in^elege, inteligent, fin, subtil. lmOpere,V. 11. 1801 Ibidem. 1802 Intr-o lucrare anonima aparuta la Sevilla in 1627, Panegyrico por la poesia, se afirma, la un moment dat, ca „Insine noi, oamenii, suntem, dupa Pavel (Efes. 2, 10), poemul lui Cristas", cf. Ernest Robert Curtius, Literatura europeana $i Evul Mediu latin, in romaneste de Adolf Armbruster, cu o introducere de Alexandru Du^u, Ed. Univers, Bucuresti, 1970, p. 639. 440 Omul este Tncoronarea creatiei §i el recapituleaza in sine frumusetea Tntregii creatii1803. In el lumineaza Dumnezeu ca un soare, cerul min^i lui este iluminat de Asjrii Tntelepciunii §i ai sfinteniei, in timp ce pamantul inimii lui este iubirea care rode§te sub Tnraurirea caldurii harice §i a luminii dumnezeie§ti. Pentru aceasta omul este un „macrocosmos in microcosmos", deoarece Tntruchipeaza atat frumusetea spirituals, cat sj frumusetea cosmica, a universului sensibil, empiric. El este Tnsa mai mult decat atat, chiar, §i anume un microteos (dupa credinja Sfin^ilor Paring), adica un mic dumnezeu, dupa asemanarea Creatorului Sau. Antim este un poet plin de culoare, ale carui cuvinte au for^a creatoare. El picteazain cuvinte pentru ca el crede in logositatea lumii - in caracteristica sa esenjiala de a fi create a Cuvantului prin cuvant Sau - cat §i in capacitatea cuvantului de a fi matrice rationale a lumii. Cuvantul, in inefabilitatea sa, este pastrator al icoanei primordialitatii. In el este prezervata imaginea universului incipient, prospefimea crea^ei, el are adierea primavaratica a vietii §i a existenjei abia rasarite ex nihilo. Citindu-1 pe Antim, poji sesiza, In cuvintele sale, taria miresmelor din flori cu multe mirosuri 1804, bogajia rodurilor Imbietoare ale pamantului, dulcele glas 1805 al pasarilor, lumina stelelor strabatand adancul noptii cat §i adancul con§tiintei umane in care se reflecta cu adevarat, toata lumina lumii, toata frumusetea ei. Con§tiinta umana este o materie transparent^ pentru aceasta stralucire cosmica, o mare pe cat de adanca, pe atat de translucida, putandu-se lumina pana in cele mai ascunse profunzimi, un Intuneric care se lasa aprins de lumina dumnezeirii. Taina fecioriei crea^ei nu se lumineaza decat prin cunoa§terea Creatorului ei, a Celui care S-a nascut din Fecioara, ca sa restaureze pe om §i intreg universul. In miturile pagane, niciodata cosmosul nu apare ca rodul curajiei, pur sj nevinovat, ci ca fiind rezultatul unui act erotico-sexual sau conflictual. Aproape simptomatic, cosmogoniile pagane sunt asimilate unor gesturi sexuale umane, In care se imprima semnificatii Intemeietoare §i functie germinativa cosmosului, prin hiperbolizarea lor. Universul este astfel iremediabil afectat de o amprenta genetica negativa, haotica, rea, pentru ca scenariul erotic primordial sta sub semnul aleatoriului, al hazardului §i al violen^ei. Lumea, cosmosul, apare dintr-un gest nesemnificativ, modest, vulgar sau plin de cruzime. Drept urmare, universul este lipsit de demnitate §i este, prin insasj firea sa coruptibil, ceea ce nu se intampla in cretinism, unde firea creata de Dumnezeu, oricare ar fi ea, este §i 1803 „Vrand sa ara^i, Cuvinte, o in^elepciune mai mare decat cea dintai (cea prin care ai creat intreg universul - n.n.), 1-ai plasmuit pe om din cele gandite si sim^ite ca pe o lume mare prin puterile lui in cea mica si ca epilog al cuvantului Tau care e toata lumea [universul], si 1-ai pus in Rai ca inchinator al Puterii Tale... ", spune o cantare bisericeasca, cf. Teolipt al Filadelfiei si Nicodim Aghioritul, op. cit., p. 29. 1804 Opere, V. 19. 1805 Ibidem. 441 ramane pentru eternitate buna, inclusiv natura demonilor, cu toate ca, prin voinja libera, ei sj-au alterat sensul Tndumnezeirii vesnice. Prin urmare, lumina pe care o iradiaza cosmosul in opera lui Antim, ilustreaza taina fecioriei, a cura^iei sj a sfinjeniei care sta la temelia creatiei. Cuvantul auroral al lui Antim se vrea a fi un peisaj ilustrativ al acestei taine. Metafora antimiana este, in sine, o definite dogmatica, un excurs concentratin dogma creatiei. Cerul Tnstelat §i a§trii cere§ti au savoarea aurorala a primordialitatii, dar sunt, in acelasj timp, paradigme ale eshatonului, icoane ale ve§niciei in care cosmosul va fi restaurat pentru totdeauna, recreat mai frumos decat la Tnceput, Tntrucat va fi transfigurat. Nu acelasj lucru se poate spune despre mare sau despre iarna. Acestea sunt doua realita^i care nu fac parte din vesnicie, Tnsa ele sunt asumate Tntr-o alta sfera semantica cre§tina, Tmpreuna cu "valea plangerii" (vom vorbi despre ea in opera lui Antim). Marea §i iarna sunt reality circumstantiate, ele vor disparea la sfarsjtul lumii, conform Apocalipsei. Aceasta tema a desertdciunii lumii (vanitas vanitatum), coroborata cu formula hrisostomica ubi sunt qui ante nos, a strabatut veacurile §i cultura Tntregii Europe, dupa cum a aratat Ramiro Ortiz, ajungand la stilizarea sintetica a lui Francois Villon: Mais oil sont les neiges 7, , 9 1806 a antanr Calitatea lor esen^iala, a marii §i a iernii, este tensiunea interioara pe care o presupun, a§teptarea pe care o imprima, dorul dupa serenitate in locul tempestei §i dupa primavara Tnvierii universale, in locul iernii. Marea zbuciumata §i iarna geroasa, pamantul Tnghetat §i "valea plangerii" sunt lacrimile firii aflate in exil. Exodul acesta din ve§nicie, pentru a suporta contorizarea vremii, a timpului volant, are ca trasatura de frumuse^e dorul dupa reinve§nicire. Calitatea poetica a creatiei nu este o viziune exterioara a autorului, suprapusa sau impusa prin vigoarea artistica §i plastica a acestuia, ci ea rezida din natura ei insesj, din inocen^a ei genetica, din puritatea care o caracterizeaza, pentru ca astfel a fost creata de Cel care este Incepatorul a toata fecioria §i cura^ia. Feeria naturii este un reflex estetic al frumusetii ei interioare eterne. Credem Tnsa ca orice poet, atunci cand redescopera frumusetea lumii, prin sensibilitatea inimii sale, ne face sa ne apropiem de gustul unui univers abia creat, fie 1 807 1 808 ascultand gdnguritul de izvoare ' , fie auzind cum iarba creste fie privind luna (...) preschimbata in fecioard (Scrisoarea III) sau lumina fecioard a lunii, stdpdn-a marii (Scrisoarea 7), sau bucurandu-ne de raza destupata a soarelui ce se revarsa in cupa Tntinsa a naturii spre Tmbatare cu viata. Secretul vietii §i al Tnvierii este sa vezi mereu prospetimea Cf. Doina Curtipaceanu, „Fortuna labilis" din invdfdturile lui Neagoe Basarab, in vol. ***Neagoe Basarab (1512-1521). La 460 de ani de la urcarea sa pe tronul farii Romdnesti, Ed. Minerva, 1972, p. 390. 1807 Lucian Blaga, Strigat tnpustie, din volumul Pasii profetului. 1808 Dupa cum ne sfatuia Eminescu in poemul In zddar in colbul scolii... 442 creatiei, sa simji totdeauna ca miroase-a rai ulciorul ne-nceput 1809 §i sa percepi cum clipa-i patrunsa de eternitate / Fiece floare - rai cuvdntator 1810. Esenja poeziei rezida tocmai din faptul ca te face sa fii mereu contemporan cu Tnceputurile, ca declan§eaza in suflet un incendiu care arde acele aspecte negative §i perimate ale sufletului sau ale vie^ii, contempland o create ve§nic noua, intrezarind nesfarsjtele valence de frumusete cu care Dumnezeu a Tnzestrat-o §i insusj faptul ca ea este creata la infinit de catre Lumina necreata. „Precum Zorba Grecul (N. Kazantzakis), care «vede in fiecare zi lucrurile pentru prima oara », sufletul se intreaba sj «le vede pe toate ca pe ni§te necesita^i imediate». «Fara incetare se mini §i se intreaba. Totul ii pare miraculos, §i in fiecare diminea^a, cand deschide ochii §i vede pomii, marea, pietrele, o pasare, ramane cu gura cascata. Ce e minunea aceasta? striga el. Ce sunt toate aceste taine care poarta numele de pom, mare, piatra, pasare?» §i aceste intrebari nu sunt decat inceputul cautarii, reprezentand deschiderea noastra pentru a vedea lucrurile in prospetimea lor ini^iala, cu dorin^a de a trai noutatea invierii lor. Ne minunam de frumusetea lor, dar le dorim §i mai frumoase"1811, In ve§nicie. Acela§i adevar II exprima §i Nichita Stanescu, In poemul Cdntec (din volumul O viziune a sentimentelor), In care prospetimea crea^iei are drept corespondent, la nivel uman, prospetimea cunoa§terii, inocenja gnoseologica adamica pe care trebuie sa o aiba omul: E o cunoa§tere aidoma cunoaperii dintdi, cdnd lumile-p incep la capatdi, $i-fi bat in vaz §i in auz, anume, §i mdna-ntinsa simte o dimensiune, §i fiece mirare e un nume. Antim este cu atat mai mult cuprins de dorul frumusetii paradisiace, cu cat vederea ei este Insusj telul predicii lui; meat, din lacrima senina a cerului sau necuprins In rotocolime, picura lumina frumusetii ve§nice prin ochiul unui soare vazut, poarta de foe pe catapeteasma prin care patrundem cu gandul in Imparatia al carei simbol este instelatul eter. In opera lui oratorica ne Intalnim, In lungile poeme In proza, cu „prospetimea feciorelnica a fiecarui cuvant"1812. Aceasta pentru ca Antim vede in stelele cu tample de argint §i in luna cea sfielnica §i feciorelnica, ingenuitatea creatiei, la fel §i in soarele care e o lumina coplesitoare ce stinge orice alta lumina §i care protejeaza pamantul cu duioasa afectiune materna. Toate lucrurile universului sunt vazute In logositatea lor primordiala §i toate sunt o dezvoltare cosmica din samdnfa luminii ini^iale, prin cuvantul eel virginal §i creator al Cuvantului ce urma sa restaureze lumea nascandu-Se din Fecioara. 1809 loan Alexandra, Imnele iubirii (antologie), Ed. Ioana, 1995, p. 21. 1810 Idem, p. 25. 1811 Vasile Dunca, Nebunie §i cuminfenie, Ed. Agnos, Sibiu, 2004, p. 42. 1812 Idem, p. 161. 443 Putem spune despre Antim, parafrazand, ca a zburat ca un gdnd purtat de dor, contemplativ, catre originile creatiei, unde vedea, ca-n ziua cea dentdi, / cum izvorau lumine. Privind ratiunile cosmice §i contemplandu-le ca pe temelii ale fiintarii tuturor lucrurilor, autorul nostru ajunge sa Intrevada in cele ce subzista pana astazi, razele luminii incipiente, palpairi de frumusete ale creatiei dintai, traind dorul restaurarii ei desavarsjte. El nu vede lumina orginara printr-o calatorie in timp, ci o vede pe ea strabatand evii §i stralucind pana astazi sj pana la sfarsjtul lumii, tasnind ca o taina ce marturise§te despre crearea lumii ca lumina §i frumusete, spre slava §i desavarsjre. Aceasta clarviziune asupra universului, II face sa intuiasca sj prospetimea cuvantului patruns de adierile mistice ale frumusetii, deoarece lumea nu este decat o Intrupare a cuvantului Cuvantului, Cela ce numai cuporunca aufacut toate cele vdzute §i cele nevdzute §i Cel Carele iaste inceputul §i sfdr§itul tuturor Antim are capacitatea de a vedea acel sambure de lumina primordial stralucind In toate §i infuzand frumusete §i taina In orice lucru. In opera lui, contemplarea ratiunilor originare ale lumii se sublimeaza In cuvant, In cuvantul cafotografie a luminii insesizabile din fapte, din tot ce alcatuie§te universul. Pentru el, cuvantul este icoana a frumusetii, iluminare a tacerii. El nu este descriptiv, ci poetic, In sensul In care nu descrie frumusetea ca pe un peisaj sau ca pe o realitate stricta, ci frumusetea se descopera, cu revarsari harice, In cuvinte care I§i forteaza limitele materialitatii §i ale banalitatii, pentru a deveni un orizont al rasaritului luminii inefabile. Cuvantul antimian ascunde In sine pictura eternitatii ca glas al frumusetii, acel glas de lumina 1815 revelator al vietii ve§nice. Cautand originalitatea cuvantului ne Intalnim cu originaritatea creatiei, cu originile creatiei. Cuvantul Imprumuta stralucirea creatiei, iar creatia are caracterul logosic al cuvantului care i-a dat na§tere. La Antim putem vedea cum cuvintele au o stralucire a puterii lor creatoare originare, au taria primordialitatii, a cuvantului virgin nascand o lume Inca negustata; privind adancul metaforelor sale, putem intui ca, peste apele germinand ale operei lui, Se poarta Duhul datator de viata. Omniprezenta este, in Didahii, nostalgia unei lumi necorupte de pacat §i de moarte - a§a cum a existat in principio §i cum va fi sj In eshaton -, nostalgia Raiului, pe care II vede imprimat, In parte, In universul sensibil, dar §i In om. Din metaforele lui Antim se deduc calitati intrinseci ale creatiei, poetizarea lui are In vedere caracteristici care sunt a§ezate In firea lucrurilor §i proprietati cosmice ce privesc ratiunile adanci ale existentei lumii. Poezia sa este de fapt una gnoseologica, urmarind sa releve sensul Intru cunoa§tere al universului. Prin contemplare adanca, frumusetea conduce la cunoa§tere, la Intelepciune, iar oratorul nostru T§i impregneaza cuvintele de conotatii ce trebuie chibzuite Indelung. (Jpere, p. 31. 1814 Idem, p. 52. 1815 Idem, p. 85. 444 Intrupdnd el insusj aceasta viziune asupra lumii §i acest adevar in cuvintele sale, Antim este, de aceea, §i mult mai greu de descifrat, acolo unde, Varlaam sau Coresi, de exemplu, sunt mai explicit (nu mai putin profunzi, dar cu siguran^a mai expliciti), in timp ce - sunt convinsa - la Antim ne scapa destule idei §i intelesuri, deoarece ele sunt Tncifrate in text. El a cunoscut tainele vie^ii cercetandu-le pretutindeni in lume sau in Scripturi §i apoi le- a Incriptat la loc, in poezia limbii sale. Poezia este o cheie in hermeneutica textului antimian: ea parcurge drumul intelegerii alaturi de ascultator (sau cititor), pana acolo unde dore§te acela sa mearga. Ea descuie §i incuie. Oricine poate vedea aceasta poezie, acest lirism care este evident. Dar cine dore§te sa priveasca, mai in adanc, semnificatiile sale, va descoperi o poezie §i mai subtila. Poezia lui este §i sens §i sentiment adanc. Cu cat se adance§te sensul, cu atat se adance§te §i sentimentul, §i cu cat se adance§te sentimentul, cu atat se adance§te sensul. Este la fel ca §i in cazul in care cineva prive§te lumea §i o vede frumoasa. Dar daca o prive§te mai atent, frumusetea ei va deveni din ce in ce mai uluitoare. Daca ii injelege sensul, va deveni de-a dreptul miraculoasa pentru el. Pe drumul indumnezeirii, poezia este o Insotitoare pentru om - §i numesc prin poezie frumusetea pe care Dumnezeu a pus-o In toata faptura -, ea ne atrage sj ne deschide calea; cu cat intelegem sensuri mai adanci, cu atat izbucne§te o §i mai mare frumusete §i poezie a fiinjei, a tot ce exista. Dar Inaintam numai atat cat vrem, pentru ca, daca ne oprim admirativ la un punct anume, ea devine cheie care incuie usjle ratiunii sj ale simtirii noastre. Daca facem din frumusete sau din poezie un idol, atunci ne zidim caile de acces catre adevarata Frumusete, catre infmita cunoa§tere §i contemplare a lui Dumnezeu §i In Dumnezeu. Nu este un lucru de mirare ca Antim, ca ierarh al Bisericii, subordoneaza frumusetea cosmica frumusetii lui Dumnezeu. Dar daca ne gandim ca to^i arti§tii lumii acesteia §i to^i Indragostitii au supraevaluat frumusetea persoanelor iubite, in raport cu cea a universului Intreg, cu atat mai mult pe un teolog care contempla, din fapturi, pe Creatorul lumii, II vom Indrepta^i sa vorbeasca enruziast, indragostit fiind de Cel ce este Iubirea, a Caruia a§teptare cu drag $i cu dorire ma indeamna sa zic acest cuvdnt: „ Saruta-ma pre mine cu sarutarea gurii Tale ", ca top cat era din Duh, cu duhul cunostea cdtd mild era sa verse pre buzele Aceluia 1816. Poezia §i arta sunt o capcana a iubirii lui Dumnezeu pentru oameni. Ca unul care a in^eles mrejele ei, Antim ni le Intinde noua, pentru ca, In mod con§tient, sa ne lasam §i noi prinsj In ele. Caci pentru om nu iaste nici undtfa, nici vreunfeliu de mreajd, ca invafatura cea impletita cu cuvinte cu carele sa vdneazd si sa uneste cu Dumnezeu si sa fericeste cu Ddnsul, in veci! 1817. Antim Ivireanul ar fi putut §i el sa exclame: Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit (Ps. 44, 2). Frumusetea lumii, revelata in cuvinte, transpusa in logos creator, ne apropie de esenta §i de adevarul lucrurilor. La vechii greci, la Platon §i Socrate - de a carui intelepciune 1816 Idem, p. 112. 1817 Idem, p. 97. 445 aminte§te §i Antim, la un moment dat - era valabila credinta ca, „daca in afara de Frumosul in sine exista §i altceva frumos, singura cauza pentru care acel lucru e frumos este participarea lui la frumosul in sine; (...) nimic altceva nu confera acelui lucru frumusete decat prezenta in el a Frumosului in sine, sau comuniunea cu el, sau indiferent ce alta forma derelatiecuel..."1818. In cretinism, „Frumosul in sine" este o persoana, Cel care Insusi este incepatorul frumusepi (Intel. 13, 3), sau mai bine zis, o Treime de persoane, iar accederea la Frumos se face numai prin participarea la viaja dumnezeiasca, prin comuniunea cu Dumnezeu §i experimentarea, prin har, a infinitului §i a eternitatii vie^ii §i a existen^ei divine. Omul poate sa participe la Frumos pentru ca insusj este lumina §i in el se cristalizeaza (devine clara §i cu adevarat frumoasa) toata lumina creatiei: „Dumnezeu este Lumina §i lumea este mai Tnainte de toate creata ca o lumina. Cerul, pamantul, marea, stelele, plantele, animal ele §i in fine, omul, sunt in launtrul luminii. Ei sunt creati in lumina. Lumea este tesuta ca un ve§mant luminos pentru om. Toate «zilele» creati ei Tl Tnconjoara pe Adam ca tot atatea frumuseti. Ultimul nascut al creatiei, Adam este viitorul lumii. Lumea va fi ceea ce va na§te omul. Astfel omul este cu adevarat chipul lui Dumnezeu. (...) Primul Adam, Adamul «qadmon» (in ebraica - n.n.), omul anterior, era un corp de lumina ce recapitula cele §ase «zile» ale creatiei §i care trebuia sa aduca Creatorului raspunsul liber al iubirii, lasandu-se aspirat de lumina necreata a lui Dumnezeu, Tntr-o mi§care de ascensiune Tncepand chiar din ziua a §aptea. Omul trebuia sa nasca cea de-a opta zi: transfigurarea zilei dintai"1819. Conform primei alcatuiri a omului, este normal ca, in viziunea lui Antim, eel mai Tnalt ideal estetic uman sa fie eel al restaurarii §i al Tndumnezeirii sale, prin care fiinta umana se Tmpodobe§te §i se infrumuseteaza imbracandu-se inapoi in har, dupa vocatia care i s-a daruit fiind creat ca lumina, chiar daca invelita in trup. Chipul acestei indumnezeiri 1-a aratat insu§i Dumnezeu facut om, pe Tabor, cand a lasat sa straluceasca dumnezeirea Sa prin trup §i S-a aratat impodobit cu toate frumuseple ceriului, luminat cu toata lumina dumnezeirii. Razele ce esiia din dumnezeiasca Lui f aid biruia strdlucirile soar e lui si albiciunea hainelor Lui intrecea strdlucirile luminii 1820. Aceasta estetica propusa de Antim, in virtutea unei traditii foarte vechi insa, este specifica numai autorilor religio§i, pentru care idealul perfectiunii umane este Acest infrumuselat Iisus 1821. Iar scriitorul ierarh, insistand, vorbe§te cu mare entuziasm despre marirea acestii infricosate infrumuselari , §i taina aceasta a dumnezeestii infrumuselari , despre 1818 Platon, Opere IV, Ed. §tiin^ifica §i enciclopedica, Bucure^ti, 1983, p. 1 15 1819 Jacques Touraille, art. cit., p. 7. lS20Opere,p. 150. 1821 Ibidem. 1822 Ibidem 1823 Ibidem. 446 dumnezeiasca si infricosata infrumusefare 1824 §i Fiul lui Dumnezeu, Carele sa infrumusefa , cat §i despre invdfdturile infrumusefatului Hristos, Fiiului Sau [al Tatalui], Care, fiind Dumnezeu, dupd vremi sa infrumusd$eazd 1827, aducandu-i §i pe oameni la a (re)cunoa§te §i ei vremea infrumuse$drii 1828, adica a Tnnoirii §i a Tmbracarii omului cu Tnsasj lumina lui Dumnezeu. Gresjnd §i pacatuind, omul nu se poate Tmbraca in frumusete §i in lumina decat printr-un efort de Indumnezeire, deoarece, „pentru a te apropia de cele Tnalt-nevazute (...) trebuie sa-fi schimbi via^a, sa devii instrumentul propriei tale transfigurari"1829. Singurul mod de estetizare, de cosmetizare (in sens etimologic), de Tnfrumusetare, al omului este sa devina dumnezeu dupa har, cd asa ne porunceste Hristos: „Facep-vd sfinfi, cd Eu Sfdnt sunt"1S30. Iar Dumnezeu ii va Imbraca pe Sfinti in frumusetea §i lumina Sa: care lumina va strdluci si in trupurile Sfinfilor Lui . Cunoscand acestea, Eminescu descria In Inceputul poemului Memento mori, un peisaj paradisiac in care Sfinfii se preimbld in lungi haine de lumina. Pentru ca §i Dumnezeul lor, dupa cum preciza tot Eminescu in acelasj poem, este Impdratul in hlamidd de lumina, parafrazand Ps. 103, 2, unde se vorbe§te despre „Cel ce te Imbraci cu lumina ca §i cu o haina". Ca sa vada frumusetea, omul trebuie sa fie el Insu§i frumos, §i ca sa vada lumina, trebuie sa iradieze Insu§i lumina; izvorul luminii fiind unul singur: Creatorul ei. Dostoievski facea observatia ca „In starea cea mai desavarsjta a fiintei se afla frumosul personalizat Intr- un Sfant, care devine centrul ipostaziat al naturii, In calitate de microcosm sau microteos. Natura a§teapta suspinand ca frumosul ei sa fie mantuit de omul devenit Sfant. Cu atat mai mult, se cuvine omului sa a§tepte acest frumos, fara de care nu ai nimic de facut pe acest pamant. Un asemenea Frumos II introduce pe Dumnezeu in suflet ca pe un rug aprins. Pe Tntinsul sufletului pregatit sa-L primeasca, Dumnezeu I§i sloboade radacinile"1832. In spiritualitatea ortodoxa, proprie lui Antim, omul are cea mai mare putere creatoare: el are, Tmpreuna cu Dumnezeu, puterea de a se crea pe sine §i ambian^a vietii sale ve§nice, de a crea Tnsu§i chipul sau, a§a cum va arata el in ve§nicie, prin atitudinea §i faptele sale din lumea aceasta. El are in mana sa stiloul, pensula, dalta sau orice alta unealta mai mult sau mai pu^in metaforic In^eleasa, prin care actioneaza asupra sufletului §i a trupului sau Insusj, care sunt materia artei sale, mult mai pretioasa decat piatra sau panza sau hartia §i prin care I§i poate arata maiestria artistica, modelandu-se pe sine Intr-o opera care este cu 1824 Ibidem. 1825 Idem, p. 151. 1826 Idem, n. l,p. 155. 1827 Idem, p. 107. 1828 Idem, p. 152. 1829 Andrei Ple$u, Despre ingeri, op. cit., p. 179. Opere, p. 53. 1831 Idem, p. 10. 1832 q£ Arhim. Paulin Lecca, op. cit., p. 16-17. 447 adevarat pentru ve§nicie, ca icoana, ca scriptura, ca templu, ca biserica a lui Dumnezeu, Tmpreuna cu Dumnezeu §i cu to^i oamenii, pentru ca, indiferent daca este un artist mare sau nu, i se da voie sau chiar i se cere sa lucreze §i la modelarea altora §i al^ii, mai mari sau mai mici mesteri, pot lucra la modelarea sa. Aceasta este arta duhovniceasca a asemanarii cu Dumnezeu, despre care Sfintii Paring spun mereu ca este „arta artelor" §i „§tiinta §tiin{elor". In aceasta cheie duhovniceasca trebuie privita §i opera lui Antim Ivireanul. Cineva spunea ca arta moderna este o etapa normala a artei, in evolujia spiritului uman, care cauta simbolurile §i inefabilul, printr-o incercare de a ajunge la semnificatii spirituale ale frumosului; pentru ca spiritul uman cunoa§te evolujie, in sensul desavar§irii sale, printr-o tot mai mare transfigurare. In acest sens, arta religioasa este din totdeauna simbolica §i mistica. Cuvantul lui Antim, cuvantul care predica, urmeaza cuvantului evanghelic, iar Dascalul si Impdratul acesta ceresc, toata lucrarea Evangheliei au numit-o afi Impdrdpia ceriurilor, adecd cele ce sunt scrise in Sfdnta Evanghelie sunt ceresti si dumnezeesti, cd ne indrepteazd pre noi pre calea cea dreaptd ce merge la Impdrdpia ceriului si cu Duh ceresc ne intdreste, invd^dndu-ne sa petrecem viafa cer eased, pentru ca sa edstigdm si lacasurile ei si sa nefacem desdvdrsit, dumnezeesti si ceresti. §i de vreme, dard, ce iaste asa, cu cuviin^d au numit Domnul Hristos Evanghelia Sa cu numele Impdrd(iei ceriului... 1833. Dar Imparatia cerului este lumina §i daca ar fi sa adoptam o alta formulare, am spune mai direct: „cuvantul lui Hristos e Lumina dumnezeiasca necreata. El se adreseaza nu ra^iunii discursive superficiale, ci inimii adanci a omului, §i eel care Ti deschide inima pana in adancul ei ultim pentru a primi cu vrednicie aceasta Lumina dumnezeiasca, pentru a se uni cu ea, acela se face asemenea lui Dumnezeu. Cuvantul lui Hristos, infaptuit in via^a, face din om un dumnezeu"1834. Logosul divin este Lumina, iar logosul uman inspirat este §i el lumina din Lumina. Nu numai lumea este lumina, ci §i cuvantul este lumina: cuvantul care ilustreaza lumea-lumina este §i el tot lumina. De acest cuvant se folose§te Antim, de cuvantul care are prospetimea luminii primordiale §i care este incarcat de logositate, de for^a creatoare. Prin cuvinte, Antim transmite, in mod inefabil, lumina cunostinfii 1835 de Dumnezeu, prin care lumineaza ochii sufletelor cei intunecaf 1836, pentru a-§i pregati credincio§ii ca sa primeasca §i mai mult: In viaja cea viitoare sa ne invrednicesti mdrirei si luminii slavei dumnezeirii Tale...1"37. Spiritul omenesc este purtator de lumina, este asemenea unei fantani foarte adanci, in stare sa oglindeasca scanteierea stelelor chiar §i pe timpul zilei. §i chiar daca omul nu este con§tient In mod real de existenja acestor lumini In interiorul sau, el le simte totu§i, le lS33Opere,p. 184. 1834 Arhim. Sofronie, Viafa... , op. cit, p. 200. 1835 Opere, p. 83. 1836 Ibidem. 1837 Ibidem. 448 presimte §i a§teapta revelarea lor: In bolta instelatd-mi scald privirea - /si stiu ca si eu port / in suflet stele multe, multe (...) / Astept sd imi apund ziua [acestei vieti] / si zarea mea pleoapa sa-si inchida, / mi-astept amurgul, noaptea si durerea, / sd mi se-ntunece tot cerul / si sd rdsard-n mine stelele, / stelele mele, / pe care incd niciodatd / nil le-am vdzut 1838. Antim este indreptatit, cu atat mai mult, sa vada aceasta lumina interioara, acest fond spiritual de lumina al icoanei care este omul, §i sa pretinda descoperirea de sine a fiecaruia dintre noi. El §i-a sapat, poetic, \e\u\ sau in piatra, reprezentandu-1 alegoric printr-un melc ce tinde catre o stea. „Dupa unele interpreted, melcii §i scoicile simbolizau mormintele din care, la Judecata de Apoi, trebuiau sa iasa cei ingropati Tntr-Tnsele. Dupa altele, melcul mai Tnchipuie pe calugarul care trebuie sa stea de veghe la intrarea in biserica unei manastiri. Steaua era simbolul fericirii de care cei Drepti se vor bucura in lumea viitoare"1839. Cu alte cuvinte, iesjnd din cochilia lumii acesteia, omului i se pretinde sa devina o stea. Limba romana a lui Antim este atat de adanca §i de poetica, pentru ca el a imprimat cuvintelor sale o realitate existentiala §i spirituala unica, a pictat in cuvinte tablouri inefabile, vorbind din bogatia experienjiala a vie^ii sale, a interioritatii sale. §i aici este un acord minunat Tntre inefabilul vie^ii spirituale §i cuvantul inefabil: cele doua se potrivesc, in ce prive§te imperceptibilul vie^ii, lumina spirituala care se vede numai cu „ochiul inimii". Chiar daca sensul alegoriilor §i al metaforelor antimiene este decriptabil in mod teologic §i chiar daca am putea intalni imagini cat de cat asemanatoare in Sfanta Scriptura sau la Sfin^ii Paring, expresia in care a imbracat Antim predica sa este cu totul originala §i personala, este unica. Ea denota o viziune originala §i o sensibilitate aparte, precum §i o capacitate contemplatoare §i interpretativa care II face sa aiba amprenta unicita^ii, in contextul istoriei predicii in limba romana (mai ales in ceea ce prive§te inceputurile) §i al literaturii vechi. Este cert faptul ca „Antim Ivireanul a avut un geniu pe care 1-ar fi putut altfel impune, daca s-ar fi manifestat intr-o literatura definitiv a§ezata. In situa^ia data, nu a avut de ales: sj-a asumat pozi^ia modesta §i tragica a unui Atlas. Pe umarii sai, ca §i ai celorlalti - atat de putini! - avea sa se cladeasca literatura romana"1840. 1838 Lucian Blaga, Mi-a§tept amurgul, din volumul Poemele luminii. Putem in^elege aceste versuri ca o a^teptare a mor^ii ca moment revelator al adevarului, prin care fa^a acestei lumi sa dispara, iar in locul ei sa se descopere adevarata fiin^a a omului, dincolo de perdeaua mor^ii si de noaptea intunecata a necunostin^ei. 1839 Prof. Victor Bratulescu, Antim Ivireanul ctitor de laca$uri sfinte, art. cit., p. 821 . 1840Mihai Radulescu, op. cit., p. 40-41. 449 III. 6. 1. 9. „OspaJ:ul vorbelor": literatura ca paradis. Am vrea acum sa urmarim putin §i sa Tntelegem telosul lui Antim Ivireanul, idealul sau in predica, a§a cum reiese din Inse§i didahiile sale. Vom vedea finalitatea demersului sau, pe care o tjnte§te neincetat §i o exprima cu fervoare. Sa ne oprim Insa, spre a oferi claritate spuselor noastre, asupra unor fragmente decisive pentru o receptare corecta a con§tiintei sale scriitorice§ti. lata cum suna o parte din exordiul uneia dintre cele mai frumoase predici antimiene - a doua predica la Nasterea Domnului -, fragment ce ni se pare ca ar putea constitui un minunat motto al Intregii sale opere: As pohti insa aceste cuvinte sa le intinz ca o masa desfatata inaintea dragostei voastre si sa vdfac un ospat sufletesc, dupa putintd, puind in loc de bucate, cu multe feliuri de bunatafi drese, cuvdntul eel ce buna vestire si, in loc de bduturd veselitoare, sa dreg in paharul preainteleptelor capetelor voastre cuvdntul eel de mare bucurie, pentru care lucru cerem putere de la Hristos, Carele inielepieste pre cei neinvdlap, ca sa ne lumineze mintea si sa ne dea ajutor ca sa putem indulci cu ospaful vorbelor inimile si auzurile celor ce vor ospdta sufleteste 1841. Mai Intai de toate, sa observam ca predica inseamna „cuvantul eel de buna vestire", adica actualizare §i interpretare a Evangheliei, descoperire in fata auditoriului a sensurilor adanci care se ascund in cuvintele sale. Identificarea omiliei cu un „ospat. sufletesc" §i o „masa desfatata" nu este, desigur, proprie lui Antim, ci este un leit-motiv care strabate Intreaga istorie a omiliei bizantine, fiind cat se poate de iubit In perimetrul ortodox. Asemanarea aceasta dintre cuvantul catehetic-omiletic sj ospat deriva din Noul Testament, ilustrand modalitatea prin care Cuvantul lui Dumnezeu a oferit cuvintele Sale (Evanghelia) ca hrana spirituala pentru oameni. Comparatia „preainteleptelor capete" cu un pahar In care se „drege", adica se potrive§te la gust, se indulce§te „cuvantul eel de mare bucurie", este cu atat mai surprinzatoare, cu cat este foarte indrazneata, deoarece conduce cu gandul la a asocia rationalitatea §i afectivitatea, intrucat mintea este cea care prime§te - indulcit - cuvantul lSAlOpere,p. 194. Asemenea era §i citirea Divanului lui Dimitrie Cantemir, care „devenea un ospa(, un festin, un banchet, cum zice un motiv faimos intalnit la antici (Platon, Xenophon, Metodius din Olimp) §i la moderni (Dante cu // convivio ori Marsilio Ficino) », cf. Dan Horia Mazilu, Recitind..., op. cit., vol. Ill, p. 515. Dar §i fra^ii Radu §i §erban Greceanu scriau in prefa^a Margari tare lor Sfantului loan Gura de Aur, omilii traduse de ei, urmatoarele: „Iata, cititoare de bine voitoriu, ca-^i intinzu masa. Insa nu masa trupeasca, gatire persiana (cum s-ar zice), adecate cu mirodenii si alte amestecaturi ca acelea, care numei ceriului gurii dau pre scurt gust si placere, si iarasi dupa aceia flamanzesti, insetosezi si de mai multe ori peste sa^iu mancand si band bolnavesti si moarte in cea de apoi [via^a] i^i primesti. Ci masa, zicu, duhovniceasca, de adevarata dulcea^a si de toata bunata^ile plina si bogata si cu tot felul de roada, in folosul sufletului impodobita si gatita. Den carea hranindu-sa, cu cat mai mult ia, atata mai mare pofta i^i da si-1 insanatoseaza si-1 imbarbateaza", cf. Idem, p. 515. 450 bucuriei. Mintea prime§te cuvantul Tnsotit de bucurie, caci logosul este purtator §i aducator de fericire. Paharul ra^ionalitatii umane este destinat sa primeasca un alt fel de „bautura veselitoare", iar mintea accepta cuvantul numai Tnsotit de bucurie, deoarece fara bucurie, ar fi un cuvant nedres, nelndulcit, fara gust pentru rafmamentul spiritual cu care este Tnzestrat sufletul omenesc. Bucuria mintii este cuvantul, este logosul contemplativ. „Paharul preain^eleptelor capete" are nevoie de potrivire a cuvintelor, de cuvantul bucuriei dres cu mirodeniile §i miresmele Tntelepciunii §i ale artei oratorice. Mintea este un astfel de „pahar" primitor de vinul veseliei, care e „cuvantul eel de mare bucurie". Antim face, printr-o singura metafora, elogiul Tn^elepciunii, care aduce cu sine adevarata beatitudine, acea trezvie plina de bejia iubirii, singura care nu Tntuneca mintea, ci o lumineaza cu lumina cuvantului. Prin minte, predicatorul isihast coboara in inima ascultatorilor §i in „auzurile" cele mai duhovnice§ti §i mai adanci ale frin^ei lor. Organul de sim^ al auzului solicitat de Antim nu este eel obi§nuit, ci unul aparte, un organ receptor al credin^ei: pentru aceasta dard, vd pohtesc ca sd vd deschidefi urechile inimilor voastre si sd ascultafi cuvintele ce voiu sd grdesc, pentru ca sd vdfolosip voi cu ascultarea si eu cu zisele. Cd zice Pavel Apostolul: „Fericip cei ce grdesc in urechile celor ce ascultd"1842 sau dupd cum zice Hristos: „Ferici$ cei ce aud cuvantul lui Dumnezeu si-l pdzesc pre ddnsul. "1843. §i daca mintea devine pocal al Tntelepciunii mustind de bucuria Tntelegerii adevarului sj a lumii, atunci Antim are dreptate sa caute „a Tndulci cu ospajul vorbelor inimile §i auzurile celor ce vor ospata suflete§te". Dar „paharul preainteleptelor capete" poate fi Tn^eles §i altfel, §i anume in acel mod in care mintea este vazuta ca potir al tainelor dumnezeiesti, Tntrucat cre§tinii au „mo§tenirea cea ve§nica a mintii transfigurate Tntru Hristos"1844. Atunci cand sunt primite, cuvintele sunt transfiguratoare ale min^ii §i ale fiintei, dar fara a accepta „cuvantul eel de mare bucurie" ca factor transformator in mod ontologic, „mintea noastra va deveni «aurul sterp ce nu poate face potir pentru cina Mielului» (V. Voiculescu)"1845. Sensul min^ii este acela de a deveni „pahar", potir pentru vinul Tntelepciunii, eel ce aduce „lumina min^ii", deoarece trebue sdfacem mintea noastra muntele Thavorului, ca sd vie lumina adevarata sd o vedem cu ochii cei de gdnd ai sufletului (...), pentru ca sd ne putem sui si noi, impreund cu Hristos, in mintea cea obldduitoare a sufletului sd vedem cu gdndul slava aceia si norul eel luminat... 1846. Insa cuvintele nu sunt numai vin, ci §i pdinea sufletului. Antim se revendica din traditia apostolica a Bisericii, interpretand predica Tntr-un sens liturgic, ca gest sacramental al impaitirii catre multime apdinilor Tnvataturii, dupa asemanarea celor Tnmultite de Hristos: 1842 Opere, p. 98 1843 Idem., p. 50. 1844 Vasile Dunca, op. cit., p. 1 18. 1845 Ibidem. 1846 ^ oo Opere, p. 83. 451 macar ca vorba mea nu iaste vrednica niciodata ca sd indulceasca cu vreun mijloc auzirile ascultdtorilor, iar incas Domnul Hristos, carele au sdturat cu 5 pdini 5000 de suflete si au indreptat sdrdciia si neputinla ucenicilor Lui cu bogafia darului Sdu, Ace lap si inaintea dragostei voastre, prin mijlocul vorbelor mele cele neritoricite vd intinde masd duhovniceascd 1847. Pentru Antim, cuvintele sunt „paine" §i „vin" spiritualizate, un alt fel de „Euharistie" prin care Dumnezeu este primit in adancul sufletului §i opereaza El Tnsusj „schimbarea la fa^a" a frin^ei, cu acceptul §i conlucrarea celor care Tntind „foi§orul" inimii pentru acest „ospat". Predicatorul este Tnsa numai un transmitter al cuvantului sj al vointei divine, el vorbe§te lasandu-se purtat de adierile inspira^iei. Prin cuvantul sau diafan se prime§te Tnsa Cuvantul - Cel ce spune despre Sine, la loan (...) la al 6-la cap: ,,Eu sunt pdinea cea vie, carea s-apogordt din ceriu"lS4S -, in mod inefabil, prin „painea" §i „vinul" cuvantului Tnmultit de dragostea pentru multimea ascultatorilor credinciosj. Sufi etui are nevoie de nutriment spiritual la fel de mult cum are nevoie trupul de hrana §i chiar avand prioritate inaintea trupului, iar materia acestei mese, a acestui ospat, este cuvantul, caprecum nupoate trai trupul omuluifdr ' de brand simfitoare, asa nici sufletul nu poate trai fara de hrana cea duhovniceascd, care iaste cuvantul lui Dumnezeu, dupa cum zice Hristos la Evanghelie: „Nu numai cupdine va trai omul, ci cu tot cuvantul carele iaste din gura lui Dumnezeu "1849 In discursul antimian, cuvantul este Logo/or §i Pnevmatofor, este purtator al Cuvantului sj al Duhului, in mod tainic sj inefabil. Discursul oratoric este tocmai acest rezultat al unui dar divin de a Tnmulti cuvintele, pentru a da na§tere unei omilii. Fara aceasta calitate de a se Tnmulti Tntru Cuvant, cuvantul oratoric e gol, are rezonanje false. Menirea cuvantului este aceea de a fi transportator al harului transfigurator, vehicul al energiei harice. Dupa cum pentru Nichita Stanescu, cuvantul poetic era destinat sa fie vehicul al sentimentelor §i transportator al fiin^ei, pana la a fi o transfuzie de sine in altul, pentru Antim cuvantul este purtator al harului §i al luminii dumnezeiesji, prin care Hristos Cuvantul este infuzat, in mod spiritual, in fiin^a celui ce crede in cuvintele auzite. Cu modestie Tnsa, autorul se declara nevrednic pentru a fi transmitatorul unui astfel de logos. El i§i imputa norul nestiinlii , nevredniciia , gdngavia limbii , neputinla si nestiinfa invalaturilor mele 1853, sdrdciia bunataplor si sldbiciunea invalaturii 1854, izvorul meu cu o picatura de apa 1855, intunecarea ce are mintea mea, de mulfimea pacatelor 1856, 1847 Idem, p. 16. 1848 Idem, p. 181. 1849 Idem, p. 72. 1850 Idem, p. 16. 1851 Idem, p. 29. 1852 Ibidem. 1853 Idem, p. 34. 1854Idem,p.41. 1855 Ibidem. 452 fund foarte sdrac de fapte bune si slab de invd(dturd 1857, etc., punand pe seama harului Tntreaga Tn^elepciune a predicilor sale, considerand ca dupd putin{d vom zice celea ce ne va lumina, prin rugdciunile ei, Lumina cea adevdratd, Hristos 1858. Antim se considera pe el Tnsusj - nu numai cuvantul sau - a fi un vehicul inadecvat pentru pretiozitatea nemasurabila a incdrcdturii, pentru aurul luminii divine ascuns in logos. Cuvintele pe care Antim le ofera ca sd va ospdtez sufleteste 1859 sunt nu numai o masa Tmbelsjagata, dar §i culese dintr-o gradina a Raiului: Vedem in Sfdnta Scripturd, la 2 capete ale Facer ii, cum ca Dumnezeu au poruncit lui Adam ca din tot lemnul ce iaste in gradina, cu mdncare, sd mdndnce, iar din lemnul apricepe binele si rdul sd nu mdndnce, ca in ce zi va mdnca, cu moarte va muri. Tdlcul acestor cuvinte este mare si addnc. (...) Cuvintele acelia ce zic „Din tot lemnul ce iaste in gradina, cu mdncare, sd mdndnci", socotesc ca nu voi gresi de voiu zice ca din toatd invd{dtura cea dreptd si din toate cuvintele lui Dumnezeu, ce sunt in gradina Sfintei Beserici a Rdsdritului, ca o hrand sufleteascd, cu bucurie tot crestinul, cu dulceafd sd mdndnce 186°. Cuvintele sunt deci fructe ale Raiului §i un Paradis al Tntelegerii oferit ca nutriment duhovnicesc pentru credinciosj, in interpretarea profunda a lui Antim.1861 Ele sunt lumina din Lumina, fructe din gradina Raiului scripturistic, logos din Logos, hrana spirituals Tnmultindu-se prin minune §i euharistie a Tnjelegerii, Tmpartasjre rationala de Dumnezeu, cunoa§tere care faciliteaza Tntoarcerea in Paradisul pierdut, in Raiul vederii lui Dumnezeu ca Slava sj Lumina, cu ochiul curat al mintii §i al spiritului. Pentru Antim, exista numai literatura ca Paradis1862, ca gradina a desfatarii plina de revelatii, Eden al cunoa§terii infinite. Din aceste cuvinte, „tot cre§tinul cu dulcea^a sa manance", zice el, din acest Paradis al cuvintelor §i al ratiunilorinalte. 856 Idem, p. 129. 857 Idem, p. 83. 858 Idem, p. 129. 859 Idem, p. 34. 860 Idem, p. 34-35. 861 Sfantul Irineu de Lugdunum (sec. II) spunea ceva asemanator: „Trebuie sa ne adapostim in Biserica, sa ne lasam forma^i la sanul ei si sa ne hranim din Scripturile Domnului. Caci Biserica a fost plantata ca un Paradis in aceasta lume », cf. P. S. Irineu Bistri^eanul, Sfantul Irineu de Lyon - polemist $i teolog , Ed. Cartimpex, Cluj, 1998, p. 69. Iar despre Biserica ce este o gradina a Raiului vorbeste atat Sf. Irineu, spunand ca „Oamenii care au progresat in credin^a si au primit Duhul lui Dumnezeu sunt spirituali, ca planta^i in Paradis", cf. Adversus haereses, V, 10, 1, apud. Jean Danielou, op. cit., p. 31, cat si Hipolit din Roma - „Biserica, gradina spirituala a lui Dumnezeu, sadita asupra lui Cristos, ca la Rasarit, unde se vad tot felul de pomi, neamul patriarhilor si al profe^ilor, corul Apostolilor, sirul Fecioarelor, ordinul [ceata] episcopilor, preo^ilor si levi^ilor", cf. Ibidem. Sau Sf. Efrem Sirul: „Dumnezeu a sadit o gradina frumoasa. El si-a construit Biserica Sa pura. In mijlocul Bisericii El a sadit Cuvantul. Societatea Sfin^ilor este asemanatoare Paradisului", cf. Hymn. Parad. [Imnele Paradisului], VI, 7-9, apud. Idem, p. 32. 1862 Despre faptul ca universul car^ilor trebuie sa fie un paradis spiritual si sa nu con^ina ceva care nu reflects „lumina cea adevarata", da marturie el insusi, in Invafaturi pentru a$ezamdntul cinstitei Manastiri a Tuturor Sfinplor, in care, la capitolul consacrat tipografiei, hotaraste sd nu indrdzneascd tipdgraful sd 453 Spuneam, mai devreme, ca prin minte, predicatorul ajunge la inima, pentru ca aceasta din urma este o carte - adevarata carte, pe care o vizeaza car|ile scrise §i tiparite - in care se imprima cuno§tin{a de Dumnezeu, Tmpreuna cu iubirea Lui. Cuvintele celui ce predica adevarul nu sunt un fond sonor azvarlit la Tntamplare in eter, un fel de verba volant, fara important, ci o scriere spirituals care se Tntipare§te in cartea inimii de catre Dumnezeu, Caruia ma si rog sa tipar eased si sa pecetluiasca in inimile voastre acestia cdte v-am vorbit, ca sa nu le uitai,, ci, dupa putinfa de-a pururea sa le facef...1*63. Aceasta liter aturd paradisiacd este destinata sa faca din cartea inimii un rai atotcuprinzator, in care sa locuiasca Tnsusj Cuvantul prin Tntiparire de Sine. Dupa cum lumea, cosmosul Tntreg, este o imagine a Raiului, la fel sj universul car|ii trebuie sa fie o Tnchipuire a Paradisului §i a frumusetii universale, un chip al Logosului intrupat in logosul cosmic (in lume) §i in logosul scripturistic (in cuvant), mai inainte de a Se intrupa deplin ca om. Cartea este rodul unui logos creator care face sa creasca „pomii cuno§tintei", din care culeg cei doritori de injelepciune §i se fac pe ei in§i§i ca ni§te pomi incarcati de roade §i Inradacinati in „pamantul dragostei" (caci pdmdntul credinfii iaste dragostea 1864). Sim^ului aperceptiv ii urmeaza eel duhovnicesc, caci auzind cuvantul purtator de logos sacru, omul trebuie sa devina copac purtator de roada in gradina cuno§tintei paradisiace: apoi trebuie sa facep roada sufleteasca din cele de ve{ auzi, pentru ca sa nu vafie ascultarea si osteneala in desart, ca ardtdndu-vd capomii cei fara de roada si ca vifele cele sterpe, cefolos vefi avea de ascultarea voastra si de osteneala ce asfacut? 1865. Omul se hrane§te „nu numai cu paine", ci §i In mod spiritual, prin „cuvantul carele iaste din gura lui Dumnezeu". Insa ambele modalita^ de nutrire ale sale deriva din Logosul intrupat §i rodindm logosul cosmic (sensibil) §i In eel spiritual (scripturistic). Dar intreaga umanitate se revendica direct din Logosul care este Pomul Vie^ii1866, Hristos, centrul Raiului §i al universului, printr-o filiate sau „rodoslovie" care, In viziunea lui Antim, dupa cum am avut prilejul sa vedem In Chipurile Vechiului si Noului Testament, infati§eaza „Adamul total" (omenirea) avand ca finalitate proniatoare pe aceea de a deveni o gradina a Paradisului, incarcata de fructele prea dulci ale revelatiilor §i ale infinitei cunoa§teri §i intelepciuni. Acesta este §i sensul acelei compozitii „ce brodeaza complicat in jurul vechii teme «Arborele lui Iesei»"1867, acela de a ilustra, prin „unica reprezentata in literatura noastra, din cate §tiu, a seriei «ikon» sau «imago»"1868, „altoirea" umanitatii in Cei tipareasca vreo carte impotriva Besericii §i a legii noastre macar de i-ar da pe coala cate 100 de galbeni de aur. Iar de va calca porunca sa fie al anathemii. In viziunea lui, lucrul carfilor este pentru folosul farii si pentru ajutoriul casei, cf. Opere, p. 335-336. 1863 Idem, p. 29. 1864 Idem, p. 53. 1865 Idem, p. 98. 1866 q£ piide 318: „Pom al vie^ii este ea [In^elepciunea-Hristos]". 1867 Dan Horia Mazilu, Recitind... , op. cit, vol. I, p. 432. 1868 Ibidem. 454 ce este Pomul Vietii. Omenirea s-a stramutat afara din Rai prin primul Adam, din cauza lemnului apricepe binele si raul 1869, cand Protoparintii au vrut sa „rodeasca" Tnjelegeri mai presus de puterea lor spirituals, mai Tnainte de vreme, dar precum pentru omul, adecd pentru Adam, am esit din Raiu si pentru Omul iar, adecd pentru Hristos, am intrat in Raiu 1870, Tnapoi, caci Acesta din urma este noul Adam, Carele nu iaste lacuitoriu, ci Domn si Stapdn Raiului, pre Carele frumosepa pomului celui opritnu-L va insala 1871. Scrierile sfinte, Tntre care se numara §i predica, reprezinta, drept aceea, un vestibul pentru Eden, un rai al cuvintelor, prin care firea umana are din nou acces la Paradisul pierdut - dar nu pe cale pur intelectuala, mentala, ci printr-un efort spiritual care are ca rezultat metanoia, schimbarea min^ii, pana la a deveni acel „pahar" primitor de „euharistie" prin cuvant - §i devine in ea Tnsasj paradisiaca §i gradina spirituala. Antim atribuie cuvantului multe sensuri. A§a cum ne-am obi§nuit deja la el, sensurile figurate sunt ramificatii ale unui arbore semantic a carui radacina nu poate fi Tnjeleasa fara vizionarea explicita a Tntregului, fara etalarea, in toata splendoarea sa, a acestei gradini a desfatarii gnoseologice. De aceea, vom vorbi acum despre o alta alegorie Tncarcata de reverberatii §i de sensuri mistice, care este cea a cuvantului ca undi{a ce pescuie§te oamenii din marea Tnviforata a pacatelor §i a lumii corupte: Fie§tecare vdndtoriu i§ gate$te sculele §i ciniile me$ter$ugului sdu, adecd eel ce prinde pdsdri zburatoare face lapiri, clucse §i mreji; iar eel ce vdneazd hiara salbatece i§i face pu$ca, cursd de hier, gropi §i altele ca acestia. A§ijderea §i pdscariul i§ face undife, cdrlige, plasd, sac si cdte il invaia mestersugul sdu, ca sa dobdndeasca si sa edstige ceia ce pohteste; iar eel ce va vrea sa vdneze oameni, cu ce socotifi ca ar putea sa-i vdneze? (Ca oamenii inca sa vdneazd si saprind ca sipestii, dupa cum zice Hristos la Sfdnta Evanghelie, la al 4 cap al lui Mathei: „ Veniii dupa Mine si va voiuface pre voi pascari de oameni "). Nu socotesc cu alt nimic ca sa-i poata vdna, fara numai cu invalatura si cu cuvdntul. Caci pentru om nu iaste nici undifa, nici vreunfeliu de mreaja, ca invaiatura cea impletita de cuvinte cu carele sa vdneazd si sa uneste cu Dumnezeu si saf eric este cu Ddnsul, in veci! Aceasta mreaja a invaiaturii, puindu-sa din dreapta si din stdnga, iaste foarte de folos si pentru ceste de acum si pentru cele ce vor safe. Aceasta undija a cuvintelor si cu marturiile Duhului Sfdnt prind pre om dintru addncul pacatelor, ca pre pestele dintru addncul apei si-l scoate la lumina cunostiniei de Dumnezeu. Deci pentru aceasta, blagosloviplor crestini, cap v-afi adunat astazi la aceasta cuvioasa si sufleteasca adunare, am datorie, ca un pascar sufletesc ce m-au rdnduit Dumnezeu ca pre un nevrednic, sa intinz mreaja invaiaturii si sa puiu undifa cuvantului inaintea dragostei voastre si ajutorind iubitoriul de oameni, Dumnezeu, am nadejde buna si far' de indoiala, cum ca voiu scoate dintru addncul turburaciunii pacatului mult vdnat, caci 1869 /-, o , Upere, p. 34. 1870 Idem, p. 99. 1871 Idem, p. 195. 455 cunosc voin(a inimii voastrd cea buna si dragostea ce avep spre ascultarea celor de folos, cu care vdnat voiu putea face masd cinstita si desfatata lui Dumnezeu1872 . Nu §tim daca mai exista in literatura romana un text atat de ilustrativ sj atat de plin de patos, care sa afirme sensul soteriologic al cuvantului, evidentiind rolul sau capital in elevarea firii umane, in emergen^ sa catre suprafa^a, acolo unde se poate respira aerul libertatii §i al vesniciei. Fiin^a umana, ca fiin^a rationale, se prinde numai In „undita cuvantului", Insotita Insa de „marturiile Duhului Sfant" In inima omului, atat a celui ce predica, cat §i a celui ce asculta, pentru ca omul este un logos pnevmatizat, chip al Cuvantului, dar sj al Duhului. „Mreaja Tnvataturii", care se pune „din dreapta sj din stanga", semnifica cele doua mari orientari ale omiliei §i anume, orientarea de-a „dreapta", care este panegiricul, predica Tn^eleasa ca lauda, ca Tncurajare a firii umane in ascensiunea sa catre cer1873, §i ce de-a „stanga", care este predica Tn^eleasa ca element coercitiv, constrangator, prin for|a sa moralizatoare. Faptul ca ea „iaste foarte de folos §i pentru ceste de acum §i pentru cele ce vor sa fie", poate fi Tn^eles ca un sens ce prive§te atat Tntreg parcursul acestei vieti, cat §i rolul sau in perspectiva eternitatii. Antim are con§tiinta clara ca este „pascar sufletesc", „pascar de oameni", pe care trebuie sa-i vaneze „cu invatatura §i cu cuvantul". Minunata metafora alegorica a ales inaltul ierarh cand a vorbit despre „mreaja invataturii", „cea impletita de cuvinte", prin care omul se pescuie§te „dintru adancul pacatelor" §i „dintru adancul turburaciunii" ! Predicatorul este eel care pescuie§te in marea vietii §i In valtoarea lumii, urmand Indemnului Invatatorului sau divin (de la Care a deprins acest „me§ter§ug" de a chema oamenii la mantuire): Incetap de a va trudi deasupra mdrii cei nemsuflepte. Mutap pentru dragostea Mea mestersugul eel pe scar esc pre pamdnt. Acolo pre ddnsul trimite$ si va intindef mrejile. Vdnap pentru Mine vdnatul credinpi 1874. Daca mai inainte am vazut ipostaza cuvantului de a fi „masa duhovniceasca" §i „ospat" pentru credinciosj, acum ni se reveleaza o alta dimensiune a sa, aceea a omiliei care nu este decat un pregatitor al cinei ve§nice, un instrument de „vanatoare" sau o multitudine de instrumente „impletite" din cuvinte §i astfel concertate incat rezultatul sa fie o „masa cinstita §i desfatata" alcatuita din oameni adu§i la „lumina cuno§tintei de Dumnezeu". Cuvantul are deci, marele rol de a fi §i „masa", dar §i instrument de „vanatoare", „mreaja" §i capcana pentru cei ce trebuie „prin§i" ca sa guste §i sa in^eleaga aceasta masa §i sa devina ei Tn§i§i „ospat" al Creatorului lor ce se bucura de ei pana la a-i imparta§i de viata Sa nemuritoare. Cuvantul e masa intinsa celor care sunt adevarata masd, celor care trebuie sa devina inteligibili pentru lumina dumnezeiasca, lepadandu-§i materialitatea grosiera a pacatelor, ca sa se arate plini de savoare sfanta pentru Dumnezeu. 1872 Idem, p. 97-98. 1873 Av9pamo<; inseamna: eel care se misca in sus. 1874 ,-, c Upere, p. D. 456 De aceasta data nu cuvintele constituie nutriment duhovnicesc pentru ascultatori, ci in§i§i credinciosji sunt masa spirituals pentru Dumnezeu, deoarece mantuirea oamenilor este cea de carele El mult inseta 1875. Hrana lui Dumnezeu este Tnsasj salvarea umanita^ii, izbavirea ei de influenza §i de urmarile virusului rauta^ii, motiv pentru care, pentru pohta cea nespusd, bundtatea cea negrditd, mila cea bogatd si dragostea cea desdvdrsita a iubitoriului de oameni Dumnezeu, [iata] cu cdtd sete aupriimit (nu pentru Sine, ci pentru noi, viermii cei lepddal) atdtea ostenele, durori, patime si moarte 1876. Vedem Tnsa ca nu numai oamenii sunt „ospaf ' pentru Dumnezeu, ci §i - mai ales - Dumnezeu este pentru oameni. Caci precum pentru dragostea cea fierbinte a lui Dumnezeu ce are catra neamul omenesc, pentru jierbinfeala dragostei acestiia1871 ', mantuirea oamenilor este „foamea" §i „setea" Lui, la fel §i pentru oameni singura hrana adevarata este Dumnezeu, iar cei pacatosi si iubitori de cele lumesti... nu sa vor invrednici sa mdndnce din cina aceia, adeca nu vor vedeafafa lui Dumnezeu 1878. Despre faptul ca „cina aceia" din ve§nicie este vederea lui Dumnezeu, vorbe§te din nou Tnvederat Antim, cand afirma ca Iisus Mdntuitoriu neamului omenesc 1879 are multe numiri 188°, dintre care a opta sa chiama cina 1881. „Masa" cuvintelor, „ospatul vorbelor" este deci numai un intermediar, un preambul pentru masa cea adevarata, cina cea din ve§nicie, unde hrana spirituals cea mai desavarsjta va fi Tmpartasjrea directa de vederea lui Dumnezeu, unde prezenja §i vederea Sa neintrerupta Tnseamna cina sj masa, in mod pur spiritual. Predicile ofera oamenilor numai o pregustare a lui Dumnezeu in cuvinte, iar pentru Dumnezeu, ele au rolul de a pregati sosirea invitaplor (umanitatea Tntreaga) la Cina, ca asa zice Luca in 14 capete: „ Un om oarecare facu cina si chiemapre mulp... "im Omilia antimiana urmare§te §i ea sa stranga cat mai multi din cei ce au fost invita^i la aceasta Cina eterna. Antim este un orator al Bisericii foarte con§tient de Tnalta sa chemare sj cople§itoarea sa responsabilitate in fa^a mul^imii adunate sa-1 asculte. In virtutea modului in care Antim concepe didahia, in^elegem acum de ce, pentru el, omilia nu este nici rodul unui orgoliu personal §i nici nu e o proba de virtuozitate retorica, §i de aceea considera ca discursul sau este spus nu cu obraznicie, ci cu multa cucerie; nu cu vor be ritoricesti si alcatuite, ci cuvinte smerite si prostatece 1883. Ulterior lui Antim Ivireanul, un alt mare predicator, Petru Maior, avea sa scrie despre retorica Tnalta care ocazional favorizeaza impresionarea inimii, nu numai a auzului: O, de 1875 Idem, p. 14. 1876 Ibidem. 1877 Idem, p. 9. 1878 Idem, p. 128. 1879 Idem, p. 127. 1880 Ibidem. 1881 Idem, p. 128. 1882 Ibidem. 1883 Idem, p. 84. 457 cdte ori s-a tntdmplat, cat eel ce a venit sa asculte propovdduirea pentru o zdbovire desarta, ba aorea si pentru ca sa cdrteasca asupra curgerii graiului propovaduitorului, indulcindu- se de rdul eel ritoricesc au ascultat cu luare aminte adevarul eel vecinic, care patrunzdndu-i cele din launtru ale inimii lui, cu darul Duhului Sfdnt, mat indreptat s-a intors acasd... 1884. Putem spune cu siguranja ca Antim miza §i el pe aceste valence ale artei oratorice, ca plecand de la frumosul estetic ce urmare§te acea delectare a simturilor, sa ajunga la imersiunea in adancurile frin^ei, cu scopul de a trezi simturile spirituale, pentru care cat v~at adunat astazi la Sfdnta Beserica, pentru ca sa praznuif praznicul, deschidefi-va ochii, nu numai ai trupului, ce si ai sufletului... 1885. Dar, de§i uzeaza, in mod vadit, de regulile artei omiletice, este clar ca ele nu sunt dictatoriale In predica antimiana, ci urmeaza principiile spiritual-morale dupa care se ghideaza In ce prive§te logica interna a omiliei. Mai mult, am putea spune ca elaborarea predicii este conditional de revarsarea de har §i de entuziasm care II cuprinde de multe ori §i care ii dicteaza o arta ce gliseaza peste regulile oratorice, imbracand stralucitoarele odajdii ale poeziei, ale logosului indumnezeit. Pentru Antim, predica este echivalentul in cuvant al gestului sacramental de a oferi oamenilor cina euharistica. De aceea, trebuie sa aiba dulceafa de rigoare, ce nu poate fi daruita decat de o transfigurare infaptuita de sus. Aceasta transfigurare este evidenta in Didahii, acolo unde nu T§i mai poate stavili izvoarele poeziei rasarind dintr-o inima de trup 1886 §i din adancul fiin^ei lui, transfigurand In acela§i chip §i logosul sau, preschimbat in „fulgerele elocintei"1887. De aceea, cred ca este corect sa spunem ca arta sa nu este numai rezultatul trecerii prin ciurul chibzuielii 1888 a predicii (evidenta sj aceasta, de altfel), ci §i o izbucnire din interior §i o rumenire In cuvant a zorilor frumusetii cere§ti. Antim nu considera Insa omilia sa o opera de arta. A povesti lucruri minunate, iaste data oamenilor celor invaiai. A indulci cu vorba auzurile ascultatorilor, iaste data ritorilor. A descoperi taini mari si preste fire, iaste data celor ce sunt desavdrsit intru bunatap. Iar in mine, neafidndu-se niciunele din acestia, nu va putea nimeni sa auza nimic de folos. Drept aceia, cu multa jalanie imi ticalosesc nevrednicia si-m caut safar' de voia mea a tacea, iar apoi cunoscdndu-mi datoria ce am si temdndu-ma ca sa nu caz in osdnda slugii cei viclene, cu cuviinfa iaste, dupa putin^a, sa povestesc de-a pururea lucrurile Domnului, Caruia ma si rog, cu multa umilinla, sa-mi dezlege gdngaviia limbii si sa-mi lumineze mintea, ca sa poci zicepupne cuvinte intru slava Lui cea negraita. Ci vapohtesc de ascultare 1889. Petru Maior, Propovedanii la ingropaciunea oamenilor morft, Buda, 1809, p. 12, apud. Pr. Lect. Dr. Vasile Gordon, Predica ocazionala (Pareneza), (teza de doctorat), Ed. IBMBOR., Bucurejti, 2001, p. 1 12. 1885 Opere, p. 68. 1886 Idem, p. 16. Antim se refera in text la ceea ce astazi se numeste - cu o expresie inceta^enita in predici -„tablele de carne ale inimii" pe care Dumnezeu scrie poruncile iubirii. 1887 Gabriel §trempel, op. cit., p. 56. 1888 Opere, p. 23. 1889 Idem, p. 29. 458 De multe ori predica lui Tncepe astfel, cu scuze §i cu rugaciuni smerite, pentru a urma in cascade ale elocintei pline de savoare. Aceste invocari binecunoscute ale ierarhului au avut adesea ca urmare o adevarata abundenja a raului Tntelepciunii sj a harului artistic. Acestea Tnsa nu sunt o dovada de ipocrizie din partea lui, ci sunt vaile frumusetii care se Tntind pentru a mladia un relief oratoric, care de multe ori atinge altitudini greu de escaladat chiar §i de catre un ascultator atent §i sofisticat. Trebuie sa {inem seama de faptul ca, pentru carturarii nosjxi din vechime, scriitura era ceva sfant, indiferent de subiectul ei, asemenea §i lectura celor scrise, dupa cum aflam de la Miron Costin: Ldsat-au puternicul Dumnezeu iscusitd oglindd minpi omenesti, scrisoarea 1890, iar scrisoarea iaste un lucru vecinic. Cdnd ocarasc intr-o zi pe cineva, iaste greu a rdbda; dard in veci? Eu oi da samd de ale mele, cdte scriu 1891. (...) Puternicul Dumnezeu, cinstite si iubite cetitoriule, sd-fi ddruiascd, dupa aceste cumplite vremi (ale) anilor nostri, cdndva, si mai slobode veacuri, intru care, pre Idngd alte trebi, sa aibi vreme si cu cetitul cdrplor a face iscusitd zdbavd, ca nu iaste altd si mai frumoasd si mai defolos in toatd viafa omului zdbavd, decdt cetitul cdrfilor; cdci, cu cetitul cdrfilor, cunoastem pe Ziditoriul nostru Dumnezeu, cu cetitul laudd Ii facem pentru toate a Lui cdtrd noi bundtdfi, cu cetitul, pentru gresalele noastre, milostiv II aflam [vedem lectura ca doxologie, ca nevoin^a spirituals §i virtute-n.n.]1892 Indeletnicirea cu cartea (scrierea §i lectura) era, prin urmare, un lucru sfant, in mod nedezmin^it. Daca un autor laic, mirean, avea aceasta concep^ie Tnalta despre scris sj despre scriitura, cu atat mai mult un ierarh al Bisericii, ca Antim, privea cu cea mai mare responsabilitate actul de a scrie, de a crea omilii. Antim ne ofera totdeauna un regal teologic §i oratoric, convins fiind de important capitala a cuvantului frumos, care poate sa schimbe („metanoia") inima §i mintea Tnspre mantuire. Spre deosebire de oratorul laic, oratorul religios nu dezbate o tema aleasa - desj se poate spune ca T§i alege tema in limitele pericopei evanghelice aflate in actualitatea zilei liturgice - §i nici nu Tnainteaza un subiect aleatoriu de dezbatere. De altfel, „alegerea acestor teme (supravegheata, spuneam, de protocolul liturgic) poate reprezenta, la rigoare, un exercitiu doveditor pentru «independenta» lui Antim (nutrita, evident, de aria impresionanta a lecturilor sale §i de abilitatea cu care le manevra) fata de alti oratori cu manifestari notabile in domeniul elocintei de amvon"1893. Dar, Tntorcandu-ne la problema dezbatuta, rolul sau, ca orator eclesiastic, este acela de a explica, pentru fiecare generate §i pentru fiecare timp istoric in parte, sensul cuvintelor Cuvantului. Cred ca mai corect decat a spune ca aduce Biblia in actualitate, este a afirma ca acesta trebuie sa inalte oamenii la realitatea §i la viata Scripturii, care este Duh viu - de multe ori, citand Sfanta Scriptura, Antim spune, printr-o formula cunoscuta din vechime, 1890Miron Costin, op. cit, vol. II, p. 10. 1891 Idem, p. 12. 1892 Idem, p. 13. 1893 Dan Horia Mazilu, Introducere ... , op. cit., p. 95. 459 zice Dumnezeu si la Isaia 1894 sau prin rostul prorocului zice Dumnezeu 1895, sau dupa cum zice Sfdntul Duh la 5 capete ale Pildelor . . . l 896, ori pentru aceia si Duhul Sfdnt, la cartea cea dintdi a Imparaplor, in 15 capete, zice... 1897 etc., iar in dedicajia Psaltirei romane§ti de la 1694, o nume§te cuvdntatoarea podoaba, adeca Sfintele si de Duhul Sfdnt graitele Scripturi 1898 - §i Impara^ie a Cerurilor, deoarece cu cuviinfa au numit Domnul Hristos Evanghelia Sa cu numele Imparapei Ceriului 1899. In aceste conditii, demersul sau ne apare mult mai grav §i mai responsabil, absolut vital pentru umanitate. Pentru ca iata cum vedea mitropolitul slujirea lui: Cdnd au vrut David sa se lupte cu Goliath, alte arme n-au luat la el, fara numai o prastie si cinci pietri din rdu. Si ce s-a intdmplat? Indata cum au aruncat piatra cea dintdi, zice Scriptura, la intdia carte a Imparaplor, la 17 capete, cum ca au ranit pre streinul de fel, in frunte, si, surpdndu-l jos, l-au omordt. Goliath iaste pacatul; David, carele sa lupta asupra pacatului iaste propoveduitoriul Evangheliei; pietrile sunt cuvintele lui Dumnezeu si prastiia iaste puteria dumnezeescului dar 1900. Predicatorul este eel ce se lupta cu Goliat, folosind „pietrele" cuvantului evanghelic §i impotriva acestui Goliath o, cap Davizi, cap propoveduitori Evangheliei s-au luptat cu puterea Duhului Sfdnt si intr-alte vremi si in ceste de acum 1901. Efortul sau este unul coplesjtor, impotriva „uria§ului" care este pacatul Intregii firi, al Intregii umanitati, care se manifesto perfid In to^i oamenii. El trebuie sa determine oamenii sa se ridice contemplativ deasupra timpului, acesjia ramanand - paradoxal - Incorsetati In contextul lor temporal §i In realitatea trenanta §i obsesiva a lumii desacralizate, dar inrfiindu-se „transportarea" lor In adevarata patrie, mosiia cereasca, dupa cum afirma Antim In mai multe ocazii: Ca ce lucru iaste mai iubit robului, decdt slobozirea lui? Si ce iaste mai drag streinului, decdt intoarcerea la mosiia sa? Fiind, drept aceia, instreinap Moisi si Hie de atdta vreme de mosiia lor de care f oar te doriia, ce or fi putut grai mai cu dragoste si mai cu dulceafa, decdt pentru moartea Preotului acestuia mare, pentru care moarte sa da streinilor intoarcere la mosiia lor? 1902; §i iara§i, In alt loc, spune ca trebuie sa pur tarn de grija pentru mdntuirea noastra si pentru Imparapa Ceriului, caci acolo ne iaste lacasul, dupa cum zice fericitul Pavel: „Petrecerea noastra in ceriuri iaste " §i, din nou, In alta parte, continua aceeasj idee, sustinand ca Dumnezeu a venit din cer ca sa li conduca pe descenden^ii lui Adam Inapoi In cer, unde este adevarata lor patrie, caci lS94Opere,p. 91. 1895 Idem, p. 98. 1896 Idem, p. 143. 1897 Idem, p. 153. 1898 Idem, p. 399. 1899 Idem, p. 184. 1900 Idem, p. 148. 1901 Ibidem. 1902 Idem, p. 13. 460 mosiia Lui (a lui Iisus Hristos - n.n.) iaste ceriul, precum zice la Ioann in 18 capete: „Imparafiia Mea nu iaste din lumea aceasta" ... 1903. Nu poate fi vorba, deci, in niciun caz, de un exercitiu u§or, ci de un excurs plin de responsabilitate §i de gravitate. Antim, ca orator ecleziastic, nu transmite lumii un mesaj personal, ci traduce, In limba timpului sau, un cuvant etern, pentru a face premeneala vremilor 1904. Este motivul pentru care are nevoie de un limbaj meta-foric (care transports, potrivit semanticii limbii grecesji, dincolo de realitatea imediata, de lumea vazuta) §i de acea poezie care apropie fiin^a umana de transcendent, de dimensiunea spirituals a cuvantului interpretat pentru contemporaneitate. 1903 Idem, p. 181. 1904 Idem, p. 220. 461 III. 6. 2. ANTIM IVIREANUL SI IDEALUL PURIFICARII SPIRITUAL- MORALE A OMULUI III. 6. 2. 1. Condijia umana §i lupta cu pacatul Inceputul raului sta in pacat. Iar Tnceputul pacatului sta in razvratire sj in dorinta de a fi dumnezeu fara Dumnezeu, dupa cum predica Antim, afirmand ca: Doao firi mai alese si mai de cinste au facut Dumnezeu, adeca cea inger eased si cea omeneascd; (...) Deci amdndoao firile acelia era cdzute, pentru trufiia: ingerul pentru caci au pohtit sa fei asemenea lui Dumnezeu, dupa cum zice la Isaia in 14 capete: „Sui-ma-voi deasupra norilor si voiu fi asemene Celui de sus malt", si pentru aceia l-au imbeznat Dumnezeu intru prdpastiile Iadului si omul iard vrea sa fie asemene lui Dumnezeu, ca auzind din gura sarpelui ca in ce zi va mdnca din lemnul cunostiinpi sa va face Dumnezeu [a urmat Indemnului aceluia]; si pentru caci au mdncat, fu izgonit si el din gradina desfatarii si lua blestem ca sa intre in pdmdntul din carele s-au luat 1905. Mai spune Antim §i Intr-o alta predica despre faptul ca inceputul rauta^ii §i al pacatului este mandria, Intr-un fragment care cu adevarat ar putea fi considerat un mic poem dramatic, ce recapituleaza istoria lumii Incarcata de tragism, menita sa Infioare §i sa §ocheze prin rememorarea felului In care vidul §i neantul au devenit o stare spirituals §i ontologica pentru unele dintre fiin^ele create de Dumnezeu dupa chipul Sau 1906; o istorie a caderii Luceafarului dar §i a mantuirii neamului omenesc: ...pacatul eel dintdi si mai mare decdt toate pacatele iaste mdndriia, care o au izvodit si au nascut singur Satana, carele era inger si sa numiia Luceafar, pentru multa lumina ce avea; care mdndrie l-au surpat si l-au pogordt, cu toata ceata lui, intru cele mai de jos prapastii ale Iadului. §i dintr-atdta lumina ce avea s-au facut decdt toate negreiele si decdt toate intunericile mai negru si mai intunecat si iaste sa se osdndeasca in veci nesfdrsit, pentru caci nu are tamaduiala, nici vindecare rana lui, cafiind duh, nu are pocainla. §i cu ac est pacat al mdndriei, pentru multa lui zavistie, 1905 Opere,p. 119-120. 1906 Idem, p. 120. 462 au insdlat si pe ticdlosul Adam, de l-au surpat din cinstea lui si l-au dus la moarte si l-au pogordt si pre ddnsul in lad. Si precum pdcatul mdndriei au avutputere de au pogordt pre Luceafdr, pdnd la cele mai de jos prdpdstii ale Iadului, asa si bundtatea smereniei are mai multd putere decdt mdndriia; cd au fdcut pre singur Dumnezeu, Carele iaste Fdcdtoriul Luceafdrului si S-auplecat atdta, cat au lasat ceriurile si toatd slava si lauda ce avea de [la] toate Puterile Ceresti, de S-au pogordt pre pdmdnt si S-au fdcut om si S-au smerit pdnd la moarte, dupd cum zice Fericitul Pavel, moarte pe Cruce; si S-au pogordt si pdnd la lad de au scospre Adam, cu tot neamul lui si l-au suit impreund cu ddnsul la ceriu, unde aufost si mai inainte. lard Luceafdrul n-auputut sd se mai sue, cdci il atdrna pdcatul in jos. Cd pdcatul sd asamdnd pietrii si-i cautd sd meargd la maica ei, in pdmdnt, de unde si iaste. Iar bundtatea sd asamdnd focului si iaste sd meargd sus, in vdzduh, unde-i iaste matca, cd Dumnezeu iaste foe mistuitoriu si para defoc subpre, precum L-au vdzut Proorocul Hie 1907. Antim percepe istoria lumii in evolujia ei diacronica - dar anticipand sensul vertical al acestei diacronii -, expunand-o cu mare talent §i cu nespus de mult dramatism, In atat de pujine cuvinte. Capacitatea lui de comprimare a unui vast spa^iu cronologic §i de recuperare a datelor esen^iale Intr-un fragment extrem de stilizat, sunt uimitoare In acest text memorabil, care opereaza selec^ii lingvistico-metaforice rafinate §i care curge intr-un ritm poetic ce permite vizualizarea gradata a tragediei prin care a trecut lumea, de la crearea sa. Putem vorbi aici de prezenja unui altfel de Luceafar, decat eel pe care II cunoa§tem din literatura, care nu mai este, de data aceasta, Hyperion, §i nici steaua diminetii, pierzandu- §i definitiv lumina spirituala, ce II facea sa se identifice ca atare. Acesta nu mai este decat o lumina falsa §i un Eros ambiguu §i iluzoriu, dupa cum II eticheteaza Antim: Eu, o, dragoste mincinoasd, voiu sd-i sfdrdm sdgefile, carele fdrd de rand omor; eu, Luceafdrule, voiu sd-( sparg toate mrejile si-} voiu pilar de tot viclesugul 1908. Luceafarul sau Satana este eel care a potenjat In mod negativ toate atuurile frin^ei sale. Scriind acestea, Antim trage cu ochiul la contemporani, care sunt destinatarii acestei 1907 Idem, p. 49. 1908 Idem, p. 51-52. 463 reactualizari a istoriei. Raul, desj nu are fiinja, capata, in cei ce-1 savar§esc, Tncepand cu Luceafarul, consistent pietrei, care nu se mai poate ridica la cer, a carei emergen^ ontologica este anihilata pentru eternitate. In timp ce, virtu^i, autorul Ti atribuie densitatea eterica a focului §i calitatea acestuia de tinde §i de a urea spre Tnaltimi. Pe de alta parte, nici Dumnezeu nu este Tnchis in transcendent, ci este Creatorul care I§i asuma firea umana, firea crea^iei Sale, murind pe cruce §i pogorandu-Se pana la lad dupa ea, ca s-o Tnal^e cu Sine Tnapoi in cer. Prin aceasta asumare, omul devine dumnezeu, a§a cum §i-a dorit, dar nu prin for|a orgoliului personal, ci prin smerenie, §i anume prin smerenia lui Hristos Cel Rastignit pentru umanitate. Dumnezeu de ar fi vrut, ar fi putut si nefacdndu-Se om, cu alt mijloc sd mdntuiascd pre om din mdinile diavolului, iar n-au vrut 1909, pentru ca nu a dorit sa ramana impasibil fata de soarta lumii, in ciuda faptului ca a Sa „Catalina" nu numai ca i-a Tntors spatele - privind mai degraba spre acea lumina falsa §i spre acel eros amagitor, care fusese odinioara Luceafarul diminetii §i Tnger de lumina -, dar I-a pregatit §i o moarte Tnfiorator de cruda. Insa Cel ce este cu adevarat Lumina din Lumina, Carele iaste ndscut din Tatdlmai nainte decdt Luceafarul 1910, Dumnezeu-Cuvantul: atdta doriia de paharul acesta a-l bea, cat acea pupnd vreme ce mai era sd treaca pana a-l bea lipdrea ca sunt mii de ani. Caci cu setia acestui pahar sa lucra mdntuirea sufletelor omenesti, rdscumpdrarea lumii, stricarea puterii diavolului, inmulprea credinpi, ertaciunea pacatelor si slobozirea sufletelor. §i atdta sa bucura de acestia cat in locul bucuriei ce era inaintea Lui rabda Crucea de-L muncia si bataile de-L cazniia si spinii de-L incrunta si durorile sufletului de-L chinuia, de care chinuri asuda sudorile cele crunte, negdndind nimic de rusine. Ca de auparut lui Iacovpupn 7 ani a sluji pentru Rahila, logodnica lui, 1909 Idem, p. 129. 1910 Idem, p. 31, cf. Ps. 109,3. 464 de dragostea ce avea cdtre ddnsa, dard unui Iubitoriu mare caAcesta, cum nu i-ar fi pdrut pupne muncile si caznele, cu care iubita Lui logodnica o rascumpara si o curapia pre ddnsa cu scaldarea neprepiitului Sau Sdnge si foarte frumoasa, far ' de nicio hula si intinaciune ofacea 19U. Este remarcabila aceasta viziune §i Tntreg ritmul sus^inut al frazelor sj chiar sj rima unora dintre ele, alcatuind un tablou al Rastignirii unic, credem, in literatura noastra, de un profund dramatism, realizat cu un evident simt pictural, muzical §i poetic, in afara de sensul adanc teologic al Tntregului fragment. Frazele sunt impregnate de un suflu poetic ineluctabil, dovedind o certa contaminare cu poezia vremii, atat cu cea savanta, cat §i cu ritmurile populare. Finalitatea acestui tablou, in buna traditie ortodoxa, nu este dolorista, ci suferinja este valorificata in Tnvierea Sa §i in mantuirea Tntregului neam omenesc. Ceea ce poate parea insuportabil de dramatic sau traumatizant, se metamorfozeaza in frumusete, moartea ramanand o amintire, iar consecintele minunate ale acestei moiti mantuitoare desfa§urandu-§i faldurile peste Tntreaga Biserica Tmbracata in porfira sangelui Sau, dupa cum se spune. Aceasta Jertfa divina obliga. Ea obliga la reevaluarea vietii §i la introspectia in profunzimile sinelui propriu, la recalcularea faptelor §i a consecintelor lor. Ea este cea care II Tndreptate§te pe ierarh sa fie intransigent, sa ceara aten^ie §i con§tiin^a fapturilor umane, pentru ca §i Hristos „nu pre ingeri cdndva au luat, ci samdnfa lui Avraam au luat", zice Fericitul Pavel in 2 capete cdtre evrei 1912, adica nu firea Tngereasca, ci firea omeneasca §i-a impropriat-o. Aceasta Jertfa Tl Tndreptate§te mai mult decat orice pe Antim sa predice Tmpotriva pacatului. Deoarece autorul identifica principiul raului in mandrie - §i toata tradi^ia cre§tina Impreuna cu el: ca asa zice Ioann in 3 capete: „Acela ce face pacatul de la diavolul iaste, ca din inceput diavolul pacatuiaste. "1913, - de aceea §i predica, plin de vehemen^i, Impotriva trufiei umane, sus^inand ca. pentru multa noastra mandrie ce ne inaliam si ne trufim, ca [§i] cdnd am ajunge tocma la ceriu si ca [§i] cum niciodata nu vom sa murim, asa hrdpim si lacomim si suntem pornil cu totul spre rautaf, cat nu ne putem opri. §i nici cuvintele lui Dumnezeu ne domolesc, nici [cugetarea la] munca Iadului ne infelepleste 1914; iar In alt loc este §i mai drastic, considerand ca numai pre noi insine, voiu cuteza a zice, ne facem mai inlelepp si decat Dumnezeu si nu ne aducem aminte ca inielepciunea lumii acestiia iaste 1911 Idem, p. 13-14. 1912 Idem, p. 119. 1913 Idem, p. 91. 1914 Idem, p. 104. 465 nebunie inaintea lui Dumnezeu 1915. „Admitand, in acord cu o teologie primara, ca ispita diabolica este pricinuitoarea pacatului (...)- sigur ca nu in absenta vointei libere a omului (ne spune un mare pustnic, Sf. Antonie: „Raul nicidecum nu e pricinuit de Dumnezeu, ci prin alegerea cea de buna voie s-au facut dracii rai, ca sj cei mai multi dintre oameni...Nu cele ce se fac sunt pacate, ci cele rele, dupa alegerea cu voie. . ." §i de aceea §i parere au fost §i Climent din Alexandria §i Origene - §i ca, pacatul, odata intrat Intre oameni (precum zice Fericitul Pavel: „Printr-un om au intrat pacatul in lume si, prin pacat, moartea" [Romani 5, 12]) a dezvoltat consecin^e reparate doar prin jertfa lui Hristos (Iadul, carele iaste plata cea desavdrsita a pacatului, prin pogordrea Lui intr-insul l-au desdrtat si l-au sfardmat. Pre diavolul, capre un incepator tuturor pacate lor si muncitoriu sufletelor noastre, l-au legat si l-au imbeznat intru prdpastiile cele mai addnci ale iadului), Antim constata In enoria§ii sai nu «deraieri» temporare, explicabile prin «slabiciunea» omeneasca, ci o stare generala de neascultare (provocatoare, fire§te, de dezordine) a Divinitatii, agravata de o sensibilitate vadita spre sugestiile malefice. . ,"1916. Oratorul ecleziastic are con§tiinta ca aceasta mandrie este generatoarea infatuarii §i a egoismului uman, devenit o a doua natura pentru omul egocentrist, despre care afirma ca: omul iaste dobitoc, iubitor de sine. Ca de ce nu sa apuca? §i ce nu sa osteneste? §i cu ce nu sa sileste?, pentru odihna, linistea sipaza sanatapi lui? Ca fiind sanatos, ce nuface, pentru ca sa [o] apere si sa departeze cele ce supara sanatatea? Cdta cheltuialaface, pentru ca sa stea impotriva gerului ernii, impotriva arsiiei verii? Fiind bolnav, cat sa cheltuiaste, cat patimeste, cat rabda, pentru ca sd-si cdstige ce-au pierdut? Nu baga in seama a-s cheltui averia, a gusta doftorii amara, a sa adapa cu bauturi greioase, a-s varsa sdngele; si nu iaste niciun lucru ca sa nu-lfaca pentru sanatatea lui si pentru mdntuirea cea trupeasca. De pe acestia poate sa priceapa fiestecarele cat iaste de dulce sanatatea si cat iaste de iubitor pre sine omul 1917. O caracterizare psihologica atat de atenta a naturii umane nu este o noutate In literatura religioasa, dar ar putea fi, daca privim numai literatura In limba romana. Egoismul §i individualismul exacerbat au devenit unele din caracteristicile esenjiale ale societa^i umane, ale unei umanitati disjunctive fata de starea sa primordiala de iubire §i de comuniune. Constatarea autorului, ca „omul iaste dobitoc", ar putea parea caragialesc- satirica, daca nu ar fi tragica. Antim nu vizeaza Insa, In acest caz, un registru comico-satiric - desj, vom vedea mai tarziu, nici repertoriul satiric nu li este strain -, ci unul mai degraba dramatic, ce pune la index caracterul uman degradat de indolen^a iubirii de sine, de autocompatimirea exagerata pana la indiferenja §i intolerant fata de restul lumii. Din cauza razvratirii fata de Creatorul sau §i a egoismului desavarsjt manifestat impotriva aproapelui, omul a decazut din rangul lui de fiinta Innobilata de asemanarea cu 1915 Idem, p. 80. 1916 Dan Horia Mazilu, Recitind... , vol. Ill, op. cit., p. 500. 1917 Opere,p. 114-115. 466 Dumnezeu, la o stare ontologica §i morala foarte precara, in care ingerii sunt stele iar omul iaste putrejune. Ca asa zice in cartea lui Iov in 25 de capete: „Stelele sunt necurate inaintea Lui, dard cu cat mai vdrtos omul, fiind putrejune sifeciorul lui viiarme " 1918, iar Dumnezeu- omul a patimit nupentru Sine, cipentru noi, viermii cei lepddaf... 1919. Pentru ierarhul ortodox, deprecierea conditiei umane face ca starea in care se afla in prezent omul sa fie caracterizabila mai degraba ca subumand decat ca umana (nu in sens ontologic, ci In sens moral). Conditia naturala, fireasca, a frin^ei umane este cea harica, cea comunionala, in care a fost creat. In situatia In care se afla acum, omul sta in intunerecul si Una trupului ca Intr-o puscdrie intunecatd 1920, iar acest pamant pe care II locuie§te este un taram de exil, dupa exodul din Rai al Protoparintilor, adevarata lui patrie fiind mosiia 1921 cereasca. Lumea aceasta este, ca urmare, numita de catre Antim Ivireanul, valea pldngerii 1922, orasul lacrdmilor , patimile Eghipetului , robiia lumii , orasul celor pdmdntesti 1926 Descrierile autorului cu privire la aceasta lume alterata de vicii, sunt cat se poate de expresive §i impresionante: Eghipetul [1927] iaste lumea aceasta, neascultdtoare si vicleand, intru care iaste intins intunerecul pdcatului, unde sa omor toate intdi ndscute, adicd sufletele cele cuvdntdtoare, unde se prefac apele in sdnge, adicd faptele omenesti in suddlmi si in batjocurd lui Dumnezeu, unde stdpdneste lacusta si omida, adicd apucdturile, strdmbdtdple, ura, zavistiia si vrajba 1928. Observam ca registrul poetic s-a schimbat, de la sublim la tragic, §i ca lumea nu mai apare, cum am vazut In capitolul anterior, Inve§mantata In frumusete §i armonie, ci In durere §i suferin^a aproape fara margini. Antim face o paralela cu episodul biblic al robiei egiptene a poporului evreu, atunci cand vrea sa evidentieze nefericirea neamului omenesc. In toata traditia Bisericii, robia egipteana este interpretata alegoric, in sens duhovnicesc, ca simbolizand robia sufletului in {ara pacatelor, in Egiprul patimilor, de unde nu poate iesj decat daca ineaca in marea lacrimilor de pocain^a pe „faraonul eel gandit", cu toata oastea lui, adica pe diavol §i pacatele. 1918 Idem, p. 124. 1919 Idem, p. 14. 1920 Idem, p. 223. 1921 q£ j^ejn^ p 135 181, 220. A se vedea si finalul capitolului imediat anterior. 1922 Idem, p. 63. Cf. Ps. 83, 7. 1923 Idem, p. 190. 1924 Ibidem. 1925 Ibidem. 1926 Idem, p. 114. 1927 „Eghipetul" este, pentru literati, un alt cuvant cu rezonan^e eminesciene, pentru noi, astazi, desi Eminescu este eel care 1-a imprumutat din literatura veche, si nu invers. De remarcat insa ca si Eminescu descrie „Eghipetul" ca unul dintre lucrurile care fac parte, in istoria omeneasca, din „panorama desertaciunilor", in poemul „Memento mori". 1928 Opere, p. 207-208. 467 Daca cercetam fiecare sintagma de mai sus, este evident ca ele au o rezonanja adanca §i ca nu sunt doar simple metafore, ci au conotatii care pot fi revelatorii: „valea plangerii" (sau valea lui Iosafat) reprezinta locul unde va fi, conform Tnvataturii creatine, Judecata de Apoi, care Ti va osandi ve§nic pe cei pacatosj; „patimile Eghipetului" §i „robiia lumii" se refera la ramanerea omului in pacat §i in poftele trupe§ti, degradante pentru el, fund o aluzie la captivitatea egipteana a poporului ales, corelata cu exilul pamantesc al omului cazut, Intors la obarsja lui inferioara, la pdmdntul acesta, car ele iaste maica tuturor oamenilor 1929; „ora§ul lacramilor" releva tot un sens al suferintei, care este o urmare inevitabila a peregrinarilor prin pacate ale omului; iar „ora§ul celor pamantesji" Ti vizeaza atat pe cei pamante§ti, in sensul de muritori, cat mai ales pe cei care privesc numai spre pamant, §i niciodata spre cer, spre cerul spiritual. Ultimele doua splendide metafore sunt parafraze originale, cred, ale unui verset biblic de la Apocalipsa 21, 4, in care se vorbe§te despre faptul ca in Ierusalimul ceresc, Dumnezeu „va §terge orice lacrima din ochii lor sj moarte nu va mai fi". In opozijie cu acest Ierusalim vesnic §i sfant, Antim configureaza lumea aceasta ca pe o cetate a lacrimilor §i a mor|ii, in care fericirea este amanata, chiar §i pentru cei drepti, pana la momentul adevarului, pana la depasjrea acestui stadiu pamantesc al existenjei umane. Intr-o alta didahie, Antim descrie lumea, cu aceeasj impresionanta plasticitate §i for|a alegorica, astfel (intr-un fragment citat deja, cu alta ocazie, dar pe care II reiau, data fiind important sa §i In acest context): Lumea aceasta iaste ca o mare ce sa turbura, intru care niciodata n-au oamenii odihna, nici liniste. Corabiile intre valuri sunt impdrdpile, craiile, domniile si orasele, mulpmea norodului, politiile, supusii, bogafii si sdracii, cei mari si cei mici, sunt cei ce cdldtoresc si sa a/Id in nevoe. Vdnturile cele mari ce umfld marea sunt nevoile cele ce ne supdrd totdeauna. Valurile ce lupta corabiia sunt nenorocirile carele se intdmpla in toate zilele. Norii ce negresc vazduhul, fulgerile ce orbesc ochii, tunetile ce infricosaza toata inima viteaza sunt intdmplarile cele de multe feliuri, neasteptatele pagube, infricosdrile vrajmasilor, supararile, necazurile ce ne vin de la cei dinn afar a, jafurile, robiile, ddrile cele grele si nesuferite, carele le lasd Dumnezeu si ne incungiura, pentru ca sa cunoascd credinfa noastrd si sa ne vazd rdbdarea 1930. Am vazut, intr-un capitol anterior, ca lumea nu este considerate rea prin esenja ei, ci dimpotriva, foarte frumoasa §i stralucitoare, fiind creata ca o lumina §i ca o podoaba dumnezeiasca, pe care Ziditorul §i Arhitectul sau a conceput-o cu multa arta. Cand dore§te sa scoata in evidenja aspectele negative ale acestei lumi, Antim se refera, de fapt, la conditia umana decazuta, la acea lume care constituie mediul existential omenesc, orizontul uman contaminat de virusul pacatului §i al imoralitatii. Condamnarea la un sens dezintegrator §i perisabil a lumii s-a facut datorita omului, caruia mare folos si mare dar si milostivnicd vindecare s-au dat (...) de la Dumnezeu, ca sa 1929 Idem, p. 176. 1930 Idem, p. 158. 468 moard si sd se strice acest trup al pacatului. . . 1931, din care cauza §i toata firea celor create §i materiale a urmat aceleasj legi a dezintegrarii ca §i omul. In ordinea §i in armonia lumii a patruns morbul haosului §i al mor|ii, care este generatorul tuturor „furtunilor" ce zdruncina existenja umana. Societatea omeneasca este ca o mare Tnvolburata, ca o capcana pentru proprii sai membri. Antim descrie, cu o puternica tenta psihologizanta, aceste fenomene deprimante care marcheaza via^a omului. Mai ales atunci cand se refera la „fulgerile ce orbesc ochii, tunetile ce Tnfrico§aza toata inima viteaza" are in vedere reac^ia psihicului uman la stimulii destabilizatori care Tl solicita in mod intempestiv §i nea§teptat. Amandoua motivele, atat eel al lumii ca „Egipt" al patimilor, cat §i ca mare Tnviforata, sunt de sorginte biblica, dupa cum am avut prilejul sa observam, pana acum, in acest capitol §i in eel anterior in care am vorbit despre motivul marii in Didahii. Acest lucru nu este Tnsa, catusj de putin, o piedica in calea originalitatii literare a lui Antim, a carui foita peisagistica §i plasticizanta ramane uluitoare pentru literatura noastra din acele timpuri. Responsabil pentru aceasta stare de lucruri, pentru aceasta natura universale §i umana avariata de perspectiva degringoladei haotice §i a mor|ii, este pacatul omenesc, in care un rol important Tl joaca §i diavolul, care Tl impinge pe om ca sd strice haina Sfdntului Botez si sd o zmoleascd cu zmoala pacatului 1932 - minunata alitera^ie §i metafora sinestezica, daca privim lucrurile din punct de vedere literar. Dar omul nu este rau prin create §i nici prin fatalitate, ci prin voin^a libera, prin care alege asemanarea cu Luceafarul cazut, In locul asemanarii cu Dumnezeu, Tncat arapi negri sunt ticdlosii de pdedtosi pre carii pacatul iiface mai intunecap decdt dracii 1933. Antim identifica Tnsa pacatele Intr-un mod foarte concret §i foarte inteligibil pentru orice muritor: Ca in trei chipuri gresaste omul: sau din sldbiciune, sou din nestiinld, sau din firea cea rea. Deci pacatul din sldbiciune iaste impotriva lui Dumnezeu Tatdl, edei (ca) Tatdl sd chiamd intru tot puternic. Pacatul dintru nestiinld iaste impotriva Fiiului, ca Fiiul lui Dumnezeu sd chiamd Inlelepciune. Pacatul din firea cea rea iaste impotriva Duhului Sfdnt, edei (ca) Duhul Sfdnt sd chiamd Bun. Deci care om va gresi din sldbiciune, sau din nestiinld, ii va erta Domnul mai lesne, de sd va pocdi. Ca asa zice David: „ Pacatul tinerefelor mele s-a nestiinpi mele nu-l pomeni ". Iar cine gresaste din firea cea rea impotriva Duhului Sfdnt, omului aceluia nu-i iartd Dumnezeu lesne pacatul. Ca asa zice Domnul Hristos: „ Tot pacatul si hula sd va erta oamenilor, iar hula care iaste spre Duhul Sfdnt nu sd va erta oamenilor ". Si sunt pdcate de moarte 7, carele sunt si impotriva Duhului Sfdnt, far ' de nicio greseald, de vreme ce sunt neertate, deaca nu sd va face la ddnsele cdzuta vindecare: 1931 Idem, p. 224. 1932 Idem, p. 91. 1933 Idem, p. 166-167. 469 pdcatul eel dintdi iaste trufiia, dintru carele sa naste semepia si neascultarea; al doilea iaste zavistiia, dintru carele sa naste vrdjmdsiia si uciderea; al treilea iaste iubirea de argint, carele sa numeste a doua inchinare de idoli, dintru carele sa nasc toate relele; al patrulea iaste cdlcarea de lege, adeca nebdgarea in seamd a celor hotdrdte si asdzate in legi si in pravile, dintru carele sa naste necredinfa si lepddarea de Dumnezeu; al cincilea iaste sdmdnarea de vrajbd intrefrap si intre priiateni, care pdcat l-au aflat singur satana; si cine are acel ndrav iaste asemenea diavolului; al saselea iaste nddejdia cea necuvioasd ce are nestine la multd mila lui Dumnezeu si nu sa pdrdseste de pdcate, socotind cd-l va erta, dintru carele sa naste netemerea de Dumnezeu si toatd necurdpia; al saptelea, eel mai de pre urmd si mai mare si mai rdu decdt toate iaste oceaania, adeca dezndddjduirea de mila lui Dumnezeu, socotind cd nu-l va erta cu niciun mijloc, dintru carele sa naste moartea cea sufleteascd si munca cea vecinicd a iadului 1934. Aceste pacate Ti fac deci pe oameni „mai Tntunecati decat dracii". impotriva acestora se lupta mitropolitul cu sabiia Duhului, care iaste graiul lui Dumnezeu 1935 §i T§i folose§te toate darurile §i nemasuratul talent artistic §i oratoric, precum §i toata puterea de convingere, pentru a eradica, pe cat posibil, pacatul §i consecinjele sale nefaste din sufletul omenesc. Lista pacatelor de mai sus este Tnfrico§atoare §i s-ar putea parea ca fiin^a umana este prea slaba pentru a putea face fata ispitei celei cu multe tentacule. Insa toata nadejdea lumii sta in faptul ca chipul lui Dumnezeu in om este restaurabil - atunci cand omul con§tientizeaza rautatea pacatului §i dore§te o reala disociere de acesta, o renegare interioara, cu toata foita, a lui - ceea ce reprezinta motivul, motivajia adanca a oricarei predici §i Tl determina pe Antim sa Tl apostrofeze pe eel pacatos, Tntr-un pasaj de un mare avant expresiv §i retoric: Unde p-ai pus, pdcdtosule, sufletul tdu eel iscusit, eel jrumos, eel minunat, eel vrednic? Unde p-ai ingropat par tea cea mai aleasd a sine lui tdu, zidirea cea mai iscusitd a dumnezeestii puteri, sopia cea iubitd a ingerilor? Unde iaste frumuse pa aceia a inchipuirii cei dumnezeesti? Unde iaste podoaba, a darului celui dumnezeesc? Unde iaste slava? Unde sunt jrumuseple lui cele minunate, carele il ardta mai luminat decdt soarele? Asa, far' de socoteald, ai lasat sa il piarzd pdcatul si sd-l vdnture, ca fdrdna vdntul 1936. Extraordinary este, cred, selec^ia metaforica din acest text plin de poezie, in care antiteza, reliefata in momentul final, dintre esenja spirituals §i nobila a sufletului §i „tarana" spulberata, confera un dramatism suplimentar seriei de interogatii menite sa interpeleze con§tiinta celui adormit in pacate. Dupa cum se vede, omul este pe deplin con§tient §i responsabil de soarta sa ve§nica §i nu este predeterminat de nimeni, caci el singur §i-a „ingropat" sufletul. Pacatul „zmole§te" frumusetea §i lumina spirituals a omului §i acesta se devalorizeaza singur pana la a avea pretul taranii vanturate de vant - o alta aliteratie §i metafora sinestezica. Nu este nimeni culpabil pentru dezastrul moral §i ontologic al persoanei umane, in viziunea lui Antim, decat 1934 Idem, p. 122-123. 1935 Idem, p. 36. 1936 Idem, p. 146. 470 ea insasj, daca nu se valorizeaza corect §i nu ramane in asemanarea cu Dumnezeu, pentru a nu-§i pierde frumusetea originara, cea mai mare decat a soarelui, dupa parerea autorului nostru. Dar nu numai fmmusetea se pierde prin pacat, ci §i viaja, ca stare spirituals de comuniune cu Dumnezeu §i cu umanitatea restaurata, atunci cand se ramane la conditia de inacceptare a existenjei altruiste §i pure, nealterate de pacat: Ca dupa ce face omul pacatul ramane mort. Mort, pentru caci piiarde darul eel dumnezeesc; mort, pentru caci sa desparte de Dumnezeu, Carele iaste viafa cea adevarata si ca pre un mort patimile lui, pohtele lui cele rele si indulcirile trupului sou il due sa-l mgroape. Unde? Afar a din cetate, afar a din pamdntul celfericit al Raiului, in groapa vecinicii munci 1937. Intr-o alta descriere Tnfrico§atoare, autorul remarca: Acest pacatos, nu numai ca iaste ingropat in groapa pacatului, far ' de graiu, far ' de duh, far ' de simfire, far ' de nadejdea mdntuirii, ce iaste inca, ca si Lazar, legat de mdini si de picioare, cu fdsuri, adecd strdns tare de legaturile pdcatelor lui (...) Are sifafa lui cu giulgiu legatd; find orbit de pacat nu cunoaste ticdloasa lui intdmplare, nu vede addncul intru carele sa afia; nu socoteste muncile cele de veci ce-l asteaptd. Zace si deasupra lui piatrd grea, carele iaste puteria obiciaiului celui vdrtos, care obiciaiu apasd si ingreuiaza sufletul lui atdta, cat nu-l lasd sa se scoale din groapa ticdlosiei, nici il lasd sa rasufle. Deci precum pentru Lazar zicea Martha, „Doamne, iata pute", asa mai cu cuviinla putem sa zicem si noi cum ca acest pacatos iaste adevarat impupt, de vreme ce nu patru zile, ce sdptamdni si luni si ani si vremi, sa afia ingropat in groapa pacatului 1938. Salvarea de pacat nu este decat pocain^a, pe care o propovaduie§te Antim in fiecare predica, Tnsa nu ne vom opri acum decat la doua mici fragmente in care mitropolitul T§i demonstreaza for^a de persuasiune §i capacitatea poetica remarcabila. In primul dintre acestea se afirma: §i cand [Dumnezeu] iaste mdnios de sudalmile, de necinstirile si de hulele ce-i fac in toate zilele pacatosii, cu faptele lor cele fdrdelege, cu strdmbatalile lor, cujafurile lor, cu multa a lor trufie, cu zavistia, ce hrdnesc in inima lor, cu atdtea necurapi cu carele spurca si trupul si sufletul, sta gata sa faca asupra lor rasplatire, sa arunce asupra lor trasnetele urgiei Sale, sa-i piarza de pe toata fafa pamdntului. Alearga atunce pocainfa si cu o cuciarnica indrazneala, cu doao lacrame ce varsa din ochi, cu un suspin ce inalia la ceriu dintru addncul inimii (cutez a zice), ca leaga mdinile lui Dumnezeu, Ii ia armele a dreptei Lui rasplatire, preface urgiia Lui spre ertaciune, II face bland, ertatoriu, indelung rabdatoriu, milostiv, iubitoriu asupra celui w k 7^7 ■ ■ ■ T 7^^ 1939 pacatos, carele atata l-au necinstit si nu L-au bagat in seama Personificarea pocaintei se suprapune cu imaginea penitentului: acesta se identifica el insu§i cu pocainta, ca stare de automistuire in sine §i de comprimare a distan^ei care il desparte de Dumnezeu, prin efortul a „doao lacrame ce varsa din ochi" §i al unui „suspin ce 1937 Idem, p. 213-214. 1938 Idem, p. 143. 1939 Idem, p. 215. 471 Tnalja la ceriu dintru adancul inimii". Efectul nu este de diminuare, ci de augmentare a sensului ascetic interior, pentru ca cele „doao lacrame", precum §i „suspinul" din adancul fiintei, sunt metonimii sublime pentru o stare existentiala, pentru confundarea cu plansul Tnsusj, a celui ce T§i reevalueaza via^a. „Antim amenin^a, fara Tndoiala, Ti amenin^a pe culpabili cu urgia pedepsei divine. Dar pune in celalalt talger al balan^ei putinja de salvare, pocain^a, cu conditia ca ea sa fie « adevarata, iar nu mincinoasa », « curatd, iar nu vicleand », « a inimii, iar nu a gurii ». Un astfel de act, depus cu sinceritate, poate Tnfaptui miracolul, poate preface pdcatele de moarte, §apte, in virtutile care li se opun, tot §apte, adecd sa prefacd trufiia in smerenie, iubirea de argint in milostenie, pdcatul eel trupesc in curafie, zavistiia in dragoste, lacomiia in post, mdniia in bldndefe si lenea in rugdeiune si intr-alte fapte bune. In Didahii, pocain^a este una dintre temele predilecte, aplecare ce nu poate mira la un Tnalt ierarh ortodox"1940. O alta privire, alegorica, asupra pocaintei, pe care ne-o Tnfati§eaza Antim, ni se pare a fi de o frumusete sublima §i, desj nu sunt sigura, nu ne-ar mira ca aceasta hermeneutica superba sa apar^ina autorului nostru: Pocdinla aceasta iaste cetatea cea minunatd inpatru cornuri ce au vdzut Sfdntul loan la Apocalipsis, in 21 de capete, carea avea 12 usi: 3 de spre rasarit, 3 de spre miazanoapte, 3 de spre amiazazi si 3 de spre apus, pentru ca sapoata intra printr-insele top, si cei mici si cei mari, batrdnii si tinerii si fiestecarele dupa rdnduiala sa si dupa vdrsta sa: prin cele de spre rasarit sa intre cei tineri ca cei ce sunt la rasaritul viepi; prin cele de spre amiaza sa intre barbapi carii sa a/la la mijlocul vdrstii; prin cele de spre amiazanoapte cei batrdni, al car or a le iaste sdngele rece si albiciunea zdpezii o fin in barba; si prin cele de spre apus sa intre, fara de nicio deznadajduire, cei ce sunt la sfdrsitul viefii si au amdndoao picioarele in groapa si sufletul in buze, 1940 Dan Horia Mazilu, Recitind... , vol. Ill, op. cit., p. 504. 472 (al) cdrora milostivirea lui Dumnezeu le va priimi pocainfa 1941. Marturisesc ca nu cred sa fi Tntalnit atata poezie in literatura romana de pana la Antim Ivireanul - motiv pentru care am §i consemnat acest fragment in versuri - atata concentrare a imaginilor metaforico-poetice sj atata patos al expresiei. Simpatia privirii sale catre cei ce sunt „la rasaritul vietii", cat §i duiosja imaginilor ce descriu varsta senectutii, sunt o dovada a sensibilitatii §i a umanismului candid de care era In stare eel ce ve§tejea pacatele „arzand cu focul verbului sau"1942. De aici se observa cu claritate ca virulenta §i asprimea obiectiilor sale nu vizau conditia umana ca stare naturala, In cadrul careia niciuna din cele patru varste nu constituie un impediment pentru revendicarea frumusetii interioare, spirituale, a fiin^ei umane, fiecare dintre aceste varste meritand dragostea, compasiunea sj ata§amentul semenilor fata de persoana care descopera un nou stadiu al vietii la fiecare etate, ci criticile lui au avut permanent in vedere morala indoielnica §i moravurile nesanatoase ale unei societal umane Inclinate mai degraba spre compromis §i promiscuitate decat spre intransigent^ §i verticalitate moral-spirituala. Despre aceste moravuri, ca masca particularizata a societatii romanesji a secolului al XVIII-lea, vom discuta In continuare. III. 6. 2. 2. Antim Ivireanul - creatorul unei fresce a societatii romanesti de la inceputul secolului al XVIII-lea si critic al moravurilor De la Antim Ivireanul ne-au ramas pagini memorabile de critica a moravurilor §i chiar de satira literara, la adresa fatarniciei §i a ipocriziei umane, In fragmente de o mare sinceritate, scrise cu patos §i con§tiinta a dreptatii, care dezvaluie latura negativa a societatii romanesji din secolul al XVIII-lea. Atata verva a cuvantului In reprimarea unor obiceiuri imorale §i a unor pacate ilustrate concret de detractorul lor, precum §i o fresca sociala atat de reprezentativa pentru toate paturile societatii, rar Intalnim In literatura romana, cu informatii §i detalii exacte asupra starii de fapt, asupra dezvoltarii simptomatice insidioase a unui organism politic §i social ce fusese, poate, prea putin mustrat §i avertizat pentru abuzul de imoralitate §i inconsecventa cu propriile sale valori declarate. Mitropolitul Antim nu se ascunde in spatele odajdiilor §i a statutului sau de ierarh, nici nu se complace In a ve^teji pacatul la modul generic, nu se prevaleaza de handicapul sau 1941 Opere, p. 220. 1942 Dan Horia Mazilu, Introducer e..., op. cit, p. 106. 473 de strain (unii au socotit spre profitul lor asemenea neajunsuri), pentru a evita o implicare directa in realitatile cotidiene, in viaja poporului sau adoptiv, nu se teme sj nici nu se rusjneaza sa dea in vileag comportamente care vin in conflict flagrant cu preten^ia de a fi cre§tin, din pudoare falsa sau dintr-o pretinsa necesitate de a proteja imagined concetatenilor §i a coreligionarilor sai. Nu a simtit ca e nevoie de compromisuri, ci, dimpotriva, a considerat ca lucrurile nu se pot Tndrepta decat prin recunoa§terea, de catre fiecare, a carenjelor personale §i a celor generate ale societa^i §i prin renunjarea la tot ce este balast negativ, la tot ceea ce se constituie Tntr-un factor perturbator al sanatatii morale §i spirituale a credinciosjlor sai. Daca suntem one§ti trebuie sa acceptam ca Antim Ivireanul a rasplatit nemasurat favorul de a fi primit §i adapostit in Jara noastra - luand in considerare teza ca niciunul dintre parin^ii sai nu ar fi fost roman. Sinceritatea §i buna lui credin^a nu i-au permis sa ramana indiferent la „bolile suflete§ti" ale pastoritilor sai, fara sa atraga aten^ia asupra consecintelor nefaste ale indolen^ei generate (o afecpune grava la romani, pana in ziua de astazi). Pentru Antim, pdstoriul carele va vrea sa pastoreasca pre lege si pre dreptate trebue pururea sa pe toiagul in mdna, adeca dojana si injruntarea si dupa vremi sa pedepseascd pre oi si sa goneascd hiarale, cdci acesta iaste sfdrsitul eel bun al pastoriei sale, ca sa pe oile si sa le pdzeascd cu sanatatea cea duhovniceasca, adeca cu invafatura. Aceasta sanatate iaste pururea datoriu pdstoriul sa o dea oilor lui; iar de vafi vreuna din oi beteaga trebue, si far ' de voia ei, sa o lege si sa opuejos, sd-i tae carnea cea putreda, sa o lepede si sa-ipue cazuta doftorie, neuitdndu-se nimic la zvdrliturile picioarelor ei cu carele poata sa- i mijloceasca si vatamare [pastorului], au la obraz, au la mdna, au la picior. §i asa, cu aceasta fapta buna si cu aceasta mijlocire va avea pdstoriul eel bun desparleala de naemil, pentru cdci naemipi nu pasc oile pentru ca sa le foloseasca, ci numai pentru plata ce apuca de la iale; si cdnd vede pre lup viind de departe, adeca pre diavolul, ei lasa oile si fug, pentru cdci sunt naemip si nu poarta grija pentru oi. Ci sa fereasca Dumnezeu si sa mdntuiasca toate turmele depastori ca acestea, ca si de moartea ciumei 1943. Este evidenta con§tiin{a pastorala a lui Antim, care 1-a impins pana la a-§i da viaja §i a fi ucis de „zvarliturile picioarelor" celor care n-au putut sa suporte mustrarea. Insa a fost intotdeauna consjient de acest rise enorm, pe care §i 1-a asumat de la bun inceput, §tiind ca nu numai din partea inamicilor trebuie sa se a§tepte la neplaceri, ci §i din partea celor care nu indragesc socul adevarului. Dar nu numai In pilde le-a vorbit Antim ascultatorilor sai, ci §i direct i-a avertizat ca nimeni sa nu socoteasca, din voi, si sa zica in inima lui: dara ce treaba are vladica cu noi, nu-s cauta vladiciia lui, ci sa ame steed intru ale noastre? De n-aj stiutpdna acum si de n-au fost nimeni sa va invefe, iata ca acum vet, sti ca am treaba cu to} oamenii cat, sunt in fara Rumdneasca, de la mic pana la mare si pana la un copil de lafa, afar a depagdni si din ceia }943Opere,p. 137. 474 ce nu sunt de o lege cu noi; cdci in seama mea v-au dat Stdpdnul Hristos sd vd pasc sufleteste, ca pre niste oi cuvdntdtoare si de gdtul mieu spdnzurd sufletele voastre si de la mine va sd vd ceard pre to}, iar nu de la alpi, pdnd cdnd vd voiu fi pastor iu. Ci vd cautd in scurte cuvinte, sd ma ascultaf de ve$fi crestini si de vd fine} ai lui Hristos, cdprecum nu pot fi oile far ' de pdstoriu, asa nici norodul jar ' de arhiereu si verice va pdsa cuiva la cele sufletesti, alerge la mine ca la unpdrinte, cd-l voiu vindeca, cu ajutoriul lui Hristos 1944. Acest text echivaleaza cu o declarajie de intense sj cu o promisiune pe care mitropolitul a respectat-o in to^i anii arhipastoriei sale. Pentru noi, astazi, este un punct de referinta, devenind o emblema a vie^ii lui. Antim Ivireanul nu a considerat pe nimeni mai presus de comandamentele morale ale Scripturii §i ale Bisericii Ortodoxe §i nu a eludat pe cineva de la o critica dreapta sj severa, atunci cand era Tndreptatit sa o faca, indiferent de pozijia sociala a celor vizaji. Autorul predicilor nu se sfie§te nici de domnitorul {arii, pentru a-i atrage atenjia asupra unei eventuale derogari de la responsabilitatile sale - desj cu oarecare deferenja -, avertizandu-1 sd nu socoteascd impdrapi si stdpdnitorii pdmdntului cum ca i-au pus Dumnezeu sd sazd pre scaun frumos numai spre vedere inaintea ochilor omenesti, impodobip cu vesminte scumpe, cu cununa in cap si cu schiptrul de aur in mdnd, ca numai singurd dreptatea iaste de-i face cinstif la norod 1945. Antim a pus mai presus de toate datoria §i con§tiinta, desj Tl considera pe Constantin Brancoveanu ^acatorz'w/ meu de bine 1946, refuzand sa se gandeasca la interesul personal. Este foarte probabil ca micul fragment citat sa nu fi fost singura ocazie in care era vizat domnitorul Tnsusj §i sa fi existat §i alte declara^ii sau proteste ale mitropolitului, chiar mai abrupte decat aceasta, Tntrucat Antim recuno§tea singur - in prima scrisoare de aparare adresata lui Brancoveanu - ca: de am grdit au in Besericd (propoveduind cuvdntul lui Dumnezeu), au afard, in taind, sau de fafd inaintea mdriei tale, au si pe dupd dos, vreun cuvdnt carele sd nu fi fost pre pldcerea mdriei tale, l-am grdit xpeoouxcog [din datorie] ca un pdstoriu sufletesc, iar nu cu viclesug, sd te vatdm, au trupeste au sufleteste 1947. Din aceste cuvinte reiese ca ierarhul a actionat din impulsul con§tiintei, fara interese politice meschine, Tntrucat, in mod evident, acest demers nu era in favoarea sau spre binele sau personal, putand u§or sa conduca la alterarea rela^iilor cu domnitorul. Antim Tnsa nu s-a gandit sa se protejeze pe sine §i sa se puna la adapost printr-o atitudine rezervata, cu atat mai mult cu cat, fara Tndoiala, era la curent cu mefien^a, atat a unor greci, cat §i a unora dintre romani, fa^a de un strain - probabil ca aceasta etichetare 1-a urmarit in mod rautacios Tntotdeauna -, ci s-a orientat numai in functie de dicteul con§tiintei §i al credin^ei sale. 1944 Idem, p. 28. 1945 Idem, p. 86. 1946 Idem, p. 227. 1947 Ibidem. 475 A intalnit, poate, mai multi inamici decat prieteni, intolerant fata de comportamentul sau entuziast §i impetuos §i fata de obiceiul sau de a exprima deschis ceea ce credea. Nu ne putem da seama ce atitudine trebuie sa fi avut ascultatorii sai, mai ales cei cu pretentii aristocratice - §tiut fiind ca ace§tia Tndura mai greu defaimarile -, atunci cand erau nevoiti sa faca fata unor critici acerbe §i chiar unei ironii §fichiuitoare, formulate dupa acelasj principiu al impartialitatii §i al onestitatii. Exista, in Didahii, cateva fragmente care vizeaza, in mod deliberat, nivelurile superioare ale societatii, §i In care demascarea unor abateri de la morala religioasa ia proportiile unei adevarate satire cu accente incredibile. §i oferim numai trei exemple, graitoare, credem noi. In Cuvdnt de invafatura la dumineca lasatului sec de brdnza, Antim semnaleaza cum ca iaste obiceiul de va adunaf de seara in divan si face} pupna orape inaintea domnului si dupa aceia cerep ertaciune; si macar ca nu mi s-au intdmplat pdnd acum sa vdz cu ochii, iar foarte mi-au placut si am fericit obiceiul acesta, ca iaste lucru cuvios a cere ertaciune de la stapdnii si mai-marii nostri, nu numai intr-aceasta zi, cdci vom sa intrdm in zilele sfdntului post, cipoci zice ca se cuvine sa cerem ertaciune in toate zilele; (...) Iar apoi, ludnd seama cu tot denadinsul sfdrsitul acestui lucru, foarte ma intristez, ca obiceaiul iaste jrumos la vedere si rdu lapricepere; ca nici ertdciunea ce cere} de la stdpdni nu iaste curatd, nici aceia ce lua} unul de la altul, ca iaste plind de pizmd si de zavistie si plind de rdutate, ca nu iaste cu gdnd curat 1948. Intr-un Cuvdnt de invafatura la dumineca Florilor, Antim dezvaluie alte aspecte ale vietii publice, extrem de neonorante pentru cei la care se raporta mitropolitul, §i care erau tocmai boieri sau oameni avuti, persoane cu pretentii, dupa cum descrie autorul, dar a caror conduita moral-religioasa era cu mult sub a§teptari: De cand au intrat sdptdmdna cea dintdi a sfdntului post, din cdf ne afldm aici de fa{a, oare ispoveduitu-s-au vreunul, dupa cum sa cuvine? Fdcut-au cu dragoste canonul ce i-au dat duhovnicul? Pdzitu-s-au pre sine, dupa putinla, curat si nevinovat? Petrecut-au crestineste, dupa rdnduiala si porunca Besericii, cu posturi, cu rugdciuni si cu alte facer i de bine? Mi sa pare sa nufie fdcut niciunul aceasta; iar pentru ca sa nu mint, poate ca vor fi fdcut vreunii din cei prosti. Iar noi, cei ce ne pnem mai mari, mai vrednici, mai infelepp si mai cunoscatori, am mutat vremea din sdptdmdna in sdptdmdna, petrecdnd, cu mdncari de toate feliurile, cu bauturi indestulate si cu toate pohtele trupului nostru; iar de sufiet n-am purtat grija nicidecum, ca cand am fi nesimptori. §i tocma acum, in sdptdmdna ceasta de pre urma ne ispoveduim, ca sa ne grijim 3 zile si la Joi mari sa ne cuminecam. (In paranteza fie spus, obiceiul acesta este, din nefericire, valabil pana in ziua de astazi, la fel ca multe altele din cele semnalate de Antim, meat putem conchide, Tmpreuna cu N. Cartojan, ca „glasul mitropolitului rasuna in pustiu"1949 - n.n.) Iar ce fel de ispovedanie facem stie Dumnezeu, ca mi-e rusine a o spune. Unit se ispoveduiesc de frica vreunor intdmpldri, alpi pentru un obiciaiu, alpi de rusinea omeneasca, alpi de frica stapdnilor; alpi iar au cdte doi duhovnici, unul la fara si altul la 1948 Idem, p. 40. 1949 N. Cartojan, op. cit, p. 369. 476 oras; la eel de la fara, ca la un om prost, spune pacatele cele ce socoteste el ca sunt mat mart, iar la eel de la oras spune pacatele cele ce socoteste el ca sunt mat mici, negu{atorind si mestersugind taina ispovedaniei. (...) §i la acea mincinoasa ispovedanie, ce facem? Cercam sa a/lam duhovnic om prost (adica simplu, fara prea multa Tnva^atura §i cultura teologica - n.n.), pentru ca sa se teama de not si sd-ifie rusine de fejele noastre si ce vom zice noi asa safe, socotind in gdndurile noastre ca, precum insalam pre ddnsul, vom insala si pre Dumnezeu. Dard Dumnezeu nu sa insala, ce ne insalam noi insine, spre pieirea noastrd cea sufleteasca. §i cdnd mergem sa ne ispoveduim nu spunem duhovnicului ca mdncdm carnea si munca fratelui nostru, crestinului, si-i bem sdngele si sudoarea fejei lui cu lacomiile si cu nesafiul ce avem, ci spunem cum c-am mdncat la masa domneascd, miercurea si vinerea, peste si in post raci si untdelemn, si am baut vin. Nu spunem ca finem balaurul eel cu 7 capete, zavistiia, incuibat in inimile noastre, de ne roade totdeauna ficapi, ca rugina pre fier si ca cariul pre lemn, ce zicem ca n-am fdcut nimdnui niciun rau. Nu spunem strdmbataple ce facem totdeauna, clevetirile, voile veghiiate, fdiariile, mozaviriile, vdnzarile si pdrale ce facem unul altuia, ca sa-l surpam din cinstea lui, ce zicem: am face mild, ce nu ne da indemdna, ca avem nevoi multe si ddri si avem casa grea si copilas ca-n gloata si oameni mulp carii sa ocrotesc pre langa noi (a se observa cu cata finete psihologica satirizeaza autorul, prin vorbirea indirecta, totala lipsa a oricarei urme de demnitate §i disculparea lacrimogena a celor ce, avuti fund, nu cunosc sentimentul compatimirii decat fa^a de propria persoana - n.n.). Nu spunem ca credem minciunile slugilor noastre mai vdrtos decat adevarul celui ce sa napastuiaste, carele, de s-ar si jura, nu-l credem, nici ii facem dreptate, ci-l pedepsim cu atdta cruzime de inima, cat de am putea, l-am stinge si de pre fafa pamdntului; ce zicem ca, fund in valurile lumii, nu putem sa ne cautam de suflet, ci dam cdte un sarindariu, iar a din jafuri, iar din nedreapta agoniseala. Nu spunem ca pre carele il vedem ca jefuiaste si prada si cazneste pre sdraci, il lauddm si-i zicem ca iaste om inielept, ii ajunge mintea la toate si iaste vrednic si face dreptap, iar pre carele il vedem ca nu se amesteca intr-acelia, il facem blestemat, mojic si nevrednic si cum ca nu-i ajunge mintea safacajudecafi si dreptate (...). §i pentru ca sa nu mai lungesc cu vorba, toate rautaple cdte facem avem vreme si mijloace ca acelia de le savdrsim, dupapohta inimii noastre, iar pentru cele sufletesti nu putem afla vreme 195°. Sunt impresionante, desigur, imaginile vizuale §i comparatiile la care recurge autorul, extrem de sugestive §i de virulente la adresa unor patimi umane degradante, §i mai ales a avaritiei §i a cupiditatii, care par sa fie in centrul acestor constatari amare ale ierarhului, care „§tia foarte bine demersurile unor campioni ai raporturilor calpe cu Divinitatea spre obtinerea unei «salvari negotiate))"1951. 1950 Opere, p. 94-96. 1951 Dan Horia Mazilu, Recitind... , vol. Ill, op. cit., p. 509. 477 Realismul dur §i concretetea, uneori naturalista, a unor imagini metaforice, asociate cu viciul dezumanizant al lacomiei §i cu obsesia patologica a prosperitatii materiale, sunt coordonatele acestor texte care se vor intolerante fa^a de un comportament din care a pierit §i ultima farama de umanitate, cu atat mai mult cu cat, cei care Tl practica se pretind a fi nobili §i crestini §i, culmea ironiei, a§teapta sa fie recunoscuti §i respectati ca atare, neaflandu-§i, lor in§i§i, aproape nimic de repro§at, cu exceptia catorva lucruri insignifiante din punct de vedere moral. Antim sesizeaza §i respectarea aparenta a ritualurilor, in dauna improprierii benefice a efectelor lor scontate, psiho-terapeutice. Intransigent mitropolitului este una din caracteristicile sale esenjiale §i ne vom Tntalni cu ea pe tot parcursul acestui excurs despre latura moralizatoare a Didahiilor. Disecpa patimilor, pe care o opereaza Antim, este una cat se poate de realista §i ne neiertatoare, urmarind Tnsa o cauterizare a acelor plagi suflete§ti care nu au fost afectate definitiv de cangrena. Vom spune din capul locului, ca Antim a facut parte dintre acei predicatori care au preferat, pe langa o necesara moralizare teoretica, in stare sa identifice patimile §i sa le condamne - fara a avea Tnsa Tntotdeauna efectul scontat in mod practic, datorita Tndreptatirii de sine pe care §i-o confectioneaza fiecare in mintea sa -, sa zugraveasca imagini pertinente, pe care nimeni sa nu aiba curajul a le declare ca neautentice, adevarate oglinzi in care con§tiin^a celor vinovati era obligata sa se recunoasca fara echivoc. In fine, Tntr-un alt Cuvdnt de invdfdturd la dumineca lasatului sec de brdnza, Antim impinge limitele satirei pana la aspectele sale cele mai hilare §i pana la sarcasm, atunci cand dezvaluie ipocrizia cu care este tinut postul, cu referire indubitabila, la straturile superioare ale societatii: Pentru aceasta dard, tot omul credincios si iubitoriu de Dumnezeu, cu bucurie si cu veselie sa vie la zilele cele de post, pentru ca niciunul din cei tristi nu iaste viteaz la inceputul strddaniei. Nu te face trist ca copiii ce-i due la scoala; nu rapsi impotriva zilelor celor curate; nu cerca sfdrsitul saptamdnii, ca sfdrsitul ernii venirea verii; nupohti sdmbata pentru bepi, ca si jidovii; nu numara zilele postului, precum asteapta argatul eel rauplata simbriei; nu te intrista caci nufumega cuhniia ta, sau bucatariul caci n-au statut langa foe. Ma rusinez a spune de posomordrea celor mdncacios, in ce chip se tdnguiesc in zilele de post: cased adese, sa culca pufin si iar sa scoala; dorm in sila si silesc sa treaca zilele si sa nu le priceapa. Se ingreuiaza asupra soarelui, caci zaboveste a innopta; numesc zilele postului mai mari decdt celialalte; sa fac cum ca au durere la stomah si ameieli de cap si stricaciune obiciaiului lor, care nu sunt semne ale postului, ci ale nesapului. Cu nepohta sa due la masa; rapsesc asupra verselor, injura legumele zicdnd: „in zadar s-au adus in lume ". Se fac si cunascatori defiri; iubitorii de mdncdri beau apafdr ' de rasuflare, ca cand ar fi luat de la doftor vreo bautura far ' de dulceafa, de vindecare. Si cei mai mulp mestersugesc bautura, mdngdindu-s pohta lor unii cu braga, alfii cu here, alpi cu serbet, alpi cu livej, alpi cu mied. 478 Nu amesteca postul cu mestersugitele tale pohte, ca nu vei rdmdnea nepedepsit. Nu aduce la mijloc boale mincinoase. Nu zice ca minciuni asupra postului, cum ca iaste fdcdtor de boli, pentru ca iaste fdcdtor de sdndtate 1952. Antim este un fin cunoscator al patimilor umane, al psihologiior diverse, §i remarca bine §i cu justeje, felul in care abstinent, care ar fi trebuit sa conduca spre o educare a Tntregii personality, deviaza in sensul dezvoltarii altor ramificatii/'ato/og'z'ce1953. §i aceasta nu din vina postului, ci din vina „nesatiului". Relatarea autorului este tragi-comica, urmarind ca reactia auditoriului indicat prin aceasta descriere, sa fie una de repliere morala, vazandu-se tinta unei ironii atat de drastice. Comparatiile, deloc magulitoare, cu „copiii ce-i due la §coala", cu „jidovii" care fac sambata „betii" sau cu „argatul eel rau" care nu a§teapta decat „plata simbriei", precum §i prezentarea amanuntita a psihologiei celor lacomi, cu detalii asupra pretentiilor lor hilare §i absurde, ar fi de un comic al situatiei inepuizabil, daca autorul nu ar viza, de fapt, registrul tragic §i profund pedagogic al acestor dezvaluiri. Ridiculizarea celor care tin cu ipocrizie postul, urmare§te ca acesjia sa se sesizeze sub tirul indiscret §i sarcastic al autorului care patrunde in intimitatea comportamentului lor deviant, caci nu se poate cataloga altfel o revoltd Tmpotriva verzelor, a soarelui sau a apei. Satirizarea aceasta Tmpinsa pana la limitele ridicolului, trebuie sa fi avut un impact semnificativ asupra auditoriului, fie ca a reactionat pozitiv, fie negativ. In mod sigur nu Tntalnim acest sarcasm devastator in vechile Cazanii §i, am adauga noi, o ironie atat de adanca §i de categorica, bine Tntemeiata din punct de vedere psihologic, in fa^a careia impricinapi sa se simta dezarmati §i sa nu poata afla nicio posibilitate de dezmintire, datorita diatribei in mod vigilent §i in detaliu orchestrata, nu credem sa mai fi intalnit inaintea lui Antim §i nici dupa el, pana la Caragiale. De altfel, Antim ni se pare a fi primul autor important de pamflete in literatura romana. Dan Horia Mazilu afirma: „Destinatarii de predilectie ai diatribelor lui Antim au fost reprezentantii clasei boiere§ti. Ii cuno§tea doar atat de bine pe ace§ti « neschimbatori in rau », inclinati spre uneltirea subterana (...). Predicile adapostesc in dese randuri secven^e ce par a fi « foiletoanele » cu care un ziar al opozitiei cenzureaza cu regularitate moravuri ale celor aflati « la putere ». Publicistica romaneasca a avut In Antim Ivireanul pe Intaiul ei mare reprezentant, dublat de un fin ironist"1954, ironia fund, de multe ori, „abil distilata In texte"1955. l952Opere,p. 101-102. 1953 Patos [iTKTog] in limba greaca inseamna §i boala, §i patima (§i aceasta sinonimie semantica apare des in textele vechi, ca si la Antim, unde boala, ca simptom somatic, este numita tot „patima"), asa incat putem vorbi si de o patologie a psihicului - in sens duhovnicesc -, de o stiin^a a patimilor sufletesti si a felului in care poate fi virusat sufletul omenesc. 1954 Dan Horia Mazilu, Introducere ... , op. cit., p. 112. 1955 Idem, p. 109. 479 De remarcat, pana acum, ca Antim nu cenzureaza numai pacatele, ci §i aparenta impropriere a virtutilor, fafada fariseica a respectarii unor tradi^ii al caror fundal spiritual este trecut cu vederea, de catre „vajnicii" Tmplinitori ai unor reguli din care a fost izgonit continutul, esen^a. Nu numai ierarhii Bisericii, in cazanii sj didahii, emiteau catre popor aceste inva^aturi ascetice menite sa fie antidot pentru superficialitate, dar §i un mirean precum Dimitrie Cantemir, un print care gande§te in aceeasj termeni ca §i Neagoe Basarab, in Divan - largind insa sfera argumentatiei, in acord cu preten^iile vremii sale -, face remarci asemanatoare §i la fel de vehemente ca §i Antim: Macar si cele mici pdcate nu iusurele sa le socotesti si mititele afi sa p sa para. Prosteste obiciuit a sa dzice iaste: „Acest pacat iaste de iertat, nu iaste de moarte ". §i macar acestora ce mici pdcate sa numesc, de le va omul fiinia lor trage si intr-isele sa va zabovi, mdniia lui Dumnadzau afifa si de la ceriasca a lui Dumnadzau impdrape sa vor opri si in moartea vecinica vor ramdnea. Nu numai curvariul si curviia, ce si iubostele si zaiafeturile, nu numai uciderile de oameni, ce si nepritesugurile si gdlcevile, nu numai marile imbatdri si bepi, ce si ospejele si cinstele mari, nu numai furtisagul, ce si lacomiia, nu numai blastamul catra Dumnadzau, ce si sudalmele si zavistiile catra oameni, nu numai giurdmdnturile, ce si minciunele, cdte una, cdte una capre un izvod sau catastiv sunt de socotit 1956. In ceea ce prive§te postul, Anton Maria del Chiaro, secretarial brancovenesc, observa cu obiectivitate ca romanii „sunt atat de riguro§i observatori ai zilelor de post, ca nici nu vor sa auda de scutirea lor in timpul unei boli sau altei nevoi; de aici convingerea lor ca ne pot ataca pe noi catolicii, imputandu-ne u§urin{a In nepazirea posturilor, sj considerandu-se de buni cresjini, ca in postul Pa§telui nu mananca decat de doua ori pe§te, adica prima sj ultima saptamana ce ei numesc Saptamdna Mare abtinandu-se de la vin §i de la mancaruri cu untdelemn, dar cu mai putina rigoare in celelalte zile ale Paresimii"1957. Se vede bine din acestea ca ierarhul era cu mult mai sever cu membrii trumei sale decat observatorul florentin al realitatilor romane§ti. Mai zabovim putin in acest orizont al evaluarilor morale asupra clasei dominante a societatii, numai pentru a puncta inca un aspect, reliefat in repetate randuri de Antim, §i anume eel al delatiunii, pe care el o amendeaza ca pe un pacat extrem de grav. Vom da numai cateva exemple: §i zic: dara cum voiu sa iubesc pre vecinul mieu, ca-m iaste vrajmas? De vreme ce zici ca-l iaste vrajmas, nu te numi crestin; ce zi ca esti pagan si un om faradelege si far' de obraz. Ca Stapdnu-tau Hristos it porunceste sa iubesti pre vrajmasii tai si sa le fact bine si tu Ii stai impotriva si nu vei sd-L asculp. Dara nu-j dai seama ca tu esti om si mdine, poimdine vei sa mori si va sa te mdndnce pdmdntul si viermii. (...) Dara tu, caci urasti pre jratele tau atdta cat nici in ochi nu vrei sd-l vezi, ci-i porp pizma si-l zavistuiesti pre la unii si pre la alpi, ca sa-i faci paguba si sd-l supui, sd-l sdracesti, tu, adevdrat nu esti crestin, nici om pe pdmdnt, ce esti singur Satana, carele au 1956 Dimitrie Cantemir, Divanul, op. cit, p. 157. 1957 Anton Maria del Chiaro, op. cit., p. 12. 480 pdrdt pre Dumnezeu la Adam. §i care preot iaste acela de te ispoveduiaste si te lasa pre tine, acela ce pdrasti, de te cumineci? Acela, adevdrat, nu iaste preot, ci iaste singur Iuda si vdnzator lui Hristos si nu i va erta nici popei, nici aceluia, macar de ar face cdte alte bundtdf 1958. (...) §i cdnd ne postim trebuie sa nu postim numai de bucate, ci mai vdrtos sa ne postim de rele; caci ne vatamam sufleteste, adeca de hule, de injuraturi, de zavistii, de mdnii, de urgii, de clevete, de parole ce avep obiciaiu ce va pdrdp unul pre altul, ca sa va saracip, care lucru il face numai singur diavolul, ca el iaste vrajmas neamului omenesc; si cine are acel obiciaiu de pdraste pre fratele sou, crestinul, pentru ca sa-l pagubeasca si sd-l saraceasca, sa se lase de acel lucru; ca toate pacatele cdte vaface dupa ce sa va ispovedui si-s vaface canonul ce-i va da duhovnicul, i sa vor erta, iar acel pacat, alpdrei, nu i sa va erta nici cu un mijloc, ca iaste mai mare decdt uciderea 1959. Probabil ca aceasta „para" de care vorbe§te Antim era un mijloc foarte frecvent prin care se eliminau adversarii politici sau cei a caror avere devenise obiectul interesului pentru altii, atat de frecvent meat mitropolitul se vede pus in situatia de a amenin^a cu anatema pe practicantii acestui obicei, pentru a putea macar limita Tntrucatva acest fenomen contagios, poruncind preotilor ca sa ierte pe eel ce va renunja la aceasta practica §i se va pocai, iar de nu va avea sa se paraseasca, sa-l lipsil nu numai de la Sfdnta Taina (a Cuminecarii - n.n.), ce si de la Beserica, pentru caci sta impotriva lui Dumnezeu si sa asamdna diavolului 1960. Mitropolitul recomanda sj chiar porunce§te preotilor, sub amenin^area aceluiasj blestem, nu numai afurisirea delatorilor §i a calomniatorilor, §i chiar anatematizarea lor, ceea ce nu se Tntampla in cazul niciunui alt pacat, dovedind gravitatea fenomenului in societatea romaneasca. Delajiunea devenise, se pare, o modalitate de razbunare sau de Tmbogatire, alaturi de alte mijloace oneroase, §i un mod de descotorosire de persoane devenite incomode sau nedigerabile pentru orgoliul §i interesele meschine ale altora. Facem o paranteza aici, pentru a spune ca postul de „rautate", de care amintea Antim pu^in mai devreme, este recomandat §i in cazania la Duminica lasatului de brdnza, in care autorul Tndeamna ca cei ce sunt credinciosj incailea sa ne postim de rautat 1961, caci, spune el, ce folos iaste trupul sa fie desert de bucate, iar sufletul a-l umplea de pacate 1962 §i sfatuie§te ca postul sa fie Tnsotit de rugaciune, caprecum nu sunt dulci bucatelefdr ' de sare, asa nici postul far ' de rugaciuni 1963. Am amintit acestea pentru a evidentia o interesanta similitudine cu Varlaam, care face acela§i apel, (§i tot la Duminica lasatului brdnzei): ...ca postul nu iaste numai de bucate, ce si de clevete, si defdldrii, si de zavistii, si de alte pohte rele de toate. §i mainte de 1958 Opere, p. 54-55. 1959 Idem, p. 102-103. 1960 Idem, p. 103. 1961 Idem, p. 38. 1962 Idem, p. 39. 1963 Idem, p. 37. 481 toate sa pdzim Svanta Besereca si sa avem ruga in vremea postului nostru. Ca cumu-i pdinea far a de sare, ase-i si postul far a de ruga 1964. Sursa acestei recomandari este Tnsa Sfantul loan Gura de Aur. Revenind Tnsa la discu^ia noastra, trebuie sa mentionam ca nu numai segmentul aristocratic al societa^i prime§te admonestari verbale din partea lui Antim Ivireanul. Acesta nu concepe sa absolve de responsabilitati morale sj religioase nici pe cei saraci, neacordandu-le circumstan^a atenuanta a pauperita^ii §i considerandu-se pe sine Tnsusj in aceea§i treapta §i efort al slujirii, cu cei simpli: Incas poate sa zica fiestecine din voi, in gdndul sdu: dard noi avem nevoi grele asupra noastra si nuputem safacem aceste ce zici; ci eu inca zic ca iaste asa si crez. Numai [ca] la greul acela sunt si eu partas si intr- aceljug ce trage$ voi, trag si eu; dard n-am putere sa zic, nici sa gdndesc asa (cum gandiji §i ziceji voi - n.n.), caci caprecum cere imparatul dajdi de la noi, asa ne cere si Dumnezeu credinia sifapte bune. Ca zice Hristos la „Evanghelie ": „Daj ale chesariului, chesariului si ale lui Dumnezeu lui Dumnezeu. " Sa nu socotif ca-I vafi mild lui Dumnezeu de noi, sa ne iarte pentru caci avem nevoi, deaca nu vom face dupa putinfa si poruncile Lui, ce ne va baga de unde nu vom putea sa mai esim (in temni^a Iadului, adica - n.n.). Ci sa lasam naravurile cele rele si obiceele necuvioase, ca doara S-ar milostivi Dumnezeu asupra noastra sa ne iarte si sa ne chiverniseasca cu mila Lui cea bogata. . . 1965. Antim este foarte vehement Tmpotriva derogarilor de la canoanele ecleziastice §i, dupa cum nu accepta ipocrizia celor bogati §i motivatiile lor puerile, la fel se opune §i disculparii celor saraci, pe motive sociale §i pecuniare, indignandu-se chiar Tmpotriva orgoliului uman cu nuance luciferice, pe care nici macar nefericirea nu II Tnabu§a: Dora ce voiu sa zic de nesimprea cea mare a oamenilor acestui veac? Top patimesc, top sunt in scdrbe, top suspina sub jugul eel greu al nevoei. Dard iaste cineva sa zica, impreuna cu David: „Catra Domnul, cdnd m-am necajit, am strigat"? Sau zice cineva, vreodata, lui Dumnezeu, intru supararile lui: „miluieste-ma, Doamne si ma asculta"? Noi pohtim sa ne ajute Dumnezeu si sa ne faca mild, far' de a-L ruga. (...) „Sarac trufas au urdt sufletul Mieu ", zice Domnul, la 25 de capete ale lui Sirah. Nu poate rabda Dumnezeu, nici cu un mijloc, pre acei ce sunt lipsip, ticalos, nenorocii si apoi sa inal^a si stau ingdnfai intru ale sale si nu vor sa se orate cum ca au trebuin$d. Si cine socotii sa fie aces tea? Noi suntem, cu topi, carii patimim atdta scdrbe nesuferite si stam in cumpana sa perim de nevoi, de nenorociri si cu toate acestia nu ne smerim inaintea lui Dumnezeu, nu ne plecam cerbicea de trufiia cea multa ce avem, nu alergam cu suspinuri si cu lacrami sa cerem ajutoriu de la Dumnezeu. Si cum dard sa va mdntui norodul, cum sa scuture aceasta ticaloasa de lard sarcina cea grea a relelor ce o supara? Noi socotim numai cu puterea noastra si cu inlelepciunea noastra, care iaste nebunie inaintea lui Dumnezeu, sa chivernisim norodul si sa-l aparam de rele? (...) 1964 Varlaam, op. cit, p. 29-30. 1965 Opere, p. 28-29. 482 Sa cuvine intdi sa lasam rautatea, jafurile, strdmbataple, urdciunea, vrajba, zavistiia si atunce sa ne rugdm, pentru cdci atunce vom afla ascultdtoare urechile lui Dumnezeu 1966. Se vede, din aceste secvenje omiletice, ca oratorul eclesiastic nu este partinitor cu nicio clasa sociala §i nu protejeaza pe nimeni. Din acest punct de vedere, Antim Ivireanul a recurs la o ampla diatriba Tmpotriva moravurilor rele Tnca de la Tnceputul pastoririi sale ca mitropolit, in predica intirulata La dumineca vamesului, cuvdnt de invafatura, a treia in ordinea didahiilor - excep^ie facand cuvantarea rostita la intronizarea sa -, §i in care indignarea §i virulenja imputarilor se revarsa peste cei vinovati cu viteza unei avalan§e, in cascade retorice neiertatoare, de o for^a nemaiintalnita pana la el, denotand ceea ce se va confirma tot mai mult pe parcurs, §i anume ca intransigent ierarhului era, cu adevarat, una exemplara. Vom cita §i noi din acest fragment, pentru a oferi un model de oratorie pedagogica §i morala, a carei pasiune a rostirii este fulminanta §i trebuie sa fi incremenit, la acea data, asistenja prezenta la Mitropolie, neobi§nuita cu asemenea izbucniri inflacarate din partea unui predicator: Iar noi, avdnd lege, facem tot tmpotriva legii si suntem mai pacatos decdt toate neamurile si decdt toate limbile. Si putej cunoaste aceasta, ca iaste asa cum zic, ca ce neam injura ca noi, de lege, de cruce, de cuminecatura, de morfi, de comdndare, de lumdnare, de suflet, de mormdnt, de coliva, de prescuri, de ispovedanie, de botez, de cununie si de toate Tainele Sfintei Biserici si ne ocardm si ne batjocorim insine legia?! Cine din pagdni face aceasta, sau cine-s mascdreste legia ca noi? Oare nu injur am cu acestia toate pre Dumnezeu? Oare nu ocardm cu acestia poruncile Lui? Ca El singur ne-au aratat si ne-au tnvalat aceste Taini, caprin mijlocul lor, caprin mijlocul lor sa ne curapm de pacate si sa- L imbldnzim asupra noastra la scdrbe si la nevoi. Dara noi, deaca auzim pre cineva ca injur a [in juraminte] de cele ce am zis, in loc de a-l certa si a-l injrunta, capre un omfar ' de socoteala, noao ne pare bine si rddem ^l967\ De sunt acestia lucruri crestinesti, zica cine are Dumnezeu. 1966 Idem, p. 160-163. 1967 Anton Maria del Chiaro nota: „De multe ori am remarcat curiosul spectacol, cum baie^i intre 7-8 ani, calari, conduceau grupe de cai la adapat, iar daca vre-un cal se abatea din grup, baiatul il striga rechemindu-1 cu injuraturi triviale, iar daca nu izbutea, incepea sa planga continuand totusi pomelnicul de injuraturi obscene, fara insa sa cunoasca in^elesul lor. In popor parintii insa-si deprind copiii cu injuraturi, si se delecteaza cand acestia descurca primele silabe din expresii triviale, magulindu-se chiar cand combina noi injuraturi. In timpul celor 7 ani de sedere in Valahia n-am avut ocazia sa aud ca cineva sa fi lost pedepsit pentru injuraturi, fie de catre instan^ele judiciare sau de cele bisericesti", cf Revolufiile Valahiei, op. cit, p. 12. Se pare insa ca romanii nu erau chiar unicat in Europa, la capitolul „injuraturi". In Franca, spre exemplu, la slarsitul Evului Mediu, „toti se intrec in injuraturi suculente si noi; cine stie sa huleasca in chipul eel mai ordinar, este cinstit ca maestru. (...) Si, intr-adevar, in 1397 a aparut o ordonan^a regala, care reinnoia ordonan^ele vechi, din 1269 si 1347, impotriva injuraturilor (deci problema era veche - n.n.); dar nu cu pedepse usoare si aplicabile, ci cu vechile amenin^ari: craparea buzelor si taierea limbii. Ordonan^a dovedea slanta indignare impotriva cuvintelor de hula. In catastiful in care fusese inregistrata ordonan^a, e notat pe margine: « Toate aceste blasfemii sunt in ziua de azi, 1411, foarte raspandite in tot regatul, fara nicio pedeapsa »". Mai mult decat atat, adul^ii pre^uiau la copii „o mutra obraznica, vorbe murdare si injuraturi, indecen^a in 483 Incds, pe langd acestia toate, mai adaogem cu rdutatea, cd pre pdrinpi nostri ii ocdrdm si-i batem, pre bdtrdni ii necinstim, pre domni si pre boieri ii blestemdm, pre arhierei ii pnem intr-o nimic, pre cdlugdri ii clevetim, pre preof ii ocdrdm, besericile le pnem ca niste grajduri si cdnd mergem la ddnsele, in loc de a asculta slujbele si a ne ruga lui Dumnezeu, sd ne iarte pdcatele, iar noi vorbim si rddem si facem cu ochiul, unul altuia, mai rdu decdt pe la cdrciume. Sdrbdtorile si praznicele nu le pnem, ca o nimic, ci atunci facem cele mai rele, de bucurdm pre dracul si atunce vindem si cumpdrdm. §i, in scurte vorbe, ne-am abdtut cu topi din calea dreptdpi si impreund ne-am netrebuit, dupd cum zice David si nu suntem pdnd la unul a cunoaste si a cercapre Domnul. Cdci fiind orbil de desertdciunile cele lumesti, nu ne bucurdm la altceva far ' numai la lucrurile intunericului veacului acestuia; si suntem pornil cu topi spre rdutdl ca o roatd cdnd da de vale si nu sd poate opri si suntem to{, cu totul, ca niste dobitoace necurate, tdvdlindu-ne in rdsfdciunile cele spurcate si de nimic. §i acestia toate nu sd trag dintr-alta, fdrd numai din necredinfa noastrd; ca ni s-au impietrit inimile intru rdutdl ca a luifaraon, si umbldm, ca niste cai sirepi, far ' de zdbald si far ' de rusine, pdnd vom cddea intr-o vreo prdpastie si vomperi. Cu aceste fapte ne lauddm ca suntem crestini! O, vai de capetele noastre! §i cu crestindtatea ce avem poate ca vom fi socotind ca numai cdci ne numim crestini ne vom spdsi! Ba! Ci mai mare osdndd vom sd luom, de nu ne vompocdi si de nu ne vom lasa de rdutdple noastre. Ca zice Hristos: „Nu cei ce-Mi zicMie Doamne, Doamne, vor intra intru Impdrdpa ceriului, ci cei cefac voiaMea". Spunep-mi, rogu-vd, ca eu poate cd-m voiufi esit din fire, care voe a lui Hristos facem, sau care poruncd pnem? Eu nupoci cunoaste altceva, far ' numai un nume uscat si sec, ce avem far ' de nicio faptd bund. §i incd stdm de ne mirdm cdci nu ne face Dumnezeu pe voia noastrd pentru cdci ne numim crestini! Ba incd bine ca nu ne prdpddeste ca pe sodomiteni, cd vedem depdrtarea lui Dumnezeu cu ochii nostri si cunoastem ca din rdutdple noastre ne vin atdta feliuri de boli si atdta feliuri de morp si alte nevoi si scdrbe si nicidecum nu ne venim in fire, ca sd ne pdrdsim de rdutdple noastre. (...) §i vd poruncesc tuturor, cil suntel cu mestersug si cu negufdtorii, veri de ce breasld, ca de acum inainte, duminecile si sdrbdtorile cele mari ce sd numesc domnesti si ale Maicdi Precistii si a unora din Sfinpi cei numil sd vd inchidel prdvdliile si nici sd vindel nici sd cumpdral, nu numai de la crestini, ce nici de la turci, nici de la alpi, nici sd lucral siprecum zic sd facel, cd nefdcdnd sd stil bine cd vd voiu pedepsi besericeste, cu pravila si pre dreptate, nefdcdndu-vd nicio ndpaste. §i incds, pre carii sd vor ardta semep si tari de cap si nu sd vor supune dreptdpi siporuncii besericesti, ii vom pedepsi si cu domniia 1968. „Literar, diatriba aceasta vehementa, cu exclamatiile §i interogatiile ei, este o izbanda absoluta. Teologic, ea este o Tnvinovatire, o culpabilizare (pluralul incluziunii este unul retoric), o amenin^are cu moartea ve§nica, unica « rasplata » §i « rod » de neocolit al privire §i in gesturi", cf. Johan Huizinga, Amurgul evului mediu, traducere de H. R. Radian, Ed. Meridiane, Bucure?ti, 1993, p. 258 51 259. 1968 Opere, p. 25-28. 484 pacatului (Romani 6, 21-23). Iesjrea din acest „ cretinism" declarativ, uscat §i sec, gol §i formal, o asigura doar pocainta, reala fire§te, taina prin care «spiritul se schimba» (metanoia) primind un «al doilea har», o «a doua iluminare» din partea unui Dumnezeu iertator sj ,,1969 generos... Nu este de mirare, in aceste conditii, de ce Antim Ivireanul a fost asemanat cu unii dintre cei mai mari Sfin^i ai Bisericii, precum loan Gura de Aur1970, Nifon, Patriarhul 1 Q71 1 Q79 Constantinopolului , Iezechiel , etc., avand in vedere redutabila sa opozi^ie Tmpotriva nedrepta^ilor §i ignorarea pericolelor ce puteau surveni - dupa cum au §i survenit, de altfel - din partea mai marilor vremii. Alocu^iunile lui Antim surprind prin virulenja imputarilor §i mai ales prin denudarea inechivoca a realitafii, prin realismul dramatic al dezvaluirilor sj prin punerea in lumina reflectoarelor - prin mijloace retorice - a unora dintre cele mai crude §i mai exasperante adevaruri obiective ale unei societal care se pretindea morala. Dupa cum s-a putut lesne observa, in textele citate mai sus, nicio sfera sociala nu este, din nefericire, scutita de amendamente drastice ale comportamentului sau, particular sau, mai ales, public. Punerea pe tapet a unora dintre cele mai aberante aspecte ale vietii particulare §i publice nu reprezinta un act de indiscrete sau de implicare inoportuna a mitropolitului in circuitul economic §i social al Jarii Romane§ti, ci o Tncercare de a a§eza lucrurile pe faga§ul lor normal. Revendicarile sale religios-morale converg catre stabilirea unei conduite sociale, care urmare§te stabilirea unui climat de sanatate publica, precum §i o estetica morala absolut necesara in orice ambian^a sociala. Abuzul de propriul statut sau al libertatii proprii este sanc^ionat prin enumerarea consecin^elor negative suferite de al^ii sau chiar de catre persoana care comite abaterea. Este demn de remarcat faptul ca autorul lasa a se injelege, ca Insu§i comportamentul imoral, inainte de alte consecin^e, este un motiv pentru a lua in derizoriu nenumarate aspecte ale existenjei umane, cat §i pentru descalificarea etica §i social-morala a unor persoane. La invederarea acestor consecin^e grave ajunge, insa, in primul rand, prin amendarea derogarilor de la poruncile biserice§ti: Porunca cea dintiiu zice sa nu avem alt dumnezeu inaintea Lui, iard noi avem pre mamonul nedreptafii. A dooa porunca zice sa nu ludm numele Domnului in dasatr, iar noi il purtdm prin gurile noastre, ca o nimic. 1969 Dan Horia Mazilu, Recitind... , vol. Ill, op. cit, p. 500. 1970 N. Iorga: „De la loan Hrisostomul, care a vorbit astfel inaintea imparatului §i mai ales a imparatesei de la Constantinopol, nimeni nu s-a mai adresat unei societal cu asprimea lui Antim", cf. Mihail- Gabriel Popescu, op. cit., p. 53. 1971 G. Ivascu, Istoria literaturii romdne, vol. I, Ed. §tiin^ifica, Bucuresti, 1969, p. 230. 1972 G. §trempel, op. cit., p. 56. 485 A treia poruncd zice sd sfinftm sdmbdta, adecd sd cinstim si sd finem praznicile, iar noi atunce facem lucrurile cele mai multe si cele mai necuvioase. A patra poruncd zice sd cinstim pre pdrinpi nostri, iar noi ii ocdrdm si-i batem. A cincea poruncd zice sd nu ucidem, iar noi, de nu putem ucide cu bdpil, sau cu sabiia, ucidem cu limba si, de nu putem ucide pre alpi, ne ucidem si ne omordm insine pre noi, cufaptele cele rele. A sasea poruncd zice sd nu preacurvim, iard noi facem altele mai rele si mai spurcate, carele nu le poci grdi. A saptea poruncd zice sd nufurdm, iard noi ludm defafd, cu sila. A opta poruncd zice sd nu mdrturisim strdmb, iard noi jurdm cu mdinile pre Sfdnta Evanghelie, ca sd nu piiardem cinstea, si piiardem pre Dumnezeu. A nooa poruncd zice sd nupohtim muiarea vecinului nostru, iard noi mijlocim ca sd stie si el de acel lucru, iard sd nu zicd nimic, ca apoi nu e bine de el. A zecea poruncd zice sd nupohtim verice lucru strein, iard noi luom tot, sd nu aibd cu ce sd hrdni 1973. In opinia lui Dan Horia Mazilu, „nu mi se pare deloc exagerata a§ezarea lui Antim Ivireanul langa Bossuet, Bourdaloue, Flechier, Massillon, Miniatis §i langa alti reprezentanti de prima marime ai elocinjei europene de amvon".1974 Am Tntalnit chiar, la unii dintre oratorii religiosj amintiti, fraze de o intransigent asemanatoare cu a lui Antim. Massillon, de exemplu, spunea, adresandu-se curtii regale a Franjei - §i reproducem doar un mic fragment -, Tntr-o omilie la a doua duminica din post: „Dar de altfel, de ce pretindeti ca Dumnezeu sa fie mai bland §i sa va favorizeze §i de ce cereti de la voi mai putin decat se cere in mod obisjiuit de la credinciosj? Aveti mai putine pacate de iertat? Este oare nevinovatia titlul care va da dreptul la milostivirea Sa? Sunteti mai putin dedati patimilor trupe§ti, pentru a va crede iertati de efortul despatimirii? Inaljarea voastra v-a Tnmultit crimele §i v-a Tmpietrit pocain^a! Excesele pe care le faceti va Tndeparteaza §i mai mult de popor, decat rangul Tnsusj; §i mai pretindeti sa aflati in religie exceptii care va sunt favorabile! Ce idee despre Dumnezeu aveti, fratii mei! Ce dumnezeu de carne §i de sange ne facem!"1975 Predicatorul curtii franceze T§i avertiza apoi ascultatorii - precum a facut §i Antim - ca Dumnezeu i-ar nimici ca pe cei din Sodoma §i Gomora, daca nu ar exista cativa nevinovati pentru care Ti iarta, de buna seama, pe toti1976. Iar Bossuet scria §i el, Tntr-o predica despre Tmpietrirea in pacat a bogatului celui rau, ca saracii „tremura in fata voastra, care, obisnuiti sa-§i depa§easca saracia prin munca lor §i prin sudoarea lor, se lasa mai degraba sa moara de foame decat sa-§i descopere mizeria; da, 1973 /-, nn (Jpere, p. 33. Introducere ... , op. cit, p. 105. *** (Euvres choisies de Massillon. Petit Careme suivi de sermons divers, Paris, Librairie Gamier Freres, f.a., p. 33. 1976 Idem, p. 34. 486 domnilor, mor de foame pe pamanturile voastre, in castele voastre, in ora§e, la Jara, la poarta sau in apropierea conacelor voastre"1977. Concluzia este ca, „A§ezat langa «directorii de con§tiinte» din Rasarit §i din Apus, Antim Ivireanul face o figura extrem de onorabila"1978. Arhipastorul nostru nu face numai sa iasa In evidenja pacatele §i sa dema§te imoralitatea sj rapacitatea celor puternici, ci §tie §i sa ia apararea celor saraci sj neajutaji de nimeni, pe care, de§i pe unii i-a mustrat pentru anumite fapte neconforme cu morala evanghelica, se gande§te totusj sa li §i mangaie In nefericirea lor: Nu sa cuvine cinstea si lauda numai oamenilor celor mari si bogaj, ca sunt vrednici acestui dar si cei mici si smerif. Ca macar ca cei mari stralucesc cu hainele cele de mult pre} si cei mici n-au cu ce sd-s acopere trupul; cei mari sa odihnesc pe asternuturi moi si jrumoase si cei mici sa culcape pdmdntul gol si pe pae, aceia insofof cu mulpme de slugi, iar acestea lipsii, pustii si de ajutoriu si de priiateni; aceia intre ras/a^ari si intre bogafii si acestea intre primejdii si intre intristdciuni. Insd, cu toate acestia mdriri desparfite, nu sa cuvine celor mici mai pupnicd dragoste decdt aceia ce sa cuvine celor mari si bogafi, nici iaste cu dreptate celor mari sa li sa inchine lumea si pre cei mici sd-i batjocoreasca; de aceia sa se teama si pre acestea sa-i obideasca; de aceia sa se rusineze si pre acestea sa-i infrunteze, pentru caci macar ca cei mari cu sila si cuputerea rasplatesc sudalmile, iar cei mici au Ingeri sprijinitori in ceriu, de pedepsesc pre cei ce-i obidesc. (...) acestea atdta sa iubesc de Dumnezeu, ca au cu ddnsii Ingeri carii pururea vadFafa lui Dumnezeu, in ceriuri... 1979. Se observa, cred, cu prisosin^a, profunda compasiune a oratorului nostru, aplecarea cu dragoste §i duiosje catre cei mai putin favoriza^i de societate, despre care Neculce spunea atat de frumos, „ca lacramile saracilor nice soareli, nice vantul nu le poate usca"1980. Este, de altfel, evident faptul ca intransigent §i verticalitatea morala a autorului, fac casa buna cu filantropia §i cu sensibilitatea sj gingasja sufletului sau iubitor de frumos, de adevar §i de dreptate. Antim este atat de corect sj de sever in constatarile sale, incat nu-i iarta nici pe cei aflati In subordinea sa, anume pe preotii delasatori, catre care are cuvinte dure: Ci aceasta vina (a neinvatarii - n.n.) tot o dau sa fie mai mult a preofilor, pentru caci ei sunt sarea pdmdntului (...). Adica, fund ei prosti si de carte si de chibzuiala, cu ce vor putea invaia norodul? Ca intdi temeiul, eel mai mare, jrica lui Dumnezeu, nu iaste la ddnsii; ca de arfi, arfi si inlelepp, dupa cum zice Solomon: „Incepatur a inielepciunii este jrica lui Dumnezeu" . Si de nu-s vor veni in fire, ca sa se indrepteze spre cele ce au datorie safaca, vor sa aiba mare osdnda de la Dumnezeu; iar si voi, inca avep datorie sa alergafi la duhovnici de isprava, la carii ap cunoaste ca sunt mai invalap, ca sa va indrepteze spre cele defolos, iar nu lafiestecere blestemat. 1977 Bossuet, Oraisons funebres, Ed. La „Renaissance du livre", Paris, f. a. , p. 143. 1978 Dan Horia Mazilu, Recitind... , vol. Ill, op. cit., p. 512. 1979C^ere,p. 164. 1980 Ion Neculce, op. cit., p. 357. 487 Ca unul ce sa pne doftor si nu stie a vindeca ranele, cefolos va sd facd celui rdnit? Asa si eel ce sa pne duhovnic, deaca nu stie carte si Tainele Besericii si deaca n-are frica lui Dumnezeu, cefolos va sdfacd celui ce merge la ddnsul sa se ispoveduiasca?19*1 . Insa Antim cuno§tea §i imputarile nedrepte ce se aduceau preotilor de catre cei ce „zaboveau" a Tmplini legea, pe motiv ca nu sunt preotii Tndeajuns de sfinti pentru a-i Tnvata §i a-i conduce la Tnsusjrea unui comportament evanghelic, §i carora le raspunde cu ironia §i chiar cu sarcasmul caracteristic. El le vorbe§te astfel, amintindu-le ca, daca sunt rai, preotii au Tnvatat rautatea de la mireni, fie in copilarie, fie prin contaminare cu rautatea lumii, ca ei n-au nascut preol, ci mireni. (...) Ce necinstip pe preof carii, de s-aufdeut ucenici rai, s-au fdcut pentru caci au avut pre voi dascali rai?(...) Ce zicel voi, rdvnitorii (se remarca ironia usturatoare a ierarhului - n.n.), cum capreopi sunt rai si pacatuesc? Adevarat, eu inca zic ca pacatuesc. Numai acestea ce vor fi socotii pacatos, acestea sunt cei ce va dau blagoslovenii. Acestea sunt cei ce va sfinlesc. Acestea sunt cei ce va nasc de a doa oara in baia Sfdntului Botez. Acestea va pecetluesc cu darul Duhului. Acestea sparg zapisul pacatelor voastre. Acestea va imprietenesc cu Dumnezeu. Acestea va fac pdrtasi cu Trupul si Sdngele Domnului. Acestea sunt ce va folosesc cu rugaciunile lor, la boalele voastre, la nevoile voastre, la via^a, la moarte si dupa moarte. §i nu cautap la atdta edstig si bunatap ce vafac, la atdtea daruri, la atdtea facer i de bine ce va impart, numai va uitap cu atdta pizma si cu atdta mdnie la gresalele ce au, ca niste oameni ce poarta trup si vie^uesc in lume (. . .)1982. De§i scopul sau principal a fost sanatatea spiritual-morala a credinciosjlor sai, catre care sj-a Tndreptat alocutiunea omiletica, nu lipsita de accente critice majore - dupa cum am vazut -, Antim Ivireanul nu a neglijat nici alte aspecte ale vietii sociale, politice §i religioase ale poporului sau. Daca s-ar fi rezumat la a-sj face datoria ca predicator, poate ca 1-am fi banuit de lipsa de interes mai larg fa^a de lumea in care traia, dar spiritul sau de dreptate nu a putut ignora nici alte realitati covarsjtoare ce afectau din plin viaja romaneasca, despre care nu era insa obligat sa vorbeasca sj care, desigur, erau surse de polemici acerbe sj chiar de primejdii foarte mari. Antim nu a putut ignora, in primul rand, eviden^a cea mai strivitoare care se inocula agresiv in orizontul vietii romanesji, §i anume, stapanirea plina de cruzime a Imperiului Otoman, care atinsese aproape o jumatate de mileniu, de dominare in aceasta zona. Desigur ca mitropolitul nu se putea exprima in averse - dupa cum ar fi vrut -, Tmpotriva ei, caci un atare gest ar fi condus la eliminarea lui mult mai repede decat s-a produs, pana la urma, insa consideram ca un act de mare curaj, in conditiile existente atunci, chiar §i aluziile extrem de clare la aceasta dominatie nefasta pentru tare noastra, §i care exprima pe deplin ura mitropolitului Tmpotriva conceptului de asuprire sociala §i religioasa. In acest sens vorbe§te el despre faptul ca dorea sa va fiiu de mdngdiare scdrbele robiei cei vavilonesti a lumii acestiia, ca Ieremiia norodului lui Dumnezeu si ca Iosif al l9SlOpere,p. 105. 1982 Idem, p. 171-172. A se vedea si paginile imediat anterioare. 488 unsprdzecilea fecior al patriarhului Iacov, egiptenilor 1983 - de§i aceste cuvinte pot avea §i un sens mai larg, ele pot fi interpretate §i ca o aluzie la stapanirea turceasca -, iar in alta predica, Tntr-o rugaciune pentru domnitorul Constantin Brancoveanu, mitropolitul cere ca intru crestineasca intemeiere a indlpmei sale safim si noi, cu topi, cu liniste sufle teased si trupeasca, mai presus de toata ispita celora ce staii impotriva crestinatapi 1984, adica a turcilor. Destul de mare era Tndrazneala lui Antim, care se manifesta astfel impotriva asupritorilor pagani, implicandu-1 in aceasta exprimare libera a revoltei sale §i pe domnitor, §i pe toti cei prezenji, dand glas sentimentelor tuturor de indignare mocnita, pe care Tnsa multi nu aveau curajul sa le declare public, atat de franc. Exista §i alte ocazii in care autorul strecoara printre fraze astfel de opinii §i luari de pozitii, care, de§i lapidare, exprima foarte concret §i cu mare forta, delimitarile sale fata de prezen^a §i ingerin^a otomanilor Tntr-o ^ara cre§tina §i care se visa suverana, afirmand ca suntem supus supt jugul pagdnului si avem nevoi multe si suparari de toate parfile 1985, sau facand aluzie la suparari le, necazurile ce ne vin de la cei dinn afar a, jafurile, robiile, ddrile cele grele si nesuferite 1986. Curajul lui Antim este remarcabil sj nu cred sa mai fi urcat cineva la amvon, care sa fi fost atat de sincer. E limpede ca nemultumirea altor mari ierarhi era eel putin tot la fel de mare ca sj a lui, dar metodele acelora de „insubordonare" fata de puterea politica a turcilor erau mai degraba subversive, in Tncercarea de a diminua efectele influentei turcesji. Mitropolitul Jarii Romanesji nu era un incon§tient §i nici nu era un exaltat, dar impetuozitatea lui Tl facea sa rabufneasca de multe ori, trecand la atitudini §i fapte concrete de exprimare a indignarii sale. Daca multi, in Peninsula Balcanica §i in toate teritoriile ocupate de turci, ar fi avut darzenia §i hotararea sa, poate alta ar fi fost situatia. Schimband acum registrul discutiei, vom vorbi despre alte aspecte ale realitatii romane§ti - de data aceasta religioase -, vazute prin ochii ierarhului. Antim Ivireanul era mitropolit al Ungrovlahiei §i in aceasta calitate trebuia sa poarte de grija §i pentru romanii de peste munti, din Transilvania, la a caror situatie, oarecum tangential, a facut referire. Astfel se explica prezenta, in predicile sale, a unor aluzii §i admonestari directe, care ii au in vedere pe protestanti. Realitatea din Transilvania era destul de complicata. Uniatia avusese loc In 1700, cu opt ani Inainte ca Antim sa devina mitropolit, dar acesta nu face nicio referire la catolici, eel putin in didahiile care ni s-au pastrat. In schimb, acesta pare a vedea in protestanti - calvini §i luterani - mai degraba, o amenintare crescanda in Europa - §i din punctul acesta de vedere era clarvizionar - §i nu atat in catolici, care lovisera §i ei, cu destula barbarie, as. putea zice, in ortodocsj, in acele teritorii unde se ajunsese la acest compromis religios numit „Uniatism". 1983 Idem, p. 7. 1984 Idem, p. 64. 1985 Idem, p. 81. 1986 Idem, p. 158. 489 La aceasta concluzie am ajuns parcurgand unele texte din Didahii. Desj protestantismul atinsese vag Jara Romaneasca, totusj ecourile care veneau din Transilvania sau cele emise in urma scandalului in care fusese implicat Chiril Lukaris, patriarhul Constantinopolului, trebuie sa fi fost destul de puternice ca sa starneasca reac^ia §i aversiunea mitropolitului. Acesta atrage atenjia, de mai multe ori, in predici, asupra impietatilor §i neconcordanjelor teologice proferate de protestanji, avertizand ca este nevoie ca cei credincio§i sa mearga intai sa intrebe pre cei ce stiu si tdlcuesc Sfdnta Scriptura (adica sa consulte cardie Sfm^ilor Paring - n.n.), far ' de viclesug 1987 §i, din nou, cine iaste credincios si temator de Dumnezeu, sa mdreascd si sa laude Taina (a Sfantului Botez - n.n.), ca mdrire ca aceasta priimeste Dumnezeu, ca o tdmde cu bund mireazma, iar cine iaste pagan (a se citi „necinstitor al Sfintelor Taine ale Bisericii" - n.n.) si ispititor de Tainele noastre, sa lipseasca din Beserica si sa se departeze . De§i contextul mai larg al predicilor, din care am citat aceste fraze, nu face nicio referire la protestan^i, totusj, consideram ca este destul de u§or de descifrat la cine se face aluzie, chiar §i in aceasta exprimare laconica. Alte exprimari sunt insa destul de clare §i de transparente in ceea ce prive§te mesajul lor sj aten^ia de care beneficiaza doctrina protestanta In discursul lui Antim, ca de exemplu: §i nimeni sa nu socoteasca in mintea lui cum ca cu credin^a singura sa va mdntui (aluzie la „sola fide" a lui Luther - n.n.), de nu vaface sifapte bune, ca va gresi 1989 sau ispovedania iaste una din cele sapte Taini ale Sfintei Biserici si cdnd ne ispoveduim, lui Dumnezeu ne ispoveduim, iar nu preotului 1990. Daca aceste scurte exemple ar putea sa nu para destul de elocvente pentru a demonstra cele ce am afirmat mai sus, vom recurge la un alt citat dintr-o didahie numita Invafatura la Sfdntul Parintele nostru Nicolae, In care Antim, construindu-§i discursul In jurul temei pastorului celui bun, include §i o pagina de critica vehementa impotriva doctrinei protestante, unde se afirma ca: Sunt mulp in lume de sa numesc ca sunt pastori si zic cum ca poarta grija de oi; ci o zic, ticalosii, numai cu cuvdntul, iar cu fapta sunt departe, cdtu e ceriul de pamdnt, pentru caci nu poarta grija pentru folosul oilor, ci sa nevoesc numai pentru folosul lor, car or a nu sa cuvine sa le zica nestine pastori, ci naemii, sau, mai vdrtos sa zic, furi si tdlhari; ca lasa oile lor de le mandnca lupii si ei sarpe aiurea, in turmele cele streine safure si sajunghie si sa piarza. Pentru carii zice Domnul Hristos, la Mathei, in 7 capete: „Luap-va aminte de proroci mincinos, carii vin catra voi, in vesmintele oilor imbracai, iar pe din launtru sunt lupi rdpitori, pre carii din rodul lor (zice) ii vep cunoaste pre ei", adeca de pefaptele lor cele necuvioase. Si iarasi la 23 de capete, pe unii ca acestea ii numeste fafarnici, orbi, nebuni si morminte spoite pe dinnafara. Falarnici ii numeste pentru caci sa arata cu insalaciuni inaintea oamenilor si fac pre sine cum ca sunt sfinp si 1987 Idem, p. 38. 1988 Idem, p. 65. 1989 Idem, p. 47-48. 1990 Idem, p. 99. 490 drepp. Orbi ii numeste pentru caci nu vor sa inve}e pre oameni cele ce sa cuvin si sunt drepte si adevdrate, ce-i invafa si-i indeamnd pururea la lucrurile cele vdtdmdtoare de suflet. Nebuni ii numeste, pentru caci calcd poruncile cele mai mari ale lui Dumnezeu si cearcd lucruri desarte si de nimic. Morminte spoite pe dinnafard ii numeste, pentru caci sa fac ei mai invajap, mai drepp, mai buni si mai vrednici decdt Sfinpi Paring si decdt Apostolii si nu pn seamd intr-o nimica cele ce au zis ei si le-au asazat, spre cinstea Besericii, spre intemeierea credinpi si a crestinatapi si spre folosul eel de obste, ca niste cdlcdtori de lege ce sunt. Opresc si pe alpi, cu o mie de mijloace, sa nu le pe, pentru ca sd-i osdndeasca impreuna cu ddnsii, pentru binele eel mare ce le fac si mila ce le dau, pentru care lucru vor sa ia, ticdlosii, mai multa osdnda de la Dumnezeu 1991. S-ar fi putut ca, fara a face multi adepti printre credinciosji ortodocsj din Jara Romaneasca, valul protestant (luterano-calvin) sa fi dat apa la moara celor mai putin ostenitori in a Tmplini cerinjele mai aspre ale cultului ortodox - sj daca ne uitam numai la lipsa de entuziasm pe care o constata mitropolitul in randul celor ce tineau postul, ne putem face o idee despre rdvna unora -, pentru a cere relaxarea, din punct de vedere practic §i moral, a preceptelor ortodoxe, cu care Tnsa Antim nu putea fi niciodata de acord, §i cred ca §i aceasta ar putea fi una dintre motivatiile acestor inser|iuni §i perora^i anti-protestante in didahiile sale. Sau poate ca autorul se lasa purtat iarasj de acelasj sentiment de dreptate, care Tl anima, §i reactiona Tmpotriva presiunilor despre care §tia ca se exercitau in Ardeal de catre adeptii noii religii. Spun acestea plecand de la premisa ca Antim nu se lupta niciodata - retoric vorbind - cu morile de vant, ci avea mereu Tnaintea ochilor realitati concrete. Cert este Tnsa ca mitropolitul considera ca vrednici de plans sunt. . . ereticii, ca sunt desparpp din brafele Bisericii 1992. Se pare ca §i zorii ateismului Tncepeau sa mijeasca, deoarece am Tntalnit in Didahii o fraza destul de alarmanta, prin care Antim avertiza: lard acum crestinii nostri atdta stau impotriva lui Dumnezeu, cat II fac si mincinos si Sfdnta Scriptura zic ca sunt basne si aflari omenesti 1993. Dupa cum a dat dovada de mai multe ori, in predicile sale, acesta era la curent cu toate movable in materie de §tiin{a1994 sj cultura, in afara de religie, unde era obligat sa fie bine informat. 1991 Idem, p. 134-135. 1992 Idem, p. 188. 1993 Idem, p. 54. 1994 De exemplu, in predica de la intronizarea sa, Antim afirma ca Apostolii ca niste oameni blanzi si far' de rautate au mers dupa Dansul, ca hierul dupa piatra magnitului si ca parul dupa chihribariul eel curat, cf. Idem, p. 5, iar in panegiricul dedicat Sfin^ilor Petru si Pavel, spune la un moment dat ca s-au aflat intinaciuni la soarele eel sim^itor, prin mijlocul ochianurilor, de astronomii cesti de pe urma, cf. Idem, p. 59, fapt care, desi afirma ca nu il crede, dovedeste ca era la curent cu ultimele descoperiri in domeniul stiin^ei si chiar il speculeaza intr-o interpretare duhovniceasca, continuandu-si aser^iunea in mod neasteptat: Deci, sa marturisim si noi cum ca s-au aflat oarecare intinaciuni si la soarele nostru eel de taina, la Petru, cf. Ibidem. 491 De altfel, in Occident, Tnca din 1670 aparuse „Tractatus theologico-politicus" al lui Baruh Spinoza, in care se afirma ca Sfanta Scriptura este „o opera omeneasca, plina de §ovaieli, de contradic^i, de erori. Pentateuhul nu-i poate apar|ine lui Moise; cardie lui Iosua, Judecatorii, Ruth, Samuel, Regii nu sunt autentice; la fel §i restul. (...) religia cre§tina nu este decat un fenomen istoric, care se explica prin momentul cand a aparut, prin Tmprejurarile de-a lungul carora evoluase; sj care are doar un caracter trecator, nicidecum ve§nic, relativ, §i nicidecum absolut. (...) Ateismul se nascuse odata cu Rena§terea italiana, care reinviase paganismul; fusese raspandit de Machiavelli, Aretino, Vanini. Herbert de Cherbury §i Hobbes fusesera marii sai partizani; iar acum aparea eel mai nefast dintre to^i - Spinoza"1995. Bossuet lua atitudine Tmpotriva lui Spinoza, dar avea rezerve §i fa^a de corecta Injelegere §i interpretare a metodei ra^ionaliste a lui Descartes: „Vad... cum sub numele de filozofie carteziana se pregate§te o mare lupta Tmpotriva Bisericii. Vad nascandu-se din sanul §i din principiile ei, dupa parerea mea prost Tnjelese, mai multe erezii; §i prevad cum va deveni odioasa datorita concluziilor trase Tmpotriva dogmelor respectate de Parin^ii no§tri §i cum va pagubi Biserica de folosul pe care 1-ar fi putut spera de la ea pentru a-i convinge pe filosofi de divinitatea §i imortalitatea sufletului"1996. Dar „Inceputurile crizei con§tiintei europene" sunt stabilite, de catre autorul anterior citat, „Tn jurul anilor 1680"1997. Antim prinsese desigur ecouri ale framantarilor care tulburau Apusul, asta daca nu cumva putuse chiar sa lectureze ceva mai solid cu privire la acest subiect, al noilor filosofii, confesiuni §i erezii care se na§teau ca ciupercile dupa ploaie in cealalta parte a continentului european. Secolul „Luminilor" avea sa lase sa se auda vociferarile tuturor adversarilor cre§tinatatii §i ai lui Dumnezeu. Indiferent daca aceste schimbari §i inovatii aveau sau nu repercursiuni la noi, la acea data - mai degraba nu aveau Tnca niciun efect major -, Antim se sim^ea dator sa reactioneze prompt sj sa ia atitudine, mai Inainte de a se Intampla ceva defavorabil. Faptul ca reactioneaza Tmpotriva protestantilor este un semn ca recepta foarte corect care a fost mi§carea care a dat tonul schimbarilor In Apus §i care, ea Insa§i, foarte curand, se va confrunta cu recuzari la fel de vehemente ca §i cele aduse catolicismului, din partea radicalilor dei§ti, pantei§ti sau atei. Poate ca Antim avea §i con§tiinta ca aceste lucruri nu vor ramane izolate, ci se vor raspandi cu repeziciune, dupa cum, probabil, anumite semnale Ingrijoratoare trebuie sa fi demonstrat. Rasaritul ortodox se ferea Tnca, de la acel moment, de astfel de carji §i nu agrea, 1995 Paul Hazard, Criza con§tiinfei europene (1680 - 1715), traducere Sanda §ora, prefa^a Romul Munteanu, Ed. Univers, Bucure^ti, 1973, p. 140-141. 1996 Scrisoare catre Huet, 18 mai 1689, apud. Idem, p. 214. Idem, Gandirea europeana in secolul al XVIII-lea. De la Montesquuieu la Lessing, traducere de Viorel Grecu, Ed. Univers, Bucuresti, 1981, p. 5. 492 nici macar de curiozitate, prezenja lor in spatiul sau sacru. In urma valului protestant Tnsa, raspandirea noilor confesiuni §i a noilor filosofii era numai o chestiune de durata. Oricat de mult ne-ar placea sau nu, aceasta este imaginea Jarii Romane§ti la Tnceput de secol XVIII. Daca era mai buna sau mai rea decat este astazi, nu este cazul sa discutam aici. Aceste fragmente din Didahii ne ajuta Tnsa, sa cunoa§tem personalitatea extrem de puternica a mitropolitului Antim Ivireanul, Tntregind portretul sau cu atribute spiritual- morale deosebite §i oferindu-ne o noua confirmare a Tndemanarii sale retorice, a distinctiei sale oratorice, in contextul literaturii romane. III. 6. 3. ORIGINALITATEA DIDAHIILOR III. 6. 3. 1. O hermeneutica proprie Am vazut, in capitolele anterioare, ca Antim Ivireanul recurge la „alegorizarea hermeneuticii", la Tncriptarea §i metaforizarea ei, astfel meat, ceea ce trebuia sa fie o simpla interpretare a textului biblic, devine ea Tnsa§i un text cu valence §i profunzimi nebanuite, o erminie sugerand infinitul inepuizabil al universului apartinand logosului scripturistic. Consideram ca aceasta „punere in scena" a predicii, aceasta aducere in lumina a cuvantului inspirat, astfel meat sa se sugereze, in acelasj timp, neiluminarea lui hermeneutica pana la capat - faptul ca orice comentariu nu este fara rest - sunt calitati §i contributii indiscutabile ale scriitorului §i teologului Antim. Exista nenumarate fragmente alegorico-metaf orice in Didahii (dupa cum s-a putut observa in capitolele anterioare) - alaturi de Intreaga organizare, regizare a predicii, care ne face contemporani cu istoria biblica §i „contemporani cu Dumnezeu" (cum ar zice Blaga) - care ascund o teologie §i o filosofie vasta §i care au nevoie de o „hermeneutica la hermeneutica" pentru a putea fi Tn^elese. Ele alcatuiesc, in acela§i timp, unele dintre cele mai frumoase pagini - daca nu, poate, cele mai frumoase - ale literaturii romane vechi. Dincolo de aceste alegorii teologico-literare, dincolo de poezia care ascunde In sine erminii1998 nea§teptate ale cuvintelor Scripturii Sfinte, Antim interpreteaza §i comenteaza adesea §i In mod clasic, ca sa spunem a§a. §i am citat deja, cu alte ocazii, astfel de talcuiri, dintre care vom mai reaminti cititorului numai cateva, putin mai tarziu. 1998 epntiveuw = a pune in cuvinte, a explica. 493 Coresi spune, despre Cazania sa, ca este aleasa den multe dumnezeesti scripturi, iar Varlaam scrie ca adunat-am din top tdlcovnicii Sventei Evanghelii, dascdlii Besericii noastre, dintre care Ti citeaza numai pe Sf. Vasile eel Mare, Sf. loan Gura de Aur, Sf. Epifanie de Salamina §i Sf. Efrem Sirul. Coresi §i Varlaam nu T§i rezerva astfel foarte multe preten^i de originalitate in interpretarea Sfintelor Evanghelii. Antim insa, in eel putin o ocazie, spune ca talcuirea Ti apar^ine, ceea ce ne duce cu gandul ca s-ar putea sa fie mai multe astfel de interpretari proprii, pe care insa el nu le-a marcat aparte. Astfel, in predica la Adormirea Prea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu, Antim afirma: intru care nume Mariam, dupa a mea proasta socoteald (subl. n.), inlelegem cum ca cuprinde in sine trei lucruri: una pentru ca fiind numele acesta de trei (silaves), adeca de trei injugari, sa in^elege cum ca au nascut o Fa}a a Sfintei Troife, pre Fiiul si Cuvdntul lui Dumnezeu; a dooa ca are fiestecare injugare cdte 2 slove si sa in^elege cele doaofiri ale lui Hristos, adicd cea dumnezeiascd si cea omeneascd; a treia ca sunt 6 slove de toate intr- acest nume, cu carele inlelegem cele 6 taini mart si preste fire, adicd Blagovestenia, Nasterea, Botezul, Moartea pre Cruce, Inviiarea si Inalfarea la ceriu (. . .)1999. O aluzie asemanatoare, la originalitatea interpretarii, inclinam sa credem ca putem afla §i in afirmatia urmatoare, dintr-un Cuvdnt de invalatura la Dumineca lasatului de brdnzd, unde autorul spune: Vedem in Sfdnta Scripturd, la 2 capete ale Facerii, cum ca Dumnezeu au poruncit lui Adam ca din tot lemnul ce iaste in gradina, cu mdncare, sa mdndnce, iar din lemnul a pricepe binele si raul sa nu mandnce, ca in ce zi va mdnca, cu moarte va muri. Tdlcul acestor cuvinte iaste mare si addnc si numai Dascalilor (adica Sfin^ilor Paring - n.n.) iaste data sa o tdlcuiasca [Scriprura] dupa cum sa cade; iar eu, dupa putin^a, voiu zice foarte pre scurt numai cele ce ma voiu pricepe ca sunt drepte2000. Iar interpretarea, banuita de noi a fi a lui Antim, este urmatoarea: Cuvintele acelia ce zic: „Din tot lemnu ce iaste in gradina, cu mdncare sa mandnci", socotesc ca nu voiu gresi de voiu zice ca din toata invalatura cea dreapta si din toate cuvintele lui Dumnezeu, ce sunt in gradina Sfintei Beserici a Rasaritului, ca o brand sufieteasca, cu bucurie tot crestinul, cu dulceat-d sa mandnce. (...) „Iara din lemnul ce zice a pricepe bine si rau sa nu mdncap, ca in ce zi vet mdnca, cu moarte ve( muri", poci zice si pentru aceasta cum ca de pacatul ce sa face cu pricepere (intru cuno§tinta - n.n.), fiestecarele sa se fer eased, ca in ce zi il vaface, cu moarte va muri. (...) lard putem zice si intr-alt chip, ca in toate zilele ce sunt in gradina anului, celia ce sunt spre hrana trupului rdnduite cu socoteald si far' de viclesug, fiestecarele sa mandnce. Iar din postul eel hotardt pentru folosul eel sufletesc, carele cu priceperea noastra il putem face bine si rau, nimeni sa nu-l strice, ca in ce zi il va strica, cu moarte va muri; (...) ca va fi izgonit de Ddnsul [Dumnezeu] din gradina Besericii, ca si Adam din raiu 2001. l999Opere,p. 18. 2000 Idem, p. 34. 2001 Idem, p. 34-35. 494 in afara de aceasta, mai putem considera §i alte fragmente ca interpretari originate, cum ar fi, de exemplu, cele din cazania la Sfin^ii Apostoli Petru §i Pavel, in care ace§tia sunt asemana^i soarelui §i lunii, iar despre Sf. Ap. Petru se spune: S-au aflat intinaciuni la soarele eel simptor, prin mijlocul ochianurilor, de astronomii cesti de pe urma, lucru necunoscut de cei vechi si cu totul neadevarat. Deci, sa marturisim si noi cum ca s-au aflat oarecare intinaciuni si la soarele nostru eel de taina, la Petru (...) Aceste insa intinaciuni, cu lacrimile ce vdrsa adeseori, dintru addncul inimii, le-au spalat si au ramas cu totul curat, atdta cat s-au ardtat ca un alt soare, lumindnd in casa Celui Inalt 2002. §i tot in aceeasj predica, Sf. Pavel este asemanat cu luna astfel: Multe feliuri de vrednicii, stapdniri si puteri dau filosofii sa aiba luna. Si intdi zic cum ca luna iaste podoaba nopfii, asemdnatoare soarelui si stdpdna marii: aceste insa vrednicii cu dreptate sa cuvin vasului celui ales si cu cale iaste sa se numeasca podoaba nopfii, de vreme ce s-au trimis de la Dumnezeu, pentru ca sa lumineze limbile dintru intunericul slujirii de idoli..2003. Din faptul ca termenii de comparatie i-a Tmprumutat din §tiinta §i, respectiv, din filosofia pagana, Tntelegem ca aceste interpretari sunt iarasj originale §i s-ar putea sa nu se afle in traditia Bisericii, desj valorificarea §tiintei vremii sau a literaturii §i culturii pagane, prin convertirea sensului sau dintr-o perspective cresjina, nu a fost un lucru dispretuit de catre toti Parin^ii Bisericii, Tncepand chiar cu Apostolii §i cu Sfantul Pavel. Iar aceste comparatii, de altfel, constituiau un topos al omileticii acelui veac. In aceeasj predica, Antim face §i o hermeneutica heraldica, talcuind sterna ^arii, in care soarele §i luna Ti Tnchipuie pe Sf. Ap. Petru §i Pavel, iar corbul nu s-au intors... odinioara, in chivotul lui Noe, pentru caci au asteptat sa intre mai cu multa norocire, aicea, in tine [{ara cre§tina] si pentru ca sa aduca vestile linistei, nu cu jrunza de maslin, ci cu ramura Crucii in gura; s-au intors pasarea in braple tale, cinstita lard si sa lauda cu pohvala intre soare si intre luna. Soarele de-a dreapta si luna de-a stdnga sunt sldvifii Apostoli Petru si Pavel. . . 2004, in sterna Jarii Romanesji. Putem socoti, de asemenea, interpretari personale, acele pasaje referitoare la Sf. Nicolae sau la Sf. Dimitrie, pe care le-am citat deja anterior (§i nu as. vrea sa revin cu noi exemplificari, ca sa nu deranjezam prea mult prin redundan^a, de§i exista fragmente care pot fi analizate §i comentate din unghiuri diferite, multiple, §i care necesita o reimprospatare a lor pe retina mnezica a cititorului), datorita ineditului imaginilor, desj ideea ini^iala, esenjiala, de la care s-a pornit, in toate aceste cazuri, aceea a asemanarii Sfintilor cu o cetate Tntarita sau cu a§trii ceresji, ori a sufletului cu o corabie, este de sorginte biblica. Dezvoltarea §i interpretarea ei detaliata Ti apar^ine insa lui Antim. 2002 Idem, p. 59. 2003 Idem, p. 60. 2004 Idem, p. 63. 495 Din aceste exemple, cat §i din cele ce vor mai urma, se poate observa cat de mult a Tncercat Antim Ivireanul sa ofere un discurs care sa se preteze la pretenjiile vremii sale, dar mai ales, cat de mult era un ganditor §i un exeget el Tnsu§i. In logica celor afirmate mai sus, am spune ca §i urmatoarele sentin^e sunt rodul cugetarii antimiene: §i nu numai singurd marirea lui Hristos veseliia ochii ucenicilor, ce si a lui Moisi si a lui Hie, carii, impreuna cu Domnul sa ardtase afi cuprinsi de lumina si de marirea aceia. Ca precum nu era slobod inaintea impdratului Artaxerx a intra cineva imbrdcat in sac, asa nu s-au cuvenit nici inaintea Impdratului celui vecinic a sta slugile Lui, jar a numai afi imbrdcate in lumina si in strdlucire 2005. Autorul nostru are obiceiul de a interpreta in sens cre§tin §i unele pilde morale Tmprumutate din istoria antica pagana sau din istoria bizantina, prin care Tntamplari reale capata nu numai un sens moral, ci devin apte §i de un comentariu alegoric sau duhovnicesc. Aceasta hermeneuticd a realitatii, a istoriei concrete, nu este Tntamplatoare, pentru ca ea vrea sa dovedeasca faptul ca Dumnezeu este Cel care conduce lumea §i care Ti confera sens §i ca pana in cele mai neinjelese §i mai absurde situa^ii - dupa percepjia umana -, exista un sens Tnalt §i o inva^atura de extras din ele. Astfel sa vd spuiu ce au rdspuns Tiveriu chesarul unui tdndr, carele pentru multele lui rdutdfi sa afia la inchisoare si sa cdzniia ticdlosul multd vreme in legdturi, cufoame, cu sete, intru intunerecul puscdriei. §i, de vreme ce cunostea ca nu iaste pentru ddnsul nicio nddejde de mdntuire, au cersut de la impdratul, cu mare rugdminte, sa porunceascd sd-i dea moarte, pentru ca sa se mdntuiascd din caznile ce pdtimiia, cdruia i-au zis Tiverie: „ Tu incd n-ai aflat har inaintea ochilor miei si-mi ceri o facer e de bine ca aceasta ". §i de vreme ce un vinovat n-are indrdzneald inaintea impdratului celui pdmdntesc, mdcar sd-i ceard moarte, dard noi, ca suntem vinovap inaintea a tot puternicului Impdratului Dumnezeu si incdrcap de grele pdcate, cum pohtim sa asculte Dumnezeu rugdciunea noastrd si sa dea bundtdple ce cerem?2006. §i iarasj: Via filosoful, mergia odatd pre mare cu corabiia si era impreuna cu el, niste oameni rdi. §i, apucdndu-i fur tuna mare, era sdpiard. Iar oamenii cei rdi au inceput a sa ruga dumnezeilor lor, sd-i mdntuiascd din nevoe. Iar filosoful le-au zis: rogu-vd, tdcel sa nu vd priceapd care cumva dumnezeii ca suntei aici, ca adevdrat vd va cufunda. Asemenea zic si eu cdtrd pdcdtosii ce sa roagd, ca mai bine iaste sa tacd, decdt cu buzele lor cele spurcate, sa aducd rugdciuni, cdtrd Dumnezeu la nevoile lor, ca in loc de a afla mdntuire, poate sdpiard desdvdrsit pentru pdcatele lor 2007. Dar §i istoria bizantina Ti ofera mitropolitului un prilej pentru o paralela destul de interesanta §i de inedita cu realitatea duhovniceasca §i cu sensul moral Tnspre care Tndreapta acesta aten^ia ascultatorilor: Evdoxiia, impdrdteasa lui Arcadie, au fost infeles cum ca norodul de la Gaza nu petrece crestineste, de vreme ce cei mai mulfi sa inchina idolilor. §i 2005 Idem, p. 11. 2006 Idem, p. 161. 2007 Idem, p. 162. 496 zicea imparatului si-l indemna sa facet in tot chipul sa-i suppue supt crestinatate, pentru ca sa nu sa necinsteasca imparapia si numele lui Hristos si al credinpi. Iar imparatul Arcadie i-au raspuns: o stiu eu aceasta de mult, cum ca acel norod pleaca mai mult spre inchinaciunea idolilor, dara ce voiu safac? Sa cuvine sa mafac cum ca nu-mi iaste in stire si sa-i las sa traiasca cum vor vrea, pentru caci are mare edstig imparapia noastra din darile lor. Acum dara, dintru acest raspuns iau si eu pricina ca sa astup gurile mirenilor ace lor a carii, cu atdta indrazneala iscodesc, cu tot denadinsul faptele lor, preoplor. (...) Si nu cdutap la atdta edstig si bundtdp ce vdfac, la atdtea daruri, la atdtea facer i de bine ce vd impart, numai vd uitap cu atdta pizma si cu atdta mdnie la gresalele ce au, ca niste oameni cepoarta trup si viefuiesc in lume 2008. Punem punct aici acestor peregrinari de-a lungul textului omiletic antimian, socotind ca ceea ce era de demonstrat - valabilitatea unor exegeze personale foarte pertinente -, am demonstrat. Am putea sa continam sa ne exprimam parerea asupra altor verosimile comentarii §i intepretari originale, Tnsa sj atata este de ajuns, iar scopul nostru, acela de a pune in lumina amplitudinea manifestarii personale a autorului, in cadrul unui gen literar cum este retorica sacra, a fost atins. III. 6. 3. 2. Izvoarele omiliilor antimiene Din bibliografia predicilor lui Antim face parte, mai Tntai de toate, Sfdnta Scriptura, din care acesta citeaza adesea, apeland atat la Noul Testament, cat §i, Tntr-o masura foarte mare, §i la Vechiul Testament, semn al unei prodigioase cunoa§teri a textului biblic din partea autorului nostru, marca a adevaratei vocatii de interpret duhovnicesc al caitilor sfinte. Din Noul Testament, el citeaza din cele patru Evanghelii, a Sfin^ilor Apostoli Matei, Marcu, Luca §i loan, din Faptele Apostolilor, Epistolele Sfantului Apostol Pavel catre Romani, Epistola Tntaia catre Corinteni, Epistola a doua catre Coreinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, Epistola Tntaia catre Timotei, Evrei, Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Petru, A doua Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Petru, Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol loan, Apocalipsa; iar din Vechiul Testament, ofera citate sau face referiri la Facere, Iesjre, Levitic, Numeri, Deuteronom, Cartea Judecatorilor, Cartea Tntaia a Regilor, Cartea a doua a Regilor, Cartea a treia a Regilor, Cartea a patra a Regilor, Cartea intaia a lui Ezdra, Cartea lui Iov, Psalmi, Pilde, Ecclesiastul, Cantarea Cantarilor, 2008 Idem, p. 172. 497 Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel, Miheia, Ioil, Iona, Avacum, Zaharia, Maleahi, Cartea Iuditei, Cartea Tntelepciunii lui Solomon, Rugaciunea regelui Manase. Antim menjioneaza, de asemenea, mai multi Sfinji Paring, de-a lungul Tntregii sale opere, din care a citat: Sfantul Dionisie Areopagitul, Sfantul loan Gura de Aur (Zlatoust), Sfantul Vasile eel Mare, Sfantul Grigorie Teologul (Bogoslovul), Sfantul Grigorie de Nyssa, Sfantul Atanasie eel Mare - care este amintit cu „Via{a Sfantului Antonie eel Mare" -, Sfantul Efrem Sirul, Sfantul loan Damaschin - „Dogmatica" -, Sfantul Teofilact al Bulgariei, Sinesiu de Cyrene §i Eusebiu de Cezareea (eel mai adesea se face apel la Sf loan Gura de Aur §i la Sf. Teofilact). Pe langa to^i ace§tia Ti aminte§te §i pe Anaxagora, Aristotel, Democrit (Dimocrit), Anaximene (Anaxamenf)2009 , Socrate (de§i nenumit, este amintit cu celebrul aforism: cunoaste-te pe tine insu(i)2010, Hesiod (Isiodj2011. Antim pomene§te, de asemenea, de Via filosoful §i de un alt filosof, nenumit Multe idei §i imagini sunt identificabile, pe langa Sfdnta Scriptura, in tradi^ia imnologica §i liturgica ortodoxa, in Vietile Sfintilor, Istorii bisericesji, in texte apocrife, etc. Este clar ca izvoarele bizantine au alcatuit adevarata sursa de inspiratie - atat din punct de vedere teologic, cat §i oratoric - pentru Antim Ivireanul. El citeaza foarte mult din Sfdnta Scriptura, dar, de multe ori, reproduce sau parafrazeaza propozitii Tntregi sau numai unele expresii din Biblie, fara sa mai aminteasca aceasta sursa. Folose§te foarte mult, dupa cum am men^ionat, atat Noul, cat §i Vechiul Testament. In Cazanie la Adormirea Prea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu, de exemplu, nenumarate secvenje au provenienta fie biblica, fie imnologica §i liturgica, fie se apeleaza la Sf. Traditie eclesiastica. Intre Sfintii Parinti §i scriitorii biserice§ti, in functie de numarul apari^iilor pe parcursul didahiilor, Antim Ivireanul citeaza din: • Sf. loan Gura de Aur (de 10 ori), numit §i Sfantul loan Zlatoust (despre rugaciune2014), eel cu Gura de Aur (talcuire la psalmul 482015), eel cu limba si cu inima de od i c on i *7 aur (despre Sf. Pavel ), dumnezeescul Zlatoust (despre cei trei moi^i ), loan eel cu rostul de aur (despre eel ce se teme de Dumnezeu2018), din nou Sfantul loan Zlatoust (§i din nou despre rugaciune ), marele Zlatoust (comentariu la Evanghelia dupa Matei ), eel cu 2009 r^. i -7C Opere, p. 175. 2010 Idem, p. 104. 2011 Idem, p. 86. 2012 Idem, p. 162. 2013 Idem, p. 87. 2014 Idem, p. 37. 2015 Idem, p. 59. 2016 Idem, p. 85. 2017 Idem, p. 145. 2018 Idem, p. 154,notal. 2019 Idem, p. 163. 498 rostul de our §i iara§i dumnezeescul Zlatoust (citat de trei ori consecutiv, cu o talcuire despre 202 K rostul mortii ) •2022 Sf. Teofilact de Ohrida (de 5 ori), numit Sfdntul Theofilact (despre cei trei moi"ti2UZZ), dar §i dumnezeescul Theofilact, in trei ocazii diferite (despre pacatul neascultarii, tema pentru care a fost amintit de 2 ori consecutiv ; despre potolirea furtunii pe mare §i despre intrarea Domnului in Ierusalim2025. Exista Tnsa §i alte preluari din Sf. Teofilact, mai cunoscut sub numele de „al Bulgariei", pe care Tnsa mitropolitul nu le-a mentionat in text §i pe care o sa le expunem pe parcurs. Am identificat eel putin doua asemenea interpretari ale textului biblic inspirate de Sf. Teofilact, in cea de-a doua predica la Schimbarea la Faffi. • Sf. Vasile eel Mare (de 4 ori), amintit ca Sfdntul Vasile (cuvant despre post2026) §i marele Vasile, in trei randuri (cuvant despre moarte2027 §i iarasj cuvant despre post, in doua predici diferite2028). • Sf. loan Damaschin (de 3 ori, la care am adaugat un cuvant din „Dogmatica" Sfantului, pe care Antim Ivireanul nu 1-a mai citat ca atare, probabil considerandu-1 deja bine cunoscut): un tropar al canonului despre Inalfarea cinstitei Cruci 2029; despre cele opt botezuri, la a 4 carte a „Bogosloviei" 203° (adica a „Dogmaticii"); despre Intruparea Mantuitorului2031; despre faptul ca intruparea Mantuitorului este singurul lucru nou sub soare2032 - fara ca Antim sa mai men^ioneze ca este o preluare din aceeasj carte a Sf. loan Damaschin. • Sf. Grigorie de Nyssa (de 3 ori), referindu-se la imbrdcdmintea de piei pe care a facut-o Dumnezeu pentru Sf. Protoparin^i Adam §i Eva - talcuire la Facere2033 - sj a doao carte, la inceperea postului, amintita de doua ori2034. 2020 Idem, p. 173. 2021 Idem, p. 190. 2022 Idem, p. 145. 2023 Idem, p. 152. 2024 Idem, p. 157. 2025 Idem, p. 209. 2026 Idem, p. 101. 2027 Idem, p. 189. 2028 Idem, p. 204 §i 218. 2029 Idem, p. 69. 2030 Idem, p. 70. 2031 Idem, p. 130. ~ '32 Idem, p. 30. In Dogmatica Sfantului loan Damaschin se spune: „Si fiind Dumnezeu desavarsit, Se face om desavarsit si savarseste cea mai mare noutate din toate nouta^ile, singurul nou sub soare (cu trimitere la Eclesiast, 1, 9-10; caci Sf. Solomon spunea ca nu este nimic nou sub soare - pana la venirea lui Hristos - inaintea lui Heraclit - n.n), prin care se arata puterea infinita a lui Dumnezeu", cf. Sf. loan Damaschin, Dogmatica, ed. a Ill-a, trad, de Pr. D. Fecioru, Ed. Scripta, Bucuresti, 1993, p. 96. 2033 Idem, p. 225. 2034 Idem, p. 37 si 101. 499 • Sf. Efrem Sirul (de 2 ori), numit dumnezeescul Efrem (cuvant despre e ) §i dumnezeescul Efrem Sirianul (cuvant despre preotie ). • Sf. Grigorie Teologul (sau Bogoslov, cum Tl nume§te Antim) - despre >037 • Sf. Atanasie eel Mare sau dumnezeescul Athanasie - „ Via^a Sfantului Antonie Sf. Dionisie Areopagitul (Areopaghitul) - despre rugaciunile care se fac la eel Mare"2038 ^.•2039 morti • Sinesiu (Sinesie) de Cirene 2040. • Eusebiu de Cezareea (Evsevie) - despre Sf. Constantin eel Mare2041. Referiri la istoria bizantina sj poate la aceeasj carte sunt Tnsa mai numeroase2042. In afara de ace§tia, se inspira, desj nu Ti citeaza, §i din urmatorii autori patristici: • Fericitul Ieronim. Am putea sa-1 consideram, ca facand parte dintre autorii parcursj de Antim §i solicitati la elaborarea didahiilor, §i pe Fericitul Ieronim §i vom explica imediat de ce. Intr-un Cuvant de invatatura la Dumineca Florilor, acesta afirma urmatoarele: Cdnd au poruncit Dumnezeu lui Noe sdfacd corabiia, spun istoricii cum sd ofi facut intr-o 100 de ani..2043, §i, desj Antim nu ne indica exact sursele sale, putem deduce cine este macar unul dintre ace§ti „istorici" la care face referire, Tntrucat in Chipurile Vechiului si Noului Testament ne ofera aceeasj informatie, cu men^ionarea autorului care i-a furnizat-o. Astfel: Noe... apropiindu-sa Potopul, au intrat in corabiia cefdeuse dinporunca lui Dumnezeu, cu 100 de ani mai nainte, dupd cum zice Ieronim 2044. • Sf. Asterie al Amasiei, conform identificarii facute de Mihail-Gabriel Popescu. Acesta vorbe§te de prelucrarea, de catre Antim, a unui fragment din opera Sfantului Asterie al Amasiei (secolul al IV-lea), pe care 1-a folosit in Cuvdntul de invatatura la Duminica lasatului sec de brdnzd. Acest text suna astfel la Sf. Asterie: „Mi-e rusjne de Tntristarea ce o au cei lacomi la pantece, cand se hotarasc la post. Mereu casca, se culca putin, se scoala §i iarasj sunt siliti sa se culce. Se silesc sa-§i petreaca ziua in nesim^ire §i se supara ca soarele Tntarzie atat de mult pana sa apuna. Spun ca zilele sunt mai lungi ca de obicei. I§i Tnchipuie ca au dureri in stomac, ca li s-a tulburat sufletul, ca-i doare capul, ca li s-a schimbat 2035 Idem, p. 153. A se vedea si Sfantul Efrem Sirul, Cuvinte §i invafaturi, vol. II, Ed. Bunavestire, Bacau, 1998: Pentru ascultare, p. 83-87. " '36 Idem, p. 165. A se vedea Sfantul Efrem Sirul, op. cit., vol. Ill, 1996: Cuvant pentru preofie, p. 16- 21. 2037 Idem, p .224. 2038 Idem, p. 170. 2039 Idem, p. 193. 2040 Idem, p. 138. 2041 Idem, p. 87. 2042 Idem, p. 86, 114, 115, 116, 117. 2043 Idem, p. 93. 2044Idem,p.251. 500 dispozijia sufleteasca, cu toate ca acestea sunt simptomele Tmbuibarii §i nu ale postului. Vin cu neplacere la masa aceasta frugala, murmura Tmpotriva verdeturilor, batjocoresc legumele, ca §i cum ar fi fost create fara niciun rost; caci cei carora le plac mancarile grase §i Tmbelsjagate incep sa sj filosofeze Tmpotriva mancarilor ce aduc cumpatarea. Beau apa {inandu-sj respira^ia, ca §i cum ar bea o doctorie data de doctori. Mulji oameni, din pricina ca in post nu pot bea vin, inventeaza altfel de vin ca sa-§i mangaie pofta de vin prin aceste false nascociri"2045. Ne amintim desigur de fragmentul similar din predica lui Antim2046 - pe care renun^am sa Tl citam din nou - §i nu putem decat sa fim de acord cu faptul, ca mitropolitul s-a inspirat din aceste cuvinte, chiar daca le-a prelucrat sj le-a adaptat vremii sale. Probabil ca asemanarile cu vremea sa i s-au parut izbitoare §i, sesizand ironia acida a Sf. Asterie, autorul nostru nu s-a dat nici el Tnapoi de la a-sj apostrofa credinciosji lipsi^i de zel, in acelasj fel. • Fericitul Augustin. In comentariul sau la Predica de pe Munte, acesta spune, la un moment dat: „Deci noi savar§im pacatul prin trei trepte - momeala, placerea, consimtirea - §i pacatul Tnsusj este de trei feluri - facandu-se in inima, prin fapte §i prin obi§nuin{e -, a§a cum sunt §i trei feluri de mor|i: una, cea din casa noastra, adica pe cand noi consimtim placerii in inima; a doua, cand suntem scosj afara pe poarta, cand Tncuviintarea a devenit actiune; §i a treia, cand mintea este Tmpinsa sa cada prin foita rea a obi§nuin^ei, ca Tntr-o groapa a pamantului, §i sa devina putreziciune, aidoma celei a unui mormant. §i oricine cite§te Sfanta Evanghelie Tntelege ca Domnul nostru a facut nelucratoare in aceasta viata aceste trei feluri de mor|i. §i poate ca cineva se va gandi ce diferen^a exista Tntre cuvintele Lui, prin care a facut Tnvierile, cand a zis la una dintre ele: „Fiica, scoala-te" (Mt. 5, 41; Lc. 8, 54), altadata: „Tinere, \ie T^i zic, scoala-te" (Lc. 7, 14), pe cand altadata S-a Tntristat cu duhul, §i plangand, §i din nou Tntristandu-Se, dupa aceea, „a strigat cu voce tare: Lazare, vino afara?" (In. 11, 43)"2047. In mod mai detaliat §i mai explicit, pentru a fi mai lesne de Tn^eles, Antim afirma §i el exact acelea§i lucruri, in cea de-a treia predica la Duminica Floriilor. Astfel: Fata cea moarta a lui lair, ce au murit in casa, inchipuiaste pre pacatosul acela care pacatuiaste cu mintea si cu voinfa, adica carele sa afla in voinfa ca aceia sa pacatuiasca, dara pacatul inca nu l-au ispravit cu lucrul (...) Iar feciorul vaduvei, carele sa aduce in pat, afara din cetate, inchipuiaste pacatosului aceluia carele au savdrsit cu lucrul pacatul si s-au indulcit pre sine (...) Al treilea mort, carele iaste Lazar, ne adevereaza pre eel ce au imbatrdnit in pdcat si s-au obicinuit in rdutate (...) La mortul eel dintdi, carele era fata lui lair, zice evanghelistul Mathei cum cand au mers Hristos sa o inviiaze n-au zis un cuvdnt, numai au apucat-o de mdnd si s-au sculat fata. La al doilea mort, la feciorul vaduvei, zice 2045 Sfantul Asterie al Amasiei, Omilii §i predici, traducere de Pr. D. Fecioru, Bucuresti, 1946, p. 267- 268, apud. Mihail-Gabriel Popescu, op. cit., p. 56-57 si nota 131. 2046 Vezi Opere, p. 102. 2047 Fericitul Augustin, Predica de pe Munte a Domnului nostru Iisus Hristos, traducere din limba engleza, introducere si note de Pr. Drd. Dorin-Octavian Piciorus, Ed. Agnos, Sibiu, 2006, p. 68-69. 501 evanghelistul Luca cum ca s-au atins de cosciug si numai atdta zise: „ Voinice, pe zic: scoald! Sd sezu mortul". Iar la al treilea, la Lazdr, ce n-au zis si ce n-aufdcut dulcele Iisus, sd-l inviiaze. Cetif la loan in 11 capete si vedep. Intdi zice: „Gemu cu duhul si sd turburd pre Sine ". A dooa, din ochii Lui cei dumnezeesti au curs lacrdmi: „ Si lacrdmd Iisus ". A treia: „Au rddicat ochii in sus si S-au rugat pentru ddnsul lui Dumnezeu Tatdl: Pdrinte, mulpimescu-Ji ca M-ai ascultat". Si la cea de pe urmd, cu glas groaznic, cu carele au turburat tot iadul, aduse pre Lazdr dintru intunerecul morpi la lumina viepi: „ Glas mare strigd: Lazdr e, esi afar a, Si esi mortul"204*. Antim ne indica drept surse patristice pe dumnezeescul Zlatoust si Sfdntul Theofilact si top tdlcuitorii Sfintei Evanghelii 2049, iar noi nu negam faptul ca, in izvoarele indicate sa se afle interpreted asemanatoare. Dupa cum se vede, vorbe§te §i despre alti tdlcuitori, fara a mai oferi alte indicatii precise, Tnsa asemanarea cu Fericitul Augustin este destul de mare §i consideram ca §i acesta ar fi putut fi consultat, alaturi de Sfintii Paring men^ionati de autor. • Sf. Fotie eel Mare (sec. IX). In Invdfdturd cdnd se face parastas, Antim Ivireanul predanise§te ca nu este bine §i folositor sa planga cre§tinul dupa eel adormit de tanar, aducand in sprijinul Tnvataturii sale pe Sfantul David, caruia, murindu-i un copil, zice „Sfdnta Scripturd", indatd s-au spdlat si s-au uns cu mirosuri si s-au imbrdcat in haine luminate si, mergdnd in casa Domnului, au dat mullemitd lui Dumnezeu. Si esind afard, s-au ospdtat si s-au veselit... [Cf. II Regi, 12, 18-23]2050, din cauza ca acest copil s-au odihnit in Domnul si s-au mdntuit de grijile lumii 2051. In acelasj fel §i aducand acela§i exemplu din Sfanta Scriptura, scria §i Sf. Fotie eel Mare fratelui sau, Tarasie, la moartea fiicei acestuia - §i Antim spunea acest cuvant la moartea unei cinstite cocoane 2052 -, afirmand ca nu se cuvine a-i plange pe cei mor|i de timpuriu, ci a te bucura pentru ei, pentru ca se due mai cura^i la Dumnezeu, dupa cum §i Sf. David „s-a ridicat deasupra durerii §i a Tnal^at glas de rugaciune multumitoare, vazandu-§i mai departe de treburile lui obi§nuite. Aceasta ar trebui sa fie sj atitudinea noastra. . . Sa ne Tmpacam cu ceea ce a randuit El, decat sa dispretuim judecata Creatorului prin plans §i tanguire... Sa fim... cu curaj §i cu Tndrazneala ca ni§te soldati ai imparatului ceresc, opunand rezisten^a vrajma§ului!"2053. Antim nu 1-a citat pe Sf. Fotie eel Mare, dar este cat se poate de probabil sa se fi inspirat din aceasta sursa. • Sf. Irineu de Lugdunum (Lyon) (secolul al II-lea). Este posibil ca §i acest Sfant Parinte sa se fi aflat printre sursele lui Antim §i ne Tntemeiem afirma^ia pe compara^ia Tntre 20A8Opere,p. 142-144. 2049 Idem, p. 145. 2050 Idem, p. 192. 2051 Idem, p. 193. 2052 Ibidem. Gabriel §trempel vorbejte de doamna Pulcheria Mavrocordat sau de o fiica a lui Constantin Brancoveanu, insa as inclina spre a doua varianta, intrucat in predica funebra a mitropolitului nostru pare sa se faca aluzie mai degraba la o persoana tanara, dupa cum indica si compara^ia pe care o face intre aceasta si copilul Sfantului David Prorocul. _ Qf pr j>rof y)y. Teodor Bodogae, O epistola a patriarhului Fotie $i semnificafia ei, in rev. Mitropolia Banatului, XXXII (1982), nr. 10-12, p. 622. 502 doua - poate chiar trei - interpretari teologice ale celor doi autori, dupa cum urmeaza. In Cuvdnt de invdldturd la Duminica lasatului de brdnzd, am gasit o idee care poate fi asemanata cu o talcuire apartinand Sfantului Irineu, §i anume: „Din tot lemnul ce iaste in gradina (in Eden - n.n.), cu mdncare, sd mdndnci", socotesc cd nu voiu gresi de voiu zice cd din toatd invafatura cea dreaptd si din toate cuvintele lui Dumnezeu, ce sunt in Gradina Sfintei Beserici a Rdsdritului, ca o brand sufle teased, cu bucurie tot crestinul, cu dulceafd sd mdndnce 2054. Iar Sf. Irineu spunea: „Trebuie sa ne adapostim in Biserica, sa ne lasam formal la sanul ei sj sa ne hranim din Scripturile Domnului. Caci Biserica a fost plantata ca un Paradis in aceasta lume"2055. De asemena, in predica la Boboteaza {Cuvdnt de invdldturd la Bogoiavlenie), autorul nostru afirma ca Sfantul loan Botezatorul a fost ingerul care a slujit la Botezul Domnului, dupa cum Sf. Arhanghel Gavriil a slujit la Na§terea Sa, conducandu-i pe magi sub forma de stea: acolo (la Na§tere - n.n.) au ardtat steaoa pe Hristos, cum cd S-au ndscut, aid mdrturiseste Tatdl din ceriu pre Cel ce sd boteazd...{...) Acolo Ingerul eel mare Gavriil slujiia cu cucerie, iar aicea ingerul si Inainte Mergdtoriul Ioann slujaste taina 2056. Aceasta percepere teologica a faptelor, urea in timp pana la Sf. Irineu, care, in celebra sa carte, Adversus haereses, facea urmatoarele comentarii: „§i noi putem intreba: de ce Dumnezeu S-a facut trup? Prevazand asta, el ne invata, spunandu-ne: «Fost-a om trimis de la Dumnezeu, al carui nume era loan. El nu era Lumina, ci a venit ca sa marturiseasca despre Lumina» (In. 1, 6, 8). §i pentru ce s-a grabit loan sa marturiseasca despre Dumnezeu, ca este Lumina trimisa In aceasta lume? Pentru ca a§a era El, dupa cum Ingerul Gavriil anunjase in cuvintele de bucurie de la Na§terea Sa. Dumnezeu, Care promisese prin Proroci, ca va trimite Ingerul Sau Inaintea fetei Fiului Sau, ca sa pregateasca calea Sa, 1-a trimis pe acela, pe eel care marturise§te despre Lumina, avand duhul §i puterea lui Hie. §i pentru ce a avut Dumnezeu pe Hie, ca slujitor §i Proroc? Pentru ca sa marturiseasca pe Cel care a facut cerul §i pamantul"2057. Mai putem avea In atentie §i un alt exemplu, dupa cum urmeaza: In Cuvdnt de invdldturd iard la prestevirea omului, Antim scrie: Drept aceia, mare folos si mare dor si milostivnicd vindecare s-au dat omului de la Dumnezeu, ca sd moard si sd se strice acest trup al pdcatului si sd inviiaze la inviiarea cea de obste alt trup, duhovnicesc, far ' de striedciune si far ' de moarte 2058. Dar autorul nostru citeaza ca sursa pe Sf. Grigorie 2054 Opere, p. 34. Jl55 P. S. Irineu Bistri^eanul, Sfantul Irineu de Lyon - polemist §i teolog, op. cit., p. 69. 2056 r-, £, Opere, p. 64. 2057 Sfantul Irineu de Lyon, Contra ereziilor, trad, de Pr. Drd. Picioruj Dorin-Octavian, ms. comput. p. 242, cf. Adversus haereses, III, 11,4. 2058 Opere, p. 224. 503 Teologul: ca mare dobdnda se face omului moartea, dupd cum zice si Sfdntul Grigorie Bogoslov, ca sd tae pdcatul, pentru ca sd nu rdmdie rdutatea nemoartd... 2059, etc. Insa mai Tnainte de Sf. Grigorie Teologul, aceasta idee teologica a fost sustinuta de Sf. Irineu de Lyon: „De aceea El i-a condus afara din Paradis §i 1-a scos pe el (pe Adam - n.n.) de la pomul vietii, nu fiindca El Tl invidia pe om din cauza acestuia [a pomului vietii], cum se aventureaza unii sa spuna, ci fiindca Ii era mila de el §i nu dorea sa ramana un pacatos in veci, nici ca pacatul facut de el sa ramana nemuritor, iar raul sa fie fara sfarsit §i de netaiat. Ci El a pus o margine/ limita pacatului sau, prin intermediul mortii, §i astfel Tncetand cauza mortii, punand un sfarsjt [pacatului] prin stricarea trupului, care a fost luat din pamant, §i astfel, omul Tncetand sa mai traiasca in pacat, §i murind, putea sa Tnceapa sa traiasca in Dumnezeu"2060. Faptul ca Antim Tl mentioneaza numai pe Sf. Grigorie Teologul nu ni se pare, din motive pe care le vom expune mai jos, un argument inexpugnabil pentru a sustine ca el nu 1- ar fi citit §i pe Sf. Irineu. Nu §tim absolut sigur, in acest moment, daca Antim Ivireanul 1-a citit pe Sf. Irineu de Lugdunum (comentariile Sfantului Irineu au fost preluate §i amplificate de traditia Bisericii, meat e posibil ca Antim sa le fi citit §i in alta parte decat in opera lui insusj) dar acest lucru nu este exclus. Dimpotriva, se poate lesne observa ca are o preferin^a pentru scriitorii din primele veacuri creatine. Pe de alta parte, mitropolitul nostru nu are intotdeauna timp sa-§i citeze sursele (deoarece, credem noi, aceasta ar incetini ritmul predicii foarte mult sj ar aduce o oarecare monotonie), iar in predici el chiar evita sa-i mentioneze pe Sf. Parinti apar|inand ariei apusene, de§i Biserica Ortodoxa ii recunoa§te ca atare. Ar fi de in^eles, daca urmarim acest filon logic, sa prefere, spre exemplu, a-1 cita pe Sf. Grigorie Teologul §i nu pe Sf. Irineu, chiar daca primul a scris cu aproximativ doua secole mai tarziu decat celalalt. Motivul nu cred ca sta In subiectivitatea autorului - pentru ca, In Chipurile Vechiului §i Noului Testament, Ii nume§te pe Sf. Ambrozie de Mediolanum, Fer. Augustin, Fer. Ieronim §i pe Sf. Beda Venerabilul -, ci in vremurile tulburi pe care le traversa Tara Romaneasca §i Biserica Ortodoxa, caci uniatia avusese loc cu foarte putin timp in urma §i insu§i predecesorul sau la scaunul episcopal de Ramnic, Ilarion, fusese depus, acuzat de simpatii catolice. In aceste conditii, e lesne de in^eles de ce Antim se ferea sa dea na§tere la discutii §i neintelegeri. De altfel, autorul Didahiilor ofera §i cu alte ocazii repere bibliografice incomplete, de genul: tdlcuitorii Sfintei Scripturi infeleg..2061 sau iscodesc sd afle tdlcuitorii Sfintei Scripturi la Fapte le Apostolilor ... sau zic Dascdlii Besericii 2059 Ibidem. 2060 Sfantul Irineu de Lyon, Contra ereziilor, op. cit, p. 301, cf. Adversus haereses, III, 23, 6. 2061 Opere, p. 82. 2062 Idem, p. 84. 504 Dintre cardie consultate s-a afirmat ca face parte §i Fiziologul 2064, din care Antim ar fi Tmprumutat o comparatie foarte sugestiva, prin care credinciosji sunt Tndemnati cu aceste cuvinte: §i cdnd esim de la Besericd, sd nu esim desdrfi, ci sdfacem cum face ariciul, ca, dupd ce merge la vie, intdi sd saturd el de struguri si apoi scuturd vifa de cad broboanele jos si sd tdvdleste pre ddnsele de sd infig in ghimpii lui si duce si puilor. Asa sd ducem si noi, fiestecine, pre la casele noastre, copiilor si celor ce n-au mers la besericd, din cuvintele ce am auzit din Sfdnta Evanghelie si dintr-alte carp, ca sd-i hrdnim si pre ddnsii cu hrana cea sufleteascd 2065. S-a sugerat, de asemenea, ca filosofia pagana sj literatura populara i-au oferit lui Antim sursa din care acesta a Tmprumutat motivul pasdrii Phoenix2066, ca simbol al vietii vesnice. Insa nu suntem de acord cu acest lucru, Tntrucat acest motiv a fost preluat de timpuriu §i impropriat de cretinism. Mai mult, se regase§te §i in Vechiul Testament, la Iov 29, 18, dar §i in literatura cre§tina a secolului I, la autori precum Sfanrul Clement Romanul, episcopul Romei2067, sau Atenagora Atenianul, §i nu era nevoie ca Antim sa-1 Tmprumute din literatura pagana sau din cea populara. Antim parafrazeaza, in didahiile sale, Acatisrul Buneivestiri2068, Axionul on/'Q 9ft7n _ 9071 Preacuratei , Axionul la Bunavestire , Axionul la Na§terea Domnului , troparul Sf. 9079 "** 907^ Nicolae , un tropar al canonului de la Indlfarea Sfintei Cruci , un tropar al canonului 2074 de la Boboteaza la a 6 peasnd , poeticul de la un tropar la Schimbarea la Fa^a de la a 9H7S 907f^ 9077 opta peasnd , troparul Sf. Constantin eel Mare , rugaciuni din slujba Tnmormantarii §i poate §i din alte cantari §i slujbe biserice§ti, pe care nu le-am identificat in mod deosebit. 2063 Idem, p. 91. 2064 Cf. Gabriel §trempel, loc. cit, p. XLVIII-XLIX. 2065 n tj (Jpere, p. Is. 2066 Cf. Gabriel §trempel, loc. cit. p. XL IX. Vezi Opere, p. 191. ~"61 Cf. Slantul Clement Romanul, Epistola I catre corinteni, XXV, 1-5, apud. Diacon loan I. Ica jr. Canonul Ortodoxiei, vol. I, Ed. Deisis §i Stavropoleos, Sibiu, 2008, p. 405-406. ~ 68 ...inal^imea fecioriei ei, intru care cu anevoe sa sue gandurile omenesti si adancimea darurilor ei, carele nu sa pot vedea lesne nici cu ochii ingeresti... ; dar si in a doua scrisoare catre Brancoveanu face o asemenea parafraza, scriind: ...vei lasa pre Irod (...) ca pre un mincinos , ca nu stie a canta Alliluia... Opere, p. 16,233. 2069 ...asa iaste si ia, mai cinstita in cer decat heruvimii si mai slavita fara de asamanare decat serafimii..., cf. Idem, p. 18. ' 70 ...infa^isat Se aduce [Domnul] (...) de sicriiul eel insufle^it, adeca de Slanta Fecioara... Idem, p. 30. 2071 ...fericita Anna, fameia lui Ioachim, nascu scaun slant lui Dumnezeu, pre Fecioara Mariia, ca sa Se odihneasca pre dansa Cela ce sa odihneste pre scaunele cele ingeresti..., cf. Idem, p. 44. 2072 II marturisesc pre dansul adevarul lucrurilor, cum ca iaste indreptatoriul credin^ii si chipul blande^ii si dascalul infranarii, precum il canta Beserica, si pentru aceia au agonisit prin smerenie cele inalte si prin saracie cele bogate, cf. Idem, p. 51. 2073 Idem, p. 69. 2074Idem,p.71. 2075 Idem, p. 78. 505 A doua didahie la praznicul Schimbarii la Fata confine §i cateva idei dogmatice pe care putem sa le regasim in talcuirile la Evanghelii ale Sfantului Teofilact al Bulgariei, autor citat de Antim destul de des, nu Tnsa sj cu aceasta ocazie - in schimb, este citat in cea de-a treia predica dedicata acestei mari sarbatori a Ortodoxiei. Spre exemplificare, oferim urmatoarele doua interpreted din acest Cuvdnt de tnvatatura la Preobrajeniia Domnului nostru Iisus Hristos, a doua predica pe aceasta tenia din Didahii, In care autorul afirma, la un moment dat: Vedet, dard ce sopi alese are [Hristos] si cum sa aseamand in oarecarele: Moisi au murit, Hie n-au murit. §i oarece ce poate fi aceasta, de S-au insopt Hristos cu un drept din cei morp si cu un drept din cei vii? Pentru caci la Judecata cea viitoare vor sa se judece viii si morpi si vor sa se veseleasca la Imparapia Ceriului cat vii vor fi drepp si cat morfi vor fi drepp 2078. §i iara§i spune: « §i sa arata lor Moisi si Hie ». Oare pentru ce? Pentru patru lucruri: una pentru ca sa scoata de la norod acea socoteala mincinoasa, ce avea asupra lui Hristos, ca unii ii zicea ca iaste Hie, alpi ii zicea ca iaste Ieremia sou unul dintre proroci; a dooa, pentru ca sa cunoasca jidovii cum ca Hristos nu iaste impotriva legii lui Moisi si pentru aceasta sta cu dragoste de vorbeste cu singur jacatoriul legii, cu Moisi, si cu rdvnitoriul legii, cu Hie; a treia pentru ca sa se arate cum ca iaste Domn si Stapdnitor, al viepi si al morpi si stdpdneste pe cei vii si pe cei morp si, cdnd ii chiama, vin (...)2079. Confruntarea cu textul Sfantului Teofilact m-a condus la concluzia ca, din nou, comentariile sale au fost un izvor consultat §i impropriat de Antim2080. E nelndoielnic ca Antim Ivireanul se Inscrie In descendenja scriitorilor teologi bizantini, a Sfintilor Paring ai Bisericii. Se poate sa urmareasca indeaproape modelul oratoric al Sf. loan Gura de Aur §i al Sf. Teofilact al Bulgariei, deoarece mai ales pe acesjia Ii citeaza eel mai mult, fiindu-i, probabil, cei mai dragi §i mai apropia^i de sensibilitatea §i de gandirea lui. Chiar daca nu urmare§te In mod formal, tiparul omiletic exterior al acelora, se poate ca el sa urmareasca modelul lor ca pe un model duhovnicesc, nu neaparat din punct de vedere strict retoric, ci dupa regulile oratoriei care ajunge la poarta inimii §i a consjiintei auditoriului. Este clar ca, din ratiuni ce tin de natura vremurilor, omiliile antimiene nu copiaza un tipar patristic, ele sunt mai scurte, mai concentrate §i cu o tinta precisa, pe care „vanatorul de " 76 Din ceriu fu chiemat Pavel, din ceriu s-au chiemat si Constandin, dupa cum il canta Beserica, cf. Idem, p. 85. ~ 77 ... gresalele ce au, ca niste oameni ce poarta trup si vie^uesc in lume. ; Va asaza, fara de niciun prepus, marele Dumnezeu, sufletul ei crestinesc in sanul lui Avraam si al lui Isac si al lui Iacov, in lacasurile celor vii, in corturile celor drep^i, unde straluceste lumina cea de pururea a dumnezeestii Lui marire, cf. Idem, p. 172, 191-192. 2078 r^. -7-7 (Jpere, p. / /. 2079 Idem, p. 78. 2080 yezj sfantul Teofilact, Tdlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei §i Marcu, Ed. Sofia, Bucuresti, 1998, p. 103. 506 oameni"2081 nu o rateaza. De la Sfin^ii Paring, Antim nu a invajat numai comentarii minunate ale Sfintei Scripturi §i incontestabile adevaruri dogmatice, ci §i foarte multe lucruri despre cum trebuie sa propovaduie§ti sj cum trebuie sa in^elegi psihologia pacatosului, ca sa- 1 faci sa iasa afara din carapacea Tndreptatirii de sine. Consideram, prin urmare, ca marii omile^i ai veacurilor de aur ale cresjinismului, la care se adauga Sfantul Teofilact, i-au fost, in mod esential, indrumatori, iar operele lor constituie, alaturi de Sfdnta Scriptura, un procent covarsjtor din bibliografia predicilor antimiene. Au existat Insa, de-a lungul timpului, mai multe pareri contradictorii asupra acestui subiect. Episcopul Melhisedec al Romanului a indicat, spre exemplu, spre deruta multor generatii, ca sursa principals de inspiratie pentru didahiile antimiene, pe marele predicator de la Venejia, Hie Miniat, contemporan cu autorul nostru, §i omiliile sale. Nicolae Iorga a preluat initial aprecierea lui Melhisedec, pentru ca ulterior sa T§i modifice opinia §i sa Tl propuna ca principal model al lui Antim pe Hrisant Nottaras2082. Aceste afirmatii au fost considerate nefondate de to^i marii exegeji ai operei antimiene. Exista, de asemenea, in tratatul de retorica al lui loan Piuariu-Molnar mai multe fragmente care denota o evidenta asemanare cu texte din Didahii 2083, pana la identitate, ceea ce a ridicat unele semne de Tntrebare, Tntrucat acest tratat a fost scris in 1797, anterior tiparirii predicilor lui Antim. Cel ce §i-a pus probleme in legatura cu acest lucru a fost Dumitru Belu, care a a§ezat in discujie ipoteza unui tratat de retorica ce ar fi stat la baza atat a predicilor lui Antim, cat §i a lucrarii lui Molnar2084. In aceasta privinta suntem cu totul de acord cu Aurel Sasu, ca „Antim Ivireanul, care moare in 1716, ar fi trebuit sa foloseasca o retorica, daca ar fi a§a, de la sfar§itul secolului al XVII-lea. Or Piuariu-Molnar i§i scrie cartea in 1797, dupa o suta de ani deci, perioada in care s-au mai redactat, fire§te, zeci de asemenea lucrari. De ce sa le fi cautat, a§adar, in alt veac?"2085. Dimpotriva, conchide el, „Piariu-Molnar va fi cunoscut cu siguranja Didahiile lui Antim"2086 §i suntem cu totul In asentimentul sau. Nu vedem de ce nu ar fi ajuns copii din manuscrisele lui Antim In Transilvania, din moment ce ele au circulat In Jara Romaneasca 2081 Opere, p. 3 : este o parafraza la expresia „pascari de oameni" sau „vanatori de oameni". " 82 In Istoria Bisericii romdne§ti, ed. II, t. II, p. 57, apud. Gabriel §trempel, loc. cit., p. XL VII si p. 450,notall0. A se vedea loan Piuariu-Molnar, Retorica adeca invdfdtura $i intocmirea frumoasei cuvdntdri, edi^ie critica, prefa^a, nota asupra edi^iei, glosar si indice de Aurel Sasu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1976, p. 66- 67, 132-133. Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru Belu, Cea dintdi omileticd in limba romdnd. Retorica de la 1798, in rev. Mitropolia Ardealului, VIII (1963), nr. 9-10, p. 714 s.u. 2085 Aurel Sasu, loc. cit, p. 24. 2086 Idem, p. 26. 507 §i Moldova, dovada fund descoperirea unora dintre ele in diferite manastiri din aceste regiuni ale Romaniei. Pe de alta parte, concluziile la care am ajuns anterior In urma studiilor efectuate asupra Didahiilor §i asupra izvoarelor, nu ne dau libertatea sa credem ca un simplu tratat de retorica sau un singur predicator contemporan - oricat de renumit - ar fi putut constitui un model definitoriu pentru aceasta mare opera a literaturii romane. Vom lua Insa In considerate, In cele ce urmeaza, un studiu comparativ al predicilor lui Antim Ivireanul §i Hie Miniat, pentru a nu eluda §i acest subiect ce mai poate Inca na§te controverse. III. 6. 3. 3. Antim Ivireanul §i Hie Miniat In 1889, tiparind ceea ce el a numit al doilea volum al Didahiilor, episcopul Melhisedec al Romanului sustinea, In prefaja acestui volum, o afirmatie care va face cariera in literatura romana §i anume ca Antim Ivireanul s-a inspirat, In elaborarea predicilor sale, din opera lui Hie Miniat, mare orator ecleziastic, supranumit §i loan Gura de Aur al secolului al XVIII-lea2087. Episcopul Melhisedec era convins ca „de la dansul Antim a Imprumutat forma exterioara a predicilor sale, figurile oratorice, asemanarile, istorioarele §i basmele Intrebuintate spre Inlesnirea Injelesului §i a memoriei ascultatorilor; ba gasim chiar sj fragmente Intregi Imprumutate ad-literam de la Hie Miniat"2088. Insa aceste afirmatii Melhisedec nu le sustinea decat cu doua exemple §i acelea prezente In acest volum II, pe care nimeni nu 1-a recunoscut ulterior ca apartinand lui Antim. Melhisedec afirma: „a§a de exemplu, didahia lui Antim de la Duminica a 2-a a lui Matei (t. II), la tema Venifi dupd Mine $i va voi face vdnatori de oameni, este o prescurtare din cuvantul lui Hie Miniat, la aceeasj Duminica §i la aceea§i tema. Didahia de la Duminica a 3- a a postului mare (torn II), la tema Ce va folosi omul, de ar dobdndi lumea toata §i-§i va pierde sufletul, este iarasj o prescurtare §i prefacere a cuvantului lui Hie Miniat la aceeasj . - • -,,2089 tema §i zi Al. I. Ciurea a cercetat toate acestea §i a ajuns la concluzia ca - In afara de faptul ca asemanarile stabilite de Melhisedec sunt destul de generate §i ca exemplele oferite figureaza numai In acest pretins volum II - nici macar aceste doua predici despre care vorbea episcopul Romanului nu sunt identice §i, mai mult decat atat, nu sunt nici macar Cf. Dan Horia Mazilu, Introducere ... , op. cit, p. 115. ' Didahiile Mitropolitului Ungro-Vlahiei, Antim Ivireanul, vol. II, Bucurejti, 1889, p. XXIII-XXIV. ' Idem, p. 799. 508 asemanatoare. Singurul lucru pe care aceste doua predici Tl au in comun cu Hie Miniat este, in prima dintre didahii, „un pasaj privitor la simbolismul cifrei 12 a Apostolilor, care este dat foarte pe larg in Miniat §i numai in rezumat in celalalt, restul predicii neavand nimic in comun"2090, la fel cum nici cea de-a doua predica nu are nimic in comun cu Hie Miniat2091. Aceasta afirmatie a lui Melhisedec a fost preluata, fara verificari, chiar de unii istorici §i critici literari de marca, precum N. Iorga2092, N. Cartojan2093 sau G. Calinescu2094. Un impediment serios pentru ca Antim sa se fi inspirat din opera lui Hie Miniat este §i faptul ca aceasta s-a tiparit, in limba greaca, la Leipzig, de abia in 1718, adica la doi ani dupa moartea lui Antim, iar prima editie in limba romana a aparut In 1742, imprimata de mitropolitul Neofit2095. Cu toate acestea multi exegeti au considerat - chiar daca exegetii moderni au renun^at la a mai sustine existen^a unei filiatii Intre opera lui Hie Miniat sj cea a lui Antim Ivireanul - ca mitropolitul nostru putea sa fi intrat In posesia unor copii manuscrise, care sa contina omilii apar|inand lui Miniat, prin intermediul lui loan Avramie, spre exemplu, care II audiase pe vestitul predicator la Venetia2096. Dupa alte opinii, „nu avem de ce lasa la o parte nici ipoteza unei filiere constantinopolitane, intrucat se §tie ca spre sfarsjtul veacului al XVIII-lea (in acea vreme, cand printre studentii Academiei de langa patriarhie se numara §i Dimitrie Cantemir), Hie Miniatis (...) era profesor la Inalta §coala din Istanbul"2097. loan Avramie fusese §i el preot in Venetia §i in insula Zante, paroh al bisericii grece§ti din Venetia §i profesor al comunitatii elene, lucrand §i la Tipografiile grece§ti din acelasj ora§, pana in 1709, cand a fost gonit de mitropolitul Filadelfiei, Meletie Tipaldo - care II §i hirotonise diacon §i preot — §i a venit la Bucure§ti2098. Intr-o scrisoare datata 1 iunie 1710, adresata patriarhului Hrisant Nottaras, el „scrie despre ocrotirea ce i-a acordat-o mitropolitul muntean Antim Ivireanul §i despre sarcina ce a primit-o de la domn de a predica in biserica domneasca"2099. In opinia lui Encomidis, Gheorghe Maiota §i loan Avramie, dar sj Antim Ivireanul, au fost influentati de Hie Miniat2100. 2090 Ibidem. 2091 Cf. Ibidem. 2092 N. Iorga, op. cit, ed. 1969, p. 345. 2093 N. Cartojan, op. cit, p. 367. 2094 q Calinescu, op. cit., p. 12. j «s q^ pr pro£ q Hiescu-Palanca, Cuvant inainte la: Hie Miniatis, Episcopul Cernikai si al Kalavritei din Peloponez (1669-1741), Predici la Postul Mare §i la diferite trebuinfe, trad din limba greaca de Pr. Dumitru Iliescu Palanca, prefa^a de Protos. Iustin Marchis, Ed. Anastasia, 2004, p. 16-17. 2096 Cf. Gabriel §trempel, op. cit., p. 195. Dan Horia Mazilu, Literatura romana baroca in context european, op. cit., p. 88. -i i9s q£ y) v. Encomidis, loan Avramie, in rev. Biserica Ortodoxa Romana, LXII (1944), nr. 4-6, p. 143. 2099 Idem, p. 144. 2100 Cf. Idem, p. 141. 509 Despre loan Avramie, el afirma: „Facand comparatie Tntre cuvantarile mai importante ale lui Avramie §i didahiile cu acelasj subiect ale lui Miniat, am gasit mare asemanare §i in forma limbii §i in expunerea ideilor sale, ceea ce indica o simtitoare influenza a lui Miniat asupra lui Avramie"2101, didahiile acestuia evidentiindu-se, in peisajul oratoric brancovenesc, „pentru importanta eruditie filologica, precum §i pentru adanca cuno§tinta a Sfintelor Scripturi §i imaginatia poetica a autorului"2102. In concluizie, daca suntem dispusj sa acceptam o certa influenza a lui Miniat asupra lui Avramie - desj Encomidis, ni se pare, vorbe§te mai mult de o seducpe la nivel oratoric pe care a exercitat-o Miniat §i nu de o preluare ad-litteram de catre Avramie - putem sa consideram §i ca acesta a fost purtatorul unor copii manuscrise dupa omiliile marelui predicator §i ca Antim ar fi putut, prin intermediul lui, dupa anul 1709, sa ia cuno§tin^a macar de o parte din didahiile acestuia, daca nu cumva exista §i posibilitatea sa fi existat §i alte surse prin care sa intre in posesia unor astfel de copii. Pentru a elucida aceasta problema, am Tntreprins un studiu personal asupra didahiilor lui Hie Miniat, bucurandu-ne de reeditarea, in 2004, a operei predicatoriale a acestuia, in traducerea romaneasca, din prima ajumatate a secolului trecut, a preotului Dumitru Iliescu Palanca: un Tndragostit de personalitatea §i de opera predicatoriala a lui Miniat. O cercetarea anterioara, asupra unei editii care a avut in vedere numai predicile sale la Postul Mare2103, a avut un rezultat negativ, Tntrucat nu am reu§it sa identificam nicio asemanare Tntre Antim Ivireanul §i Hie Miniat, in afara unor elemente ce denota fie asemanare de caracter, fie tending conjuncturale comune, ce tineau de stilul oratoric al epocii. Parcurgand §i alte predici, la diferite praznice §i sarbatori, am ajuns la aceeasj concluzie, cu o singura exceptie notabila §i anume un panegiric La Na§terea Nascatoarei de Dumenezeu 2104. In aceasta omilie se regasesc §i cateva fragmente care au o certa corela^ie cu pasaje disparate din didahiile lui Antim Tnchinate Maicii Domnului sj, dupa cum vom vedea, este vorba de secvenje de o mare Tncarcatura poetica. Cea mai evidenta asemanare, in aceasta privinja, o denota urmatorul fragment din panegiricul lui Hie Miniat: Sfinfii Invd{atori ai Bisericii, in adundrile lor, in multe §ifelurite chipuri au numit §i s-au nevoit a laudape Stapdna, cea pururea Fecioard $i au tdlcuit slava ei cea mare. Unul a numit-o soare, fiindcd este incununatd cu razele dumnezeiescului dar si strdluceste cu lumina ei mai presus de orice lumina. Altul a numit-o luna, pentru ca, in marea si minunata ei straucire, corul eel tainuit al stelelor i se inchina si-i cdnta ca unei impdrdtese. Altii au numit-o izvor, funded, cu curgerile darurilor ei ceresti, adapd Sfdnta Bisericd. Se mai numeste si cer, pentru ca a rdsdrit pe Soare le Dreptdpi, se mai numeste si crin, pentru ca niciodatd nu apierdut din frumusefea culorii albe a crinului, o mai numim si 2101 Idem, p. 159. 2102 Ibidem. 2103 Hie Miniat, Didahii la Postul Mare, traducere de Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucurejti, 1996. 9104 Hie Miniatis, Predici la Postul Mare..., op. cit, p. 485. 510 grddind ferecatd, intrucdt niciodatd sarpele satanei nu a indrdznit sd verse veninul eel purtdtor de moarte. Pe Fecioara o mai numim si rai, pentru cd ea a inflorit pomul viepi. Niciuna dintre aceste numiri nu este in deajuns de mdreafd pentru Sfdnta Fecioara, ca aceea cu care o impodobeste Duhul Sfdnt in Cdntarea Cdntdrilor: „Dimineafd si Zori". Cu adevdrat, mare asemdnare este intre zori si Sfdnta Fecioara 2105. Ne amintim, desigur, de un pasaj asemanator in didahiile antimiene, respectiv in Cazanie la Adormirea Preasfintei Ndscdtoarei de Dumnezeu 2106. Avem in vedere, cand facem aceasta comparatie, §i Tndelungata traditie omiletica ortodoxa §i bizantina, care a interpretat in acest sens profetiile Vechiului Testament §i care a stat la baza didahiilor pe aceasta tenia alcatuite de ambii predicatori §i nu ne hazardam necugetat in a stabili neaparat o filiate intre cele doua texte, Insa e nevoie sa remarcam aproape o identitate in ceea ce prive§te comparable amandurora, Tntre Preasfanta Fecioara §i soarele, luna (de§i la Antim este mai detaliata), izvorul sj crinul. Exista Insa §i comparatii care, desj sunt comune, au o alta motivate exegetico-teologica - cum este comparatia cu „gradina Tncuiata" - §i, de asemenea, exista comparatii sau interpretari care se regasesc numai la unul dintre autori, In timp ce la celalalt lipsesc. Ordinea acestora este, de asemenea, diferita §i aceste deosebiri, importante totusj, indica fie un Imprumut „ superficial" din partea lui Antim - pentru ca nu vedem calea prin care s-ar fi putut produce o influenza In sens invers -, care ar fi avut In vedere doar cateva idei teologice exprimate deosebit de poetic §i care sa fi atras aten^ia In mod aparte mitropolitului nostru iubitor de tot ce este frumos §i adevarat, fie un izvor patristic comun. Cel putin din punctul de vedere al cugetarii teologice, Inclinam spre ultima varianta, Intrucat am vazut cat de profunda este la Antim teologia luminii §i, In acest context, cat de abisala poate fi exegeza unei comparatii cu soarele, luna, stelele sau zorile, comparatii pe care nu le- a inventat nici el, nici Hie Miniat - sa {inem cont - ci apar^in Scripturii Intr-un mod deosebit de intim §i de adanc. Pe de alta parte, putem sa acceptam ideea unei anumite seductii a formei lingvistice §i poetice, de§i Antim nu II copiaza ad-litteram pe contemporanul sau grec, ci Imbraca expresia romaneasca Intr-o forma originala, pe care, nu §tim daca limba noastra veche sau lipsa posibilitatii de a citi originalul grecesc al lui Miniat, ne face sa o sim^im mai poetica §i mai fermecatoare decat pe cea a marelui predicator din Venetia. Insa aici nu Incape o comparatie cu sens de competitie intre cei doi. Frumusetea textului omiletic este remarcabila, In felul ei, la fiecare dintre ei, precum §i lirismul expresiei. Spre exemplificare, reproduc pu^n din continuarea predicii lui Miniat, nu fara scopul recunoscut de a dovedi §i ca restul acestei omilii nu are nimic In comun cu didahia lui Antim: Crepusculul sau aurora diminepi, cu lumina ei rosie-alburie ce se naste din prea luminata poartd a rdsdritului, avdndfafa zugrdvitd cu rumeneala sofranului, impodobitd cu trandafiri, infrumusefatd cu flori, incununatd cu crini, tot asa se naste astdzi din rdsdritul 2105 Idem, p. 486-487. 2W6Opere,p. 19-20. 511 eel de taind, din pdntecele eel sfdnt al Anei, dumnezeiascd Maicd, pururea Impdrdteasd a stelelor, Prea Curatd, filed purtdnd in fa^d trandafirii unei ceresti si fdrd de prihand frumusep, iar laplept crinii unei cur dpi de-a pururea nevinovatd, inedtpare un insuflept ral al harurilor. Expresia din urma este foarte asemanatoare cu icoand insufleptd a frumoseplor celor cereal 2107 a lui Antim, dar acest lucru nu dovede§te nimic. Zorlle nasc soarele strdlucltor §1 la nasterea lui dispar in infinit stelele, fermeedtor cdntd pdsdrile, intunericul noppi piere, luna nestatornicd se ascunde de rusine si vine ziua cu aurul luminii ca sd strdluceascd. Si Prea Curata Mariam naste Soarele celplin de taind, care lumineazdpe tot omul ce vine in lume, incetdnd la Sfdnta Lui nastere puzderia de zei si de idoli vicleni. Graiurile Sfinplor strdmosi nupregetd a cdnta neincetate doxologii. (...) „ Cine este aceasta care rdsare ca zorile? " 0, prea sfdnta si luminatd dimineat-d, tu esti strdlucitul mergdtor inaintea Soarelui mdririi, tu esti boarea rdcoroasd a luminii dumnezeiesti, tu esti ziua preafericitd ce vestesti bucuria cea mare!(...)2WS. Am spune, mai degraba, ca fiecare dintre cei doi mari predicatori au gasit o expresie cat mai frumoasa, mai poetica, mai Tnaltatoare, care sa se potriveasca unor formulari patristice §i traditionale, dar §i sensibilitatii estetice a timpului lor. Acolo unde au existat similitudini, teandinja noastra este sa credem in existenja unui izvor omiletic traditional consultat de ambii oratori, cu toate ca nu excludem nici varianta ca lui Antim sa-i fi parvenit unele predici ale lui Miniat. Din pacate, in edi^ia parcursa a predicilor acestuia din urma nu se ofera §i o cronologie a lor, astfel meat nu §tim cand a fost rostita aceasta omilie La Nasterea Ndscdtoarei de Dumnezeu, iar Cazania la Adormirea Preasfintei Ndscdtoarei de Dumnezeu a lui Antim nu este nici ea datata - de§i, daca am da crezare celor ce sustin ordonarea cronologica a didahiilor, in manuscrisele in care clasificarea tematica nu este prioritara, am putea afirma ca a fost rostita la relativ scurt timp dupa instalarea lui Antim ca mitropolit, in ideea - iarasj nesigura - ca nu au fost expuse, macar o parte din predici, anterior acestei date. Cunoa§terea cu certitudine a anilor in care au fost rostite cele doua predici, a lui Antim §i a lui Miniat, ne-ar putea aduce o oarecare lumina in a stabili daca putem vorbi de o influenza sau nu (desj pe o foarte mica por|iune de text) asupra mitropolitului Ungrovlahiei. In afara similitudinilor semnalate in aceste doua didahii, nu am mai gasit nimic semnificativ, in operele celor doi vestiti predicatori, care sa indice o filiate intre ei. Atat din punct de vedere ideatic, cat §i compozitional, omiliile se deosebesc in mod evident - chiar §i cele doua predici in care am descoperit cateva formulari destul de asemanatoare, sunt, in rest, cu totul distincte una de alta. Am urmarit, in operele lor, omiliile cu aceeasj tema §i nu am aflat, in afara unor trimiteri scripruristice la care apeleaza ambii autori, cum e §i firesc - dar pe care fiecare le interpreteaza original - niciun alt element cu adevarat comun. Uneori, structura predicilor poate fi asemanatoare, in sensul in care se respecta elaborarea omiliilor conform cu prescriptiile retoricii sacre, dar nici acest fapt nu poate fi un 2107 Opere, p. 20. 2108 Hie Minialis, op. cit, p. 487. 512 punct de sprijin in sustinerea tezei filiationiste. Cunoscand prea bine pe clasicii oratoriei creatine - Sfintii loan Hrisostom, Vasile eel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa, Efrem Sirul, loan Damaschin, Teofilact de Ohrida, etc. - mitropolitul nostru, la curent, in mod evident, §i cu modul de a predica al secolului sau, nu avea de ce sa a§tepte consultarea omiliilor unui contemporan, oricat de mare teolog §i orator ar fi fost, pentru a-§i elabora propriile didahii. In mod evident, Antim nu §i-a format §i nici nu §i-a dezvoltat stilul omiletic dupa 1710, cand probabil ar fi putut sa ia contact cu predica lui Hie Miniat. §i, chiar daca admitem circumstance favorabile acestei intdlniri, anterioare anului 1710, studierea operelor lor nu permite sustinerea vreunei filiatii, ba chiar o neaga in mod hotarat. Pentru a face lumina sj mai mult in aceasta privinja Tnsa, vom privi mai departe cu obiectivitate §i discernamant, alte cateva fragmente din opera lui Hie Miniat, care pot da impresia unui ecou, desj evanescent, in didahiile lui Antim, cu toate ca, personal - anticipant - ni se pare ca este vorba, in expunerile omiletice la care vom face referire, mai degraba de un ecou receptat de ambii oratori din opere ca Hexaimeronul Sfantului Vasile eel Mare sau din alte comentarii patristice la Facere. Unui dintre aceste fragmente face parte dintr-un panegiric La Praznicul Bunei Vestiri a Ndscdtoarei de Dumnezeu 2109, in care Miniat descrie ivirea zorilor cu un suflu poetic rascolitor: Crepusculul se iveste la Rdsdrit. Frumosul rdsdrit al soarelui este aproape. Zorile pline de lumina incep sa se rdspdndeascd pe intinsul cerului si stelele noppi, una cdte una, se sting in depdrtdrile infinitului. Apolon, cu razele lui de aur si argint, apare maiestos si goneste cu lumina lui intunericul de beznd al noppi intunecoase. Luna, ca o ndlucd nestatornica, neputdnd suferi strdlucirea luminii, se ascunde si-si acoperafafa de rusine. Prin dumbrdvi si zavoaie, concertul pasarelelor, armonios si dulce, isi incepe fermecatoarea uvertura. Oamenii se trezesc din somnul noppi si pleaca la munca sau dupa alte nevoi ale viepi. Intre cele patru parp ale lumii, o armonie de cer vesela si voioasa vesteste lumina plina de farmec: „Iata, ziua s-a apropiat, iata, lumina straluceste". Asa si astazi se iveste din poarta de argint a cerului plin de soare, Fericitul Gavriil si cu inchinaciuni se apropie: „Bucura-te, ceea ce esti plina de daruri, Domnul este cu tine"2U0. Primul paragraf din acest fragment poate fi socotit, cu extrem de multa ingaduin^a, o parafraza larga a metaforei antimiene in care se vorbea despre soarele care stinge cu lumina lui toate celialalte lumini 2in. Insa, dupa cum am afirmat deja, undeva mai sus, sursa acestei imagini este Hexaemeronul Sfantului Vasile eel Mare §i, de altfel, ea se regase§te §i la Dimitrie Cantemir, In paginile Istoriei ieroglifice. 2109 Idem, p. 359. 2110 Ibidem. 2111 Opere, p. 19. E vorba de aceeaji Cazanie la Adormirea Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu. 513 Aceasta observatie ne determina ca, acolo unde se pot descoperi asemanari, in loc sa ne orientam spre ideea unei filiatii, sa ne Tndemne mai degraba sa cautam explicatii in izvoarele comune patristice ale celor doi §i in exegeze teologice abisale, din care se pot dezvolta oricand muguri literari §i poetici, care sa serveasca unei cauze omiletice, spre a face predica explicita §i atractiva. Insa fragmentul de mai sus - am citat mai mult decat paragraful care ma interesa, pentru a observa cu atenjie punerea lui In context §i a nu judeca eronat lucrurile - ne ofera posibilitatea de a face observatii pertinente asupra stilului lui Miniat §i, mai ales, de a sesiza diferen^ele clare fata de expozeul antimian. Spre exemplu, nu ne putem abjine sa nu notam existen^a unor valence metaforice selenare niciodata Intalnite In opera lui Antim, precum §i placerea autorului grec de a prelungi aceste descrieri grajioase, mai Inainte de a intra In explicarea simbolurilor, In timp ce, la Antim, Insasj concentrarea expresiei este vectorul care orienteaza privirea min^ii spre adancuri abisale de sens. Din contra, la Hie Miniat, reveria contemplative este mai susjinuta, spre a fi apoi canalizata In acelasj scop teologic. Consideram ca aceste amanunte nu sunt nesemnificative In Incercarea de stabilire a adevarului. §i, ca sa ne explicam asupra afirmatiei pe care am facut-o despre influenza Sf Vasile eel Mare §i a altor autori patristici, vom oferi Inca un exemplu din opera lui Miniat, de filiate a Invataturii ortodoxe, a dogmei creationiste, In particular, pe care am regasit-o expusa §i la Antim: Dumnezeu, tnfeleptul lucrdtor al tntregii zidiri, dupa ce a creat cetele celefara de trup ale Ingerilor, a pus de jur imprejurul cerului mai multe feluri de sfere si a pus lumind stralucitoare in stele le dinaintea fefei Lui. Dupa ce a jacut pamdntul, pundndu-i legi ca sa nu se prdbuseascd in Haos, l-a semdnat cu flori mirositoare, l-a imbogdpt cu roade pentru brand si l-a addpat cu ape limpezi sifrumoase si cu izvoare ca cristalul. Dupa ce a pus in aer zefirul si boarea rdcoritoare, a albit cu lumind ziua si a vopsit cu intuneric noaptea. In sfdrsit, dupa ce afdeut cerul si pamdntul, cele vdzute si nevdzute, intocmind totul cu rdnduiald si mdndre{e, a luat lardnd din pdmdnt, a creat si a infrumuselat pe eel dintdi om, Adam. (...)Infelul ace sta fund creatd cea dintdi per eche de oameni, luminau ca luna si ca soarele printre cele mai neintrecute jrumusep ale Raiului 2112. Am regasit pasaje cat de cat asemanatoare nu numai la Antim, care ne-au uimit prin Incantatoarea lor poezie, ci §i la Coresi §i la Varlaam, iar sursa lor, din punct de vedere teologic, este cu certitudine traditionala §i patristica, putandu-se lua ca reper fie Hexaimeronul Sf. Vasile eel Mare, fie Omiliile la Facere ale Sf. loan Gura de Aur, fie alte texte omiletice care au tratat, In cele §aptesprezece secole de cretinism, acest subiect. Pentru a ilustra Inca §i mai convingator teza noastra, nu vom sfarsj acest capitol inainte de a oferi §i alte cateva exemple. 2112 Idem, p. 360-361. 514 Am facut referire, anterior, la unele trimiteri comune, catre aceleasj versete biblice, la care adaugam unele Tndemnuri sau interpretari de aceeasj factura. Spre exemplu, in doua didahii la Duminica Floriilor, apartinand lui Miniat §i, respectiv, lui Antim, primul spune: Unii merg inainte, alpi vin dupd ei, alpi rup ramuri, alpi le fdlflie in vdnt, alpi isi astern hainele inaintea Lui si cu topi, intr-un glas, pdnd si copiii, strigd: „Osana, bine este cuvdntat eel ce vine intru numele Domnului"2113 ; iar Antim afirma: Unii astern hainele lor pre pdmdnt ca sd treacd si alpi cufrunzele copacilor Ii impodobesc calea. Alpi merg inainte cu stdlpdri si alpi Ii urma cu ramuri. Alpi II sldvesc, ca pre un Fiiu al lui David: „ Osana, Fiiul lui David" si alpi II propovdduiesc Impdrat al lui Israil: „Blagoslovit Cel ce vine intru numele Domnului, Impdratul lui Israil". §i pentru ca sdfie bucuriia mai cu mult minunatd, pdnd si pruned cei far ' de rdotate, cu ramuri in mdini si cu laude striga: „ Osana, Celui dintru indlpme "2114. Similitudinea consta numai in referirea la acelasj pasaj scripturistic - de§i, cu consultarea mai multor Evanghelii, din partea lui Antim - ce descrie intrarea Domnului Hristos in Ierusalim, dar diferenjele Tntre cele doua fragmente sunt, credem, la fel de evidente, meat nici nu se cade sa mai insistam. In afara de aceasta, predica lui Miniat a fost rostita in 17142115, iar cea a lui Antim, a treia cu aceasta tema din Didahii, este eel mai probabil anterioara acestei date - daca nu punem la socoteala §i faptul ca multi exegeti s-au pus de acord in a considera ca mitropolitul nici nu a mai predicat Tncepand cu acest an. In aceea§i omilie, Miniat vorbe§te despre necesitatea ca sd ne dezbrdcdm de hainele pdcatelor pe care le-am purtat atdta vreme, sd pdrdsim vechile si relele obiceiuri, dezbrdedndu-ne de omul eel vechi si de faptele lui 2116, in timp ce, in a patra didahie la Florii, Antim sus^ine, in acelasj spirit, ca trebue sd lepdddm vesmintele omului celui vechiu, adecd sd zdrobim si sd sfdrdmdm obiceaiurile si pohtele noastre cele vechi si asa Ii vom face intdmpinare priimitd si cinstitd [lui Hristos]2117. Dar §i aceasta didahie a lui Antim nu poate fi rostita decat eel mai probabil anterior sau, cu ingaduin^a maxima, in acelasj timp cu cea a lui Miniat. De ce am insistat, atunci, in a pune In evident aparente similitudini, care nu pot fi In niciun caz demonstrate ca reale? Tocmai pentru a arata cu claritate ca aceste mesaje, precum cele transmise in fragmentele citate, nu sunt nicidecum novisime pentru omiletii ortodocsj! In acelasj sens putem cita §i apelul facut de Miniat ca postul sa fie nu numai post de bucate, ci si post de la pdcat 2118, apel pe care, daca ne aducem aminte, 1-am regasit nu numai la Antim Ivireanul, dar §i la Varlaam, avandu-§i izvorul In opera Sfantului loan Hrisostom. 2113 Idem, p. 230. 2U4Opere,p. 140. 2115 Cf. Hie Miniat, Didahii la Postul Mare, op. cit, p. 350, nota 16. 2116 Hie Miniatis, Predici la Postul Mare..., op. cit., p. 230. 2117 Opere,p. 188. 2118 Hie Miniatis, op. cit., p. 312. 515 Asemenea similitudini pot fi detectate Tntre oricare dintre predicatorii ortodocsj, mai vechi sau mai noi. Nici pacatele §i nici virtutile umane nu se Tnnoiesc odata cu trecerea timpului, ci numai ve§mantul omiletic are nevoie de primeneald, are nevoie sa-§i schimbe forma pentru a fi mereu viu §i percutant, fara a se modifica in esenta, pentru ca mesajul este divin. Un ultim exemplu, Tnainte de a trece la o alta discutie mai ampla, ar fi consemnarea aceluiasj exercitiu hermeneutic la Hie Miniat, ca sj la Antim - de§i cu rezultate diferite -, cu privire la numele Maria. Recurge din nou la memoria cititorilor, pentru a-§i aminti pasajul in care Antim aintreprins, cu mentiunea originalitatii, aceasta hermeneutica2119 §i adaugam aici reproducerea exercitiului similar la care a recurs Miniat, oferind Tnsa o cu totul alta interpretare: Deci cu talc si cu multd inielegere i s-a dat acest nume tainic siplin de daruri, „Maria", care este compus din cinci slave, „Maria", in care se cuprind cinci mari si minunate femei din Sfdnta Scriptura. M. este Mariam, sora lui Moise si Aaron. A. este Avighea, femeia lui Naval. R. este Rahila, femeia lui Iacov. I. Este Iudit, vaduva cea sfdnta, A. este Ana, femeia lui Elcanan. Prin acestea se inlelege ca toate darurile si faptele bune cu care aufost incununate aceste femei, pe toate la un loc le intruneste aceasta dumnezeiascd fiica, Maria 2120. Din cele ce am afirmat pana acum iese in evidenta, credem, cu prisosinta, faptul ca originalitatea fiecaruia dintre cei doi mari luceferi ai oratoriei sacre nu poate fi pusa la Tndoiala §i ca presupusa dependent a lui Antim fa^a de Hie Miniat este un fapt ce nu poate fi demonstrat cu argumente forte §i care nu poate trece de examenul unui studiu atent. In alta ordine de idei, daca cercetam izvoarele bibliografice ale lui Miniat, observam imediat ca ele sunt aproximativ identice cu cele ale lui Antim sj in aceasta privinta ne este mai de folos editia tradusa in romane§te de Pr. Dumitru Fecioru, Tntrucat in notele de subsol se fac trimiteri directe sj complete la sursele autorului. Descoperim astfel, Tntre izvoarele marelui predicator, in afara de Sfanta Scriptura - apelata intens, ca sj in cazul lui Antim - pe Sf loan Gura de Aur, Sf Vasile eel Mare, Sf. Grigorie de Nazianz, Sf Grigorie de Nyssa, Sf. Atanasie eel Mare, Sf. Ambrozie al Milanului §i Sf. loan Damaschin (dar nu apare deloc Sf. Teofilact, spre exemplu, la care Antim recurge adesea). Oferind Tnsa exemple extinse din didahiile lui Hie Miniat, consideram ca am atins, Tntre altele, doua mari obiective: 1 . Am identificat sursa unor posibile alaturari Tntre Antim §i Miniat, care constau, In primul rand, In abordarea unor teme §i subiecte comune §i In lirismul adanc §i frumusetea poetica in care amandoi aleg sa imbrace discursul omiletic, mai ales cand e vorba de panegirice, ambii avand o deosebita evlavie la Maica Domnului. Pe deasupra, sesizam aceeasj verva demolatoare impotriva pacatului §i a nedreptatilor sociale, prezenta §i la Hie Miniat, ca §i la Antim, incat credem ca este suficient pentru ca o lectura superficiala sa nasca 2119 Vezi Opere, p. 18. 2120 Hie Miniatis, op. cit., p. 498. Men^ionez ca acest pasaj face parte dintr-o alta predica La Na§terea Nascatoarei de Dumnezeu, diferita de cea din care am citat anterior. 516 o teorie a dependent, cu atat mai mult cu cat aparitia meteorica a lui Antim a starnit §i continua sa starneasca uimire §i nedumeriri. Pe de alta parte, nimeni in afara de Melhisedec (ceilal^i au reprodus doar afirmatia lui) nu a sesizat a§a ceva, iar acesta nici nu a facut referire la didahiile autentice ale lui Antim. Cu toate acestea, am Tntreprins acest studiu pentru a scoate din circulate definitiv aceasta opinie filiationista. Consideram acum, in urma acestei cercetari comparative pe texte, ca a sustine o asemenea teorie este un lucru fals, care ar fi similar cu a sustine, spre exemplu, o dependent majora Tntre marii scriitori romantici sau simboli§ti §i a le contesta, eel putin unora dintre ei, originalitatea in baza unor repere tematice §i topice comune, ceea ce este o aberatie. Imprumuturile in literatura sunt de fapt, un lucru extrem de complex §i de dificil de sistematizat, Tncat este bine ca acolo unde exista, in mod evident, amprenta artei §i a puterii exceptional de create - dupa cum este §i cazul mitropolitului nostru - sa nu-§i mai afle rostul dubiile. Comparand operele predicatoriale ale celor doi mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe din secolul al XVIII-lea, nu putem decat sa consideram ca existau unele similitudini caracterologice Tntre ei §i ca erau teologi extrem de profunzi, dar §i firi sensibile §i poetice, precum §i iubitori ai virtutilor §i morali§ti neintrecuti. Aceste calitati evidente ale personalitatilor lor nu pot insa constitui decat o dovada in favoarea originalitatii amandurora. Mai precizam §i aceea, ca traducatorul editiei din care am citat, Pr. Dumitru Iliescu Palanca, care declara ca „Ilie Miniatis este predicatorul care mi-a rascolit sufletul §i de care sunt legat pentru totdeauna"2121 §i care II aminte§te in prefata pe Antim, a carui opera o cuno§tea cu siguran^a, nu vorbe§te in niciun fel despre o posibila asemanare Tntre cei doi, de§i, ca mare admirator al lui Miniat, ar fi trebuit sa menjioneze acest lucru. 2. Facand aceasta compara^ie Tntre Hie Miniat §i Antim Ivireanul, am ajuns la concluzia - pe care am argumentat-o deja cu texte - ca predicile mitropolitului nostru nu sunt cu nimic mai prejos decat omiliile celui ce este, In speta, considerat eel mai mare orator bisericesc al secolului al XVIII-lea, Hie Miniat, §i ca Antim a ridicat oratoria romaneasca sacra la cele mai Inalte standarde ale vremii, Implinind §i cele mai mari exigence teologice, retorice §i literare, care se pretind de la un orator de prestigiu. Singurul neajuns de care s-a izbit mitropolitul Ungrovlahiei a fost insuficienta §i imperfectiunea materialului lingvistic pe care i-1 punea la indemana limba romana la acea data §i pe care a trebuit sa II re-creeze in mare masura, pentru a ajunge la performance literare deosebite. S-a afirmat, de catre unii exegeti, ca Antim s-a slujit de limba populara, care ii oferea un model necontrafacut, plin de naturalete, dar acest fapt nu credem ca este in totalitate corect - decat poate, in ce prive§te sintaxa frazei §i improprierea sim^ului natural al limbii romane - In timp ce, daca este sa vorbim de literaturitate, Antim a fost nevoit sa creeze o 2121 Idem, p. 19. 517 limba romaneasca culta, o limba literara §i poetica, a§a cum nu s-a mai scris pana la el, §i o opera care, prin virtutile sale, poate sta alaturi de cele mai mari creatii omiletice ale secolului. III. 6. 4. ANTIM IVIREANUL - ISIHAST Dupa cum am vazut, Antim Ivireanul are trei predici cu tema Schimbarea la Fafa, o sarbatoare predilecta a isiha§tilor. Dar nu numai simpla lor mentionare este un argument in favoarea conceptiilor isihaste ale lui Antim, ci vom parcurge aceste texte cu atenjie, Tmpreuna cu alte fragmente din Didahii, pentru a demonstra pertinen^a afirmatiei din titlul acestui capitol. Prima didahie la Schimbarea la Fafa Tncepe, oarecum, ex abrupto, introducandu-ne direct in miezul subiectului. Mantuitorul alege trei dintre Ucenicii Sai - care erau cei mai mari Tntre Sf. Apostoli -, pentru a le descoperi dumnezeirea Sa, cu scopul de a le da curaj in vremea Rastignirii, ce avea sa urmeze dupa putin timp. Pentru aceasta Hristos atdta S-au schimbat cat obrazul Lui strdluciia ca soarele si vesmintele Lui era albe ca zapada. Iar asemdnarea aceasta a obrazului cu soarele si a vesmintelor cu zapada, nu doard pentru aceia sa asdmdneazd cum ca nu ar fi stralucit obrazul Lui [mai tare] decdt soarele, sau vesmintele Lui nu arfifost mai albe decdt zapada, ci pentru ca aici, in lume, nu avem noi alt nimic mai stralucitor si mai luminat decdt soarele sau mai alb decdt zapada 2122. Antim tine sa menjioneze ca lumina lui Hristos Tntrece cu mult, infinit de mult, tot ceea ce cunoa§tem noi pe lumea aceasta, §i ca aceasta lumina dumnezeiasca, ce i-a Tnvaluit pe Sf. Apostoli pe Tabor, va iradia din trupurile tuturor Sfintilor (la sfarsjtul lumii), care suntpe langd Hristos ca niste stele, carii iau lumina lor de la acest Soare al dreptafii (...) si de vor strdluci Sfint,ii ca soarele ^2n3\ cu cat mai vdrtos va strdluci Soarile acesta al dreptdfii 2124. Aceasta Tnvatatura a luminii dumnezeie§ti necreate, a harului necreat al lui Dumnezeu, nu exista decat in Biserica Ortodoxa, Biserica Romano Catolica renun^and la ea, dupa schisma, §i teoretizand - prin Toma d' Aquino §i ah4 teologi catolici - doctrina gratiei create. Nici confesiunile protestante sau neoprotestante nu cunosc aceasta Tnvatatura. Este bine cunoscuta polemica acerba din secolul XIV, Tntre Sf. Grigorie Palama §i Varlaam de Calabria, In aceasta privinja. Aparatori ai acestei Tnvataturi de credin^a au fost ninl Opere, p. 10. 2123 Cf. Mt. 13,43, dupa cum precizeaza insuji Antim. 2124 Ibidem. 518 Tntotdeauna isihasjii, care au considerat ca, prin rugaciunea neincetata, unita cu Tmplinirea tuturor poruncilor lui Hristos, omul (care este cresjin bine-credincios, desigur) poate ajunge, Tnca pe pamant fund, la a se Tmbraca (fungal) in lumina lui Hristos, In harul dumnezeiesc, §i a privi, Intru ea, tainele Imparatiei Cerurilor. Aceasta este credinja intima In Biserica Ortodoxa, propovaduita de to^i Sfin^ii, din vechime sau mai aproape de noi - Intre care se remarca, mai cu seama, Sf. Simeon Noul Teolog §i Sf. Grigorie Palama, ale caror Invataturi, Antim le are, desigur, In vedere, chiar daca nu li citeaza -, prin care se susjine ca numai vazand sj traind In harul Duhului Sfant, in lumina dumnezeiasca, cresjinul se poate, cu adevarat, dezbraca de patimi §i de pacate §i poate gusta, Inca de aici, mantuirea §i fericirea vie^ii ve§nice. Din faptul ca propovaduie§te cu atata caldura §i certitudine aceasta realitate duhovniceasca, am putea deduce ca §i Antim este un traitor In harul lui Dumnezeu §i un culegator al roadelor rugaciunii neincetate (cunoscuta §i sub numele de „rugaciunea mintii", „rugaciunea inimii", „rugaciunea lui Iisus", „rugaciunea neptica sau trezvitoare"). In Jarile Romane, o revigorare puternica a isihasmului a avut loc In secolul XVIII, prin Sf. Vasile de la Poiana Marului §i Sf. Paisie Velicikovski (la foarte scurt timp dupa moartea martirica a Sf. Antim Ivireanul), dar el a existat totdeauna pe pamantul romanesc, dovada fiind Insu§i termenul vechi romanizat de „sihastru" sau „sihastrie". Antim Invata ca lumina dumnezeiasca Intrece In stralucire §i In frumuse^e Intreg universul, atdta cat de s-ar aduna tntr-un loc toatd frumosepa §i toatd podoaba cea pdmdnteascd §i cea cereasca, nici intr-un chip n-ar putea ca sd veseleasca ochii §i inimile celor ce ar privi spre ddnsa, precum au veselit lumina aceia ochii ucenicilor lui Hristos 2125. Iar In cea de-a treia cazanie adauga el, ca intr-o clipa de ceas [Hristos] S-au arata precum era, mai inainte de veci, impodobit cu toate frumuseple ceriului, luminat cu toatd lumina dumnezeirii 2126, avand, cei ce au vazut lumina Lui, a In^elege invataturi sufletesti (adica duhovnice§ti - n.n.) si mdntuitoare din aceasta infrumusefare a Mdntuitoriului 2127. Din aceste precizari ale autorului, putem deduce - Impreuna cu ascultatorii lui Antim - ca extazul dumnezeiesc, vederea luminii divine (teoptia), nu este numai o simpla vedere, ci una Insotita de cunoa§tere, de In^elegere adanca, mai presus de minte §i de cuvant. Cine a primit marele har de la Dumnezeu, ca sa priveasca pe acest infrumuselat Iisus 9 1 9R 91 90 , nu se umple numai de bucurie preste fire §i de uimire, vazand luminata frumosefe a Mdntuitoriului 2130, ci §i de cunoa§tere a tainelor care nu pot fi spuse In cuvinte, §i care intrece toata Intelepciunea omeneasca, inteligenta §i gandirea noastra discursiva. 2125 Ibidem. 2126 Idem, p. 150. 2127 Ibidem. 2128 Ibidem. 2129 Idem, p. 10. 2130 Ibidem. 519 Avand in vedere explicatiile precise §i detaliate ale lui Antim (de§i nu foarte numeroase), nu ne putem Tndoi ca a trait experience duhovnice§ti profunde, nu neaparat pentru ca nu ar fi putut citi despre ele in cardie apar|inand traditiei patristice - lucru ce i-ar fi fost, de altfel, foarte u§or - ci din cauza faptului ca le talcuie§te §i le predica, cu foarte multa abnegate §i credinja. Antim ne explica §i un atribut al luminii dumnezeie§ti §i anume acela ca, desj era infinit mai puternica decat lumina soarelui material, lumina aceasta, ochii cei slabi ai ucenicior nu-i smintiia [nu-i orbea, nu le afecta vederea], ci mai vdrtos, cu o bucurie oarecare, dumnezeiasca, ii veseliia 2131, aratand, prin aceasta, lumina harului, caci, dupa cum spunea Sf Grigorie Palama, cei carora le este dat sa vada lumina dumnezeiasca, „primesc ochi duhovnice§ti §i au mintea lui Hristos"2132, „prin ochii ace§tia simtind unii frumusetea Mirelui spiritual..."2133, iar „vederea lor n-a fost sensibila sau mentala. Vezi deci, ca aceia au primit drept minte, ochi sj urechi, pe Duhul eel necuprins, prin care vad aud §i Tnjeleg? Caci odata ce e oprita orice lucrare intelectuala, prin ce mai vad Tngerii §i oamenii, deopotriva cu Tngerii, pe Dumnezeu, daca nu prin puterea Duhului? De aceea aceasta vedere a lor nu e simtire, pentru ca nu o primesc prin simturi; nu e Tnsa nici Tn^elegere, pentru ca nu o afla prin cugetari sau prin cuno§tinte ce se ca§tiga din ele, ci in vreme ce Tnceteaza orice lucrare mentala. Dar nu e nici imaginatie, nici idee, nici parere, nici vreo concluzie prin silogisme, nici n-o ca§tiga mintea numai urcand, prin negarea tuturor (deci nici cunoa§tere apofaticd de tip intelectualist nu este - n.n.)"2134. Dar aceasta lumina arata §i felul in care se vor spiritualiza trupurile omenesji - cele ale Sfin^ilor - devenind transparente §i iradiind lumina, caci nu numai singura marirea lui Hristos veseliia ochii ucenicilor, ce si a lui Moisi si a lui Hie, carii, impreund cu Domnul sa ardtase afi cuprinsi de lumina si de marirea aceia2135. Acestea sunt Tnvataturi foarte Tnalte, ale teologiei mistice, pe care le strecoara Antim in predica sa, Tnvataturi pe care le-au precizat to^i marii Sfinji Paring, dintre care Ti amintim numai pe Sf. Dionisie Areopagitul, care spune ca „Tn veacul viitor, apari^ia luminoasa, vazuta, a Domnului, ne va Tnconjura de stralucire ca pe Tnvatacei la Schimbarea la Fata"2136; §i pe Sfantul Simeon Noul Teolog: „§i Sfin^ii vor fi asemenea Celui Preainalt (Is. 14, 14). De unde §tim aceasta? Asculta pe Mantuitorul insusj spunand acestea: « Atunci Dreptii vor straluci ca soarele » (Mt. 13, 14). §i ce alt chip sau soare e acesta, daca nu Cei de Care am vorbit, Cei singur numit de El Tnsusj Soarele dreptatii (Mai. 3, 20), Care singur va rasari §i va straluci in Drepti? (...) 2131 Ibidem. " " Cf. Pr. Acad. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Via(a $i invafatura Sfdntului Grigorie Palama (cu patru tratate traduse), edi^ia a doua, Ed. Scripta, Bucurejti, 1993, p. 187. 2133 Idem, p. 188. 2134 Idem, p. 189. 2135Opere,p. 11. 2136 q£ pr ^ca(j prof dt Dumitru Staniloae, op. cit. supra, p. 201. 520 Deci Sfintii sunt asemenea lui Dumnezeu §i-L vor cunoa§te pe Dumnezeu."2137 Iar despre lumina dumnezeiasca, tot el spune, printre altele: „Astfel Sfin^ii din veac, cei de odinioara §i cei de acum, privind duhovnice§te (...), sunt lumina din lumina Duhului2138. (...) Iar cand auzi de «lumina cuno§tintei», ca sa te lamurim in toate, sa nu presupui ca e numai cuno§tinta celor spuse fara lumina. Caci n-a grait numai de istorisire sau de cuvantul cuno§tintei, ci de «lumina cuno§tintei» sau de «cuno§tinta luminii», adica de faptul ca lumina aduce cuno§tinta in noi. Caci altfel nu poate cunoa§te cineva pe Dumnezeu, decat in vederea (contemplarea) luminii trimise de El. (...) Dumnezeu e lumina §i vederea Lui e ca o lumina. Deci din vederea luminii ne e data prima cuno§tinta (prima certitudine, cu adevarat, insotita de cunoa§tere - n.n.) ca exista Dumnezeu..."2139. Am citat din Sfintii Paring, pentru a putea observa, cu u^urin^a, cat de mult Antim urmeaza Tnvataturilor patristice §i dogmelor bisericesji. Noi nu putem vedea fiin^a lui Dumnezeu cea mai presus de fiin^a, dar putem vedea harul Sau necreat, energiile Sale necreate, slava Sa, care Ti va cuprinde §i pe cei ce T§i vor sfinti viaja, §i ei vor lumina in veci, ca §i Soarele Hristos, primind lumina de la El. Observant ca Antim explica aceasta inalta §i sublima teologie, mai mult prin metafore sj parafraze, §i de aceea am ales sa o expunem mai pe larg - sprijinindu-ne pe texte - pentru ca altfel nu putem sa intram in taina limbajului sau. Adevarata cuno§tinta a lui Dumnezeu §i a tuturor lucrurilor din univers - materiale sau spirituale - nu se prime§te decat in aceasta lumina, dar numai dupa puterea fiecaruia de a primi, caci „cel ce s-a invrednicit sa priveasca oceanul nesfarsjt al slavei lui Dumnezeu §i sa- 1 vada in chip intelegator, II vede nu atat cat este, ci cat e cu putin^a ochilor in^elegatori ai sufletului sau"2140. In acest fel au vazut §i Sf. Apostoli pe Tabor, ceea ce II face pe Antim sa exclame, neputand sa exprime altfel o teologie apofatica: O, fericif ochii Apostolilor carii s-au invrednicit de au vazut marirea ace§tii infrico§ate infrumusefari! Ca ce taine nu sa inchiiae intru acest lucru preaslavit, sau ce inva.ta.turi sufletesti si mdntuitoare nu ne da aceasta infrumusetare a Mdntuitoriului! Nu ajunge cunostinla omeneascd sa le priceapd, nici minte ingereascd sa le cuprinzd 2141. Mitropolitul Antim introduce, In predica, dintre cele mai grele §i mai subtile invataturi §i dogme ale Bisericii Ortodoxe, pe care putini ierarhi indraznesc sa le rosteasca, avand in vedere teama ca ar putea fi in^elese gresjt. In putine fraze, autorul sintetizeaza pagini intregi de teologie sublima §i mistica ortodoxa. Metafora, epitetul, exclamatia 2137 *** piiocaiia^ voi 6; traducere, introducere §i note de Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Ed. Humanitas, Bucure?ti, 1997, p. 168. 2138 Idem, p. 129. 2139 Idem, p. 183-185. 2140 Idem, p. 52. §i acest lucru il spun, din nou, to^i Sf. Paring. 2141 Opere,p. 150. 521 retorica, Ti vin astfel in ajutor, pentru a putea exprima, in scurte cuvinte §i cat mai mult pe injelesul tuturor, Tnaltele Tnvataturi ale spiritualitatii sale. Antim a Tncercat sa-§i concentreze discursul, pe cat posibil, folosind toate mijloacele care i-au stat la Tndemana - inclusiv cele retorice §i stilistice -, pentru a se comunica §i pentru a-§i intensifica mesajul, acolo unde a considerat ca este necesar. Astfel, dogma chenozei Mantuitorului, T§i gase§te o minunata expresie la Antim: El, din buna voia Sa, pentru noi au inchis razile strdlucirii Sale, ca sa poata rabda durori amara pentru noi si pentru pacatele noastre, ca sa poata face rasplatire marirei cei dumnezeesti. Deci cine va fi acela care va socoti acestia si nu sa va aprinde cu totul de dragostia Mdntuitoriului acestuia? Si cine nu sa va minuna de puterea Lui cea nespusd care totdeauna ar fiputut ca sa strdluceascd cu aceastd mar ire? Si cine nu va iubi o bunatate ca aceasta, pentru care (o, minune!) au gonit de la Sine o mdrire ca aceasta, ca sa poata sdvdrsi mdntuirea noastra? Ca mai mare minune au fost a inchide o mdrire ca aceasta, stralucitoare, decdt a straluci cu ddnsa de-a pururea 2142. Din nou, ierarhul nostru restrange, in foarte purine cuvinte, comunicarea a doua Tnvataturi esenjiale ale Ortodoxiei, atragand atenjia asupra lor numai prin tehnici de limbaj (prin figuri de stil, prin exprimarea metaforica, prin exclamatii §i Tntrebari retorice), sustinand cu publicul un dialog bazat numai pe stabilirea unei conexiuni spirituale, a unui flux emotional, continuu, Tntre sine §i cei prezenji. Invatatura dogmatica, la care face referire Antim, este ca Fiul lui Dumnezeu S-a golit de slava, pentru a Se putea Tntrupa §i a putea suferi §i muri pentru umanitate, iar minunea Intruparii Sale, minunea Intruparii lui Dumnezeu Cuvantul, Tntrece orice alta minune, de oriunde §i de oricand. Pentru ca Dumnezeu - afirma autorul Tntr-o alta cazanie -, de ar fi vrut ar fi putut si nefacdndu-Se Om, cu alt mijloc sa mdntuiasca pre om din mdinile diavolului, iar n-au vrut 2143, pentru aceasta spune Antim ca este mai mare minune a Se goli de slava Sa decat a straluci cu ea de-a pururea; caci Dumnezeu ar fi putut sa mantuiasca pe om §i fara sa Se Tntrupeze, dar mai mare minune este sa S-a Tntrupat, decat daca nu S-ar fi pogorat pe pamant §i ar fi mantuit lumea prin altcineva sau printr-o alta minune. In loc sa explice aceste Tnvataturi teologice In termeni specifici, Antim a considerat mai eficace, pentru publicul sau, procedeul expunerii, sub forma unor metafore duhovnicesji, a acestei realitati cutremuratoare, care este, in acelasj timp, §i cea mai mare minune alumii. Autorul numes.te Schimbarea la Fa(a a Mantuitorului, vremea infrumuselarii 2144, pentru ca este vremea revelarii slavei lui Dumnezeu, in care Fiul lui Dumnezeu, Care S-a aratat in „chip de rob", §i-a descoperit adevarata slava §i frumusete ve§nica, dezvaluind, in acelasj timp, slava in care se vor Tmbraca Sfintii in eternitate. De aici putem deduce §i faptul ca, pentru Sfin^i, ve§nicia este „vremea Tnfrumusetarii", a Tnve§mantarii cu slava dumnezeirii 2142 Idem, p. 10-11. 2143 Idem, p. 129. 2144 Idem, p. 152. 522 Lui, cu carea au mar it fir ea cea omeneascd si va sa mar eased si pre Sfinpi Lui, la a doua venire 2145. In alta cazanie, Tntr-un Cuvdnt de invdldturd la Duminica Florilor, Antim spune ca Dumnezeu, dupa vremi sa infrumusefeazd. Drept aceia, cu alt f el de podoaba va veni cdnd vajudeca lumea, ca va veni pre norii cerului, cu putere si cu slavd mare; ca asa sa cuvine, mai vdrtos, Judecdtoriului. Iar acum, pentru ca nu vine sa judece, ci vine pentru ca sa rdscumpere si sa intoarcd cdtrd Sine neamul omenesc (...) tocmai pentru aceasta I-au trebuit sa vie imbrdcat cu bldndefe si cu smerenie..2146. Dumnezeu Insa ramane imuabil in fiin^a sj in esen^a Sa §i numai atunci cand iconomise§te mantuirea oamenilor, Se reveleaza, Intru smerenie sau Intru slava, dupa voia Sa. In a doua §i a treia predica la Schimbarea la Fa}d, accentul cade pe cateva idei esen^iale - expuse cu claritate §i mai putin alegoric - §i anume: important revelarii slavei dumnezeiesji pentru Intarirea credinjei Ucenicilor; important aparitiei, Impreuna cu Mantuitorul, a celor doi Sfinpi Proroci, Moise §i Hie (simbolizand chemare la Judecata a celor vii §i a celor mor^i, precum §i marturisirea dumnezeirii lui Hristos, din Legea Veche §i din Proroci); §i important ascultarii de Hristos, pe care Dumnezeu Tatal a dat-o Sf. Apostoli - §i prin ei, lumii Intregi -, pe Tabor. Caci ascultarea de Dumnezeu vindeca In oameni consecin^ele neascultarii primului Adam. Revenind Insa la prima predica, Antim a§aza In centrul discursului sau iubirea lui Dumnezeu de oameni, pe care o pune In lumina, Intre altele, §i cu ajutorul antitezei - antiteza care se realizeaza nu numai In plan ideatic, ci §i semantic, prin predilectia pentru termeni care pot fi grupa^i in sfere semantice diferite: cea a iubirii §i a fericirii, pe de o parte, §i cea a suferin^ei, pe de alta parte. Comentand pericopa evanghelica, el I§i pune ascultatorii in situa^ia inedita de a raspunde - chiar §i mental -, la Intrebarea: acesti luminal Proroci, ce cuvinte vorfi vorbind cu Domnul? 2147. Tot el ofera raspunsul, Insa, sco^and In evident antagonismul intre ceea ce ar fi socotit mintea umana un dialog demn de acest eveniment, §i ceea ce a ales Dumnezeu ca este vrednic pentru Sine, de a vorbi cu Sf. Proroci: Ca asa vedem ca se face si la mesele si ospeiele celor mari, ca sunt toate voioase si vesele, mdncdrile, bduturile, vorbele, jocurile si cdntdrile: nimic nu iaste dejale sau de intristdciune, ci toate de bucurie si de desfdtare. (...) Sa vedem dard si vorba cea de veselie ce au fost. Vorbiia, zice Luca la 9 capete, pentru patimile Domnului, carele era sa se implineascd in Ierusalim; adecd vorbia pentru patime, pentru moarte, pentru ingropare, pentru cruce, pentru legdturi, pentru scuipdri, pentru palme, pentru ocdri si pentru bdtdile, carele era ca sa le implineascd in Ierusalim 2148. 2145 Idem, p. 77. 2146 Idem, p. 107. 2147 Idem, p. 12. 2148 Ibidem. 523 §i tot in acest context, Antim aduce o noua invatatura teologica §i anume aceea ca Taborul, Schimbarea la Fata de pe Tabor, a reprezentat o icoana a universului Tntreg, fund de fata Dumnezeu Creatorul - Tatal, Fiul §i Sfantul Duh - §i Biserica din toate timpurile, atat cea a Vechiului, cat §i cea a Noului Testament, reprezentata de Sf. Proroci §i respectiv, de Sf. Apostoli2149. Urmarind motivatia pentru care Hristos S-a schimbat la fata pe Tabor, Antim leaga acest eveniment mai Tntai de Tntruparea Sa - dupa cum am vazut - §i apoi de rastignire Domnului, pe care o premerge Schimbarea Sa la Fata. Iubirea lui Dumnezeu fata de oameni este ceea ce predomina in aceste predici §i in toate predicile lui Antim, am putea spune. Subliniind ideea ca multa iubire trece totdeauna prin Golgota, Antim descrie un tablou dinamic al patimilor, pe cat de succint, pe atat de tragic §i de cutremurator; un tablou a carui cromatica intensa este sugerata prin figuri de stil §i al carui dinamism este dat de enumeratie, dar mai ales de frazele ritmate §i chiar rimate, care intra in alcatuirea lui. Urmarind Tnsa acest tablou, apogeul sau - §i al discursului lui Antim - este o alta icoana, cea a nuntii ve§nice, dintre Hristos §i Biserica, a carei configurare pleaca Tnsa de la iubirea dintre Sfintii Iacov §i Rahila. Vom reproduce din nou acest fragment pe care, Tntr-un capitol anterior, 1-am a§ezat chiar sub o forma versificata, in virtutea valentelor sale poetice remarcabile: [Hristos] atdta doriia de paharul acesta a-l bea, cat acea pupnd vreme ce mai era sa treaca pdna a-l bea ii parea ca sunt mii de ani. Caci cu setia acestui pahar sa lucra mdntuirea sufletelor omenesti, rascumpararea lumii, stricarea puterii diavolului, inmulprea credinpi, ertaciunea pacatelor si slobozirea sufletelor. §i atdta sa bucura de acestia, cat in locul bucuriei ce era inaintea Lui, rdbda crucea de-L munciia si bdtdile de-L cazniia si spinii de-L incrunta si durorile sufletului de-L chinuia, de care chinuri asuda sudorile cele crunte, negdndind nimica de rusine. Ca de au parut lui Iacov pupn 7 ani a sluji pentru Rahila, logodnica lui, de dragostea ce avea catre ddnsa, dard unui Iubitoriu mare ca Acesta, cum nu i-ar fi parut pupne muncile si caznele, cu care iubita Lui logodnica o rdscumpdra si o curdpia pre ddnsa cu scaldarea neprepiitului Sau Sdnge si foarte frumoasa, far ' de nicio hula si intinaciune ofacea 215°. Spre deosebire de traditia Cazaniilor, Antim interpreteaza pericopa evanghelica, printr-un comentariu uneori exhaustiv, oprindu-se la talcuirea altor pasaje din Sfanta Scriptura - §i nu numai din Noul Testament, ci §i din Vechiul Testament, la care face referire adeseori -, care vin sa sustina o anumita parte a discursului sau. A§a se Tntampla §i in acest fragment, in care, plecand de la Fac. 29, 20 („§i a slujit Iacov pentru Rahila §apte ani §i i s-a parut numai cateva zile, pentru ca o iubea.") §i asociind acest verset cu cele de la Ef 5, 25-27 („... Hristos a iubit Biserica, §i S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, curatind-o cu baia apei prin cuvant, §i ca s-o infati§eze Siesj, Biserica slavita, neavand pata sau zbarcitura, ori altceva de acest fel..."), Antim construie§te - cum am spus - o minunata icoana a nuntii ve§nice, pentru a exprima puterea dragostei dumnezeiesji; de aceasta data, 2149 Ibidem. 2150 Idem, p. 13-14. 524 printr-un tablou nuptial, care vine sa Tntregeasca tabloul Rastignirii, pentru ca pe Cruce T§i odihne§te Dumnezeu iubirea de oameni §i setea mantuirii lor. Crucea este patul iubirii de oameni a lui Dumnezeu, iar rastignirea Sa a Tnsemnat, de fapt, nunta dintre Hristos §i Biserica, „logodnica Lui". Din nou, Antim este un exeget §i un ganditor deosebit de profund, pentru ca asocierile pe care le face nu sunt deloc Tntamplatoare, ci urmaresc sa Tnal^e spiritual pe ascultatorii sai, catre o cunoa§tere foarte bogata sj plina de subtilitate, dar §i de maretie. Dumnezeu ar fi putut sa mantuiasca lumea §i altfel §i „totdeauna ar fi putut ca sa straluceasca cu aceasta marire" a slavei Sale, dar a ales calea cea mai grea, cea mai smintitoare pentru oameni, cea mai Tnfrico§atoare §i mai dureroasa: Tntruparea sj rastignirea Sa. Cel Carele iaste nascut din Tata! mai nainte decdt luceafarul 2151, Cel ce este Lumina din Lumina §i Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat (dupa cum marturise§te Crezul), Acesta nu a renunjat la „Catalina" Lui, ci „iubita Lui logodnica o rascumpara...", iertand umanitatea care s-a comportat cu o raceala frivola §i capricioasa §i care I-a Tntors spatele §i L-a rastignit. Dumnezeu este „un Iubitoriu mare ca Acesta", Care pe mireasa Lui „o rascumpara §i o curatiia pre dansa cu scaldarea nepretuitului Sau Sange §i foarte frumoasa. . . o facea". Caci - mai spune Antim §i in alta parte - singur Dumnezeu, Carele iaste Facatoriul Luceafdrului . . . S-au plecat atdta, cat au lasat ceriurile si toatd slava si lauda ce avea de toate Puterile ceresti, de S-au pogordt pre pamdnt si S-au jdcut om si S-au smerit pdnd la moarte, dupa cum zice Fericitul Pavel, moarte pe cruce; si S-au pogordt si pdnd la iad de au scos pre Adam, cu tot neamul lui si l-au suit impreuna cu Ddnsul la ceriu, unde aufost si mai inainte 2152. Iubirea lui Dumnezeu Tntrece cu mult romantismul de care sunt in stare oamenii. Vedem cum ideile - care pareau a fi ni§te Tnvataturi dispersate, fara o legatura sj o continuitate foarte stricta - converg catre un sens unic: Dumnezeu e lumina §i S-a revelat sj pe Tabor ca lumina, dar a §i „Tnchis razile stralucirii Sale" ca sa se nasca „sub vremi" sj sa moara pe cruce, ca sa faca nunta miresei Sale §i sa o unifice cu Sine, cu lumina Sa, sa o Tmbrace in „haina de nunta" (cum e numit harul in imnografia ortodoxa) a luminii, spaland- o mai Tntai cu sangele Sau. Antim repro§eaza pastoritilor sai fuga de cruce, fuga de rastignire, prin care nu asculta de Invatatorul lor divin. Dar T§i pastreaza nadejdea §i rugaciunea, prin care implora mila dumnezeiasca, pentru ca sa ne descopere ochii sufletului si ai trupului, ca sa putem pricepe minunile Sale; sa scoata din trupurile noastre, cele de carne, inimile cele de piatra si sa ne dea inima de trup ca sa ne temem de Ddnsul si sa ne rusinam de poruncile Lui 2153. Dupa cum ne lasa sa Tn^elegem Antim, Schimbarea la Fafa a Mantuitorului este ipostaza unei nunji cosmice care va sa vina, este anticiparea, cu sens eshatologic, a bucuriei 9151 Idem, p. 33, intr-o cazanie la Intdmpinarea Domnului, parafrazand psalmul 109, 3. 2152 Idem, p. 49. 2153 Idem, p. 15-16. 525 ve§nice, a ospatului, a nuntii eterne dintre Hristos §i Biserica, dintre Hristos §i sufletul- mireasa al fiecarui Sfant in parte. Stralucirea luminii pe Tabor a Tnsemnat veselie mare si preasldvita 2154, aratand sensul adevaratei comuniuni ve§nice, dintre Dumnezeu §i om. Dupa cum nunta este cea mai mare fericire sj Tmplinire in viaja unui om - Tmplinirea iubirii - la fel §i Dumnezeu daruie§te Tmplinirea in ve§nicie, Sfintilor Sai, tot printr-o nunta, la care nu numai omul, ci §i Intreg universul va fi restaurat §i izbavit de coruptibilitate §i nedesavarsjre; o nunta la care Mirele este Insusj Dumnezeu - insasj Iubirea -, iar firea umana este in cea mai mare cinste, ca mireasa aLui. Schimbarea la Fata, este sarbatoarea Ortodoxiei §i a isihasmului, motiv pentru care Antim nu uita - la sfarsjtul celei de-a doua predici pe aceasta tema - sa-§i indemne credincio§ii: safacem mintea noastra muntele Thavorului, ca sa vie lumina adevdrata sa o vedem cu ochii cei de gdnd ai sufletului (...) pentru ca sa putem sui si noi, impreund cu Hristos, in mintea cea obladuitoare a sufletului sa vedem cu gdndul [2155] slava aceia si norul eel luminat si sa auzim glasul eel parintesc: „Acesta iaste Fiiul Mieu eel iubit" i proci. §i la cea din urmd sa ne invrednicim sa imparalim impreund cu El 2156. De§i la realizarea acestui Tndemn ajung foarte putini, Antim e con§tient ca acest mesaj este valabil pentru to^i cresjinii. Pe de alta parte, numai o con§tiinta care a parcurs acest drum §i are experienja atingerii acestui {el, poate sa faca apel §i la al^ii, ca sa Tl urmeze. Antim practica alternan^a dintre expunerea directa §i clara a invataturilor ortodoxe §i exprimarea lor sub o forma oarecum ermetizata, iconizata, prin care evita, parca, a se adresa ratiunii discursive, eludand logica §i perspicacitatea umana, pentru a debloca astfel, caile de acces catre alte nivele ale con§tiintei, deschizand por^ile inimii ascultatorilor prin for^a iubirii, prin asaltul nea§teptat al marinimiei sau al adevarului curgand ca un §uvoi. Exista Tnsa §i in alte didahii destule Tnvataturi isihaste, strecurate printre randuri. A§a este un Tndemn la contemplate din Cuvdnt de invaiatura la duminica Florilor, in care se afirma: Ca de ar avea cineva ochi ca aceia cu carii, ca intr-o oglinda, macar cat de pupntel, sa poata vedea acea Jar ' de savdrsit si nespusa mare addncime a facerilor de bine a lui Dumnezeu, aceia adevarat n-ar putea sa se opr eased ca sa nu sa aprinza de dragoste si de bucurie si ca sa nu vesteasca de pururea laudele dumnezeiesti si ca sa nu sa rapeasca in minte („rapirea in minte" Tnseamna iesjre din sine, extaz duhovnicesc, vederea luminii dumnezeiesti dupa o indelunga cugetare la Dumnezeu §i la darurile Sale catre neamul omenesc - n.n.) de minunea unor facer i de bine ca acestia. §i carii socotesc, drept aceia, 2154 Idem, p. 12. 2155 „Ochii cei de gand" sau a vedea „cu gandul" inseamna, la Antim, a vedea in mod spiritual, duhovnicesc. Nu inseamna imaginable sau pur si simplu cugetare la ceva, ci vedere suprasenzoriala si mai presus de ra^iune sau de orice capacitate mentala umana, in cadrul unui extaz. La fel, „faraonul eel gandit", de exemplu, inseamna „faraonul spiritual", adica diavolul. Totdeauna, termenii „de gand" sau „gandit" se refera la spirit, la ceva spiritual, contemplativ sau imaterial. 2l56Opere,p. 82-83. 526 aceste faceri de bine, zioa si noaptea (siha§trii sau cei ce traiesc dupa Tnva^atura isihasta, cei ce se ocupa de cugetarea neincetata la Dumnezeu - n.n.), oare de ce bucurie vor fi cuprinsi (nu e vorba de bucurie propriu-zisa, ci de extaz - n.n)? §i cu ce veselie sd vor rdsfafa si ce sdrbdtori vor prdznui? Ce P salmi si ce cdntdri vor cdnta? Cu adevdrat, nu numai cu P salmi si cu cdntdri de veselie trebuiaste sd prdznuim o facer e de bine ca aceasta, ce si pre ste fire (putem zice) oarecare lucru de bucurie mare sdfacem si cu veselie din destul sd prdznuim 2157 Cei ce „socotesc... zioa §i noaptea", adica cei ce cugeta la darurile lui Dumnezeu pururea, sunt cei ce se nevoiesc sj se roaga neincetat, conform prescriptiilor isihaste. Iar bucuria nespusa de care „vor fi cuprinsj" §i veselia cu care „sa vor rasfata" nu este decat harul Duhului Sfant, in care traiesc cei ce fac cele spuse mai sus, viejuind ca Tntr-o sarbatoare §i praznuire neincetata, datorita dulcetii harului de care sunt cuprinsj. „Ce Psalmi §i ce cantari vor canta?", sugereaza entuziasmul haric pe care Tl capata astfel de rugatori, iar ceea ce descrie Antim mai departe corespunde, credem, cu acea stare de rapire despre care vorbesc Sfintii Parinti §i prin care omul duhovnicesc este rapit cu mintea ca sa contemple lumina dumnezeiasca, stare in care chiar §i rugaciunea tace §i omul contempla, in spirit, lumina dumnezeiasca, in care vede pe Dumnezeu ca Lumina. El nu-L vede pe Dumnezeu in esenja Sa, ci energiile Sale necreate, lumina necreata a lui Dumnezeu din veci. Acesta este acel „preste fire oarecare lucru de bucurie mare" [oarecare = foarte mare], la care Antim isj indeamna ascultatorii, ceea ce inseamna ca ace§tia din urma erau nu numai cunoscatori ai invataturii isihaste, ci, macar unii dintre ei, chiar sj traitori ai ei, care, putem crede, incercau sa experieze cat mai mult rugaciunea isihasta, daca Antim avea indrazneala sa-i indemne la a atinge o a§a de inalta stare duhovniceasca. §i, dupa cum vom vedea, acesta nu este unicul prilej in predicile sale, in care autorul a purees la un asemenea indemn. Dar sa mai zabovim putin asupra acestei omilii la Duminica Florilor sj sa parcurgem mai departe textul, pentru a observa ca predicatorul indeamna §i la o altfel de cugetare - tot isihasta, de altfel -, asupra ratiunilor din univers, la o contemplare asupra mersului lumii §i o In^elegere a lui Dumnezeu din In^elepciunea §i rationalitatea cu care aceasta a fost creata: §i pentru ca sd nufie bucuriia si veseliia noastrd in desert, trebue sd cunoastem cu ochii cei sufietesti (cu ochii spirituali - n.n.) prdznuirea vremii acestiia, ca sd nu ne zicd si noao prorocul: „ Uliul pre ceriu au cunoscut vremea sa, turtureaoa, rdndureaoa si barza au cunoscut vremea venirii lor, iar norodul Mieu n-au cunoscut Judecata lui Dumnezeu ". Ca urdt lucru va fi si necuvios, cdnd pdsdrile vor cunoaste vremea lor si dupa vremea aceia is vor sti schimba lacasurile sale. Iar noi, vremile cele rdnduite de Sfdnta Besericd, spre spdseniia sufletelor noastre nu le vom cunoaste 2158. Dinamica universale urmare§te o logica divina, prin legile naturale pe care Divinitatea le-a statornicit in fiin^e §i in toata creatia. Omul, ca fiin^a rationale, are nevoie sa contemple armonia universale, pentru a lauda pe Creatorul §i Arhitectul sau, dar §i pentru a 2157 Idem, p. 107-108. 2158 Idem, p. 108. 527 reinvata sa traiasca el Tnsusj in aceasta armonie, in ritmul iubirii coplesjtoare care creeaza §i tine toate Tntru fiin^a. Pentru ca Dumnezeu este iubire, a Caruia aratare atdta bucurie ne aduce noao (...), a Caruia asteptare cu drag si cu dorire, ma indeamna sa zic acest cuvdnt: „ Saruta-ma pre mine cu sarutarea gurii Tale " [Cant. 1, 1], ca top cat era din Duh, cu duhul cunostea cdta mild era sa se verse pre buzele Aceluia 2159. Dumnezeu Se face cunoscut ca lumina §i ca iubire §i de aceea isiha§tii vorbesc de dulcele Iisus sau dulcele Hristos, a§a cum §i Antim se exprima in mai multe randuri2160. Pana la a ajunge Tnsa cineva la a avea rugaciunea inimii, e nevoie de a face efortul de a cobori mintea in inima §i de a strange mintea din Tmprasjierea gandurilor, spre a cugeta, dupa cum Tnva^a §i Antim, la ra^iunile dumnezeie§ti ale tuturor lucrurilor din univers sj la darurile §i binefacerile lui Dumnezeu catre fiin^a umana, precum §i la alte lucruri de care amintesc isihasjii, dar asupra carora autorul nostru nu insista in particular sau nu in mod explicit relationat cu rugaciunea neincetata §i cu extazul duhovnicesc. Invatatura isihasta nu este una extinsa in Didahii §i nici foarte explicita, dar este de a§teptat ca cei carora Antim se adresa, sa nu mai fi avut nevoie de explicatii elementare, motiv pentru care mitropolitul vorbe§te, in cateva randuri, direct despre urmarile §i roadele practicii rugaciunii isihaste, fara nicio introducere sau referire suplimentare, considerate, desigur, de prisos. Astfel, Antim vorbe§te despre mintea care trebuie sa dobandeasca pacea, tacerea gandurilor - pacea Lui cea ce covdrsaste toata mintea 2161 - §i care trebuie sa fie muntele Thavorului, ca sa vie lumina adevarata, sa o vedem cu ochii cei de gdnd ai sufletului 2162. Fara ca mintea sa devina „Tabor", pe care Se reveleaza Dumnezeu in lumina §i ca lumina, omul nu poate accede la vederea spirituala, avand Tnchisj „ochii cei de gand ai sufletului". Antim ne lamure§te ca este vorba despre o ascensiune spirituala treptata, pe parcursul careia credincio§ii trebuie sa fie rdvnitori si nelenevosi in poruncile Lui, pentru ca sa ne putem sui si noi, impreuna cu Hristos, in mintea cea obladuitoare a sufletului (mintea este cea care, prin rajiunea conducatoare, guverneaza sufletul §i Tl conduce, conform predaniei Sfin^ilor Paring - n.n.), sa vedem cu gdndul slava aceia si norul eel luminat si sa auzim glasul ce parintesc: „Acesta iaste FiiulMieu eel iubit" i proci. §i la cea din urma (zi sau la Judecata - n.n.) sa ne invrednicim sa imparapm impreuna cu El 2163. Facem precizarea ca „a vedea cu gandul" nu Tnseamna, pentru Antim, a gdndi sau a cugeta in sensul gandirii discursive, ci a contempla cu spiritul, fiind in extaz duhovnicesc. Se vede foarte clar, din acest fragment, ca mitropolitul nostru propovaduie§te vederea luminii necreate, dupa cum Tnvatase §i Sfantul Grigorie Palama, §i ca oricine ajunge sa fie rapit in extaz, vede „slava aceia §i norul eel luminat", adica slava luminii dumnezeie§ti 2159 Idem, p. 112. 2160 Idem, p. 59, 144,244,397. 2161 Idem, p. 8. 2162 Idem, p. 82. 2163 Idem, p. 83. 528 care Tl Tnconjoara §i Tl umple. „Mintea cea obladuitoare a sufletului" este descrisa ca un loc, ca o inaltime spirituala, in care „ne putem sui sj noi, Tmpreuna cu Hristos", dupa asemanarea Sfin^ilor Apostoli ce s-au urcat cu El in munte, pe Tabor, de vreme ce taina aceasta de astdzi, a Schimbdrii lui Hristos [la Fata] inchipuiaste si iaste ca un aravon aceii mdriri a Impdrdpei Ceriului...2164. Este, desigur, o interpretare duhovniceasca, prin care Antim Tnvaja ca Hristos este Cel care inalta pe eel credincios la Tatal sj la contemplarea Sfintei Treimi. Mintea e zidita de Dumnezeu la inaltime, daca privim alcatuirea omului, dupa cum §i Edenul a fost zidit la inaltime, astfel incat restaurarea omului in har, in starea lui adamica primordiala, in care a fost creat, se face prin aceasta ascensiune catre inaltime, catre locul de unde a cazut omul. Mintea devine o fereastra catre Rai §i ea insasj devine Rai, Tabor al revelarii lui Dumnezeu, pana la „cea viitoare" viata, unde sd ne invrednicesti mdrirei si luminii slavei dumnezeirii Tale, capururea sd Te mdrim 2165. La fel spune Antim §i Intr-o alta predica: Taina avem sd serbdm si sd prdznuim si vom sd ne suim sus, nu cu trupul, sau in munte ca Moisi, ci cu mintea, la mari si la inalte gdnduri; ci numai cat, sunt credinciosi sd se apropie cu mintea ca sd priceapd taina praznicului de astdzi 2166. Mintea contemplative face omul sa suie la Inaltimi duhovnice§ti, la stari harice care II fac sa aiba acces la tainele dumnezeie§ti. Aceasta intelegere a tainei prin contemplare nu se poate explica rational, ci la ea se ajunge doar pe cale experientiala §i nu pot vorbi cu adevarat despre ea decat cei care au fost vizitati de har. Entuziasmul cu care vorbe§te Antim despre aceasta ma face sa cred ca nu era doar un simplu erudit, ci §i un isihast traitor §i cunoscator al roadelor rugaciunii neincetate, la care Indemna: asa sd vd rugafi, pur urea...2167 . O alta Invatatura isihasta despre har §i despre prezenta sa in inima omului credincios este ilustrata astfel de Antim: Nddejdea iaste o indrdzneald adevdratd catre Dumnezeu, data in inima omului din dumnezeiasca strdlucire, ca sd nu deznddajduiascd niciodatd de darul lui Dumnezeu, ci sd fie incredinlat cum ca va lua, prin pocdinld, ertdciune pdcatelor si verice alta cerere, sau treedtoare sau vecinicd 2168. Autorul se refera la virtutea nadejdii, care este darul lui Hristos 2169 §i care se sala§luie§te in om odata cu luminarea harului, cu „dumnezeiasca stralucire" care vine sa locuiasca in inima, fiind aceeasj lumina necreata §i spirituala a lui Hristos sau a Sfintei Treimi. Prezenta luminii dumnezeiesji In inima II face pe eel Invrednicit de ea sa aiba Incredintarea permanenta a ascultarii rugaciunii sale §i Implinirii ei de catre Dumnezeu, deoarece traie§te In intimitate cu Dumnezeu §i cunoa§te iubirea Lui. 2164 Idem, p. 78. 2165 Idem, p. 83. 2166 Idem, p. 65. 2167 Idem, p. 163. 2168 Idem, p. 48. 2169 Ibidem. 529 Intr-un Cuvdnt de invalatura la Adormirea Preasfintei Stapdnei noastre Ndscdtoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, in rugaciunea finala catre Maica Domnului, Antim face referire la modul isihast de concentrare a mintii la rugaciunea catre Dumnezeu neincetata, prin tacerea gandurilor sj sustragerea mentala de la orice imaginable sau de la orice delectare iluzorie prin Tntarziere in realitatea simturilor, inferioara celei contemplate in spirit: §i precum cu dumnezeiasca putere, intr-o mica de ceas, au adunat din toata lumea pre Apostoli ca sa petreaca preacinstit si sfdnt trupul tau spre ingropare, cu laude si cu cdntari, asa sa adune si mintea noastra cea imprastiiata intru desertaciunile cele lumesti si sa o lumineze ca de pururea pre Ddnsul sd-L marim si sd-L laudam 2170. Adunarea Apostolilor, prin minune dumnezeiasca, este echivalata cu adunarea puterilor sufletesji §i duhovnicesji prin har, pentru ca Tntreaga fiin^a sa se concentreze asupra ocupatiei sale duhovnice§ti, asupra rugaciunii neincetate §i a cugetarii la Dumnezeu. Virtutea rugaciunii este foarte mare §i se cere de la cre§tini o practicare a ei necurmata, pentru ca cela ce face rugaciune, vorbeste cu Dumnezeu 2171, iar acest dialog trebuie sa fie neintrerupt pentru ca omul sa T§i recasjige starea primordiala de nepatimire §i de fericire prin locuirea in lumina dumnezeiasca, in care au fost creati §i au trait, in Eden §i primii paring, Adam §i Eva. In viziunea isihasta, neincetata rugaciune nu e o asceza exagerata, ci o contrabalansare a raului din noi, din cauza caruia gresim inaintea lui Dumnezeu in tot ceasul 2172 §i trebuie sa cerem mila Lui in tot ceasul, ca sa fim Tnaltati la loc, in har. Iar cei ce ard de iubire pentru Dumnezeu sunt purta^i sa se roage neincetat §i nu concep sa se desparta nici cu gandul de El, niciodata, dupa cum arata Tnsa§i Scriptura: „Binecuvanta-voi pe Domnul, Cel ce m-a Tnjeleptit; la aceasta sj noaptea ma Tndeamna inima mea" (Ps. 15, 7); „De dormit dormeam, dar inima-mi veghea" (Cant. 5,2). Aceasta Tntrucat lumina divina nu Tl parase§te pe omul Tnduhovnicit niciodata, ci straluce§te pururea in inima lui. Unul dintre ierarhii Bisericii Ortdoxe, analizand omiliile antimiene, s-a pronunjat asupra calita^ii de om al rugaciunii a lui Antim, considerandu-1 intru totul dedicat §i absorbit de aceasta indeletnicire care imbina practica §i duhovnicia. In cele ce urmeaza, vom spicui din prezentarea sa, pentru ca noi inline nu am facut aceasta §i spatiul nu ne mai permite sa ne angajam intr-o astfel de analiza detaliata a felului in care apare rugaciunea in omiliile lui Antim: „Cultul divin §i rugaciunea i§i gasesc la Sfantul Antim expresia celei mai perfecte unitati In viaja cre§tina. Sfantul Insu§i este un practicant sarguincios al acestor virtuti creatine §i apoi un propovaduitor Inflacarat a ceea ce el insusj a experentat. Rugaciunea §i viata Bisericii raman unite In viaja lui §i se manifesto In exterior o predica vie care are o baza a trairii intense a relatiei intime dintre el §i Dumnezeu. (...) 2170 Idem, p. 133. 2171 Idem, p. 37. 2172 Idem, p. 40. 530 Sfantul este un permanent rugator catre Dumnezeu. Rugaiunea lui este fierbinte, permanent! §i se prelunge§te peste toata lumea"2173. „ Sfantul mitropolit este un om de rugaciune sj meditate adanca Tnaintea lui Dumnezeu. Orice lucrare o Tncepe cu o rugaciune catre Cel Ceresc..."2174. „Rugaciunea trebuie sa fie curata. Mintea cura^ita de gandurile lumesji, ajunge ca un adevarat Tabor, peste care vine lumina necreata a haruli. Omul se va asemana astfel cu Moise §i Hie (...) Omul nu poate trai fara rugaciune, ne spune Sfantul Antim. (...) Rugaciunea a salvat ceata Sfinjilor Apostoli pe mare. (...) Sfantul spune ca Tnsusj scopul acestei minuni n-a fost decat acela de a pune in lumina taina rugaciunii..."2175. „Rugaciunea trebuie sa cuprinda pe toata lumea. Sfantul se roaga pentru to^i, pentru credinciosji sai, pentru boieri §i pentru domnitorul Constantin Brancoveanu"2176. „ Sfantul Antim se roaga in chip deosebit Maicii Domnului, fata de care el are o dragoste desebita" „Pentru Sfantul Antim, Sfanta Biserica este locul unde credinciosul Tntalne§te pe Dumnezeu §i sta de vorba cu El in intimitatea inimii. (...) Pentru Marele Ierarh, sarbatorile creatine sunt popasuri duhovnicesji, care aduna pe credincio§i in Biserica, pentru a praznui Tainele cele mari..."2178. „Rugaciunea ne Tmbraca pe to^i intr-o comuniune perfecta. Ea cuprinde Tntreaga Biserica de pe pamant §i din ceruri. Acolo sus, Sfin^ii, intr-o slujba negraita, se roaga lui Dumnezeu pentru noi. Sfantul Antim solicita staruitor"2179 pe Sfin^i, care au multa indrazneala catre Dumnezeu, sa se roage pentru noi cei nevrednici §i neascultdtori de poruncile Lui 218°. „A te ruga lui Dumnezeu, dupa Marele Ierarh, este a fi o persoana adevarata, care se cunoa§te pe sine §i T§i cunoa§te menirea pe acest pamant"2181. Fiind „un mare rugator", „ Sfantul, care s-a rugat toata viaja lui, nu putea astfel sa sfar§easca decat in rugaciune; mucenicia este cea mai curata jertfa §i rugaciune adusa lui Dumnezeu. Rugatorul de pe pamant devine mijlocitorul permanent in ceruri pentru to^i cei ce se roaga lui cu caldura §i sinceritate"2182. cit., p. 4. 9173 P.S. Irineu Slatineanu, in Cuvantul inainte la Antim Ivireanul. Invafator. Scriitor. Personaj, op. 2174 Idem, p. 5. 2175 Idem, p. 6. 2176 Idem, p. 7. 2177 Idem, p. 8. 2178 Idem, p. 9-10. 2179 Idem, p. 11. 2180 Cf. Ibidem. 2181 Idem, p. 12. 2182 Ibidem. 531 Portretul lui Antim vireanul ca un mare rugator, ca un mare cunoscator al tainelor rugaciunii mistice, credem ca se contureaza cu destul de multa claritate din cele afirmate mai sus. Acestea nu vin decat sa Tntregeasca imaginea traitorului isihast, pe care am Tncercat sa o formulam, deceland din scrierile mitropolitului, acele pasaje care consuna perfect cu dogma ortodoxa a carei apologie sublima a facut-o mai ales Sfantul Grigorie Palama, de§i despre rugaciunea inimii §i despre launtrica lupta cu gandurile §i Tnaintarea pe treptele scarii duhovnice§ti, pana la vederea slavei dumnezeie§ti, a luminii necreate, s-a vorbit Tnca din primele veacuri creatine §i fiecare Sfant mare traitor §i teolog, a adus precizari in functie de circumstance §i de necesita^ile timpului sau sj ale celor pentru care scria. Antim Ivireanul predica o teologie isihasta in modul in care sj Neagoe Basarab T§i scria Invafaturile, alcatuindu-le pe temeiul acestei teologii a Sfintilor Paring . Mitropolitul nostru aduce in centrul vie^ii ecleziastice, al vie^ii publice, in mijlocul agorei creatine, invatatura isihasta care a constituit, de-a lungul secolelor, elementul de baza al vietuirii monahale, Insa mai putin a fost propovaduita §i mirenilor. Neagoe Basarab o a§eza ca temei paideutic al unei adevarate educatii cre§tine§ti (motiv pentru care Olivier Clement II numea pe Neagoe Basarab „acest domnitor isihast, acest anti-Machiavelli de la inceputul sec. al XVI-lea"2183), iar Antim Ivireanul o a§aza in centrul invataturii creatine pe care o predica de la inaltimea scaunului mitropolitan al Ungrovlahiei §i face acest lucru chiar inainte de rena§terea isihasmului cu putere in manastirile romane§ti, care a avut loc in secolul al XVIII-lea, prin Sf Vasile de la Poiana Marului (1692-1767) si mai ales prin Sf. Paisie Velicikovski (1722-1794). Insa isihasmul era o prezen^a destul de proeminenta atat in Moldova, cat §i in Jara Romaneasca, chiar §i inainte de acest eveniment important, caci, spre exemplu, mitropolitul Teodosie Ve§temeanul, predecesorul lui Antim, intemeia, in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, „din Indemnul a doi sihasjri, Misail §i Daniil..., manastirea Turnu din judetul Valcea. Pe§terile se vad pana azi"2184. Daca ne gandim ca Varlaam §i-a alcatuit Cazania, ca un deziderat mult urmarit, din traducerea §i prelucrarea omiliilor apar|inand unui mare Sfant Patriarh isihast, Calist (adaugandu-se §i omiliile unor alti Patriarhi, ca loan din Calcedon, loan Caleca §i Filotei) sau ca Neagoe Basarab a fost un ilustru traitor al isihasmului, coroborand acestea cu predica intretesuta cu indemnuri isihaste a lui Antim, nu credem ca ar fi imposibil sa avansam ideea unei prerena§teri isihaste romdnesti, Inaintea renasterii paisiene, sau eel pu^in a conservarii unui climat §i a unor premise favorabile acestui curent, sustinut §i de neincetata prezen^a a siha§trilor in Carpal, In mun^ii §i pe§terile din Jara Romaneasca §i Moldova. 2183 Olivier Clement, in prefa^a car^ii Mitropolitului Serafim Joanta, Isihasmul, tradifie si cultura romaneasca, trad, din franceza de Iuliana Iordachescu, Ed. Anastasia, Bucurejti, 1994, p. 10. Drd. Corneliu Zavoianu, Rugaciunea lui Iisus in Imperiul Bizantin. Raspdndirea ei in Peninsula Balcanicd si in fdrile Romdne, in rev. Glasul Bisericii, XL (1981), nr. 11-12, p. 1126. 2184 532 Constatarile anterioare ne conduc la concluzia existen^ei unor aptitudini ascetice deosebite la Antim. Ar mai fi multe de spus despre Antim Ivireanul. Personalitatea §i opera sa pot sa constituie, oricand, motivul a nenumarate studii. Ne oprim Tnsa aici, cu convingerea ca nu am epuizat cele ce erau de spus, dar cu speran^a ca am mai adaugat o piatra la temelia restituirii adevarului. 533 CONCLUZII Antim Ivireanul este o apari^ie meteorica in Jara noastra. Prezenja lui este semnalata brusc - eel putin din punct de vedere documentar - iar evolu^ia sa este fulminanta. Nenumaratele necunoscute ale biografiei sale sunt, fara indoiala, o piatra de Tncercare pentru cercetatorii vie^ii sale, Tnsa aspectele deosebit de complexe ale unei personality proteice §i prolifice, In acelasj timp, ofera, pe de alta parte, satisfac^ii nenumarate oricarui exeget. Activitatea sj opera lui Antim ne-au oferit un material extrem de bogat spre studiu. Iradierea harului sau, din cuvintele care ni s-au pastrat, a Insemnat un izvor de via^a §i frumusete de la care ne-am adapat pe parcursul acestei lucrari. A venit ca strain In Jara noastra §i numele lui a fost, ca mirean, Andrei, iar ca monah, Antim, care Inseamna „cel inflorit, Infloritor" §i cu adevarat a inflorit In pamantul romanesc, cu daruri nenumarate. Sau putem Injelege, prin „Antim Ivireanul", „cel care a inflorit in Ivir", dar a rodit la noi. Inzestrarile sale au fost atat de mari, incat au darul sa ne uluiasca prin complexitatea lor. Uneori ne-a fost greu a deslusj firele incurcate ale tulburatoarei sale biografii, iar concluziile la care am ajuns nu sunt intotdeauna cele agreate de majoritatea celor ce au privit sub lupa documentele parcimonioase privitoare la cursul vie^ii lui. Am considerat ca originea georgiana nu poate fi pusa la indoiala. Dar in ceea ce prive§te condyle §i datarea aproximativa a venirii lui Antim In {ara noastra, am luat In calcul toate informatiile de care am putut beneficia §i cea mai buna solute ni s-a parut aceea ca a venit de la Constantinopol, unde fusese rascumparat din robie pentru virtutile sale practice, intelectuale §i spirituale §i unde fusese ini^iat In arta tipografica. A venit mai intai In Moldova, solicitat de patriarhul Ierusalimului Dosithei, care infanta o noua tipografie la Ia§i, dupa 1680, condusa de ieromonahul Mitrofan (In curand episcop de Hu§i). Acesta II aduce §i pe Antim (Andrei, pe atunci, fiind eel mai probabil, inca mirean) pentru a lucra la aceasta tipografie §i a se perfectiona ca tipograf Andrei-Antim II Insote§te, in opinia noastra, pe Mitrofan §i dupa trecerea lui in Jara Romaneasca, in 1686, pentru a tipari Biblia de la Bucure§ti (1688). Mitrofan ajunge conducatorul tipografiei mitropolitane din Bucure§ti, insa in 1691 se muta la Buzau ca episcop §i aceasta functie este preluata de Antim Ivireanul, care imprima, in acela§i an, o carte parenetica. Aici, la Mitropolia din Bucure§ti, se pare ca Antim a fost inclus In cinul monahal, recunoscandu-i mai tarziu, In pomelnicul sau personal, pe ieromonahul Macarie §i pe mitropolitul Teodosie ca paring duhovnicesji §i protectori ai sai. Mitropolitul Teodosie va lasa prin testament ca sa Ii urmeze In scaun Antim - care intre timp a ajuns egumen al Manastirii Snagov §i apoi, In 1705, episcop al Ramnicului -, ceea ce se Intampla In 1708, fiind hirotesit In aceasta demnitate de mitropolit, In Duminica Ortodoxiei, In mod providential, pentru ca s-a §i dovedit a fi un mare aparator al Ortodoxiei. 534 Pana in 1716, cand are loc martiriul sau, Antim desfa§oara o activitate cu adevarat prodigioasa, pe multiple planuri, ca arhipastor al Bisericii, ca tipograf, ca protector al Eclesiei romane§ti §i al fratilor din Ardeal, dar §i al Ortodoxiei ecumenice, ca traducator al caitilor de cult, scriitor §i orator bisericesc, ctitor al unei Manastiri, etc. Darurile §i Tnzestrarile sale naturale, sensibilitatea artistica deosebita, inclinatiile intelectuale, setea de erudite, apetenta pentru o cugetare profunda, abnegatia sj rabdarea, coroborate cu ignorarea suferinjei personale, au facut din el „cel mai de seama dintre mitropolitii munteni"2185. Antim Ivireanul ne-a coplesjt prin vastitatea preocuparilor sale artistice, prin personalitatea sa extraordinar de prolifica. Catre Antim privim precum el privea Tntr-un exceptional tablou al marii zbuciumate de valuri: pornind de la un plan Tndepartat, de la un portret care ni-1 infati§eaza in cadrul specific al epocii sale, cu locul sau in peisajul vie^ii religioase, sociale §i politice a tarii, focalizandu-ne apoi privirea asupra profilului sau spiritual, asupra interiorului sau duhovnicesc plin de lumina, de dragoste pentru Dumnezeu §i pentru tot ce este frumos pe lume, de condescendenja fata de cei mai putin inzestrati sau fata de cei marginalizati de societate. Accentele atat de diferite ale personality sale - in acelasj timp complementare Tnsa - fac din acest portret al mitropolitului, pe care am Tncercat sa-1 Tnfati§am, mai degraba unul in mozaic, a carui asamblare este dificila §i minutioasa. I-a fost dat ca sa-1 acopere valurile unui rau sau ale marii, dar s-a ridicat deasupra marii vietii acesteia sj din valurile de§ertaciunilor celor lume§ti §i a ajuns la lini§tea dumnezee§tii fericiri . Insa mai inainte de a se intampla aceasta, aimbogatit cu mari daruri Biserica §i cultura romaneasca. A muncit enorm §i nu de putine ori a facut lucruri care noua ni s-ar parea anoste sau umilitoare, pentru a suplini dezinteresul sau neputinta altora. A depus eforturi titanice pentru a realiza ceea ce a realizat. A tiparit §aizeci §i patru de carti in douazeci §i cinci de ani, s-a ingrij it de refacerea §i restaurarea laca§urilor de cult, atat ca egumen la Snagov, cat §i ca episcop de Ramnic §i apoi, ca mitropolit. Multe Biserici §i Manastiri, unele foarte vechi (precum Manastirea Cozia, ctitoria lui Mircea eel Batran, Cotmeana, Govora - unde a ramas zugravit chipul sau -, etc.) de o valoare inestimabila, au fost refacute de el sau cu sprijinul sau. El insusj a facut proiectele unei manastiri, dovedind aptitudini deosebite de arhitect, sj a zidit aceasta manastire, in urma unei descoperiri dumnezeie§ti (care i-a indicat locul, pe atunci Intr-o mahala, iar acum In centrul Bucure§tiului), dupa propria sa marturisire, a§ezandu-i hramul Tuturor Sfintilor, la care acum s-a adaugat al doilea hram, eel al Sfantului Antim Ivireanul. §i-a dovedit din plin minunatele Inzestrari practice §i artistice aratandu-§i maiestria In arta tipografica, dar §i ca desenator (miniaturist), arhitect, pictor, sculptor (In lemn §i In piatra), etc. 2185 N. Cartojan, op. cit, p. 358. 535 A construit el Insusj utilajul tipografic necesar functionarii unei tiparnite arabe, realizand literele necesare prin calcografie dupa vechi manuscrise antiohiene, §i este posibil ca sa fi repetat acelasj lucru §i pentru conationalii sai georgieni, dupa toate probabilitatile. Tipografiile sale le-a intretinut el singur, caci oriunde s-a dus - de la Bucure§ti la Snagov, de la Snagov la Ramnic, §i de la Ramnic la Targovi§te sj iarasj la Bucuresji - a facut sa Tnfloreasca me§te§ugul tiparirii cartilor, chiar §i acolo unde nu existase tipar mai Tnainte, lasand in schimb, aceasta Tndeletnicire, ca mo§tenire §i traditie in ora§ele respective. Spre sfarsjtul vietii a Tnfiin^at tipografie §i la manastirea ctitorita de el, de§i nu a apucat sa imprime aici decat o singura carte. De o mare important culturala este manuscrisul intitulat Chipurile Vechiului si Noului Testament, pe care Antim 1-a scris pentru domnitorul Constantin Brancoveanu, nu numai prin raritatea temei abordate, „arborele lui Iesei" - unica In literatura romana, regasindu-se numai In compozitii iconografice atonite sau moldovenesji - ci §i prin cele peste cinci sute de desene §i portrete miniaturale In medalion, Incantatoare prin selectia culorilor §i prin rafmamentul delicat al detaliilor, care Imbogatesc aceasta opera. Din pacate acest rar §i pretios manuscris nu se mai pastreaza In original la noi In Jara, ci la Academia din Kiev. La Manastirea Tuturor Sfintilor s-a pastrat traditia zugravirii icoanei hramului sj a unei alte icoane de catre Antim, precum §i cea a lucrarii efective a ctitorului la zidirea manastirii, unde a sculptat, Intre altele, u§ile din lemn masiv ale acesteia, realizand o adevarata dantelarie, pe cat de dificil de cioplit in lemn, pe atat de impresionanta. Motivele vegetale §i florale, simbolizand rena§terea §i Invierea, care predomina In sculpturile in lemn §i in piatra ce Impodobesc manastirea, atat la exterior, dar mai ales in interior, §i care au fost executate, desigur, la ini^iativa ctitorului - o raritate este catapeteasma sculptata in piatra, impunatoare §i care scoate §i mai mult In relief, pune In adancime icoanele ata§ate ei -, de§i se integreaza armonios stilului brancovenesc, scot in evident bunul gust, dragostea pentru frumos §i pentru echilibru, dar §i pentru mare^ie, a marelui mitropolit. Activitatea lui Antim a presupus §i o foarte istovitoare munca de pastorire a credincio§ilor sai, un efort continuu de Inaltare morala, spirituala, a con§tiintei monahilor, a preotilor §i a mirenilor, pentru ca fiecare treapta sa in^eleaga datoria sa. Pe langa aceasta, i-a revenit §i insarcinarea de a purta de grija romanilor ardeleni, care, In urma unirii cu Roma a unei par^i din clerul transilvan, In frunte cu mitropolitul Atanasie Anghel, au fost In mare primejdie de a-§i pierde, prin multe presiuni, credin^a ortodoxa. Ceea ce totusj nu s-a intamplat sj un merit important pentru aceasta 1-a avut §i solicitudinea mitropolitului Antim fata de ardelenii care cautau ajutor in Jara Romaneasca. Aceea§i solicitudine a manifestat capul Bisericii Ungrovlahiei, impreuna cu voievodul Brancoveanu, §i fata de apelurile disperate ale coreligionarilor din alte parti ale lumii, precum Antiohia sau Georgia, aflati sub stapanire otomana, carora le-au fost de mare ajutor utilajele tipografice faurite pentru ei de mitropolitul nostru. 536 Activitatea sa tipografica - ce strabate ca un fir ro§u biografia sa, atat cat cunoa§tem din ea - este legata §i de proiectul nationalizarii cultului, act care a condus la faurirea limbii romane literare. Antim se Tnscrie astfel, Tntr-o traditie romaneasca veche, din care fac parte Coresi sj Dosoftei, mitropolitul Moldovei - pe care, daca Tntr-adevar Antim a venit mai Tntai in Moldova, a§a cum credem, atunci 1-a cunoscut personal - §i este prima dintre cele doua coordonate majore, prin care Antim prinde radacini inexpugnabile in cultura sj in istoria romaneasca. Cea de-a doua coordonata Tl a§aza in traditia aceluiasj Coresi sj a lui Varlaam, ca ctitor al oratoriei sacre §i autor al nationalizarii §i modernizarii predicii romanesji. In amandoua situatiile, limba romana a avut de ca§tigat, primind mladierea sj frumusetea expresiei sale naturale, lirism sj suavitate, precum §i calitatea de a sustine un excurs teologic deosebit de complex sj profund. Dupa cum s-a putut vedea din expunerea noastra, au existat trei mari etape principale, in procesul de nationalizare a cultului, pe care le putem numi cu numele initiatorilor lor: Coresi, Dosoftei §i Antim Ivireanul. Fiecare dintre ace§ti trei mari promotori ai romanizarii logosului liturgic s-a sprijinit pe activitatea Inaintasjlor, dar fiecare a avut un aport esential, intr-un domeniu In care, In privin^a expresiei, foarte putine lucruri s-au modificat pana in ziua de astazi. Nu putem privi efortul celor trei decat ca pe o opera omogena, imposibil de fracturat - poate doar In teorie - intrucat niciunul dintre cei trei pa§i nu poate fi eludat intr-un studiu de acest fel. Din acest motiv nu am putut vorbi numai despre efortul final al lui Antim, de nationalizare a cultului, intrucat nu am fi putut demonstra nimic §i o astfel de privire fragmentara ne-ar fi obturat cea mai mare parte din peisajul formarii limbii romane culte §i de cult. Coresi a dat tonul traducerii §i imprimarii cartilor de cult, In special a Liturghierului §i a Molitvenicului . El are, In acest sens, meritul pionieratului §i, oarecum, circumstance atenuante in ceea ce prive§te limba traducerilor, care nu este intotdeauna corecta §i clara. Traducatorii solicitati de Coresi au folosit uneori fragmente transpuse anterior in limba romana, dar au tradus sj in premiera, avand In fata, probabil, numai originalul slavon. Meritul lor este ca nu au tradat nici originalul - In cazul Liturghierului - dar nici limba romana. Traducerea Liturghierului tiparit de Coresi este - cu Indreptarile lingvistico- gramaticale de rigoare, vizand actualizarea limbii - perfect valabila. Dosoftei a cunoscut tiparitura coresiana §i a pastrat ceea ce a considerat ca e bun. Fidelitatea traducerii coresiene fata de originalul slavon a asigurat puritatea ei dogmatica sj a sporit astfel increderea ortodocsjlor, care nu au depistat nereguli sau imixtiuni eretice in aceasta carte. Dosoftei - teologul, poetul §i carturarul - a resimtit absenta in limba romana a cartilor necesare cultului, ca pe o lipsa acuta, fata de celelalte neamuri, chiar ortodoxe - §i la fel probabil a gandit §i Antim. Grecii §i slavii aveau carti in limba lor (sau din care, eel putin, puteau intelege destul de mult, intrucat nici slavona nu mai era o limba vorbita curent), ba chiar §i armenii §i sirienii. Romanii, fiind un popor latin, iar latina fiind considerate mai mult o limba de cult a 537 Bisericii Catolice, erau oarecum nedreptatjti in spatiul ortodox, neavand slujba decat in slavona sau greaca. Mitropolitul Dosoftei a Indies insa ce handicap mare reprezinta pentru noi lipsa sfintelor slujbe In romane§te, In primul rand din punct de vedere spiritual §i soteriologic, apoi cultural. Punandu-§i In valoare talentul deosebit ca artist §i scriitor, el a tradus cardie de cult Intr-o limba romaneasca foarte frumoasa, o limba culta, plina de mireasma harica §i de valence poetice, nealterand frumusetea originalelor grecesji. Caci a ales, spre deosebire de Coresi - dar la fel ca Antim, mai tarziu - izvoare grecesji, dupa care a tradus. In acelasj timp, a pus bazele limbii romane literare culte. Dar eel care a desavarsjt cu adevarat acest proces Indelungat - ce s-a extins pe durata secolelor XVI, XVII §1 XVIII - a fost Insa mitropolitul Jarii Romane§ti, Antim Ivireanul. El a tradus, folosindu-se de car|ile lui Dosoftei, Insa a adus limba romana la gradul eel mai Inalt de sublimare a expresiei, pe care aceasta II cunoscuse pana atunci. Teolog subtil, poet §i artist plin de rafinament, Antim a §tiut sa imprime traducerilor sale har, lirism, frumusete, dar §i echilibru §i armonie melodica, amestecand dulceaja limbii romane cu mireasma harica a textului sfant, avand sinful adancimii cuvintelor sj intuitia curgerii naturale a limbii. El §i-a intimizat caracterul §i sensibilitatea limbii romane. Modificarile ce s-au adus textelor sale, de-a lungul timpului, sunt neinsemnate. Mihai Eminescu era indreptatit sa afirme ca „Biserica au creat limba literara, au sfintit-o, au ridicat-o la rangul unei limbi hieratice §i de stat" („Timpul", 10 octombrie 1881). Limba romana culta a fost creata prin aplecarea asupra textelor sfinte, inaintea cronicarilor §i mai mult decat au facut-o ace§tia, ea a fost cizelata de catre scriitorii biserice§ti sau religio§i2186. Adevarate pagini de literatura pline de savoare sau de poezie se regasesc la Varlaam, la Dosoftei, la Antim Ivireanul. N. Cartojan spunea, in acest sens: „Limba literara in Occident s-a §lefuit deci in creatiile literare ale jongleurilor, trubadurilor §i scriitorilor profani. Cu totul altfel se prezinta lucrurile la noi. Limba scrisa apare la noi Intai In Scripturile Sfinte sj se formeaza, ca limba literara, in textele religioase pana in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, cand apare 2186 Cineva ar putea spune ca, la acea data, la care nu se facuse inca separata intre eclesiastic si laicisim, marii carturari erau la fel de religiosi ca si ierarhii, insa consideram ca acest argument nu numai ca nu minimalizeaza aportul Bisericii, ci il augmenteaza, intrucat Biserica era in^eleasa cu adevarat asa cum este ea in realitate si cum noi nu o prea mai vedem astazi, ca totalitatea credinciosilor ei, atat clerici, cat si mireni, astfel incat nu numai contribu^ia unui ierarh sau a unui preot, intr-un anumit domeniu, sa fie considerate ca o contribute a Bisericii, ci si a oricarui credincios al ei. De altfel, citind operele unui Grigore Ureche, Miron Costin, Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, etc., se observa clar ca atitudinea lor nu difera cu nimic de cea a ierarhilor sau a teologilor Bisericii, chiar daca domeniul istoriografiei, in care s-au manifestat cu precadere, a capatat astazi conota^iile „laicizate" corespunzatoare epocii noastre - conota^ii pe care insa, atunci, nu le cunostea, ci dimpotriva, primul „istoriograf" al lumii era considerat Sf. Moise -, din care cauza sunt privi^i ca scriitori „ne-religiosi", deosebi^i de scriitorii bisericesti. Diferen^a intre ecleziastic si laic apar^ine insa realita^ilor lumii moderne, intrucat atunci nu se facea diferen^a intre Eclesie si „laos" (popor), acesta fiind integrat Bisericii. 538 istoriografia moldoveneasca in limba national! Dar chiar dupa aparizia cronicilor, singurele carti care se tiparesc la noi §i se raspandesc peste toate tinuturile romane§ti, mentinand unitatea credin^ei §i a graiului, sunt textele sfinte. Cronicile s-au raspandit pe o raza mai restransa §i numai prin copii manuscrise. (...) Textele lui Coresi au intrat (...) in mainile mitropolitului Varlaam, §i astfel de la Varlaam la Simion §tefan, de la ace§tia la mitropolitul Dosoftei §i in sfarsjt pana la Biblia lui §erban sj pana la Antim Ivireanul, timp de doua veacuri §i jumatate, a fost o continua elaborare a textelor sacre, o continua framantare de a gasi, pentru cugetarea biblica In forma na^onala, nu numai cuvantul eel mai expresiv §i eel mai precis, dar cuvantul care sa fie In acelasj timp Indies In toate tinuturile romane§ti. . . Dar prin aceasta necontenita framantare in cautarea cuvantului expresiv, cu rezonanja In toate cuprinsurile romanesji, In aflarea unui ritm armonios la care sa poata fi adaptata melodia bizantina acolo unde o cereau necesitatile liturgice, s-a creat limba noastra literara"2187. Ca sa putem in^elege impactul major al desavar§irii traducerii Slujbei in limba romana, trebuie sa avem in vedere rolul covarsjtor pe care 1-a avut Biserica in a In a formula cultura, limba §i literatura romana, un rol pe care 1-am putea numi unic pe scena istoriei, pana in secolul al XlX-lea. „Cultura romaneasca, in tot ce are ea specific §i major este o cultura cre§tina, Intemeiata pe Evanghelia in^eleasa ca Scriptura sacra §i mesaj"2188. Biserica nu a insemnat numai ctitorie tntru laca§uri, zidire intru cosmosul vizibil, ci §i ctitorie intru cuvdnt, modeland cuvantul romanesc pentru a fi apt de a revela „prezen{a Logosului in trupul Sau mistic"2189, scripturistic, inspirat-inefabil. „Centrala In cultura romaneasca a fost Evanghelia §i In epoca in care romanii T§i afirma identitatea prin Inlocuirea limbii slavone cu limba vernaculara, romana, proces care a durat aproape doua secole"2190. Limba romana s-a format In primele secole creatine, In focul framantarilor interioare care au determinat vechea lume pagana a geto-dacilor, poporul Inchinator la Zamolxe, a primi Revelatia dumnezeiasca transmisa oamenilor de Insu§i Fiul lui Dumnezeu Intrupat, dupa formula deja incetatenita in consjiinta noastra, ca „poporul roman s-a nascut cre§tin". Iar limba romana literara moderna este iara§i produsul cre§tinismului, al efortului de a o face demna pentru a putea oferi materialul (materia lingvistica) pentru „trupul mistic" al lui Dumnezeu Intrupat, a§a dupa cum materia euharistica trebuie sa fie paine din grau curat §i vin curat. Slujbele Bisericii, predica vie, intr-o limba vernaculara care anticipat cu mult traducerile §i tipariturile In romane§te ale cartilor sfinte, au mladiat limba romana, iar limba 2187 N. Cartojan, op. cit., p. 202-203. 2188 Acad. Virgil Candea, Evanghelia in cultura romaneasca, http://www.crestinismortodox. ro/Evanghelia _in_cultura_romaneasca- 160-11121 .html. 2189 Ibidem. 2190 Ibidem. 539 slujbelor, desavarsjta de Antim, a avut in mod evident, un ecou rasunator In poporul atat de receptiv la tot ceea ce Ti imprima in suflet Biserica sa, avand o acustica spirituals exemplara. Limba literara faurita de Biserica, la care Antim Ivireanul a avut o remarcabila contribute, el tiparind Liturghierul nu o data, ci de doua ori, In 1706 §i 1713, a doua oara revizuit, a fost „un instrument de comunicare panromanesc"2191, care a avut un aport capital In formarea consjiintei na^ionale §i In unificarea statului romanesc2192. Aplecarea supra textelor din car|ile de cult, a limbii bisericesji, a fost Indelunga sj profunda §i ea a facut sa se nasca limba romana avand amprenta sfin^eniei, din focul prelucrarii sale dupa chipul cuvantului sfant. Orice limba este purtatoare de mentalitate sj ea nu se na§te din neant. La fel §i limba romana este purtatoarea unei mentality creatine adanc implantate In expresiile sale, In for^a sa creativa, printr-un efort de veacuri. Antim a Imbinat eel mai bine natural ejea ei cu acrivia dogmatica a textelor §i a adancit matca limbii pentru ca sa Incapa In ea §i sa curga lin adevarurile divine, iar cuvintele sa aiba reflexiile unui diamant scos din adancuri. Aceasta senzajie ne-o ofera limba romana creata de Antim, a§a cum o admiram atat In cardie de cult, cat §i In predici. Vom rememora §i noi calitatile lui scriitorice§ti, nu Inainte Insa de a discuta despre valoarea efortului sau de a face limba romana inteligibila pentru to^i ascultatorii §i vorbitorii sai, de la cei simpli pana la cei cultivati. Faptul ca Antim Ivireanul scria Intr-o limba romana plina de cea mai autentica frumuse^e ar parea, la prima impresie, ca nu are o important capitala, din perspectiva literaturii §i a culturii moderne, care prive§te In urma cu satisfac^ia de a fi depart acest impas. In limba romana s-a vorbit §i s-a scris din vremuri stravechi. Cunoa§tem ca la curtea Sfantului §tefan eel Mare s-a scris o cronica a domniei sale In limba romana, care s-a pierdut (soarta pe care a Imparta§it-o §i cronica similara munteneasca scrisa la curtea sj din porunca lui Mihai Viteazu), §tim ca Grigore Jamblac predica in romane§te, chiar mai inainte, In vremea lui Alexandru eel Bun, exercitiu oratoric repetat §i de un alt ilustru mitropolit §i orator, Sfantul Petru Movila, In timpul domniei lui Vasile Lupu. §i, de§i nu avem sub ochi aceste dovezi ale felului In care se prezenta limba romana la Indemnul sau chiar sub pana unor asemenea impunatoare figuri ale spiritualitatii noastre, In^elegem din simpla luare la cuno§tina despre existen^a lor, ca materialul lingvistic romanesc era Intru totul apt de a servi oricarui deziderat oratorc §i/ sau scriitoricesc. Limba romana nu trebuia creata, ci doar expusa In discursuri sau scrieri. Era limba unui popor care o vorbea de mai bine de un mileniu. De unde atunci dorin^a unor carturari din vechime sau din vremuri mai recente, de a scrie intr-o limba aparte, de a o configura altfel decat era curgerea In matca ei fireasca? Este evident astazi, ca orice Incercare de artificializare, mai veche sau mai noua, nu scapa ochiului cititorului, sj ca ea apare ca o ingerin^a lingvistica prea pu^in bine venita. Eludand pentru moment problema amprentartii 2191 Ibidem. 2192 Cf. Ibidem. 540 arhaice sau regional-dialectale a unor texte romanesji, ne Tntrebam totusj de ce carturari de seama, care au avut in mod deplin con§tiir4a unitatii de neam §i de limba a romanilor, nu au dat masura limbii romane autentice? De ce multe din car|ile noastre romane§ti - unele absolut esenjiale pentru cultura noastra, ca cele ale lui Dosoftei sau ale lui Dimitrie Cantemir, spre exemplu - sunt atat de dificil de parcurs (§i prin aceasta aproape inaccesibile cititorului modern §i postmodern), cand un strain ca Antim Ivireanul ne demonstreaza ca se poate scrie §i vorbi foarte bine, in mod cult, o limba romana cat se poate de naturala, cat se poate de dulce? Raspunsul pe care ni 1-am dat, pentru moment, este acela ca manifestarea in scris a limbii romane, §lefuirea ei culta, a suferit constrangeri §i presiuni mult prea mari din partea unor viziuni ideologice obiective, care tin de condyle istorce §i politice, dar care intra in coleziune cu libertatea lingvistica pe care ar fi trebuit sa o respire cardie noastre. Incepand cu Grigore Ureche, care traie§te obsesiv handicapul absenjei unor cronici najionale ample §i continuand cu Miron Costin, cu Dosoftei sau cu Dimitrie Cantemir, marii no§tri scriitori - care au fost §i mari con§tiinte creatine §i romanesji - au trait nu numai Tntr- un ritm infernal al istoriei, dar §i Tntr-un ritm al competitiei, pe care §i-au asumat-o singuri, simjindu-se datori sa creeze o limba romaneasca in stare sa se masoare, de pe pozi^ii cat mai favorabile, cu matricea literara clasica a limbii latine §i a celei slavone §i, in acelasj timp, sa ofere dovada latinitatii, a vechimii §i a permanen^ei civilizatiei romane§ti. Patriotismul lor fierbinte nu poate fi contestat. Insa din punct de vedere lingvistic, rezultatul sufera de prea multa incercare de cuprindere a limbii romanesji in formule sintactice clasice, mai mult latine §i, Intr-o masura mult mai mica, slavone. Intre ace§ti scriitori, Varlaam merita o discutie aparte (pentru ca limba lui este foarte cursiva §i nu sufera decat de prezenja unor regionalisme §i a fonetismului moldovenesc, care insa poate fi indreptat, daca se dore§te), in timp ce Ion Neculce reu§e§te oarecum sa scape de constrangerile timpului §i ale con§tiintei Inceputurilor. Problema nu este insa numai a limbii §i literaturii romane vechi. Aceasta situate s-a propagat §i are ecouri ample pana in literatura moderna, pana la §coala Ardeleana, la Heliade Radulescu §i la alti scriitori care au, ca §i el, convingerea ca trebuie sa fie ctitori de limba romana (in secolul al XlX-lea!) §i care - mai ales Heliade - inventeaza un dialect care se pastreaza intr-un raport ingrat cu setea noastra de claritate. In consecinta, particularizarea excesiva a expresiei este ceea ce caracterizeaza, in general, pe to^i marii no§tri scriitori, oricare ar fi motivul: con§tiinta acuta scriitoriceasca, patriotica, etc. Acestea fiind spuse, ne Intoarcem la Antim Ivireanul §i ne Intrebam, la modul eel mai firesc cu putinja, cum a reusit acesta ceea ce n-au reusit multi §i mari scriitori romani dinaintea, din timpul §i de dupa el, anume sa atinga pana aproape de perfectiune obiectivul claritatii §i al inteligibilitatii In opera sa. Primul raspuns care ne rasare in minte este acela ca faptul in sine nu poate fi decat o minune, a§a cum, pus in nedumerire, constata sj Calinescu. §i poate ca, pana la sfarsjt, orice 541 raspuns rational am oferi, sfera lui va fi cuprinsa §i depasjta de aura acestei minuni de nepriceput. In acelasj timp cu Antim scrie §i Dimitrie Cantemir, iar Ion Neculce, de§i contemporan, scrie chiar ceva mai tarziu, §i cu toate acestea, Tnsusj faptul ca Sadoveanu, ca eel mai mare stilist al limbii romane, i-a considerat maesjxii sai pe Neculce §i pe Antim, dar i-a recunoscut Tntaietatea lui Antim - de§i povestitorul cu dese accente confesive, Neculce, ii era, ca substanja literara, mult mai apropiat propriei sale structuri artistice -, credem noi ca spune multe, ba chiar credem ca spune destul despre cine merita laurii pentru stapanirea celei mai frumoase §i mai autentice limbi romane§ti clasice. Insa tot nu am oferit un raspuns despre cum a fost cu putin^a acest lucru §i nu §tim, in acest moment, data fiind gravitatea §i imensitatea problemei, daca vreun raspuns poate fi Tndeajuns de cuprinzator §i de multumitor. Singurul lucru pe care Tl putem afirma, extrapoland argumentele de care ne-am prevalat anterior, este ca Antim nu a trait pasiunea de a demonstra latinitatea sau veleitatile clasiciste ale limbii romane, ci el a simtit cu adevarat stringent necesitatea ca materialul lingvistic sa slujeasca functiei soteriologice a mesajului, functie care nu putea fi Tndeplinita in Tntregime daca, la randul ei, limba nu Tndeplinea exigenja inteligibilitatii §i a frumusetii stilistice §i plastice, ca oglinda a realitatii pe care era chemata sa o exprime. Antim Ivireanul este insa nu numai un artist complex §i prolific, dar §i un scriitor complex §i prolific. In rastimpul scurt care i-a ramas pentru a scrie, acesta ne uime§te prin diversitatea stilurilor abordate. In fara de faptul ca este neintrecut in stilul oratoric §i ca exceleaza in predica panegirica, mitropolitul pregate§te - involuntar - o mare surpriza celui care cite§te opera sa in Tntregime, Tntrucat se dezvaluie atat ca un mare spirit liric (in didahii), cat §i ca un mare povestitor - prin unele didahii care contin germenii unor mari dezvoltari narative, dar acest talent este pe deplin sesizabil in Chipurile Vechiului §i Noului Testament. In general, aceste doua Tnclinatii nu sunt compatibile sub acela§i acoperamdnt al unei singure personality, sau daca totusj se Tntampla, aceasta compatibilitate este, in orice caz, rani. Cu atat mai mult ne vom exprima §i noi placuta surpriza de a descoperi aceasta coabitare fericita pentru literatura romana. §i chiar daca talentul sau de povestitor se face cunoscut Tntr-o opera de factura istoriografica - spre deosebire de Varlaam, care se manifesta ca povestitor in Cazanii -, acest lucru nu face mai putin mirabil ceea ce am afirmat anterior §i nici nu este mai putin important pentru noi, Tntrucat istoriografia veche (letopisetele) formeaza un domeniu de studiu esential din literatura nostra medievala. La acestea se adauga §i calitatile sale ca autor al unei pareneze (Sfatuiri crestine-politice), care ne-au oferit a doua lucrare de mare valoare, din literatura noastra, dupa Inva(aturile lui NeagoeBasarab. A§adar, In persoana lui Antim se armonizeaza §i se manifesta complementar, prin pana sa de scriitor, cugetarea adanca §i acrivia dogmatica, exuberanja lirica §i poetica, inflexibilitatea morala, subtilitatea teologica, filosofica §i psihologica, rafinamentul poetic, 542 solutia hermeneutica, abundenja stilistica, eleganja discursului, rigurozitatea istoriografica, concizia naratologica, cursivitatea cronicareasca, excursul propedeutic, exprimarea sapierrfiala specified parenezei, stilul legiferant (prezent in Asezdmdntul Mdndstirii Tuturor Sfinfilor, dar §i In lucrarile cu caracter practic-formativ pentru preoti), etc., pentru a enumera numai cateva dintre elementele pentru care este apreciat ca scriitor. Un complex cu adevarat rar intalnit! El vade§te un scriitor cu adevarat complet, caruia nu Ti era nici straina §i nici dificila abordarea oricarui stil, oricat de mult diferit de eel anterior. Ceea ce este Tnsa minunat este nu numai faptul ca Antim se mladiaza pe sine in toate aceste forme literare, descoperind, in fiecare, numai unele par^i ale caracterului sau §i lasand altele ascunse, ci mai ales ca ancorarea la oricare din aceste tarmuri literare, navigand pe o mare destul de aspra a limbii romane, este de fiecare data un succes. Acest lucru este la fel de mirabil ca sj multipla sa manifestare ca artist §i la fel ca extraordinara sa poliglosie, care i-a oferit posibilitatea exprimarii, in mod minunat, in mai multe limbi - o dovede§te elaborarea parenezei sale In versuri grece§ti. Cel mai mult, insa, atrage atenjia asupra lui Antim cartea sa de predici, Didahiile. Am acordat, prin urmare, in aceasta lucrare, un spajiu semnificativ pentru a face observatii §i a trage concluzii de pe marginea acestei opere, esenjiale in contextul evolutiei limbii §i literaturii romane, de§i ni se pare ca nici celelalte nu sunt neimportante §i ca lasarea lor in umbra provoaca sterilitate in acest domeniu, in care nu trebuie sa ne permitem sa pierdem nimic. Prin urmare, am cautat sa demonstram ca didahiile sale nu sunt nici pe departe epuizate din punctul de vedere al unei analize literare, nici nu sunt prea accesibile, dupa cum au atras aten^ia mari exege^i ai operei sale. Am scos in evidenja, in primul rand, calitatea picturala - portretistica §i peisagistica - a multora dintre textele sale, chiar a unor didahii in intregime, desj stilul sau mozaicat sj elementaritatea spirituals (elementul duhovnicesc intrinsec) fac ca aceasta picturalitate esenjiala sa fie mai greu conturabila sub o forma obi§nuita. Substan^a lirica a didahiilor sj poezia limbii sale, in care, de multe ori, a incifrat dogme teologice, sunt o constant remarcabila, de asemenea, in aceasta opera. Am identificat, in acest sens, o dubla hermeneutica, ce uneori se intrepatrunde: o hermeneutica teologica traditionala, prin care se interpreteaza textul Evangheliei, §i o hermeneutica (de§i nu mai putin traditionala), care se remarca la nivelul expresiei stilistice a oratorului eclesiastic, a carei selectie dovede§te o impregnare in prealabil nu numai de o impresionanta poeticitate, dar §i de un grad inalt de spiritualizare a limbajului, de sublimare a limbii. Din multe puncte de vedere, Antim ne apare ca un precursor al literaturii moderne, atat prin forja vizionara, cat §i prin tehnici literare complicate, precum punerea In adancime sau tehnica In§elarii ochiului, ca §i prin rafinate obtineri de schimbari ale perspectivei, prin inefabilizarea portretului sau prin construirea lui In mod suprarealist (da fapt, pur duhovnicesc). 543 Indiferent daca predicile sale ar fi fost inspirate, mai mult sau mai putin, din alji autori (ceea ce nu constituie un dubiu asupra originalitatii, avand in vedere ca avem de-a face cu oratoria religioasa, domeniu in care inven^ia dogmatica este interzisa), opjiunea literara in care Antim a ales sa-§i exprime predicile, Tl infati§eaza, fara cea mai mica Tndoiala, ca un mare creator de limba romaneasca sj ca autorul unor sublime pagini de literature, nemaiadaugand aici valoarea discursului sau din punct de vedere teologic, eclesiastic. Inalta sa con§tiin^a pastorala a slujit la elaborarea unei opere predicatoriale superbe din punct de vedere literar §i invers, bogatele sale aptitudini artistice 1-au ajutat enorm la Tndeplinirea vocatiei sale pastorale, Tntr-o minunata Tmbinare a darurilor practice sj a harismelor dumnezeiesji in fiin^a sa. Antim Ivireanul a scris precum a trait: purtat pe aripile Tnaltelor sale concept despre adevarata valoare umana, recuperata in icoana luminii divine, §i ale credin^ei sale in frumos, in dreptate §i in adevar. Nu s-a dezis niciodata de idealurile sale §i a murit pentru ele, iar noi Ti suntem recunoscatori pentru jertfa sa, cu care ne-a dovedit ca a crezut in ce a spus, §i pentru identificarea cu neamul nostru, caruia el i-a daruit un atat de mare tezaur literar §i spiritual. Ne-am Tmbogatit enorm prin prezen^a §i activitatea lui Antim Ivireanul in tara noastra §i de aceea am crezut binevenit infimul efort de a pune Tnca pu^n mai mult in lumina personalitatea sa, care, nimbata de sfin^enie, in niciun caz nu are nevoie de iluminare de la noi. Insa noi avem nevoie de ea §i de raspandirea luminii sale, pe care, in parte, pe cat ne- a fost cu putin^a §i ne-a ajutat Tnjelegerea, am primit-o. Mai mult lasam pe al^ii, mai Tnjelepti, sa faca. 544 BIBLIOGRAFIE Opere Predict f acute la praznice mari de Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei, 1709- 1716. Publicate dupa manuscrisul de la 1781 cu cheltuiala Ministerului Cultelor sj al Instructiunei Publice de prof. I. Bianu, Bibliotecarul Academiei Romane. Cu notice biografice despre mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul de P.S.S. episcopul Melhisedec, Bucure§ti, 1886. Didahiile finute in Mitropolia din Bucuresti de Antim Ivireanul, mitropolitul Ungrovlahiei, 1709-1716. Publicate dupa manuscrisul original cu cheltuiala Ministerului Cultelor §i al Instructiunei Publice §i corectate de Constantin Erbiceanu, profesor, cu o prefata asupra manuscriptelor mitropolitului Antim Ivireanul. Cu notite biografice despre mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul de P. S. S. episcopul Melhisedec, Bucure§ti, 1888. Predicile finute la Mitropolia din Bucuresti de Antim Ivireanul, 1709-1716. Prefata de N. Iorga, Valenii de Munte, 1911. Antim Ivireanul, Predict, cu o prefata §i indice de cuvinte de Petre V. Hane§, Institutul de Arte Grafice §i Ed. Minerva, Bucure§ti, 1915. Antim Ivireanul, Predict, editie critica, studiu introductiv §i glosar de G. §trempel, Ed. Academiei, Bucure§ti, 1962. Antim Ivireanul, Opere, Editie critica §i studiu introductiv de Gabriel §trempel, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1972. Antim Ivireanul, Didahii, Postfata §i bibliografie de Florin Faifer, Ed. Minerva, Bucuresti, 1983. Monografii Albala, Radu, Antim Ivireanul §i vremea lui, Ed. Tineretului, Bucure§ti, 1962. CerbuleJ:, Teodor, Antim Ivireanul (1650 - 1716), Bucure§ti, 1939. Djindjiha^vili, Fanny, Antim Ivireanul, carturar umanist, Ed. Junimea, Ia§i, 1982. Dobrescu, N., Viaja §ifaptele lui Antim Ivireanul, Mitropolitul Ungrovlahiei, Bucure§ti, 1910. Mazilu, Dan Horia, Introducere in opera lui Antim Ivireanul, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1999. Negrici, Eugen, Antim Ivireanul. logos si personalitate, editia a Il-a, Ed. Du Style, Bucuresti, 1997. 545 Popescu, Mihail-Gabriel, Mitropolitul Antim Ivireanul, cdrmuitor si predicator bisericesc, teza de doctorat, in „Studii Teologice", XXI (1969), nr. 1-2. Radulescu, Mihai, Antim Ivireanul. Invafator. Scriitor. Personaj, cu un „Cuvant Tnainte" de P. S. Irineu Slatineanu, editat de Fundajia „Antim Ivireanul" - Rm. Valcea, Ed. Ramida, Bucure§ti, 1997. §trempel, Gabriel, Antim Ivireanul, Ed. Academiei Romane, Bucure§ti, 1997. Istorii literare Cartojan, N., Istoria literaturii romane vechi, prefaja de Dan Horia Mazilu, edijie Tngrijita de Rodica Rotaru §i Andrei Rusu, Ed. Fundajiei Culturale Romane, Bucure§ti, 1996. Calinescu, G., Istoria literaturii romane. De la origini pdna in prezent, edijie noua revazuta de autor, text stabilit de Al. Piru, Ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1993. Iorga, N., Istoria literaturii romane in secolul al XVIII - lea, vol. I, Ed. Didactica §i Pedagogica, Bucure§ti, 1969. Idem, Istoria literaturii romane in secolul al XVIII - lea, vol. I, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1901. Iva§cu, G., Istoria literaturii romane, vol. I, Ed. §tiintifica, Bucure§ti, 1969. Manolescu, Nicolae, Istoria critica a literaturii romane, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucure§ti, 1997. Mazilu, Dan Horia, Recitind literatura romdna veche, vol. I, Ed. Universitatii Bucure§ti, 1994. Idem, Recitind literatura romdna veche, vol. II, Ed. Universitatii din Bucure§ti, 1998. Idem, Recitind literatura romdna veche, vol. Ill, Ed. Universitatii din Bucure§ti, 2000. Rosetti, AL, Cazacu, B., Onu, Liviu, Istoria limbii romane literare, vol. I, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1971. Surse romane§ti medievale *** Biblia adecd Dumnezeiasca Scripturd [Biblia 1688], tiparita cu binecuvantarea §i prefata de P. F. P. Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. IBMBOR, Bucure§ti, 1988. 546 Cantemir, Dimitrie, Divanul sau Gdlceava infeleptului cu lumea sau Giudeful sufletului cu trupul, text stabilit, traducerea versiunii grecesji, comentarii §i glosar de Virgil Candea, postfa^a §i bibliografie de Alexandra Duju, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1990. Idem, Istoria ieroglifica, edi^ie Tngrijita de P.P Panaitescu §i I. Verde§, studiu introductiv de Adriana Babe^i, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1997. Coresi, Evanghelie cu invafatura (1581), publicata de Sextil Pu§cariu §i Alexie Procopovici, Bucure§ti, Atelierele grafice Socec & Co, Societate anonima, Bucure§ti, 1914. Idem, Psaltirea slavo-romdnd (1577) in comparape cu Psaltirile coresiene din 1570 si din 1589, text stabilit, introducere §i indice de Stela Toma, Ed. Academiei RSR, Bucure§ti, 1976. Costin, Miron, Opere, vol. I §i II, editie critica Tngrijita de P. P. Panaitescu, col. Scriitori romani, EPL, Bucure§ti, 1965. Dosoftei, Opere 1 (versuri), ed. critica deN. A. Ursu, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1978. *** Dumnezdiascd Liturghie (1679), ed. critica deN. A. Ursu, Ia§i, 1980. *** Dumnezeegtile §i Sfintele Liturghii, Targovi§te, 1713, Biblioteca Academiei Romane, CRV, cota 164. *** Evhologhion adecd Molitvenic, vol. I §i II, Ramnic, 1706, Biblioteca Academiei Romane, CRV, cota 150A. Greceanu, Radu, Cronica. Cronicari munteni, vol. 3, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1984. *** Invdfdturile lui Neagoe Basarab cdtre fiul sdu, Theodosie, text ales §i stabilit de Florica Moisil §i Dan Zamfirescu, cu o noua traducere a originalului slavon de G. Mihaila. Studiu introductiv §i note de Dan Zamfirescu §i G. Mihaila, Ed. Minerva, Bucuresti, 1970. *** Liturghierul lui Coresi, text stabilit, studiu introductiv §i indice de Al. Mare§, Ed. Academiei RPR, Bucure§ti, 1969. Neculce, Ion, Letopisepil Jdrii Moldovei, ed. critica §i studiu introd. de Gabriel §trempel, Ed. Minerva, Bucure§ti,1982. Popescu, Radu, Istoriile domnilor Jdrdi Rumdne$ti. Cronicari munteni, vol. 2, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1984. Varlaam, Cazania (1643), ed. Tngrijita de J. Byck, Ed. Academiei RSR, Bucure§ti, 1966. Carjl, studii, articole Alecsandri, Vasile, Poezii, antologie, pref. §i repere critice de Nicolae Manolescu, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucure§ti, 1993. Alexandrescu, Grigore, Poezii. Prozd, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1985. 547 Alexandru, loan, Imnele iubirii (antologie), Ed. Ioana, 1995. Asachi, Gheorghe, Opere, ed. critica §i prefaja de N. A. Ursu, vol. I (versuri §i teatru), Ed. Minerva, Bucure§ti, 1973. Atanasie eel Mare, Sfantul, Scrieri, col. PSB, vol. 15, traducere din grece§te, introducere §i note de Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucure§ti, 1987. Augustin, Fericitul, Predica de pe Munte a Domnului nostru Iisus Hristos, traducere din limba engleza, introducere §i note de Pr. Drd. Dorin-Octavian Picioru§, Ed. Agnos, Sibiu, 2006. Ba§tovoi, Monah Savatie, Balota, Nicolae, Kuraev, Diacon Prof. Andrei, Crudu, Dumitru, Ortodoxia pentru postmoderni§ti (in intrebdri §i raspunsuri), Ed. Marineasa, Timi§oara, 2001. Bala$a, Pr. Icon. Stavrofor Dumitru Martiriul Pdrintelui mitropolit Antim Ivireanul (1716), in „Lumina lumii", revista Fundajiei culturale „Sfantul Antim Ivireanul", Ramnicu Valcea, VII (1998), nr. 7. Belu, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Cea dintdi omileticd in limba romdnd. Retorica de la 1 798, in „Mitropolia Ardealului", VIII (1963), nr. 9-10. Benga, Pr. Daniel, Marii reformatori luterani §i Biserica Ortodoxa. Contribupi la tipologia relafiilor luterano-ortodoxe din secolul al XVI-lea, Ed. Sofia, Bucuresji, 2003. Bianu, I. §i Hodo§, Nerva, Bibliografia romdneasca veche (1508-1830), t. I, Ed. Academiei Romane, Bucure§ti, 1903. ***Biblia sau Sfdnta Scriptura, tiparita sub Tndrumarea §i cu purtarea de grija a PFP Teoctist, patriarhul BOR §i cu aprobarea Sf Sinod, Ed. IBMBOR, Bucure§ti, 1988. Blaga, Lucian, Opera poetica, cuvant Tnainte de Eugen Simion, prefa^a de George Gana, editie Tngrijita de George Gana §i Dorli Blaga, Ed. Humanitas, Bucure§ti, 1995. Idem, Trilogia culturii II. Spafiul mioritic, Ed. Humanitas, Bucuresji, 1994. Bloom, Harold, Canonul occidental. Carple §i §coala epocilor, traducere de Diana Stanciu, postfa^a de Mihaela Anghelescu Irimia, Ed. Univers, Bucure§ti, 1998. Bodogae, Pr. Prof. Dr. Teodor, O epistola a patriarhului Fotie §i semnificapa ei, in „Mitropolia Banatului" XXXII (1982), nr. 10-12. Bogdan, Damian P., Viafa lui Antim Ivireanul, in „Biserica Ortodoxa Romana", LXXIV (1956), nr. 8-9. Idem, Despre Antim Ivireanul, in „Studii Teologice", VII (1955), nr. 3-4. Boghiu, Arhim. Sofian, Mitropolitul Antim Ivireanul (1650 - 1716), in „Biserica Ortodoxa Romana", CXVIII (2000), nr. 7-12. Idem, Sfantul Antim Ivireanul §i Manastirea Tuturor Sfinfilor, volum tiparit cu binecuvantarea PFP Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Ed. Bizantina, Bucuresti, 2005. Bolintineanu, Dimitrie, Opere III Poezii, editie Tngrijita, note §i comentarii de Teodor Vargolici, col. „Scriitori romani", Ed. Minerva, Bucure§ti, 1982. Bossuet, Oraisons funebres, Ed. La „Renaissance du livre", Paris, f a. 548 Bratulescu, Prof. Victor, Antim Ivireanul miniaturist si sculptor, in „Biserica Ortodoxa Romana", LXXIV (1956), nr. 8-9. Idem, Mitropolitul Antim, ctitor de lacasuri sfinte, In „Biserica Ortodoxa Romana", LXXIV (1956), nr. 8-9. Brock, Sebastian, Efrem Sirul, Imnele despre Paradis, trad, de Pr. Mircea Telciu §i Diac. I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 1998. Bulat, T. G., Din preocupdrile gospoddresti ale Mitropolitului Antim Ivireanul, in „Biserica Ortodoxa Romana", LXXXIV (1966), nr. 9-10. Cazacu, Matei, Cum a murit Antim Ivireanul, In „Mitropolia Olteniei", 1970, nr.7-8. Caciula, Pr. Dr. Olimp N., Solemnitaple comemorarii a 250 ani de la moartea martirica a Mitropolitului Antim Ivireanul, In „Biserica Ortodoxa Romana", LXXXIV (1966), nr. 9-10. *** Cdldtori strdini despre Jdrile Romane, vol. VI, partea I, Paul de Alep, Ed. §tiintifica §i Enciclopedica, Bucure§ti, 1976. Calinescu, G. Opera lui Mihai Eminescu, vol. I §i II, Ed. Hyperion, Chi§inau, 1993. Calinescu, Matei, Cincife}e ale modernitafii (modernism, avangarda, decadenfa, kitsch, postmodernism), traducere de Tatiana Patrulescu §i Radu Jurcanu, posfaja de Mircea Martin, Ed. Univers, Bucure§ti, 1995. Candea, Acad. Virgil, Evanghelia in cultura romaneasca, art. online, http://www.crestinismortodox.ro/Evanghelia_in_cultura_romaneasca-160-l 1 121 .html. Idem, Despre Condacul Nasterii Domnului, art. online, http://www. crestinismortodox.ro/ Acad_Virgil_Candea_Despre_Condacul_Na§terii_Domnului-html. *** Ceaslov, ed. a Il-a , Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1993. *** Cele maifrumoase rugdeiuni ale Ortodoxiei, Ed. Anastasia, Bucure§ti, 1996. Chifescu, N., 0 disputa dogmatica din veacul al XVIII-lea, la care au luat parte Dosithei al Ierusalimului, Constantin Brdncoveanu si Antim Ivireanul, in „Biserica Ortodoxa Romana", LXIII (1945), nr. 7-8. Ciurea, Pr. Conf. Al. I., Antim Ivireanul predicator si orator, in „Biserica Ortodoxa Romana", LXXIV (1956), nr. 8-9. Clement, Olivier, Trupul morpi si al slavei. Scurtd introducere la o teopoeticd a trupului, trad. Sora Eugenia Vlad, Ed. Asociatia Filantropica Medicala Cresjina Christiana, Bucure§ti, 1998. Cocora, Pr. Gabriel, Antimisul Mitropolitului Antim Ivireanul, in „Mitropolia Olteniei", XVIII (1966), nr. 9-10. Cornea, Paul, Originile romantismului romdnesc, Ed. Cartea romaneasca, Bucure§ti, 2008. Co§buc, George, Poezii, vol. I, Ed. Cartea Romaneasca, Bucure§ti, 1982. Curtius, Ernst Robert, Literatura europeand si Evul Mediu latin, In romane§te de Adolf Armbruster, cu o introducere de Alexandru Duju, Ed. Univers, Bucure§ti, 1970. 549 Danielou, Jean, Simbolurile creatine primitive, traducere in limba romana de Anca Opric §i Eugenia Arjoca Ieremia, Ed. Amarcord, Timi§oara, 1998. David, Arhid. Prof. Dr., Petru I., Cautd si vei afla, editia a 5-a, ms. comput. Del Chiaro Fiorentino, Anton Maria, Revolupile Valahiei, in romane§te de S. Cris- Cristian, cu o introducere de Nicolae Iorga, Ed. Viaja Romaneasca, Iasj, 1929. Del Conte, Rosa, Eminescu sau despre Absolut, editia a Il-a, Tngrijire, traducere §i prefa^a Marian Papahagi, cuvant Tnainte de Zoe Dumitrescu-Busjalenga, postfa^a de Mircea Eliade, cu un cuvant pentru editia romaneasca de Rosa del Conte, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003. Dianu, Ion, Mitropolitul Antim Ivireanul, ctitor al retoricii culte romdnesti, in „Glasul Bisericii", XL (1981), nr. 11-12. Dumitrescu-Busulenga, Zoe, Eminescu - culturd si create, Ed. Eminescu, Bucure§ti, 1976. Dumitrescu, Dan, Activitatea tipograficd a lui Mihail §tefan in Gruzia, in „Studii", XI (1959), nr. 4. Dunca, Vasile, Nebunie si cuminlenie, Ed. Agnos, Sibiu, 2004. DuJ:u, Alexandru, Coordonate ale culturii romdnesti in secolul al XVIII (1700-1821), EPL, Bucuresti, 1968. DuJ:u, Pr. Dr. Constantin, Panegiricul ca forma a predicii in trecut si astdzi (teza de doctorat), in „Ortodoxia", XLV (1993), nr.1-2. Efrem Sirul, Sfantul, Cuvinte si invdfdturi, vol. II §i III, Ed. Bunavestire, Bacau, 1996 §i 1998. Elian, AL, Antim Ivireanul - apdrdtor al prerogative lor scaunului mitropolitan al Ungrovlahiei, in „Studii Teologice", XVIII (1966), nr. 9-10. Eminescu, Mihai, Opere alese, vol. I sj II, edi^ie Ingrijita §i prefatata de Perpessicius, col. Scriitori romani, EPL, Bucure§ti, 1964. Idem, Opere III, editie critica ingrijita de Perpessicius, Funda^ia Regele Mihai I, Bucuresti, 1944. Idem, Poezii I, II, III, editie critica de D. Murara§u, Ed. Minerva, Bucuresti, 1982; Idem, Fragmentarium, editie dupa manuscrise, cu variante, note, addenda §i indici de MagdalenaD. Vatamaniuc, Ed. §tiintifica §i Enciclopedica, Bucuresti, 1981. Idem, Prozd literard, postfaja de Eugen Simion, EPL, Bucuresti, 1964. Encomidis, D. V., IoanAvramie, In „Biserica Ortodoxa Romana", LXII (1944), nr. 4-6. Erbiceanu, C, Material pentru complectarea istoriei bisericesti si naponale. Documente inedite, In „Biserica Ortodoxa Romana", XV, (1891-1892). Idem, Documente istorice inedite, in „Biserica Ortodoxa Romana", XV, (1891-1892). Idem, Un document de la Mitropolitul Ungrovlahiei Antim Ivireanul, In „Biserica Ortodoxa Romana", XV (1891-1892). Idem, Descrierea manuscriptelor Mitropolitului Antim Ivireanul, in „Biserica Ortodoxa Romana", XI (1888), nr. 12. 550 Idem, Maximele si sentinjele lui Antim Ivireanul, in „Biserica Ortodoxa Romana", XIV (1890-1891). Idem, Cuvdnt panegiric la eel intocmai cu Apostolii Marele Constantin, in „Biserica Ortodoxa Romana", XV (1891-1892). Idem, Cuvdnt panegiric la §tefan, intdiul Martir al lui Christos, in „Biserica Ortodoxa Romana", XV (1891-1892). Idem, Cuvdnt panegiric la prea marita Adormire a Nascatoarei de Dumnezeu pururea Fecioara, in „Biserica Ortodoxa Romana", XV (1891-1892). Idem, Cuvdntare la Patima cea lumei mdntuitoare a Cuvdntului Dumnezeu-Omului, in „Biserica Ortodoxa Romana", XV (1891-1892). Faifer, Florin, Antim Ivireanul. Un enigmatic arhipastor, In Cordonul de argint (Eseuri), Ed. Universitat;ii „ Alexandria loan Cuza", Ia§i, 1997. *** Filocalia Romaneascd, vol. 6, traducere, introducere §i note de Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Ed. Humanitas, Bucure§ti, 1997. Firmilian, I.P.S., Mitropolitul Olteniei, Cuvdnt de pomenire a lui Antim Ivireanul, mitropolitul Jarii Romdnesti, in „Mitropolia Olteniei", XVIII (1966), nr. 9-10. Flavius, Josephus, Antichita}i iudaice, prefata de Razvan Theodorescu, cuvant asupra editiei, traducere §i note de loan Acsan, vol. I. Ed. Hasefer, Bucure§ti, 2004. Fundoianu, B., Poezii, prefata de Dumitru Micu, tab. cronol. de Paul Daniel §i George Zarafu, 2 vol, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1983. Galeriu, Pr. Prof. Dr. Constantin, Chipul Mdntuitorului Iisus Hristos in gdndirea lui Mihai Eminescu, In „Studii Teologice", seria a Il-a, XLIII (1991), nr.l. Ghejie, Ion, Inceputurile scrisului in limba romana, Ed. Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucure§ti, 1974. Idem, Cele mai vechi texte romdne$ti, editata de Universitatea din Bucure§ti, Institutul de Lingvistica, Bucure§ti, 1982. Ghejie, Ion, Mare§, AL, Originile scrisului in limba romana, Ed. §tiint;ifica §i Enciclopedica, Bucure§ti, 1985. Gheorghiu, N. A., Mitropolitul Antim Ivireanul si carple populare, In „Biserica Ortodoxa Romana", LVII (1939), nr. 5-6. Goga, Octavian, Poezii, editle Ingrijita, postfata, tabel cronol ogic §i crestomat;ie critica de Simion Mioc, Ed. Facia, Timi§oara, 1984. Gordon, Pr. Lect. Dr. Vasile, Predica ocazionala (Pareneza) , (teza de doctorat), Ed. IBMBOR., Bucure§ti, 2001. Gouvalis, Arhim. Daniil, Minunile creapei, trad, din limba greaca de Cristina Bacanu, Ed. Bunavestire, Bacau, 2001. Grigorie de Nazianz, Sfantul, Opere dogmatice, traducere din limba greaca, studii §i note de Pr. Dr. Gheorghe Tilea, Ed. Herald, Bucure§ti, 2002. Hazard, Paul, Criza constiiniei europene (1680 - 1715), traducere Sanda §ora, prefata Romul Munteanu, Ed. Univers, Bucure§ti, 1973. 551 Idem, Gdndirea europeana in secolul al XVIII-lea. De la Montesquieu la Lessing, traducere de Viorel Grecu, Ed. Univers, Bucure§ti, 1981. Heidegger, Martin, Originea operei de artd, trad. §i note Thomas Kleininger §i Gabriel Liiceanu, studiu introductiv de Constantin Noica, Ed. Humanitas, 1995. Huizinga, Johan, Amurgul evului mediu, traducere de H. R. Radian, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1993. Ica jr., diacon loan I., Canonul Ortodoxiei, vol. I, Ed. Deisis §i Stavropoleos, Sibiu, 2008. Ignatie al Antiohiei, Sfantul, Epistola catre magnezieni, in col. PSB, vol. I, traducere, note §i indici de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucure§ti, 1979. loan Damaschin, Sfantul, Dogmatica, ed. a Ill-a, trad, de Pr. D. Fecioru, Ed. Scripta, Bucuresti, 1993. loan Gura de Aur, Sfantul, Omilii la Facere (I), in col. PSB, vol. 21, traducere, introducere, indici §i note de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1987. Idem, Cateheze baptismale, trad, de Pr. Marcel Hanche§, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2003. loan Scararul, Sfantul, Scara, trad., introd. §i note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1992. Ionescu, Pr. I., Cdteva aspecte din viaja si opera Mitropolitului Antim Ivireanul, in „Mitropolia Olteniei", XVIII (1966), nr. 9-10. Iorga, Nicolae, Pagini alese, vol. I, Editura pentru Literature, Bucuresti, 1965. Idem, Bizanf dupa Bizanj, Ed. Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1972. Idem, Despre Antim Ivireanul, in „Biserica Ortodoxa Romana", LV (1937), nr. 11-12. Idem, Mitropolitul Antim Ivireanul in lupta cu Ierusalimul pentru drepturile Bisericii sale, in „Biserica Ortodoxa Romana", LII (1934), nr. 11-12. Idem, Despre uciderea mitropolitului Antim, in „Biserica Ortodoxa Romana", LIII (1935), nr. 5-6. Idem, Intre Antim si Mitrofan, mitropolipi Jarii Romdnesti, in „Biserica Ortodoxa Romana", LIII (1935), nr. 1-2. Irineu de Lyon, Sfantul, Contra ereziilor, trad, de Pr. Drd. Dorin-Octavian Picioru§, ms. comput. Irineu, P. S. Bistri^eanul, Sfantul Irineu de Lyon polemist si teolog, Ed. Cartimpex, Cluj, 1998. Izvoranu, Pr. Stelian, Mitropolitul Antim Ivireanul, sfdtuitor si indrumator pentru preofi si duhovnici, in „Biserica Ortodoxa Romana", LXXXIV (1966), nr. 9-10. Joanta, Mitropolitul Serafim, Isihasmul, tradifie si cultura romdneasca, trad, din franceza de Iuliana Iordachescu, Ed. Anastasia, Bucuresti, 1994. Kuraev, Diacon Profesor Andrei, Daruri si anateme. Ce a adus crestinismul lumii, trad. din limba rusa de Nina Nicolaevna, Ed. Sofia, Bucuresti, 2004. 552 Lazar, loan St., Sfdntul Antim Ivireanul „vistierie de daruri", Ed. Almarom, Ramnicu Valcea, 2000. Lecca, Pr. Arhim. Paulin, Frumosul divin in opera lui Dostoievski, Ed. Discipol, Bucuresti, 1998. Le Goff, Jacques, Pentru un alt ev mediu, vol. I, studiu introductiv, note §i traducere de Maria Carpov, Ed. Meridiane, Bucure§ti, 1986. *** Literatura Bizanfului. Studii, antologare, traduceri §i prezentare Nicolae-§erban Tana§oca, Ed. Univers, Bucure§ti, 1971. *** Liturghier, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2000. Macedonski, Alexandria, Excelsior. Poezii, editie Tngrijita de Adrian Marino, prefa^a de Marin Mincu, EPL, Bucuresti, 1968. Marcus, Solomon, Metafora, paradigma comuna stiinfei si religiei, in vol. *** §tiinfa si religie, antagonism sou complementaritate?, Ed. XXI: Eonul dogmatic, Bucuresti, 2002. Marinescu, Valeriu, Vocafia magnificdrii in literatura romdna veche, Ed. Ars Docendi, 2003. Mazilu, Dan Horia, Proza oratoricd in literatura romdna veche, vol. I, Ed. Minerva, Bucuresti, 1986. Idem, Literatura romdna baroca in context european, Ed. Minerva, Bucuresti, 1996. Idem, Introducere in opera lui Dosoftei, Ed. Minerva, Bucuresti, 1997. Idem, Noi despre ceilalp. Fals tratat de imagologie, Ed. Polirom, 1999. Miniat, Hie, Didahii la Postul Mare, traducere de Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1996. Miniatis, Hie, Predict la Postul Mare si la diferite trebuinfe, trad, din limba greaca de Pr. Dumitru Iliescu Palanca, prefa^a de Protos. Iustin Marchi§, Ed. Anastasia, 2004. Molin, Virgil, Unde a invafat Antim Ivireanul mestesugul de « typarnic », in „Glasul Bisericii", XXV (1966), nr. 9 -10. Idem, Antim Ivireanul - editor si tipograf la Rdmnic, in „Mitropolia Olteniei" XVIII (1966), nr. 9-10. Idem, Contribufii noi la istoricul relapilor culturale cu Orientul Ortodox (1 709-1 712). Un ipodiacon ungrovlah, Mihail, fiul lui §tefan, mester in tipar in iari straine, in „Biserica Ortodoxa Romana", LXXIXX (1961), nr. 3-4. Morarescu, Dragos, Antim Ivireanul, xilograf, in rev. Lumina lumii, Rm. Valcea, an IX- X, nr. 9-10. Nanu, Prof. Dr. Ion, Un monument istoric de arta religioasa: ctitoria Mitropolitului Antim Ivireanul, in „Biserica Ortodoxa Romana", LXXIX (1961), nr. 3-4. *** Neagoe Basarab (1512-1521). La 460 de ani de la urcarea sa pe tronul Jdrii Romanegti, Ed. Minerva, Bucuresti, 1972. 553 Nedelescu, Pr. Emil, Contribupa lui Antim Ivireanul la restaurarea §i infrumusefarea sfintelor loca§uri din Eparhia Rdmnicului Noul-Severin, in „Mitropolia Olteniei", XVIII (1966), nr. 9-10. Negoifescu, Ion, Poezia lui Eminescu, edijia a IV-a revizuita, Ed. Eminescu, Bucuresji, 1994. Negrici, Eugen, Poezia medievala in limba romdnd, ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1996. Idem, Expresivitatea involuntard, Ed. Universalia, Bucure§ti, 2000. Idem, Abordarea liter aturii vechi, in vol. Lucrarile Simpozionului: Prepiitori ai arhivelor §i ctitori de biblioteci §i muzee (consacrat implinirii a 285 de ani de la moartea tragica a Mitropolitului Jarii Romdne§ti Antim Ivireanul [1716-2001]), coordonator: Conf. univ. dr. Adina Berciu-Draghicescu, Universitatea din Bucuresji, Credis-2002. *** Ne vorbeste pdrintele Porfirie, trad, din limba greaca de ierom. Evloghie Munteanu, Ed. Bunavestire, Galaji, 2003. Nicodim Aghioritul, Sfantul, Apanthisma. Rugdciunile Sfinplor Pdrinp, Ed. Sofia §i Manastirea Petru Voda, Bucure§ti, 1999. Nicolescu, Costion, Riscul de afi ortodox, Ed. Sofia, Bucure§ti, 2002. Noica, Constantin, Creape §i frumos in rostirea romdneascd, Ed. Eminescu, Bucure§ti, 1973. *** (Euvres choisies de Massillon. Petit Careme suivi de sermons divers, Paris, Librairie Gamier Freres, f.a. Odobescu, Alexandria, Opere, II, Scrieri din anii 1861-1870. Antume. Postume. Anexe. Variante. Note. Text critic §i variante de Marta Anineanu. Note de Virgil Candea, Ed. Academiei RSR, Bucure§ti, 1967. Panaitescu, P. P., Inceputurile §i biruinfa scrisului in limba romdnd, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1965. Pascal, Blaise, Cugetdri, text integral, editla Brunschvicg, trad, de Maria sj Cezar Ivanescu, Ed. Aion, Oradea, 1998. Pacurariu, Pr. Prof. Dr. Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Romdne, vol. II (secolele XVII si XVIII), editia a Il-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1994. *** Penticostar, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1999. Petrescu, ID., Mitropoliile Tierrei, Bucuresti, 1870. Piciorus, Pr. Drd. Dorin-Octavian, Viafa martiricd §i sfdr§itul Sfdntului Antim Ivireanul, ms. comput. Piciorus, Drd. Gianina, Lucian Blaga: intre lumind §i intunericul iadului, art. online, http://bastrix.wordpress.com/2007/07/18/lucian-blaga-intre-lumina-si-intunericul- iadului-2/. Idem, Dubla „ereditate" eminesciand, art. online, http://bastrix.wordpress.com /2007/06/05/dubla-ereditate-eminesciana/. Pillat, Ion, Poezii, Ed. Minerva, Bucuresti, 1989. 554 Piuariu-Molnar, loan, Retoricd adecd inva{atura si intocmirea frumoasei cuvdntdri, edijie critica, prefaja, nota asupra edijiei, glosar §i indice de Aurel Sasu, Ed. Dacia, Cluj- Napoca, 1976. Platon, Opere III, Ed. §tiintifica §i enciclopedica, Bucure§ti, 1978. Idem, Opere IV, Ed. §tiintifica §i enciclopedica, Bucure§ti, 1983. Idem, Dialoguri, trad, de Cezar Papacostea, Ed. Iri, Bucure§ti, 1995. Plesu, Andrei, Despre ingeri, Ed. Humanitas, Bucure§ti, 2003. Popescu, Pr. Drd. Ion, Aspecte dogmatice in „Didahiile" mitropolitului Antim Ivireanul, in „Studii Teologice", XLIII (1991), nr. 1. Popescu, Teodor M., Antim Ivireanul, apostol si mucenic al dreptei credinfe, in „Biserica Ortodoxa Romana", LXXIV (1956), nr. 8-9. Popescu- Valcea, G., Initiator si protector al unui nou stil in arta romdneascd: stilul brdncovenesc, in „Biserica Ortodoxa Romana", LXXXII (1964), nr. 9-10. Popovici, Sfantul Iustin, Omul si Dumnezeu-Omul. Abisurile si culmile filosofiei, Ed. Deisis, Sibiu, 1997. *** Proclamarea solemnd a canonizdrii Sfantului Ierarh - Martir Antim Ivireanul, in „Biserica Ortodoxa Romana", CX (1992), nr. 7-10. Radulescu, I. Heliade, Poezii. Prozd, Ed. Minerva, Bucure§ti, 1977. Ramureanu, Diac. Asist. I., Luptdtor pentru Ortodoxie, in „Biserica Ortodoxa Romana", LXXIV, (1956), nr. 8-9. Ramureanu, Pr. Prof. I., Constantin Brdncoveanu sprijinitor al Ortodoxiei, in „Biserica Ortodoxa Romana", LXXXII (1964), nr. 9-10. *** Rugaciuni cdtre Preasfanta Ndscdtoare de Dumnezeu ale Sfantului Efrem Sirul, Ed. Bizantina, Bucure§ti, 1995. Sacerdofeanu, Aurelian, Antim Ivireanul arhivist, bibliotecar §i topograf, in „Glasul Bisericii", XXII (1963), nr. 9-10. Idem, Sigiliile mitropolitului Antim Ivireanul, in „Mitropolia Olteniei" XVIII (1966), nr. 9-10. Sadoveanu, Mihail, Limba povestirilor istorice, comunicare facuta la Academia R.P.R., publicatain rev. Contemporanul, nr.6/ 346 din 11 febr. 1955. Savoiu, Em., „ Cape tele de poruncd" ale lui Antim Ivireanul, in „Biserica Ortodoxa Romana", LXXXIV (1966), nr. 9-10. Simion, Eugen, Dimineaia poefilor. Eseu despre tnceputurile poeziei romdne, postfa^a de Valeriu Cristea, edi^ia a Il-a, Ed. Eminescu, Bucure§ti, 1995. Sofronie, Arhim., Din viafd si din Duh, trad, din franceza de Prof. Ecaterina Volocaru, Ed. Pelerinul, Ia§i, 1997. Idem, Viaia si invdidtura starepilui Siluan Athonitul, trad. Pr. Prof. Dr. loan I. Ica, Ed. Deisis, Sibiu, 1999. Idem, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, trad, din limba rusa de ieromonah Rafail Noica, Ed. Sofia, Bucuresji, 2005. 555 Stanescu, Nichita, Cartea de recitire, Ed. Cartea Romaneasca, Bucure§ti, f. a. Idem, Antimetafizica (Tnsotit de Aurelian Titu Dumitrescu), edi^ia a Il-a, Ed. Alfa, Bucuresti, 1998. Steinhardt, Nicolae, Primejdia mdrturisirii (Convorbiri cu loan Pintea), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993. Staniloae, Pr. Acad. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatical Ortodoxa, vol.2, Ed. IBMBOR, editia a Il-a, Bucuresti, 1997. Idem, Viafa si invafatura Sfdntului Grigorie Palama (cu patru tratate traduse), editia a doua, Ed. Scripta, Bucuresji, 1993. Idem, Napune si cretinism, edi^ie, text stabilit, studiu introductiv §i note de Constantin Schifirnet, Ed. Elion, Bucuresji, 2003. Serban, Robert, A cincia roatd (Convorbiri cu...), Ed. Humanitas, Bucuresji, 2004. Serbanescu, Pr. Niculae, Antim Ivireanul tipograf in „Biserica Ortodoxa Romana", LXXIV(1956), nr. 8-9. Idem, Mitropolitul Antim Ivireanul, 1716 - septembrie - 1966, in „Mitropolia Olteniei", XVIII (1966), nr. 9-10. Idem, Documente din timpul pdstoriei Mitropolitului Antim Ivireanul la Rdmnic, in „Mitropolia Olteniei", XVIII (1966), nr. 9-10. Idem, Incd o carte tipdritd de mitropolitul Antim Ivireanul, In „Biserica Ortodoxa Romana", XCIV (1976), nr. 3-4. Idem, Antim Ivireanul, Mitropolitul Jarii Romdnesti - 275 de ani de la moartea sa martirica - (1716-1991), in „Biserica Ortodoxa Romana", CIX (1991), nr. 10-12. Teofilact, Sfantul, Tdlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei §i Marcu, Ed. Sofia, Bucure§ti, 1998. Teolipt al Filadelfiei §i Nicodim Aghioritul, Cuvio§ii, Paraclisul §i Acatistul Sfdntului Nume allui Iisus, trad, de diac. loan. I. Icajr., Ed. Deisis, Sibiu, 2001. Timu§, Gherasim, Acte relative la istoria Bisericii Romdne, In „Biserica Ortodoxa Romana", XI (1888), nr. 12. *** Tratatul Sfdntului Epifanie, Episcopul cetdtii Constantia din Cipru, despre masuri si greutdti si numere si alte lucruri care sunt in Dumnezeiestile Scripturi, 11, http://www.tertullian.org/fathers/epiphanius_weights_03_text.htm. *** Triodul, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 2000. Touraille, Jacques, La beaute du monde, icone du Royaume, In rev. „Contacts", XXXI (1979), nr. 105. Turcu, Magistr. Nicolae C, Biserica din Jara Romaneasca in timpul domniei lui Serban Cantacuzino (1678-1688), In „Biserica Ortodoxa Romana", LXXXIV (1966), nr. 1-2. Idem, Viafa si activitatea cultural-tipografica a episcopului Mitrofan al Buzaului, In „Biserica Ortodoxa Romana", LXXXIII (1965), nr. 3-4. Ulea, Sorin, Istoria artelor plastice in Romania, I, Ed. Academiei RSR, Bucuresji, 1968. 556 Vaporis, Pr. Nomikos Mihail, Mdrturisitori ai lui Hristos. Vieiile Noilor Mucenici ortodocsi din vremea stdpdnirii turcesti (1437-1860), in romane§te de Constantin Fagejan, Ed. Sofia, Bucure§ti, 2002. Vasile eel Mare, Sfantul, Omilii la Hexaemeron. Omilii la Psalmi. Omilii si cuvdntdri, col. PSB, vol. 17, traducere, introducere, note §i indici de Pr. D. Fecioru, Ed. IBMBOR, Bucure§ti, 1986. Vianu, Tudor, Studii de stilisticd, editie Tngrijita cu studiu introductiv sj note de Sorin Alexandrescu, Ed. Didactica §i Pedagogica, Bucure§ti, 1968. Voiculescu, Vasile, Poezii, editie Tngrijita, prefa^a, cronologie, repere critice §i bibliografie de Ion Apetroaie, Ed. Porto-Franco, Galati, 1995. Voronca, Ilarie, Poeme alese, antologie §i trad, de Sa§a Pana, 2 vol., Ed. Minerva, Bucuresti, 1972. Yannaras, Christos, Abecedar al credinfei, trad. Pr. Dr. Constantin Coman, Ed. Bizantina, Bucure§ti, 1996. Zavoianu, Drd. Corneliu, Rugdciunea lui Iisus in Imperiul Bizantin. Rdspdndirea ei in Peninsula Balconied si in Jdrile Romdne, in „Glasul Bisericii", XL (1981), nr. 11-12. Zumthor, Paul, Incercare de poeticd medievald, traducere §i prefaja de Maria Carpov, Ed. Univers, Bucure§ti, 1983. Dicjionare Cioranescu, Alexandru, DER (Dicfionarul etimologic al limbii romdne), editie Tngrijita §i traducere din limba spaniola, de Tudor §andru Mehedinti §i Magdalena Popescu Marin, Ed. Saeculum, I. O., Bucure§ti, 2007. *** DAR (Dicfionar de arhaisme si regionalisme), alcatuit de Gh. Bulgar §i Gh. Constantinescu-Dobridor, Ed. Saeculum vizual, Bucure§ti, 2002. *** Dicfionar al Sfinfilor, de Hugh Farmer, ed. Oxford, trad, de Mihai C. Udma §i Elena Burlacu, argumentul §i articolele consacrate Sfintilor romani de prof. univ. dr. Remus Rus, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure§ti, 1999. *** Dicfionar enciclopedic de iudaism, Ed. Hasefer, Bucure§ti, 2001. *** ISBE Bible Dictionary, col. 7093, 2, cf Bible Works, v. 06. 557 CUPRINS Introducere 5 I. VIATA 10 I. 1. Originea lui Antim Ivireanul 11 I. 2. Venirea in Tara Romaneasca: motivele, data §i Tmprejurarile sosirii la Bucuresji 19 I. 3. Unde a Tmbracat mantia monahala §i unde a invafat meseria de tipograf. 34 I. 4. Antim Ivireanul In Jara Romaneasca Intre 1691 §i 1716 44 I. 5. Un moment de mare cumpana 50 I. 6. Moartea martirica 58 II. ACTIVITATEA 75 II. 1. Antim Ivireanul tipograf 75 II. 2. Restaurator §i chivernisitor al bisericilor §i manastirilor 100 II. 3. „De mai multe ori artist" §i ctitor al Manastirii tuturor sfm^ilor din Bucuresji 112 II. 4. Aparator, alaturi de Constantin Brancoveanu, al Bisericii romanesji §i al Ortodoxiei transilvanene §i universale 126 II. 5. Scriitor §i predicator 142 II. 6. Antim traducatorul §i „epopeea" nationalizarii cultului 155 II. 6. 1. Primele traduced ale car^ilor sfinte folositein cult 158 II. 6. 2. Primele traduced ale carfilor de slujba 163 II. 6. 3. Etapa nationalizarii cultului realizata de Dosoftei 170 II. 6. 4. Desavarsjrea procesului de nationalizare a cultului prin Antim Ivireanul 172 II. 6. 5. Observatii asupra limbii textelor liturgice 177 IILOPERA 193 III. 1. Prefete, dedicatii, postfeje, versuri 194 III. 2. Invatatura pentru taina pocaintii. Invatatura bisericeasca. Capete de porunca 207 III. 3. Chipurile Vechiului §i Noului Testament 220 III. 4. A§ezamantul Manastirii Antim 239 III. 5. Sfatuiri creatine - politice 247 558 III. 6. Didahii 259 III. 6.1. Universul Didahiilor §i unicitatea personalista a universului 264 III. 6. 1. 1. Alegoria, portretul §i tabloul ca maiestrii artistice defmitorii pentru opera omiletica a lui Antim 264 III. 6. 1. 2. Portretul alegoric in etape §i despre „ipostazierea" frumusetii interioare 274 III. 6. 1. 3. Iconografia lumii §i motivatia teologico-filosofica a veleitatilor poetice §i plastice ale lui Antim 288 III. 6. 1. 4. Motivul marii §i realizarea tabloului la Antim 303 III. 6. 1. 5. Cuvant la Na§terea Domnului sau cascadele poeziei 331 III. 6. 1. 6. Lumea calumina §i podoaba 351 III. 6. 1. 7. „Luna tu, stapdn-a marii... " : Puncte de convergent Tntre opera lui Antim Ivireanul §i cea a lui Mihai Eminescu. Motive §i viziuni comune sau similare 383 III. 6. 1. 8. Transfigurarea Tntru cuvant: cuvantul-lumina §i lumina cuvantul 429 III. 6. 1. 9. „Ospatul vorbelor": literatura caparadis 450 III. 6. 2. Antim Ivireanul §i idealul purificarii spiritual-morale a omului 462 III. 6. 2. 1. Conditia umana §i lupta cu pacatul 462 III. 6. 2. 2. Antim Ivireanul - creatorul unei fresce a societa^i romanesji de la Tnceputul secolului al XVIII-lea §i critic al moravurilor 473 III. 6. 3. Originalitatea Didahiilor 493 III. 6. 3. 1.0 hermeneutica proprie 493 III. 6. 3.2. Izvoarele omiliilor antimiene 497 III. 6. 3. 3. Antim Ivireanul §i IlieMiniat 508 III. 6. 4. Antim Ivireanul - isihast 518 Concluzii 534 Bibliografie 545 559 Gianina Piciorus (n. 1977) a terminat Facultatea de Litere, Universitatea Bucuresti, in 2001. A urmat cursurile de Master, la specializarea Literature* contemporana, in 2002, pe care le-a absolvit cu o teza despre Nichita Stanescu si fenomenul poezesc. Intre 2002 si 2009 a elaborat teza de doctorat, Antim Ivireanul personalitate complexa a liter aturii romdne. Lucrarea de fata este o editie online a tezei sale doctorale, care nu poate fi copiata, editata, multiplicata si comercializata fara acordul scris al autoarei sau al nostru, editorul acestei editii, Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus. D TEOLOGI E PENTRU AZi Toate drepturile rezervate 560 Inceputul, mijlocul §i sfar§itul, Stapanul §i Domnul tuturor fiin^elor, §i sim£itoare §i in£elegatoare, este Facatorul tuturor, Dumnezeu. Stapanul insa §i sfar§itul tuturor celor de sub luna este omul. Iar sfar§itul omului, pentru care s-a creat de Dumnezeu, este ca§tigarea §i fericirea lui Dumnezeu insu§i; fiindca pentru om s-a facut toata lumea aceasta, iar omul, se zice ca s-a facut de catre Dumnezeu ca sa dobandeasca pe Dumnezeu. ANTIM IVIREANUL 561