Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus t PRAEDICATIONES (vol. 1) Teologie pentru azi Bucuresti 2011 Cuprins 1. Despre regdsirea linistii proprii. La Nasterea Domnului [25 decembrie] (4-6) 2. Despre simplitatea care cucereste. La sfarsitul anului civil [31 decembrie] (7-12) 3. Intre smerenie si infatuare. La Duminica a 3 3 -a dupa Rusalii (a Vamesului si a Fariseului) (13-16) 4. Pe cine intdmpindm noi? La Intdmpinarea Domnului [2 februarie] (17-21) 5. Fiul eel mare/ bdtrdn si fiul eel tdndr. La Duminica a 34- a dupa Rusalii (a Fiului risipitor) (22-25) 6. Logica iertdrii lui Dumnezeu. La Duminica a 5-a din Postul Mare (a Cuvioasei Maria Egipteanca) (26-30) 7. Cine sunt Sfintele Femei Mironositel Femeia in Biserica. La Duminica a 3-a dupa Pasti {a Mironositelor) (3 1-34) 8. Vindecarea sldbdnogului de la scaldatoarea Vitezda [In. 5, 1-15]. La Duminica a 4-a dupa Pasti (a Sldbdnogului) (35-38) 9. Aog Mol iTelv Da-Mi sd beau! La Duminica a 5-a dupa Pasti [In. 4, 1-42] (a Samarinencii) (39-42) 10. Cine sunt orbiil La Duminica a 6-a dupa Pasti [In. 9, 1- 38 / F. Ap. 16, 16-34] {a orbului din nastere) (43-50) 11. Ce inseamna Indltarea Domnului! La Indltarea Domnului (51-55) 12. Predica la Duminica a 7-a dupa Pasti. Duminica Sfintilor Pdrinti de la Sinodul I Ecumenic (325 d. Hr.) (56-62) 13. Predica la praznicul Pogordrii Sfdntului Duh si la eel al Preacuratei si Preasfintei Treimi, Dumnezeul nostru (63-69) 14. Ei, cei de care lumea nu era §i nu este vrednicd. La Duminica intai dupa Rusalii (a tututor Sfintilor) (70-77) 15. Iertare si vindecare. La Duminica a 6-a dupa Rusalii (vindecarea paraliticului/ sldbdnogului din Capernaum) (78-84) 16. Predica la Duminica a 9-a dupa Rusalii [Mt. 14, 22-34] (Umblareape mare - Potolirea furtunii) (85-89) 17. Predica la Schimbarea la Fata a Domnului [6 august] (90-96) 18. Tanarul bogat sdrac. Predica la Duminica a 12-a dupa Rusalii [Mt. 19, 16-26] (97-106) 19. Se va da Impdrdtia. acelora care vor face roadele ei. Predica la Duminica a 13-a dupa Rusalii [Mt. 21, 33-44] (107-1 13) 20. Sa te iei in stdpdnire, ca sa urmezi Domnului! Predica la Duminica dupa Inaltarea Sfmtei Cruci [Mc. 8, 34-38; 9, 1] (114- 120) 21. Veti pescui oameni! Predica la Duminica a 18-a dupa Rusalii. Pescuirea minunatd [Lc. 5, 1-11] (121-128) 22. Rugaciunea care inspaimanta. Predica la Duminica a 19- a dupa Rusalii [Lc. 6, 31-36] (129-135) 23. Despre Dumnezeul milei. Predica la Duminica a 20-a dupa Rusalii. Invierea fiului vdduvei din Nain [Lc. 7, 11-16] (136- 141) 24. Sdmdnta cuvdntului. Predica la Duminica a 21 -a dupa Rusalii. Pilda Semdndtorului [Lc. 8, 5-15] (142-147) 25. Cat a facut Dumnezeu pentru tine. Predica la Duminica a 23-a dupa Rusalii [Lc. 8, 26-39] (148-155) 26. Daca nu ascultd... tot nu vor crede. Predica la Duminica a 22-a dupa Rusalii [Lc. 16, 19-31] (156-162) 27. Despre cele cuputintd. Predica la Duminica a 30-a dupa Rusalii [Lc. 18, 18-27] (163-168) 28. Sa nu stai departel Predica la Duminica a 29-a dupa Rusalii. Vindecarea celor 10 lepro§i [Lc. 17, 12-19] (169-175) 29. Cer§e§te-ti lumina duhovniceascd a ochilor tai! Predica la Duminica a 31 -a dupa Rusalii. Vindecarea orbului din Ierihon [Lc. 18, 35-43] (176-180) 30. Dumnezeule, milostiv fii mie, pdcdtosului! Predica la Duminica a 33-a dupa Rusalii. Parabola vamesului sj a fariseului. Inceputul Triodului [Lc. 18, 10-14] (181-186) 31. Cdnd va veni Fiul Omului. Predica la Duminica Idsatului sec de carne sau Duminica Infricosdtoarei judecdfi a Domnului [Mt. 25, 31-46] (187-192) 32. Acolo l\\ va fi si inimal Predica la Duminica Idsatului sec de brdnzd sau a izgonirii Protopdrintelui Adam din Rai [Mt. 6, 14-21] (193-197) Despre regasirea linistii proprii. La Nasterea Domnului [25 decembrie] Iubiti frati si surori intru Domnul 1 , 5 5 5 ~ sarbatorile Na§terii Domnului sunt momente de regdsire, daca le intampini cu inima fina, Una, deschisa bucuriei. Bucuria duhovniceasca a sarbatorilor este o intdlnire cu iubirea lui Dumnezeu, Care S-ajdcut tuturor toate [I Cor. 9, 22] pentru ca sd ne mdntuiascd pe noi. Cand a§teptam Nasterea Domnului o a§teptam insa rendscdndu-ne zilnic pentru ea. Scrisa in data de 1 9 decembrie 2006. Daca nu ne renastem zilnic prin Hristos, intru Duhul Sau eel Sfant, catre Tatal Cel ceresc nu putem sa fim stdpdnifi de bucuria acestei mari sarbatori. Na§terea Sa este un inceput, este inceputul mdntuirii noastre. Insa in fiecare zi traim via^a ca pe un nou inceput. Intoarcerea la noi, la lini§tea noastra, inseamna trairea sarbatorii nu ca pe un sfdrsit, ci ca pe un inceput continuu, ca pe un inceput care ne face si mai profunzi, pentru ca ne face si mai buni. Na§terea Domnului este un imn al simplitdtii §i al curdiiei pentru eel care o contempld duhovniceste. Prea Curata Fecioara II na§te mai presus de fire pe Fiul lui Dumnezeu. Pe§tera era simpld, umila, nu era a lor, de§i Pruncul Iisus era Stdpdnitorul lumii. Stapanitorul lumii nu are un ldca§ ca sa Se nascd. Animalele i§i cunosc mai bine Stdpdnul decat oamenii. Insa §i oamenii Ii aduc daruri. Vin pastorii, vin magii, Ingerii se minuneaza. Bucuria inundd intreaga lume care astepta venirea Lui. Cre§tinii ortodoc§i care au asteptat prin post, prin curdfirea mdntuitoare a postului pe Fiul lui Dumnezeu, pentru ca El sa Se nascd in ei, cred ca sunt bucurosi. Bucuria noastra inseamna tocmai renuniarea la noi pentru El. Gdsirea Lui se petrece tocmai cand uitdm de noi §i ne concentram, cu mare dor, spre persoana Lui. Na§terea Sa inseamna pecetluirea faptului ca Dumnezeu ne- a iubit incredibil mai mult decat ne putem inchipui noi. Nasterea Sa inseamna iubirea Lui pentru noi, iubirea Lui inspdimdntdtor defrumoasd. Traind iubirea Lui, iertarea Lui, cunnia Fiului lui Dumnezeu intrupat, a Domnului nostra, ne gasim linistea proprie, cu care putem sa mdncdm §i sa ne veselim crestineste de sarbatori. Cand sim^i ca El te-a schimbat, ca El te sensibilizeazd continuu pentru ca sa fii bun, iertator, sa fii omenos, §tii sa te bucuril Cand primesti sa te bucuri atunci te linistesti prin El §i El Isiface casd intra tine. Bucuria inseamna sdfii locuit de Hristos. Cunuia bucuriei de a fi cu Hristos se revarsa din noi, este evidentd, pentru ca e candoare, e pace, e liniste, e curdfie frumoasd. Frfi frumosi, iubrfii no§tri, §i lasa^i-L pe Hristos sa va arate cat defrumoasd e bucuria Lui! Bucura^i-va de na§terea Lui zilnicd in voi §i vefi fi fericiii pe deplin. Domnul sd binecuvinteze §i sd infrumuseieze cu harul Sau pe to^i, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin! Despre simplitatea care cucereste. La sfdrsitul anului civil [3 1 decembrie] 2 Iubi^i fra^i §i surori intru Domnul, niciodata nu m-am sim^it mai bine, va marturisesc cu toata inima, ca in compania oamenilor care nu ma sfideazd cu privirea lor, cu manifestarea interioritdtii lor, ci ma lasa sd md scufund in ochii lor §i in inimile lor, ca intr-o lini§te de acasd, ca intr-o acasd a mea din ei. Nimic maifrumos decat ace§ti ochi limpezi, neparsivi, unde n;i vezi toata finrfa ta primita ca un prieten, ca un iubit mai bine- zis, §i care te primesc/ara refineri. Aveam o femeie in varsta in satul meu 3 , care, atunci cand ma vedea, i se lumina ochii §i nu mai §tia cum sa /;' multumeascd lui Dumnezeu pentru faptul ca.... ma vede. Pe atunci nu Qvampreot. Abia intrasem la seminar... Eram foarte tanar, aveam 14-15 anL.si nu stiu ce intelesese ~ lit ea despre mine...de proceda, de fiecare data, in acestfel... Scrisa in data de 3 1 decembrie 2006. In Scrioastea, judetul Teleorman. Si imi ura, oricand ma intalnea si oriunde ma intalnea un singur lucru: sa ma fac preot si sa fiu un preot care sa vorbesc cu tarie oamenilor, sa fiu un adevdrat preot al lui Dumnezeu. Nu stiu ziua cand a murit... Dar si acum ii vad fata, basmaua ei neagra si mainile ei muncite, batatoritc.cat si nevoid ei de preoti verticali, frumosi, Sfinti... Si de fiecare data eram uimit de ea... Am ajuns j^rectf... Dar nu cred ca sunt preotul real, adevdratul preot, pe care acea femeie, nu prea §tiutoare ea de carte, si-l dorea odinioara. Si poate ca in aceasta zi, in aceasta ultima zi a anului, e bine sa elogiem, sa fim recunoscdtori fat.a de iubirea gratuita (a§a e intotdeauna iubirea: gratuita, nemuritor de gratuita) pe care ne-au daruit-o, ne-au adus-o in viafa noastrd oamenii de langa noi. Simplitatea unei iubiri reale. Simplitate care ifi apleacd grumazul, care te coboard in smerenie §i care te invafa evlavia de a vorbi despre teologie. Nu imi pot inchipui voca^ia mea preo^easca fara suma tuturor acestor invdfdturi orale §i vizuale pe care le-am dobandit de-a lungul vie^ii mele, cand am inva^at sa suport simplitatea ca pe o mdngdiere §i sa o caut ca pe o iubire, ca pe o implinire totald a vie^ii mele. Credincio§ii simt daca e§ti Pdrintele lor. Dumneavoastra sim^i atat sldbiciunile mele cat §i rdvna mea in a va sluji, in a va vorbi... Si eu simt sldbiciunile dumneavoastra §i vi le port, vi le rabd, dupa cum dumneavoastra ma rdbdafi pe mine. Nici nu se poate altfel. De fiecare data cand vedem naturalefea cu care cineva ne intreabd despre cele sfinte, cand sim^im dorul de viafd sfdntd al oamenilor, cand vedem cat de mult doreste omul sa se lepede de metehnele lui, cat de prost se simte cu ele, de ingreunat, atunci suntem ni§te oameni care inva^am din simplitatea faptului de a trdi crestineste, a altora. Cuvintele, dupa cum spunea Sfantul Grigorie Palama 4 intr- un tratat teologie al sau, potfi negate de alte cuvinte. Insd faptele, suportabilitatea noastra, ramanerea noastra in via^a, intr-o via^a A se audia: Sfantul Grigorie Palama, Despre rugdeiune si vedere dumnezeiascd (2008), packet defile audio care poate fi downloadat de aici: http://www.archive.org/details/SfantulGrigoriePalamaDespreRugaciuneSiVedereDumnezeias ca2008. buna, cu toate intemperiile istoriei, acestea nu se pot nega, pentru ca nu pot fi scoase din noi §i nimeni nu ni le poatefura. Simplitatea de a rabda... Rabdarea ta, rabdarea cu care ti-1 rabzi pe du§manul tau, rabdarea cu care il rabzi pe fratele tau, frumusetea care ti se petrece in via^a ta sunt cuceritoare pentru eel care are nevoie de sprijin interior in via^a lui. To^i avem nevoie de sprijin, de rugaciunea care sa ne duca mai departe, de umarul pe care sa pldngem, de bra^ele care sa ne imbrdiiseze cu drag, de tdcere §i de odihnd integrald. Acestea toate se oferd §i trebuie sa se ofere cu simplitate, fara grandilocven^a, fara ranchiuna, fara obedien^a. Mainile tdbdeite de muncd ale bunicilor §i parin^ilor no§tri vorbesc despre simplitatea de a rezista, cat §i despre greutatea de a rdmdne in picioare. Nu e u§or sa rdmdi normal intr-o mare de anormalitate. Lumea postmoderna in care traim e o lume a conflictului, a maimutarelii de sine, a competrfiei de jungla 5 . E foarte greu sa rezi§ti necontaminat de rdu. Insa nu e imposibil sa rezisti, daca Hristos, Dumnezeul nostra, Care a invins lumea in Sine [In. 16, 33], ne da puterea sa o invingem §i noi in fiin^a noastra. Rezistenta interioard a cre§tinilor, a noastra, se bazeaza pe ragaciune, pe iertarea pacatelor, pe imparta§irea deasa cu Domnul, pe iubire §i ingaduin|a. Teologia este comoara din launtrul nostru, care poate fi deschisd numai prin umilinia si simplitatea de a urma viafa sfinieniei. Comoara aceasta, Hristos Dumnezeu, e in noi de la Sfantul Botez §i nu trebuie sa ne temem sdfimfrumosi, sa ne sfin^im via^a, adica sa cooperdm cu El, sa ne intimizdm cu El, cu El, Cel mai addnc decat sinele nostru. Vorbim despre simplitate, despre simplitate sj timp. Viafa in timp e scurtd, e simpld, atunci cand o gdndesti pe patul morjii sau al suferinfei §i e complicatd, atunci cand vrei sa uifi de tine, sa te negi pe tine, sa fii furios pe tine §i pe mai te miri cine. In ceea ce ma prive§te, dragii mei, cred ca am fost binecuvdntat, ca §i dumneavoastra, cu multa iubire, iertare §i frumusefe in via^a mea. A se vedea cartea noastra: Lumea postmoderna si depersonalizarea omului, care poate fi downloadata de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea-postmoderna- %c8%99i-depersonalizarea-omului/. Au trecut oameni prin via^a mea care m-au inva^at sa fm frumos, sa fiu sincer, simplu, sa am o perspectiva larga asupra viefii, sa nu fiu badaran sau semidoct in ceea ce inseamna bucuria de a comunica. Am primit lec}ii de simplitate, de cuceritoare, de magnified simplitate. Am sim^it cum iese iarba din pamant, cum aratd vdntul prin spicele de grau, cum e gustul laptelui sau al painii aburinde, cum cdntd pasarelele, cum §i cat de mult ma rdnesc si ma entuziasmeazd durerea §i bucuria umana, compdtimind §i bucurdndu-md deopotriva, cum aratd prietenia, dragostea, cat de dulce este unirea reald, finniala, cu Dumnezeul nostru in Sfmtele Taine, cum ii sim^i pe Sfm^i §i pe Ingeri slujind cu tine realmente, oriunde trebuie sa fiu ca sa slujesc ca preot, cum e sa vezi minunea iertdrii de pdcate a oamenilor, cum arata adevdrata mucenicie a celor care // iubesc mult pe Dumnezeu, cum arata smerenia care te face sa te simfi mic, neglijabil de mic... cum arata impacarea, da, impacarea cu tot ce sepetrece cu omul. Sunt convins, §tiu, presupun ca §i dumneavoastra sunte^i plini de astfel de bucurii. Nu se poate sa traim fara bucuria revelarii personale a lui Dumnezeu in persoana noastrd §i in al}ii, in intreaga naturd §i existenid, in intreaga istorie. Nu se poate fara bucurie. Dar nu se poate fara bucurie cand l\\ asumi, foarte discret dar §i foarte energic in acela§i timp, calea viefii duhovnicesti ca singura ta viafa, ca singura viafd frumoasd pentru afi trditd. Tinere^ea exagereazd mult. Oricand se exagereaza, la orice varsta. Insa, cu precadere, adolescenta §i prima tinereie sunt o continud exagerare, care ne demonteazd foarte mult la nivel emotional. Ne scuturdm de entuziasm prea devreme. Mult prea devreme devenim ni§te bdtrdni ai schimonoselii, ai plictiselii, ai ura^eniei, cand noi nu suntem bdtrdni ci foarte tineri. Ma infiora, ma cutremura fe^ele urate, scdlciate de pacate ale copiilor §i ale tinerilor. Ni§te fe^e de teatru, fe^e mdsti, ni§te ma§ti cu ochi rdi, edulcora^i, care ififac rdu cand le vezi. Pacat ca nu ne vedem prea des din afara, prin ochii lui Dumnezeu, ai harului, ca sa ne dam seama cat de urdii suntem fara bucurie in noi. Dar nu cu o bucurie de doi lei\ Nu pe asta ne-o doresc la tofi. Nu cu o bucurie de o zi ii vreau pe toti, ci cu bucuria harului in inima noastra, cu bucuria Duhului Sfant, singura §i adevdrata bucurie incdntdtoare a omului. Daca tot ceea ce vorbim acum nu e realitate, lucru interior, e doar o predicd fadd pentru dumneavoastra. E corect: nu v-a^i putea bucura §i nu ne putem bucura de irealitdti. Daca aceste lucruri nu sunt si in dumneavoastra, atunci nu existd deloc pentru dumneavoastra. Ne-am inva^at sa credem ca predicile se fac numai din fariseism, din imposturd. Nu e a§a! Predicile se fac, cand au constiinfd aceste predici, din suferin^a, din rabdare, din lacrimi §i din multa bucurie, din bucuria de a oferi vestea mantuirii, mesajul bucuriei tuturor. Bucuria Na§terii Domnului a fost reald numai pentru cei intru care Hristos Se simte prezent, Se simte mereu viu, mereu acolo, in noi. Nu po^i mima o iubire pe care nu o ai, o suferin^a pe care nu o ai... Ne-am bucur at... daca ne bucurdm. Daca ne bucurdm mereu. Daca nu ne bucurdm mereu, am mancat numai carne prajita, §orici, rulouri, prajituri, portocale...si cam atdt... Cam atat a fost bucuria. Binein^eles am primit mesaje, telefoane, am mancat impreuna cu familia etc. Dar toate acestea, dupa cum bine §tim, nu sunt bucuria reald, daca inima nu ne-a inflorit precum crinul [Is. 35, 1] in acest decembrie 2006. Bucuria nu sta in afard, ci induntru. Daca ni s-a confiscat simplitatea de a ne raporta la evenimentul sarbatorii, la evenimentul duhovnicesc al sarbatorii, atunci ni s-afurat bucuria. Nu numai obiceiurile de Crdciun au suferit schimbdri majore, ci §i modul nostra de a simti viul sarbatorii a inceput sa se dilueze. Nu am pierdut Duhul sarbatorii, ci nu ne mai deschidem catre haral Duhului Sfant, care/ace sdrbdtoarea in noi §i in afara noastra. Am ramas numai cu straiele popular e dar nu §i cu simplitatea poporului, cu smerenia §i pudoarea curatd, cu delicateiea poporului nostra. Am inva^at dupa ureche faptul ca noi, romanii, suntem inferiori altora. Dar asta de la cei care nu mai simt sdrbdtoarea de afi crestin, de afi romdn, de afi om simplu. Credem ca orice cuvant e demagogic, pana in momentul cand noi inline, cand vrem sd spunem cuvinte (noi, cei care nu ne credem „demagogi") incepem sa vorbim in coliul gurii sau apdsat, fandosit, afectat despre cele mai simple si curate bucurii ale noastre. Unde ne-am dus noi? Ce s-a ales din noi, din frumuseiea noastrdl Ce ne facem cu noi, daca nu ne mai place de noi in niciun fell Nu sunt intrebari goalel Sper ca mul^i dintre dumneavoastra sa infelegefi durerea mea, acum, in momentul cand spun aceste cuvinte. Unde suntem noi, noi, cei care nu mai suntem intregi, cei care nu ne mai simfim deplinill... Simplitatea hainei, a mesei, a casei. Simplitatea vorbei, adica addncul experieniei noastre. §i cine a cobordt in addncurile sale nu se teme ca va fi jefuit de vreun huligan anume de bogdfia interioard ci, dimpotriva, simte, crede, §tie, vede, cum orice addnc cheama un addnc si mai mare, ca addncul pe addnc cheama [Ps. 41, 9], in desfatarea apei care vine din cer §i care izvora§te in noi ca o apd pururea curgdtoare spre via^a ve§nica [In. 4, 14]. Mesajul meu pentru dumneavoastra, acum, la o zi inainte de a ne vedea intrafi in Uniunea Europeand §i mai inainte de a trece intr-un nou an civil, in 2007, e acela ca a merge inainte inseamna a te avea deplin, m\VQg,pe tine insufi. Nu putem sd mergem inainte daca ne uitdm pe noi insine, daca ne negdm identitatea. Nu putem inainta orbecdind, ci vdzdnd bine, clar. Va doresc sd vedefi clar drumul spre care mergem, sa ave^i viziune de ansamblu, perspectivd duhovniceascd in via^a dumneavoastra §i sd nu va temefi de orice zvon, atata timp cat Dumnezeu e cu noil Va doresc sa fi^i frumosi intru Duhul, destepfi intru smerenie §i cuminfi intru simplitatel Avem nevoie de cuminienie §i de simplitatel Dar nu de una a pdmdntului, ci de una a cerului, a lui Dumnezeu I Va doresc la mulfi ani sj multd pace in inimile dumneavoastra! 6 Saitul oficial: http://europa.eu/index_ro.htm. A Intre smerenie si infatuare. La Duminica a 33- a dupa Rusalii {a Vamesului si a Fariseului) 1 Iubitii mei, 5 3 ceea ce ne aminte§te de fiecare data perioada pregdtirii pentru Sfdntul si Marele Post e aceea ca pocdinfa nu este o stare interioard invechitd, ci aceasta se constituie intr-o continud intoarcere reald la noi insine. Pocain^a vamesului, in care to^i ne regdsim, dupa cum ne regasim §i in rugdciunea infumuratd a fariseului, ne arata depotriva ca indlfarea inseamna smerire, ca ori de cate ori ne autoidolatrizam in^elegem ca ne dezlipim de Dumnezeu in fiinia noastrd, ca ne rupem de iubirea lui Dumnezeu. Smerenia inseamna con^tientizarea finitudinii proprii §i a pdcdtoseniei proprii. Daca nu ne-am fi indljat cu mintea § i nu am fi pdcdtuit nu am fi sim^it golul interior §i devastatoarea rdceald a singuratafii, care se dished din noi numai prin pocainfa. De-a lungul timpul am con§tientizat faptul ca regretul §i pocdinfa pentru o faptd formeaza o stare in care omul intra de la sine, dar din care iese foarte usor daca ea nu este o pocdinfd in fata lui Dumnezeu. Simpla durere pentru un pdcat nu e de ajuns. Durerea pentru pdcat trebuie sa fie inso^ita de nddejdea in iertarea lui Dumnezeu. Pericopa Vamesului si a Fariseului de astazi nu ne scufunda in deznddejde ci in bucurie. Urmarea pocain^ei nu e intristarea ci bucuria. Pocain^a reald ne aduce iertarea lui Dumnezeu, pentru ca trebuie sa spunem pacatele noastre §i Dumnezeu ne iartd interior, ne face sa simfim iertarea Sa. 7 Scrisa in data de 27 ianuarie 2007. Smerenia insa vine ca urmare a constientizdrii pdcatelor dar §i ca urmare a constientizdrii marilor daruri pe care le-am primit de la Dumnezeu. Smerenia e o addncd §i fundamentald inielepciune, pentru ca este o evidenid reald a viefti proprii dar §i o evidenid si mai reald a bundtdiii lui Dumnezeu cu noi. Smerenia este o addncime impenetrabild cand e reald, pentru ca ea nu se epuizeazd nici in comportamentul evlavios, nici in cuvintele smerite §i nici in atitudinile publice disparate. Smerenia reald, in comparatie cu cea falsa, cu fdidrnicia, este starea noastrd interioard in fatl lui Dumnezeu, in care ne recunoa§tem, fara eschive, abisul farddelegilor noastre alaturi de abisul abisurilor milei lui Dumnezeu faid de noi. Fa^arnicia incearca sa vanda addncime inchipuitd unor oameni care nu preferd nici ei addncimile personate. Un fel de castraveft vdnduft la grddinari sau de ceapd degeratd data ca salatd lafripturd. Smerenia este o harismd pentru ca e o addncire in pocdintd §i in recunostinid in acela§i timp, in sensibilitate §i in indrdzneald cuvioasd, in atenfie §i in revdrsare de inimd. Smerenia nu exclude indrdzneala, TTappr|oi.a grecului, in care eel care urea, prin pocainja, la intimitatea cu Dumnezeu are indrdzneald cdtre Domnul in rugdeiunea sa. Intimitatea cu cineva presupune delicatefe dar §i indrdzneald, transanteitate , spunerea lucrurilor in mod franc, raspicat. Smerenia reald e plina de indrdzneald cuvioasd dar §i de recunostinid nemdrginitd. Fariseul nu gresea pentru ca-I mulfumea lui Dumnezeu sau pentru ca se ruga, ci pentru ca interioritatea sa vedea in recunostinid o laudare de sine, o grandomanie §i nu o preasldvire a lui Dumnezeu. Rugaciunea este spafiul interior al spunerii directe, a rela^iei directe cu Dumnezeu, cu Prea Curata Stapana, cu Sfm^ii, cu Sfm^ii Ingeri. Rugaciunea e directeie. Dar o directefe smeritd, iubitoare, delicata, nu un barbarism, nu presupunerea faptului ca ft se cuvine ceva, nu o gddilare apropriului orgoliu. In rugaciune nu oferi ceva lui Dumnezeu ci te deschizi Lui. Te oferi pe tine insu^i. O forma substantivala derivata de la adj. transant. Ale Tale dintru ale Tale al Sfintei Liturghii traduce tocmai darea noastrd de sine lui Dumnezeu, faptul ca ne dam pe noi §i tot ce gdndim §i ce facem §i ce avem Lui, pentru ca sd slavim bundtatea Lui. Ii reintoarcem lui Dumnezeu darurile Sale, dar I le reintoarcem amprentate de deschiderea noastrd iubitoare, smerita, recunoscatoare fa^a de El. Infatuarea insa nu e atat neputinfa de a percepe realitatea adanca a darurilor lui Dumnezeu ci ea se naste in noi, mai degraba, ca urmare a uneifolosiri utilitariste a darurilor Lui. Ramanem la suprafafa lucrurilor §i ne laudam cu ceea ce amfacut sau cu ceea ce credem ca facem, nevazand scopul addnc al cunoasterii. Cunoasterea duhovniceasca, implinirea interioara nu e o treabd de trei cdrfi citite sau de doud milostenii /acute, ci e o treabd continud de o via}a intreaga, care se va continua in intreaga ve§nicie. Cunoasterea lui Dumnezeu prin tot ceea ce facem §i cunoasterea de sine sunt complementare si ele nu se sfdrsesc odata cu via^a aceasta. Ve§nicia buna, fericitd, ca §i cea nefericitd, adica Raiul §i Iadul presupun crestere spre ceea ce e§ti centrat, spre ceea ce ai tins toata via^a, bineinteles unii crescdnd in bine iar altii in rdu. Dintr-o asemenea perspective eshatologica, dintr-o perspective a vesniciei, cunoasterea i§i gase§te adevarata ei valoare, pentru ca cunoasterea are drept scop induhovnicirea noastra, sfm^irea noastra, transparentizarea 9 fiin^ei noastre. §i cunoasterea se dobande§te numai din relaiii personate cu fringe sau obiecte, printr-o intimizare cu ele. Cunoasterea care se reduce la orgoliul inielegerii de sine, a. in^elegerii din sine si pentru sine se nume§te infatuare. Infatuatul i§i reduce cunoasterea la prea pufin: numai la ceea ce poate percepe §i experia el insusi. In masura in care se /drama centrarea pe sine a infatuatului el in^elege cat de vasta e cunoasterea, experien^a personala, ca si alfii au experience personate, ca §i ale lor sunt tot la /el de bogate §i de paradoxale ca si a lui §i asta il smereste. Publicanul {dupa cum spune americanul vamesului} nu era un exemplu de/aptd bund prin ceea ce facea el in mod cotidian. Vame§ul facea multe rele. Numai ca pocain^a lui e cea care l-a indltat. Si 1-a inaltat de fapt recunoasterea de sine. 9 O substantivizare a adj. transparent. Vrem sa spunem prin acest cuvant ca persoana umana devine o realitate transparent^ pentru slava lui Dumnezeu. Fariseul era un om invaiat, un posibil preot, un slujitor al templului. Si nu inva^atura lui, rugaciunile §i milosteniile sale au fost nepldcute lui Dumnezeu ci ambitusul interior pe care il avea in urma acestora. In loc sa exceleze in muliumire, excela in autosufwien0. Trecerea de la semeiirea de sine la umilin}a ca §i rocada acestora se face foarte repede. Si nu numai prin aceste stdri de spirit trecem zilnic. Suntem traversal de manie, de pofta, de enervare, de iritare interioara, de frica, de somnolen^a, de griji... Toate ne incearcd, ne schimbd, ne contorsioneazd in chip §i fel interiorul nostru. Insa asta inseamna viafa §i infelegerea fiecdrei stdri inseamna cunoastere interioara, duhovniceasca. Pledoaria Sfintei Biserici din aceasta zi este ca trebuie sa ne acumuldm cunoastere duhovniceasca, bucurie, recuno^tin^a, impacare, pentru ca prin acestea toate sa traim un optimism linistit, realist, intre vederea de sine §i bucuria de minunile lui Dumnezeu cu noi sj cu intreaga umanitate. Pe cine intdmpinam noi? La Intdmpinarea Domnului [2 februarie] 1 110 Iubi^i frat.i §i surori intru Domnul, din Lc. 2 reise foarte clar faptul, ca intdmpini pe Hristos numai daca vii mdnat de cdtre Duhul in Biserica [a se vedea Lc. 2, 27]. Sfantul Simeon vine la indemnul Duhului in Templu pentru ca sa primeasca in bra^e pe Pruncul Iisus, pe Mdngdierea lui Israel [IIapaKA.r|OLV toO 'Iopar|A.: Lc. 2, 25, GNT]. Cel care are in el pe Duhul lui Dumnezeu, eel care este biserica vie, personala a Dumnezeului Celui Preainalt vine in Biserica slavei Sale ca sa primeasca pe Domnul. 1 Editata online pe 2 februarie 2007. Simeon, al carui nume inseamna semn in limba greaca, semn care inseamna §i minune (semnele lui Dumnezeu cu noi = minunile Lui cu noi) prime§te pe Mdngdierea lui Dumnezeu, pe Unsul lui Dumnezeu, adica pe Hristos. Vine la indemnul Duhului in Biserica §i vecfe j^rm Duhul pe Pruncul Iisus §i cunoa§te ca El este Dumnezeul eel intrupat pentru noi, ca e Celpe care el II astepta, cf. Lc. 2, 26. Asteptare §i intdmpinare. Numai eel care II asteaptd pe Dumnezeu 7/ intdmpind, II prime§te in bra^e, in fiin^a lui, II lasa sd intre in el. De ce Biserica nu a numit acest preadumnezeiesc praznic de astazi intdlnire, ci intdmpinare, ie§ire inainte in fa^a Lui? Poate pentru ca intdmpinarea presupune umilinia celui care Te intampina, umilinia §i bucuria lui, fapt pentru care nu i§i permite sd monopolizeze prezenfa lui Dumnezeu, ci se retrage degrabd din cadru, ca §i loan Botezatorul, §i II lasa pe Mire s« creased in ochii lumii. Sfantul Simeon §i Sfanta Ana ac/wc mdrturie in Biserica despre Hristos Dumnezeu. Rolul lor, dupa cuvintele Sfantului Luca, e acela de a garanta zkAcesta este Mesia. Amandoi vorbesc profetic despre Domnul. Spun cele ce vor fi, ce se vor intampla cu El §i cu Prea Curata Lui Maica. Troparul sarbatorii insa o are in prim-plan pe Ndscdtoarea de Dumnezeu, pe Cea plina de har, Careia Simeon ii spusese in mod profetic: „prin sufletul tau va trece sabia [po^atoc, Lc. 2, 35]", subsecventiatd de Bdtrdnul eel Drept, de Sfantul Simeon. Cand troparul praznicului se refera la Maica lui Dumnezeu, el vorbe§te despre Hristos ca despre Soarele dreptdfii, Care a rdsdrit din pantecele Fecioarei, „luminand pe cei dintru intuneric" §i din umbra morfii [Is. 9, 1] dupa cum spusese Sfantul Isaia. Cand in a doua parte a troparului, in prim-planul cantarii apare Sfantul Simeon, Hristos Dumnezeu e numit „Izbavitorul sufletelor noastre" ^inandu-se cont de Lc. 2, 38, unde Hristos e numit „mantuirea", mantuirea care era asteptatd in Ierusalim. Din cuvintele Sfantului Luca observam ca nadejdea, asteptarea lui Mesia nu era o realitate revolutd, uitata, ci una foarte vie. Sfantul Luca vorbe§te despre prezenfa harului Sfantului Duh in Simeon, §i mult mai umbros, dar evident din context, §i in Sfanta Ana. Cei doi sunt praznui^i maine, pe 3 februarie, primul cu titulatura de Sfantul si Dreptul Simeon, de Dumnezeu primitorul iar Sfanta Ana cu numele de Sfanta Prorocitd Ana. A§a dupa cum e obiceiul Bisericii, a doua zi dupa un mare praznic e inchinata Sfin^ilor, care au avut un rol capital in atmosfera praznicului din ziua precedents. Fara indoiala ca Sfantul Luca a chintesentiat lucrurile, evenimentele si nu le-a relatat pe larg. Sfantul Simeon nu a spus numai celebra §i arhicunoscuta cdntare de la Lc. 2, 29-32 §i cateva cuvinte catre Prea Curata Stapana, dupa cum nici Sfanta Ana nu a spus decat doua-trei lucruri despre Mesia...caci de aia se nume§te Prorocitd. Praznicul de astazi ne pune in fa^a insa realitatea simfirii lui Hristos de catre Sfm^i, in Biserica §i faptul ca cei care se pregdtesc prin faptele lor de sfm^enie pentru sesizarea lui Dumnezeu, II simt in mod real, ca pe unfoc in trupul §i in oasele lor. Condacul vorbe§te despre sfm^irea pantecelui Fecioarei cu na§terea Sa, despre dimensiunea interioara a praznicului. Cum a sfin^it pe Fecioara prin zamislirea Sa dintr-Insa, tot la fel prin Duhul, impreauna cu Duhul Hristos ne sfm^e^te pe noi, intreaga Treime ne sfm^e§te, pentru ca I§i face loca§ in noi §i este cu noi. Hristos, spune condacul praznicului, a sfiniit pdntecele Fecioarei §i mdinile lui Simeon care L-au intampinat, L-au cuprins, L-au imbnui^at. Insa nu trebuie sa nrfelegem ca numai pdntecele §i mdinile lor s-au sfiniit sau ca numai o parte a trupului nostru dobande§te sfin^enia §i nu intregul trup. Insa Dumnezeiescul imnograf a esen^ializat mesajul hristologic, ca §i Sfantul Luca, a spus multe in purine cuvinte, pentru ca sa in^elegem ca Intruparea Fiului a insemnat sfinfirea Prea Curatei Stdpdne si ca primirea lui Hristos euharistic cu mainile sufletului nostru, adica simiindu-L cu sufletulpe Hristos in trupul nostru, ne sfnu;e§te §i pe noi, cei care // intdmpinam, cei care // invitam in casa noastrd §i El vine in noi §i sfinieste toate, le face pe toate noi, pline de noutatea sfinieniei. La Pa§ti suntem aten^iona^i ca trebuie sa ne curdiim simiirile suflete§ti §i trupe§ti pentru ca sd-L vedem pe Hristos. La fel la Botezul Domnului, vedem ca loan II vede pe Mielul lui Dumnezeu numai prin harul Duhului, numai curdiit de pdcat. Sfnuii Apostoli // vdd pe Domnul pe Tabor pentru ca sunt plini de harul Duhului Sfdnt. Acum, la intampinarea Sa, ambii exponent principali ai intampinarii, care nu fac parte din familia lui Hristos dupa trup, adica in afard de Prea Curata Stapana §i de Sfantul Iosif, vin cu simiiri transfigurate la Hristos. Vin plini de har. Dupa cum Prea Curata Stapana §i Sfantul Iosif erau plini de har la fel erau §i Sfin^ii Simeon §i Ana. Cei Sfhni se recunosc intre ei. Recunosc ca liantul lor e harul Treimii. Si nu se ceartd Sfhnii intre ei atata timp cat vad ca sunt cu tofii in har, ca sunt plini de har. Intampinarea Domnului e un indemn perpetuu la interiorizarea relafiei noastre cu Hristos intru Duhul. Ca sd II simfi pe Hristos viu, intru tine, trebuie sd II simfi intru Duhul, pentru ca Hristos nu e niciodata fara Duhul §i fara Tatal. Intoarcerea noastra trebuie sa fie mereu spre harul Treimii, spre adorarea Treimii in unime §i a unimii in Treime. Ca sa cinstim Treimea ca Treime adevdratd nu trebuie sa vedem persoanele Treimii ca impdriind fiin^a una, ca segmentand- o, dupa cum nici fiin^a Dumnezeirii nu trebuie vazuta ca neexistand in Treimea persoanelor dumnezeie§ti sau ca una care se suprapune fa^a de persoanele Treimii. Ci Treimea are o singura fiinfd, o singura lucrare, o singura stapanire dintotdeauna §i pentru totdeauna, pentru ca Dumnezeu e Treime de persoane care imparta§esc aceea§i fiin^a, intr-o continud cuprindere personald a fiecareia de celelalte doua. §i via^a noastra este o continud cuprindere a celorlalii §i a unei muliimi de lucruri §i, in acela§i timp, nu devenim mai multe persoane, ci ne addncim interior propria persoana §i, in mod concomitent, ne gasim in legdturd interioard cu alfii §i cu noi §i cu Dumnezeul iubirii noastre. Intampinarea celorlalii, primirea altora in fiin^a noastra, iubirea §i rugaciunea pentru alfii nu ne depersonalizeazd, ci ne personalizeazd continuu. Cu cat primim pe mai mulfi in noi, cu cat iubim pe mai mulfi §i avem relafii cu cat mai mulfi, rela^ii de iubire, de cunoa§tere reciproca, de mare intimitate duhovniceascd cu atat ne infelegem pe noi §i pe ei, cu atat via^a noastra e mai plind de sens, de valoare sT de addncime personald. Daca ii intdmpindm pe alfii insa, trebuie sa nu ne transformam in stdpdnii lor, ci in intimii lor, care le dau o mare largime interioard §i exterioard. Prietenia nu suprimd libera voinja ci ii devoltd adevarata ei manifestare, o permanentizeazd in bine. Cine inva^a din iubire, inva^a sd nu asupreascd cu insistent §i cu opiniile sale pe celalalt ci sd se propund ca factor de calmitate §i de intdrire pentru el. Va doresc safifi intdmpinaii bine de cei care va iubesc §i sa fiti intdmpinaii cu respect, chiar daca nu manifest, de cei care va depreciazd in vreun fel anume. Fie ca bucuria iubirii lui Dumnezeu sa fie in dumneavoastra, in fiecare in parte §i, prin ea, sa ave^i ochi bldnzi, de porumbel, cu cei cu care va intdlniii §i sdfiii vdzufi cu adevarat de cei care au nevoie de dumneavoastra. Mdrturia fiecdruia in parte este o marturie despre cdte minuniface Dumnezeu cu noi. Amin! Fiul eel mare/ batrdn si fiul eel tanar. La Duminica a 34-a dupd Rusalii {a Fiului risipitor) 11 Iubi^ii no§tri, adesea am auzit comentarii la aceasta parabola care il nedreptdpau pe fiul eel mare, pe eel despre care textul grecesc spune ca era vpeofivxepoc, [Lc. 15, 25], mai batrdn, imbatranit in bine, in sfin^enie. Adesea am auzit ca acest fiu mai mare este un egoist, ca el nu §tie sd se bucure de pocain^a fiului mai mic, a desfranatului, a risipitorului care se pocaie§te. Insa daca incepem inielegerea parabolei de astazi cu Lc. 15, 3 1 , observam ca Tatal nu il blameazd pe fiul eel batrdn pentru atitudinea lui dreapta fa^a de eel mai tanar, ci ii da sa vada dreptatea lui Dumnezeu ca fiind plind de mild, de indurare. Cum am putea vedea in fiul eel batran un om cu o atitudine proastd fa^a de via^a corecta, dreapta, atata timp cat via^a lui este una a sfinjenief! Scrisa pe 4 februarie 2007. Cum il putem blama pe eel care este Sfdnt in faptele lui, care vine seara de la farina [Lc. 15, 25], adica care lucreazd zilnic, neintrerupt fapta cea buna, §i il putem lauda, sau sd fim de acord cu un flu risipitor, care §i-a risipit averea harului printr-o via^a depravata [Lc. 15, 13]? La o prima vedere lucrurile par sd se batd cap in cap. Pentru ca, pe de o parte, avem un destrdbdlat care pleca de la Tatal §i traie§te cum vrea, adica avem un postmodern, care nu are niciun Dumnezeu, cum spune romanul iar, pe de alta parte, avem un om Sfdnt, care traie§te nedespdrfit de Tatal, care niciodata nu a cdlcat porunca Acestuia [Lc. 15, 29], ci Ii slujeste Lui cu toatd inima. Avem destrdbdlare §i viafd cdzutd versus viafd sfdntd §i evlavioasd. Cum putem a§adar sd blamdm via^a sfanta, corecta a fiului celui batran, a celui chibzuit, care nu a facut ocolul durerii §i al dezamdgirii pentru ca sa revina la Tatal, ci a stat in mod statornic cu Tatal? Tatal nu il blameazd pe fiul eel mare ci, dimpotriva, spune ca el este mereu cu Sine §i ca tiolvxcl to' E|ia act ecruiv, adica: toate ale Mele ale tale sunt [Lc. 15, 31, cf GNT]. Pentru noi versetul al 31 -lea este capital. El da dezlegarea corecta sl cazului nostra. §i ne da dreapta infelegere a textului evanghelic, pentru ca ne arata ca Tatal nu desconsiderd via^a sfanta ci, dimpotriva, spune ca eel Sfdnt e mereu cu El §i se imparta§e§te din toate cele ale lui Dumnezeu, adica de slavd Sa dar, in acela§i timp, spune ca fiul eel mai mic nu e respins de catre El, daca acesta isi vine intru sine [eiQ eauT6v...4A.0a)v, cf Lc. 15, 17, GNT] §i se pocdieste. Lc. 15, 17, cu revenirea intru sine a fiului celui mic §i Lc. 15, 3 1 ni se par a fi punctele de greutate ale parabolei de astazi. Venirea intru sine, metanoia, pocain^a fiului celui mic e primitd de Tatal cu mare bucurie dumnezeiasca. Fiul eel mare s-a mdniat [copYLoGri, Lc. 15, 28] la auzul veseliei Impara^iei Cerarilor pentru un pacatos care se pocaie§te, pentru ca el dorea ca pacatosul sd fie judecat dupd pdcatele sale. Cei Drep^i §i Sfin^i doresc sd se facd dreptatea lui Dumnezeu, sa se elimine rdul de pe pamant § i sa se faca pace §i bucurie pe pamant ca si in cer. In Apoc. 6, 10, ii auzim pe Sfhuii Mucenici ai Bisericii strigand catre Tatal: „Pana cand, Stapane Sfmte §i Adevarate [mai amani, §i] nu vei judeca §i nu vei rdzbuna sangele nostra, fa^a de cei ce loeuiese pe pamant?". In versiunea 1988 a Sfintei Scripturi, edi^ia BOR, gasim aceastd traducere. Intr-o versiune greceasca se spune mult mai clar, fara nuan^a de viitor: „Pana cand Stapane Sfinte §i Adevarate nu judeci §i nu rdzbuni sangele nostru?" [cf. ed. Nestle-Aland, Greek-English New Testament, editio XXVII, p. 644 12 ]. Deci Sfnrfii vor dreptatea, vor sa fie pe pdmdnt ca §i m cer. Numai ca iubirea lui Dumnezeu vrea §i pocdinia, pentru ca El asteaptd indelung pe cei care pacatuiesc, pentru ca sd iifacd vii prin pocainja. Asadar a doua duminicd pregdtitoare pentru Sfdntul §i Marele Post are drept obiectiv pe acela de a ne spune ca e de preferabil viafd sfdntd, fara de prihana. Dar daca am pdcdtuit §i ne dam seama ca e greufdrd Dumnezeu, ca avem o viafd oribild fara El, sufocanta, El primeste pocdinia noastrd §i ne face vii prin harul Sdu. Insa nu trebuie sd blamdm sfnrfenia pentru ca exista §i pocdinfa sau sfuxfenia trebuie vazuta ca o continud pocdinia §i accept are a celor care vin la credinid. Noi, ortodoc§ii, in mare parte, suntem cam reticenfi cand vine vorba sd acceptdm pe marii pdcdtosi in Biserica, pentru ca nu ii vedem prin ochii Tatalui ceresc. Logica lui Dumnezeu intrece logica noastrd, pentru ca El ii primeste deopotrivd pe Sfm^i, cat §i pe cei care se sfinfesc §i care vin in Biserica dupa o via^a dezma^ata. Ii primeste cu aceea§i bundtate nemdrginitd. Cand vine un om nou printre noi, la Biserica, trebuie sa ne bucuram de venirea lui printre noi, chiar daca nu inielege el prea multe. Si aceasta, pentru ca oricine vine la Biserica cu inimd deschisd e semn ca Dumnezeu il atrage aid, alaturi de El. Finalul Evangheliei de astazi cuprinde esenfialul viefii crestine: sd ne veselim §i sd ne bucuram [Lc. 15, 32] de tofi §i de toate. Sa ne bucuram de Sfinfi §i sd invdfam de la ei, dar sa ne bucuram §i de intoarcerea pdcdtosilor tocmai pentru ca pot sd devind Sfinfi. §i la noi, in Biserica lui Dumnezeu cea una, sunt mul^i Sfm\ifosti curvari, vrajitori, avari, petrecare^i, care s-au dezis de via^a lor de dinainte §i s-au umplut de harul Duhului, s-au umplut de sfm^enie, pentru ca Dumnezeu i-a primit la El, ca §i pe Sfnrfii care nu au avut mari abateri de la drumul drept al vie^ii ortodoxe. Via^a dezma^ata insa are abisurile ei de infelegere, daca §tii sd le vezi atunci cand vii la Domnul. Pentru ca acolo unde se 12 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Novum_Testamentum_Graece. inmulieste pacatul, spune Dumnezeiescul Pavel, cand te pocdiesti, vine belsug de har, de in^elegere, de in^elepciune [Rom. 5, 20]. Fiecare dintre noi am avut perioade negre in via^a noastra, de care ne e rusine. Insa Domnul ni le-a curdiit pe ele, ne-a vindecat de ele, pentru ca. L-am ales pe El mai mult decat pacatul. Ne pregatim de post inva^andu-ne sa avem inimd largd, buna, milostiva. Iertarea lui Dumnezeu §i dreptatea lui Dumnezeu nu se exclud reciproc ci se trdiesc in tot paradoxul lor viu, adanc. Sim^im iertarea lui Dumnezeu pe masura ce ne umplem de dorul dupd dreptatea Lui, dupa prezen^a Lui. Fie ca bucuria iertdrii sa fie §i bucuria noastra §i primirea altora sa fie cu senindtate §i cu pace, in masura in care §i noua ni s-a iertat mult. Va dorim o zi binecuvdntata in continuare §i multd liniste sufleteascd. Amin! Logica iertdrii lui Dumnezeu. La Duminica a 5 -a din Postul Mart {a Cuvioasei Maria Egipteanca) 1 kl3 Duminica a 5 -a a Marelui Post are in ea logica iertarii lui Dumnezeu atata timp cat Sfanta Maria Egipteanca 14 , ca si femeia pacatoasa de la Lc. 7, 37-50, desi apacatuit mult i s-a iertat mult. In lumea noastra, unde se cauta trecut ireprosabil, CV nepatat, o faima buna, logica iertarii lui Dumnezeu vine ca o adevarata palmd peste constiinta noastra. In casa fariseului, unde Hristos Dumnezeu pranzeste, apare femeia pacatoasa, femeia fara nume in Evanghelie si ea intrece cutuma locului. Scrisa pe data de 25 martie 2007. 4 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Maria_Egipteanca. Cu banii din desfranarile ei aceasta cumpdrd mir si cade la picioarele Domnului si le spala cu lacrimi si cu mir. Saruta picioarele Domnului spre stupefactia fariseului, a gazdei, care vedea acest gest ca incompatibil cu un Rabbi sau cu un Proroc, cum era Hristos pentru el. Insa Domnul arata ca iubirea Sa nu are parametrii umani secatuiti de orgoliu si de imagine de sine. El ne arata ca nu imaginea de sine si nici trecutul nostru nu conteaza inaintea Lui ci statutul prezent, ce facem noi acum, cum ne raportam noi la El in clipa asta. Ce am facut ieri conteaza mai putin. Ce am facut e trecut. Iubirea e mereu prezent. Iubirea e un prezent. Iar daca iubirea nu e in prezent inseamna ca nu mai e. Si in urma parabolei cu datornicii, cu cei doi datornici, fariseul raspunde drept. II va iubi pe camatar eel caruia i s-a iertat mai mult. Duplexul acesta are logica lui. Hristos trece de la realitate la parabola pentru a se intoarce la starea interioard a femeii din fata Lui. Femeia avea un trecut infam, avea o viatd dezordonatd. Daca Sfantul Luca spune ca era pdcdtoasd inseamna ca era foarte pdedtoasd. Si Domnul recunoaste acest lucru, cf. Lc. 7, 47. Dar aceasta femeie nu sta distantd fata de Domnul. Nu ia o atitudine de egalitate fata de El, ci ea se aruncd la pdmdnt, se arunca cu toata fiinta si dragostea, si cu darul ei la pamant, cu acel mir scump, si isi arata din destul dorul ei pentru Domnul. Iertarea lui Dumnezeu nu vine ca o rdsplatd a mirului, nu vine pentru sdruturi, pentru ca si Iuda stia sa sdrute, nu pentru ca a cdzut la picioarele Lui si si-a recunoscut pdedtosenia, ci pentru ca iubirea ei era imensd, era reald pentru El, vazand in El pe Stdpdnul lumii, pe Cel ce o intelege pe ea si nu o va trece cu vederea. Iubirea credintei pentru Dumnezeu, iubirea colosala, magnified, tulburatoare la maximum este logica lui Dumnezeu, este o invdtare a inimii noastre de catre Dumnezeu. Iubirea calculatd, iubirea hoata, iubirea interesata nu are nimic dumnezeiesc in ea. Ea este un contract, o relatie de complezentd. Insa iubirea pentru Dumnezeu, iubirea vdpaie, iubirea ca un torent de foe spre El este dumnezeiasca, e nebunie curatd pentru omul de rand, pentru ca e iubirea cu care Dumnezeu ne iubeste si pe care ne-a insuflat-o si noud. Iubirea lui Dumnezeu si iertarea Lui nu le intelegem pentru ca nu avem inima aprinsd defoc, de vapaia Duhului. Daca nu intelegem cdtd iubire are Dumnezeu, meat Se coboara ca sa ia trup pentru noi, sa fie hulit de niste oameni nemernici, sa fie schinguit, sa fie omorat de lucrul mdinilor Lui, nu putem intelege de ce iartd El pe aceasta femeie, pe care nu o iarta nimeni. Cei care nu stiu sa ierte si sa creadd in schimbdrile de addncime ale oamenilor, arata ca nu s-a petrecut cu ei nicio schimbare. Daca nu ai avut o viatd rea si nu te-ai intors la Domnul si nu ai gustat iubirea si iertarea Lui din destul, nu stii cum este logica, care este logica lui Dumnezeu, a iertarii Sale. Daca ai avut o viata cu pdcate mici, daca ti s-a iertat putin, e semn ca nu ai strigat din Iadul eel mai dejos spre Domnul, ca El sa te audd. Iubirea si iertarea au o logica care nu se inscrie intr-o viata comodd. Femeia noastra, aceasta dumnezeiascd femeie, primeste iertarea pacatelor ei ca si Sfanta Maria Egipteanca, pentru ca s-a trezit in ea iubirea care inspdimdnta logica inceatd a lumii. Cand intra in tine logica iubirii dumnezeiesti atunci nu mai ai logica lumii, asta in care albul e alb pentru ca asa vrem noi, ci atunci cand traim logica lui Dumnezeu negrul devine alb, se curdteste prin har si eel care era odinioara pdedtos incepe sa faca minuni coplesitoare. Noua ne place sa dispretuim femeia curva in societate si sa ne gandim la ea cu placere cand suntem singuri. Suntem duplicitari. Ne place sa nu dam nicio sansd celor care par afundati cu totul in pdcat, in lad. Insa Dumnezeu da o sansd tuturor. El il scoate pe fiecare din Iadul in care se afla si stie sa ierte mult si cu asta il edstigd pe tot pacatosul. Secretul dragostei lui Dumnezeu intrece orice logica canonicd a noastra. La noi, daca a pacatuit intr-un anume fel cineva il canonisim cu atdt, il tinem la respect. Insa Dumnezeu il ia pe eel care se pocaieste imediat in brate, imediat ce a inceput sa ii para rdu, sa nu mai poata fdrd El, sa simta ca moare fdrd El, ca este ca un peste pe uscat. De ce a pus Dumnezeiasca Biserica tocmai astazi, inainte de duminica Floriilor, pe Sfanta Maria Egipteanca in cadrul acestei duminici a 5 -a si a facut din ea o emblemd a zilei, cand ea e pomenita la I apriliel Pentru ca sa mustre pe cei care se cred drepti. Ca sa mustre pe cei care au postit, pe cei care nu s-au murddrit de pacate trupesti, pe cei care se cred indreptdtiti sa fie iubiti mai mult de catre Dumnezeu, pentru ca au o viata ireprosabild. Insa Dumnezeu arata ca nu face doi bani ireprosabilitatea noastrd, daca nu este dor imens, iubire imensa pentru Dumnezeu. Viata noastra curatd, ca si a fecioarelor nebune, daca e un bun in sine, o lauda de sine, o indreptdtire la mdntuire e ofeciorie pdgdnd. Trebuie sa ai in trupul tau mult mai mult decat dreptate, feciorie, curatie: trebuie sa ai foe, sa ai pe Duhul, sa ai lumind. Daca ti-ai pregatit casa cu de toate, cu toate virtutile si nu-1 ai in tine pe focul ceresc, daca nu ai slava Duhului si pe a Mirelui Bisericii si pe a Tatalui Celui Preavesnic, slava Prea Sfintei Treimi esti un palat frumos dar mormdntal, pentru ca veselia nu se afld in el. O sarbatorim astazi pe cea care ne-a dovedit ca sfintenia inseamna ceva bulversant, ceva care nu are logica lui sunt un crestin bun, pentru cdfac tot ce trebuie. Sfanta Maria Egipteanca ne spune ca nu e niciodata prea mult ceea ce facem pentru Dumnezeu si ca nu avem nicio indreptdtire sa credem ca suntem cineva in fata Lui. In acest an, iubirea cdreia i se iartd mult, adica Sfanta Maria Egipteanca, e sarbatorita odata cu Prea Curata Maria, Imparateasa lumii, Cea mai desfatata decat cerurile. Binevoirea, acceptarea intrupdrii intru Prea Sfintia sa a Mantuitorului lumii e bunavestirea faptului ca iubirea lui Dumnezeu nu are termeni de comparatie, ca ea este coplesitoare, ca ne bulverseaza mintea, ne-o umple de dragoste si de lumina dumnezeiasca. Prea Curata Stapana intrece intreaga creatie cu curatia ei fara nicio pata. Dumnezeiasca Maria a Egiptului, dupa o viata destrabalata, care a atins cote inimaginabile, a ajuns la o sfintenie mai mult decat inimaginabila. Cea Prea Curatd si cea plind de sfintenie, castigata dupa o viata de curvie, stau inaintea noastra spre addnca smerenie. Pentru ca in Biserica cuvintele nu stau pe gol, nu stau pe nimic, ci cuvintele stau pefapte. Daca exista in tine fapte exista si cuvinte cuputere. Cand Domnul rostea cuvinte catre oameni cuvintele Lui umpleau de vapaie, de dragoste coplesitoare pe cei care le auzeau. Ele intrau pdnd in strdfundul lor. Cei care ascultam astazi cuvintele Lui traim aceeasi mdretie a vocii si a dumnezeirii Sale in cuvintele Evangheliilor si ele sunt hrana noastrd. Dar ca sd iubesti mult trebuie sa simti coplesitoarea mild si iubire a lui Dumnezeu, desi nimeni nu ddpe tine doi bani. Ca sa uimesti trebuie sa fii umit de iubirea lui Dumnezeu. Ca sd inspdimdnti in cuvintele tale pe altii trebuie sd te fi inspdimdntat Dumnezeu cu iubirea Lui, sa fi primit foe de la El, foe care mistuie intregul trup, care il face vdlvdtaie. Insa daca nu ai suferit transformdri addnci in fiinta ta, duminica de astazi e una plictisioare, pentru ca aici e vorba de lucruri care cer o inimd largd, prea incdpdtoare. Cei care nu inteleg iubirea lui Dumnezeu si credinta in El nu inteleg de ce cinstim noi pe Prea Curata Stapana a lumii si de ce iubim curatia, nevinovatia. Intelegerea e partea iubirii multe. Nu poti sd ai ceva, daca nu il ai in tine. Tot ce avem in noi ne apartine cu adevdrat. Cine sunt Sflntele Femei Mironositel Femeia in Biserica. La Duminica a 3 -a dupa Pasti {a Mironositelor) 1 5 Iubi^i fra^i §i surori intru Domnul, Potrivit sinaxarului zilei de astazi {Penticostar, Ed. IBMBOR, ed. 1999, p. 100-101) din grupul Sfintelor Femei, care au venit cu miruri ca sd ungd trupul Domnului in ziua Invierii, duminica, fac parte: Sfanta Maria Magdalena [adoarme la Efes §i 1 7 e inmormantata de Sfantul loan Evanghelistul ], Sfanta Salomeea 18 [fiica Sfantului Iosif, logodnicul Prea Curatei], Sfanta Ioana 19 [femeia lui Huza, ispravnicul §i iconomul imparatului .20 Irod], Sfintele Marta §i Maria [surorile Sfantului Lazar eel a patra zi Suzana. 9 1 patra zi inviat din mor^i], Sfanta Maria lui Cleopa §i Sfanta 15 Scrisa in data de 21 aprilie 2007. 16 A se vedea: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie22.htm. 17 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie26.htm. 18 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august03.htm. 19 Idem: http://calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie27.htm. 20 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie04.htm. 21 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai23.htm. Dar, continua sinxarul: „au mai fost inca si mai multe altele, care, dupa cum istorise§te Dumnezeiescul Luca, slujeau lui Hristos §i Ucenicilor Lui, din avutul lor" (Cf. Idem, p. 101). Sfmtele Mironosrfe sunt deci reperabile in Sfanta Tradrfie a Bisericii §i ele reprezinta monumente de dragoste, de devotament fa^a de Domnul §i Mantuitorul nostru. Expresiile batjocoritoare la adresa Sfintelor Femei Mironosrfe nu sunt venite, este evident, din partea Bisericii. Daca e§ti o mironositd nu e§ti o prefdcuta, o perversa acoperita de vdlul fals al unei religiozitdii indoielnice ci e§ti o purtdtoare de miruri, de miresme. Bunicii §i parin^ii no§tri §i noi, cei care mergem la cei adormi^i ai no§tri la cimitir §i aprindem o lumanare, ingrijim de morminte, punem flori, venim §i ne rugam §i plangem pentru ei suntem ni§te mironosiie, ni§te purtdtori de rugdciune §i de milostenii pentru iertarea celor adormrfi din familia noastra. Recunostinia fata de cei adormiii nu e un lucru de rds, de ru§ine. A-^i manifesta dragostea prin faptd §i cuvdnt pentru cei adormiii e lucrul eel mai demn sj mai generos cu putin^a. Cine nu are recunostinfd fa^a de inainta§i e un om care vafi uitat atunci cand va muri. Duminica de astazi, inchinata Sfintelor Femei Mironosiie, este o laudd §i o apreciere adusa tuturor femeilor. Sfmtele Femei Mironosiie sunt primele vestitoare ale Invierii. Ele due mesajul Invierii Apostolilor §i sunt primele care 77 vad pe Domnul. §i prin aceasta, tu§eaza sinaxarul, femeia care fusese blestematd la inceput pentru pacatul ei, ca sd simtd dureri cand na§te §i sd fie plecatd catre barbatul ei, e indemnata acum de Domnul sd se bucure. Mesajul acestei duminici e mesajul pascal al bucuriei. Bucuria primeaza. §i bucuria nu exclude pe femeie, pe copil, pe barbat, pe batran, nu exclude pe nimeni. Bucuria este a tuturor. De ce este femeia prefuitd in Biserica? Sau de ce nu suporta lumea seculara preiuirea femeii pe care o mdrturiseste Biserica? Pentru ca in Biserica femeia nu e o sclava, ci o partenerd evlavioasa §i supusd barbatului, pe care barbatul o iubeste §i o cins teste pentru virtu^ile ei. Ea este pruned, fecioara, mama sau vaduva care e plind de dor pentru Sfintele Slujbe, pentru rdvna Casei Domnului. Ea nu e subapreciatd ca in ideologia pornografica §i nici supraevaluata ca in ideologia feminista. Ea e partenerd in credin0 si viafa, sprijin si intdrire pentru barbat sau slujitoare a Domnului zi si noapte ca mirifwile noastre maici din manastiri. Femeia in Biserica nu e nici obiect si nici idol. Ea are locul ei, bine stabilit, pe care fiecare il invafa si il prefuieste in smerenie si dragoste. Si intr-o comunitate ortodoxa autentica, echilibrata, nu se pune niciodata problema emancipdrii, a revoluiiei sexuale sau a ierarhizdrii drepturilor si a obligaiiilorfamiliale. Femeia crestina este femeia iubitd in mod sfdnt, curat, de barbatul ei, care naste prunci cu dragoste si ii creste in fried de Dumnezeu, care nu sta spectator la durerile si ispitele lui ci este impreund luptdtoare si rugdtoare pe calea mantuirii. Familia ortodoxa autentica e o mdndstire in lume, e o tor^a de foe, de daruire, de munca, de nadejde, de dragoste pentru cei care o vdd si se minuneazd de ea. Numai acolo unde dragostea si smerenia sunt un lux inexistent se pune problema falsa a conducerii. Cei care se iubesc si sunt crestini nu au cap decat pe Domnul iar iubirea e intotdeauna o solufie si nu o dilemd. Cand iubirea se gdndeste si se rdzgdndeste de trei ori intr-o zi vizavi de un anumit lucru e semn ca in iubire a intrat, ca un vierme in mar, orgolii meschine si s-a denaturat. Familiile se despart dintr-o dragoste viciatd, denaturata. Am cunoscut multe cazuri de oameni care s-au despdrfit iubindu-se sau care s-au despdrfit pentru ca nu mai stiau cum sd vorbeasca de dragoste, despre dragostea lor. Au ajuns la divor^, s-au recasatorit si se gandeau si cugetau la iubirea lor prima si la barbatul lor prim fara sa o recunoasca prea des. Pentru ca iubirea are nevoie de ascultare reciproca, de smerenie reciproca, de cuviinid pentru ca sd se dezvolte si nu de desfrdu si de umilire meschind reciproca. Daca ne iubim familia si vrem ca impreuna cu ea si cu intreaga lume sd mostenim Impara^ia lui Dumnezeu atunci duminica de astazi e o certitudine, o certificare a faptului ca iubirea e binecuvdntata si ea este bucurie. Daca iubesti frumos, sfant, atunci te bucuri. §i daca te bucuri frumos nu esti nicidecum in afara Impara^iei ci induntrul ei. Dorim tuturor in aceasta zi sd se bucure si sd binecuvinteze pe Dumnezeu ca sunt iubifi si ca iubesc, pentru ca cunosc iubirea sau sa se roage ca harul iubirii sa coboare in inima lor. Cred ca rugaciunea pentru iubire este intotdeauna ascultata. Pentru ca Domnul nu vrea nimic altceva decat ca noi, fiii Sai in har, sa ne iubim unii pe al^ii cu atdta putere §i sfinfenie, asa dupa cum §i El ne-a iubitpe noi. Amin! Vindecarea sldbanogului de la scaldatoarea Vitezda [In. 5, 1-15]. La Duminica a 4-a dupa Pasti {a Sldbanogului) 21 WMJJoU Iubi^i fra^i si surori intru Domnul, vindecarea slabanogului de la Vitezda ne certifica anumite lucruri foarte importante despre Domnul si despre noi. Primul dintre ele este acela ca Iisus, ca Dumnezeu intrupat, cunoaste vie^ile oamenilor §i §tie suferirrfele lor, cf. v. 6. El §tia ca omul era bolnav de 38 de ani §i ca singura lui dorintd era vindecarea. Tocmai de aceea il intreaba daca vrea sd il vindece, pentru ca §tia ca omul vrea sd se vindece. Boala, imbolnavirea noastra este cunoscutd de catre Dumnezeu: acesta e lucrul pe care Evanghelia de astazi ni-l certified. ' A fost scrisa in data de 28 aprilie 2007. Cu toate ca El stie boala noastra, ca un Dumnezeu atotstiutor §i ca Facatorul nostru, El ne intreaba mereu daca vrem sa ne vindece de boala pacatului. De ce nu vindeca Dumnezeu toate bolile sau de ce bolile sunt ingdduite de catre Dumnezeu? Pentru ca boala e o urmare a pacatului §i pentru ca ^ p * yjUu Iubi^ii mei, duminica intaia dupa Rusalii ne face sa fim atenfi la multitudinea nesfdrsitd de Sfin^i stiufi dar, mai ales, nestiufi de catre oameni, ultimii nefiind cinsti^i in mod solemn si nominal in Biserica. Acest nor de mdrturii [Evr. 12, 1] al Bisericii, Sfinjii lui Dumnezeu, sunt cinsti^i astazi sub egida Duminicii Tuturor Sfinfilor si ne face sa re-constientizdm faptul daca i-am cinstit pe Scrisa pe data de 2 iunie 2007. Sfinfi, daca ne-am rugat macar odata fiecarui Sfant pe care il cunoastem. Datorita dramatismului caderii omului in pacat, episod atat de mult trucat in teologia protestanta §i a unei unde de opinie, care ii socote§te pe Sfintii Vechiului Testament drept Sfinfi de mdna a doua ai Bisericii, ca §i cum nu ar fi deplini daca au trait inainte de venirea lui Hristos in trup, se vede la o parte a ortodoc§ilor inabilitatea de a incepe sirul Sfiniilor cu Protopdriniii neamului omenesc: cu Sfintii Paring Adam si Eva. Duminica a 28-a dupd Rusalii insa, adica penultima duminicd de dinaintea praznicului Nasterii Domnului are un §ir al Sfiniilor Vechiului Testament in sinaxarul zilei care incepe cu Sfantul Adam. Iconografia ortodoxa vorbe§te despre scoaterea Sfiniilor Paring Adam §i Eva din lad in Icoana Invierii, Evanghelia vorbe§te despre Invierea Sfiniilor, ie§irea lor din morminte, ca eveniment posterior rastignirii Domnului iar imnologia ortodoxa, cantarile ortodoxe vorbesc despre veselia celor doua Sfinfi la izbavirea lor din lad. §i cu toate acestea, se observa ca in unele Icoane cei doi nu au aureole, se tinde a fi numi^i mai mult Drepfi decat Sfinfi, dandu-se impresia ca Drepfii sunt altceva decat Sfintii, de§i Drepfi, Sfintii, Mucenicii, Marturisitorii sunt tot Sfinfi sau pur §i simplu nu se discutd realitatea Sfinfilor Vechiului Testament, numarul lor, in afara acelei insiruiri de care vorbeam, din sinaxar. Exista prea purine studii facute pe sanctologia vechitestamentara, avem in mod slab prezentata Tradi^ia credibila, asumatd de Biserica din mozaism, §i lucrul care ma doare eel mai mult este acela ca la nivelul evlaviei populare Sfantul Hie §i Sfantul David, spre exemplu, sunt foarte laudafi, dar Sfantul Abel sau Sfantul Avraam sau Sfantul Solomon sunt aproape de negdsit. Aceasta indiferenfd fa^a de unii Sfinfi §i prea marea apropiere doar de unii in detrimentul altora este un exces, este o atitudine non-ortodoxd. Atitudinea interioard normald e aceasta, credem noi, ca daca iubim in mod special pe cineva, pe vreun Sfant, e un lucru normal. Dar a vedea numai unul, doi, 100 de Sfinfi iar de tofi ceilalfi sdfii indiferent aceasta e o greseala enormd. Necunoasterea vieiilor Sfiniilor e cauza pentru care nu ne pasd de Sfintii Vechiului Testament §i nici de cei ai Noului Testament la modul exhaustiv dar, mai ales, rdvna tot mai scdzutd pentru desdvdrsire, pentru sfinienie. Daca ar exista cea din urmd, Sfir^ii ar fi cei care ni s-ar perinda toata ziua prin cap, pentru ca i-am cunoaste cu asiduitate. Insa §tiu foarte bine, ca numdrul lor, chiar §i al celor cunoscufi este enorm §i ca in afara de ce avem in limba romana, trebuie sa §tim cateva limbi foarte bine, pentru ca sa citim §i despre mulii aliii despre care nu avem habar acum. Insa atitudinea de cunoastere a Sfinfilor, dorin^a de studiere a vie^ii §i a operelor lor trebuie sa fie unaferventd in noi pentru ca sa avem evlavie pentru Sfin^ii lui Dumnezeu. Daca pornim de la ideea cu totul ingratd, plina de superbie, ca noi putem sa infelegem Scriptura, via^a Bisericii, car^ile lor fara sa ne rugdm §i sa ne smerim in fa^a Sfiniilor, nu ajungem prea departe in cunoastere, avem o viafd confuzd §i nicio grijd de evlaviafaid de Sfinfi. Marile pelerinaje la Sfintele Moa§te ale Sfiniilor din Romania, ca cele de la Sfantul Dimitrie Basarabov §i Sfanta Cuvioasa Parascheva sunt lucrdri providenfiale ale lui Dumnezeu prin care ne da sa nu uitam ca a-i cunoaste pe Sfinfi inseamna a rdbda, a astepta sa te inchini lor §i sa ii sdrufi cu dragoste. Rdvna de a astepta ore intregi, in frig, in ploaie sau in caldura torida pentru ca sa te inchini Sfintelor Moaste arata un sdmbure viguros de evlavie care trebuie hranit cu citirea asidud a Sfiniilor. §i fara indoiala ca oamenii nu ar sta ore in sir ca sa se inchine pentru o clipd Sfiniilor, daca nu ar stii nimic despre Sfantul respectiv §i daca nu ar fi cunoscut, macar de la alfii, minunile pe care leface. Ceea ce cuprind vie^ile Sfiniilor se observa in ajutorul §i minunile pe care ei le fac acum, cu noi, ca §i in timpul vie^ii lor pamante§ti. Pentru ca daca atunci faceau minuni numai intr-un loc, acum fac peste tot unde sunt chemafi cu credinid, ca unii care sunt apdrdtorii §i mijlocitorii mdntuirii noastre. Numai ca nu trebuie sd-i disociem pe Sfin^ii lui Dumnezeu, in inima §i evlavia noastra, pe unii de aliii §i nu trebuie sa ne uitam cu evlavie numai la cei pe care i-am cunoscut direct, ci la toil Sfiniii pe care Biserica ii cinsteste sau la toft Fericifii Paring, care s-au dovedit cu o viaid sfanta, dar nu sunt inca canonizaii de catre o Biserica locala §i acceptafi de catre toate celelalte Biserici surori. Pentru ca noi, spre exemplu, am canonizat de curand pe Sfantul §tefan eel Mare 56 , pe Sfantul Dosoftei al Moldovei 57 , pe CO Sfantul Calinic Cernicanul . Dar ei sunt Sfinti nu de cand ii canonizdm noi, ci din timpul vieiii lor, in care se sfinfesc cu Dumnezeu. Canonizarea Sfiniilor nu inseamna ca cineva nu era Sfdnt pdnd la canonizarea lui iar dupa aceea a devenit Sfdnt dintr-o data. Ci canonizarea este o recunoastere oficiald, pentru intreaga Biserica a sfinieniei cuiva, a unei sfinienii reale, care a fost mdrturisitd de cei care l-au cunoscut pe Sfdnt in timpul vieiii lui. §i Biserica ii recunoaste pe Sfin^i, pe unii dintre ei, pe cei pe care ii cunoastem sau pe care ni-i aratd Dumnezeu in mod minunat, spre folosul nostru si nu spre folosul lor. Noi avem nevoie de ajutorul Sfiniilor in viat.a noastra, pentru ca sd ne sfiniim la rdndul nostru ca si ei si nu ei au nevoie de noi ca sd ii lauddm. Sfnuii se bucurd foarte mult cand noi ii iubim si ii cinstim cu fapta si cu cuvantul, cand scriem cdrfi despre ei, cand le facem slujbe si Icoane, pentru ca se bucura ca noi avem dragoste de Dumnezeu si smerenie si o ardtdm cu imbelsugare. Insa Sfintii au o amprentd marcantd in viat.a lor: grija si fidelitatea fatl de ortodoxia credinfei. Din credinfa dreaptd iese sfinienia si nu daca cineva se aratd afiom bun iese sfinienia. Exista oameni buni, destepfi, mdrinimosi in toate religiile. Insa ei nu pot fi niciodatd Sfnuii Bisericii Ortodoxe, a Bisericii lui Dumnezeu. De ce? Pentru ca Sfintii trebuie sa arate in primul rand unire interioard, in credinfa si in har, cu Sfin^ii de dinaintea lor, o mare rdvnd pentru bine, daruri si harisme dumnezeiesti si Sfinte Moaste. Sfm^ii sunt Sfinfi nu pentru ca sunt exemple de moralitate, buni organizatori ai Bisericii, ierarhi sau mireni de seamd ai societa^ii in care au trait, ci pentru ca au trait credinfa ortodoxd fdrd seddere, au trait cu rdvna credinfei celei una si cu smerenie si ascultare fafd de dogmele Bisericii. Iar corul Sfiniilor este perplexant si pentru cei dinduntrul Bisericii cat si pentru cei din afara ei. Avem prunci strivi^i de pietre sau arunca^i in foe, martiriza^i ca si parhnii lor. Avem Sfin^i Mucenici de toate felurile, din toate 56 A se vedea: http://www.stefancelmare.info/. 57 Idem: http://sfintiromani.mmb. ro/?sf=4. 58 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Calinic_de_la_Cernica. categoriile sociale, mai recer^i sau mai din vechime, care au fost uci§i in chinuri inimaginabile. De aceea exista mul^i contemporani ai no§tri care cand incepem sa le citim un martiraj nu pot sa suporte §i pleacd. Nu vor sa audd asemenea scene ce bat orice film. Avem in primul rand pe Apostolii Domnului, pe cei 11, pe Matia, pe Pavel, pe cei 70/72, Sfmtele femei Mironosi^e, pe Sfm^ii ierarhi ai primelor comunita^i creatine §i pe Sfm^ii ierarhi §i preo^i §i diaconi din toate timpurile, ceata Mucenicilor care nu se termina in Biserica, pentru care Biserica lui Hristos e insdngeratd mereu, Cuvio§i Paring ai Pustiei sau traitori in ora§e, Sfinte Cuvioase femei, Sfin^i nebuni pentru Hristos, Sfin^i celibatari, Sfin^i casatorrfi cu femei cu care nu au avut raporturi sexuale, Sfin^i zavora^i in chilie, Sfin^i traitori pe stalpi, Sfin^i fara case, care traiau prin pustii §i paduri, Sfin^i Proroci, Sfin^i evanghelizatori, Marturisitori pentru Sfmtele Icoane, Sfin^i impara^i §i imparatese, Sfin^i negustori, brutari, profesori, fo§ti vrdjitori, fo§ti demonizafi, militari, agricultori... §i fiecare cu viafa lui, cu virtufile lui, fiecare o floare diferitd de alta prin virtu^i dar cu acelasi miros al sfinieniei. Ce facea un nebun pentru Hristos nu facea un stdlpnic. Mdrturisitorul pentru credinid era unul care §tia acrivia credinfei §i pentru ea rabdsipdna la sdnge §i moarte. Ierarhul luminat propovaduia credin^a pe inielesul tuturor, Cuviosul pustiei ii lumina pe cei din lume, mul^i Sfin^i din lume traiau o via}a ascunsd in Dumnezeu, care era descoperitd unuia sau altuia mai induhovnicit. §i daca am cauta sa ii facem pe to^i sdfie lafel, sa spunem ca ei aveau o viafd lafel inseamna sa miniim in mod flagrant. Ei aveau aceeasi credinid dar o traiau in ritmul lor, dupa darul lui Dumnezeu cu ei §i in locuri foarte diferite §i dificile. Carole ramase de la ei sunt foarte diferite ca stil, prezentare, subiect. . .S-au pierdut multe, nespus de multe cdrfi ale Sfin^ilor. Ceea ce avem noi acum, de§i este imens numarul lor, este \o\u§\ foarte mic. Credin^a s-a transmis de la Apostoli la ucenicii lor, Ierarhii si Mucenicii Bisericii. Credin^a se transmitea din gurd in gurd, in scris, in predici, prin minuni §i fapte minunate. Cei ai Bisericii erau atenfi cui vorbesc. De frica faptului ca credin^a sa nu fie rdstdlmdcitd de ereticii timpului, care erau filosofi mai mult decat credinciosi, epistolele erau citite §i pdstrate in Biserica, in fa^a credinciosilor botezafi, de care se stia §i ereticii erau combdtuii la sdnge. Nu se putea sus^ine de catre cineva ca e membru al Bisericii daca nufusese botezat §i nu il recunosteau ceilalfi. Cele mai multe dintre apocrifele care au ajuns pana la noi erau incercdrile acestor eretici, pagdni sau evrei gelosipe credinia Bisericii, care incercau sd-i discrediteze pe credinciosii Bisericii. Insa ele erau recunoscute imediat ca fiind falsuri, pentru ca niciunul dintre ierarhi nu le acredita. §i Biserica pdstra §i pdstreazd numai cdrfile Sfiniilor, dogmele Sinoadelor Ecumenice, marturiile date din timpul martirajelor §i datele despre Sfiniii recunoscufi de catre toft. Existau liste ale episcopilor din fiecare cetate §i ale patriarhilor ortodocsi. Fiecare sarbatoare era cunoscutd de catre to^i, Pantile era stabilit de catre patriarhii locului §i daca incerca cineva sa sus^ina pareri contrare credin^ei una era imediat discutatd erezia lui. A§a ca in Biserica noastra, in singura Biserica, oranduirea Bisericii vine de la Hristos Domnul §i de la Apostoli, prin succesiunea credinfei §i a harului. Un ierarh legitim al Bisericii are acelasi har cu al Apostolilor §i hirotoneste preo^i §i diaconi care mdrturisesc aceea§i credinia una a tuturor veacurilor. In acest fel exista o evidenfd strictd a celor care aparfin Bisericii §i a celor care nu aparfin ei. §i to^i cei care sunt in afara ei nu sunt ai Bisericii, ci sunt schismatici, eretici, pagdni sau cum am mai vrea sa le spunem, mai apropiafi sau mai indepdrtafi de credinia Bisericii, care nu sunt alipifi trup si suflet de Biserica una, pentru ca nu recunosc invdidtura ei §i nu primesc Sfintele ei Taine. De aceea, cum am mai spus §i alta data, §i cum este evident pentru to^i, in calendarul Sfiniilor nu apare vreo sarbatoare sau vreun om pe care alta biserica sau asociafie religioasd il cinste§te in cadrul ei. Sfiniii Bisericii sunt Sfiniii cinstifi in toate veacurile, sunt Sfiniii recunoscu^i in partea de apus §i de rdsdrit a lumii ortodoxe pana la schisma din 1054, §i dupa aceasta data, pe care i-a recunoscut ca Sfinfi unul dintre cei patru patriarhi ortodocsi: al Constantinopolului, al Ierusalimului, al Antiohiei §i al Alexandriei si apoi toti cei canonizati de catre Bisericile Ortodoxe autocefale surori. In orice edi^ie criticd sau necriticd ortodoxd a Vie^ilor Sfiniilor ii ve^i gasi numai pe acesti Sfiinii §i ei trebuie urmaii cu acrivie. Din acest motiv, nu trebuie sa submindm autoritatea si sfinfenia Sfinjilor care au trait in Apus pdnd la 1054 ci trebuie sa ii receptdm ca pe adevdraiii Sfinii ai lui Dumnezeu, dupa cum, dupa 1054, nu trebuie sd-i impdrfim pe Sfinii in greci, sarbi, rusi, bulgari sau romani si sa ii cinstim preferential, ci sa vrem sa ii cunoastem pe toft la un loc si pe toft sa ii cinstim drept Sfinii ai lui Dumnezeu. Sfinfenia nu se depreciazd in timp, ci dimpotriva numarul celor care au primit ajutorul Sfin^ilor este si mai mare. Numai ca trebuie sa avem constiinia faptului ca sunt enorm de mul^i Sfiniii nestiufi de noi si stiufi numai de Dumnezeu, ca au existat Sfinii in trecut pe care noi nu ii mai cinstim ca Sfinii desi Biserica ii recunoaste ca Sfinti, ii stim si noi, dar tot nu avem evlavie la ei sau exista Sfinii incd in aceastd viaia pe care majoritatea nu dam doi bani pe ei. Exista mul^i Sfinii care astepatd sa ii cinstim. Sfinii Martiri si Marturisitori ai inchisorilor comuniste din Romania, Martirii revolu^iei romane, al^i Sfinii romani de peste veacuri astepatd sa ii cinstim cum se cuvine. Iar daca noi nu ii cinstim pe cei pe care ii vedem cu o viaia sfdnta, pe cei de aid, de langa noi, despre care Dumnezeu ne-a luminat ca harul Duhului Sfdnt este intru ei, cum i-am cinsti pe cei de care ne despart veacuri? Cred ca trebuie sa incepem mai intai cu cinstea catre ierarhii si duhovnicii nostri, catre Parin^ii mari ai momentului, pentru ca sa ne inva^am sd-i cinstim sipe Sfiniii lui Dumnezeu muta^i de la noi. Duminica de astazi este o bucurie fata de toft Sfiniii si a Sfinfilor fata de noi. Sa ne traim asadar bucuria de a fi in comuniune cu to^i Sfiniii si de a vrea sd-i cunoastem pe cat mai mulfi Sfinfi dupa viafa si opera lor. Cand eu m-am convertit la credin^a, cand am devenit constient de mdntuirea si bucuria lui Dumnezeu cu noi prinjertfa eroilor si a martirilor revolufiei din decembrie 1989, imi era foame sa cunosc autenticul Bisericii, si de aceea bucuria mea era Scriptura, Sfiniii si slujbele Bisericii. §i citind mult, din ce in ce mai mult si niciodata nepotolindu-mi setea de adevdrul Sfinfilor Bisericii, am constientizat faptul ca eel care e rdnit de adevarul Sfin^ilor nu va inceta vreodatd in via^a lui sa caute adevarul lor. Va doresc sa fi^i rdnifi de dorul de Dumnezeu si de iubirea pentru Sfiniii Lui, si ve^i in^elege ca daca tot e sa traim viaia aceasta nu merita sa o traim decat ca pe o viaia de sfinienie. §i, la fel, ca ce putem citi aid, in vie^ile lor, e atdt de copledtor, incat tot ce am citi dupa aceea ni se pare fad, copilaresc, ceea ce §i este cu adevarat. Dumnezeu sa va dea tuturor multd bucurie in via^a dumneavoastra §i multd foame de adevdrul care sfinfe§te viafa noastrd. Amin! Iertare si vindecare. La Duminica a 6-a dupa Rusalii (vindecarea paraliticului/ sldbanogului din Capernaum) Iubi^i fra^i si surori intru Domnul 59 importanfa viefii se constientizeaza in mod acut in durerea bolii. Cand boala tinde sa te insingureze si sa atenueze rela^iile tale cu oamenii, in^elegi ca viafa e, mai presus de orice, comuniune, ca esenfa viefii este bucuria de Dumnezeu si de oameni. In duminica de astazi suntem pusi in fa^a unei videcari a unui sldbdnog [uapaADTiKoc;], caruia Domnul ii vede credin^a si ii spune sa indrdzneascd intru credin^a lui fa^a de Dumnezeu si sa ceard vindecare, pentru capacatele ii sunt iertate. Mt. 9, 2 ne pune in fa^a realitdfii bolii si deopotriva a credinjei pe care o avea un om bolnav, care nu se putea misca de unul singur. Paraliticul zdcea pe pat. El era purtat pe pat. §i cu toate acestea, boala care il devastase nu putuse sa ii misoreze credin^a, sa i-o intunece. Omul care sldbeste in credinjd in timpul bolii, a necazului, a durerii, confunda neincetarea imediatd a durerii si a bolii cu indiferenfa lui Dumnezeu fa^a de noi. 59 Scrisa pe data de 7 iulie 2007. El presupune in mod fals, ca daca nu e vindecat imediat, daca nu e ajutat imediat, Dumnezeu nu are grijd de El §i nu vrea sd il ajute. Insa pedagogia bolii, rostul bolii §i al durerii este sd ne dezlipeascd de noi, de increderea in noi, pentru a ne alipi de nddejdea in El. Daca vrem sd nefacem sdndtosi, lucru bun vrem. Daca reu§im sd ne insdndtosim prin mijloace biserice^ti §i medicale, iara§i e un lucru bun §i ne bucurdm in fa^a lui Dumnezeu de mila Sa cu noi. Dar daca vindecarea intdrzie sau vindecarea bolii noastre e mai presus de orice nddejde umand, atunci rostul bolii noastre are in comun relafia noastrd cu purtarea de grijd a lui Dumnezeu §i ne este data ca mijloc de curdfire interioard. Am spovedit §i imparta§it recent, pe patul mor^ii, pe o doamna in varsta, care a zacut, paralizata la pat, aproape 3 decenii de via} a. A cerut un preot imediat. §tia ca o sd moard. Pentru ca familia ma cuno§tea printr-un membru al ei mai tanar m-a sunat pe mine §i am venit infoarte mare grabd, crezand ca efoarte rdu, ca atunci std sd moard. Cand am spovedit-o era foarte lini§tita, senina, impacata cu sine. Am intrebat-o: Credefi ca boala pe care afi suferit-o atdta timp este o pedeapsd sau o binefacere dinpartea lui Dumnezeu? §i m-a privit cu zambetul pe fa^a: E din cauza mea... Suferin^a o maturizase, o pregatise pentru a trece la Domnul si a trecut in pace la cele ve§nice. Cred ca slabanogul nostra din Sfanta Evanghelie avea aceea§i maturitate pe care o aduce boala, pentru ca credin^a lui se inmulfise §i nupdlise in fa^a gdndurilor demonice ale deznddejdii. Mt. 9, 2 ne arata ca acest slabanog era un om special. Suferea...dar nu i se diminuase credin^a lui. Domnul il nume§te fiu al Sau, adica tgkvoc; §i ii iartd pdcatele fara ca slabanogul sa I-o ceard in mod expres. Acest cuvant grecesc ne-a dat pe tehnicd in romana, adica pe ceea ce seface. Omul efdcut, e ndscut, de aceea e t£kvoq. Iar in teologia ortodoxa omul nu este bun §i curat prin nastere, ci numai prin Botez omul se naste de sus, devine fiul lui Dumnezeu prin har, adica prin nasterea cea de a doua §i este bun §i curat daca se nevoieste sdfacd binele §i sd sefereascd de rdu in fiin^a lui. §i cand cineva devine/z«/ lui Dumnezeu devine numai prin indrazneala credinfei §i prin iertarea pdcatelor, adica prin cele pe care le avea §i le-aprimit slabanogul, paraliticul nostra. Credin^a nu este un set de precepte despre Dumnezeu §i rolul omului, pe care le invefi, pe care le memorezi §i prin aceasta te crezi mdntuit. Credin^a este acceptarea harului lui Dumnezeu in fiinia ta, care te inva^a sd II primesti pe El ca pe Domnul §i Dumnezeul tdu. Credin^a este iradierea noastrd de cdtre harul lui Dumnezeu, este un contact direct cu slava lui Dumnezeu, care ne face sa sim^im ca totul trebuie sdfie altfel de aici incolo. Credin^a e convertire §ifaptd a indrdznelii. Daca pana mai ieri indrdzneai la rele, de astazi, din momentul cand incepi sa vezi ca Dumnezeu existd, sa sim^i ca El este in Biserica Sa, ca tu e§ti creafia Lui, devii indrdznei in cele bune. De aceea ii spune Domnul slabanogului, care era purtat pe pat, sa indrdzneascd spre Dumnezeu, pentra ca El i-a iertat pacatele. Pentra ca credin^a aduce indrazneala, aduce rdvna pentru fapte bune, pentra ascezd, §i acestea ne fac proprii iertarii lui Dumnezeu. Iertarea lui Dumnezeu ne acoperd daca o lasam sd intre in fiinia noastra, daca lasam harul lui Dumnezeu sd domneascd, sa stapaneasca in noi. E§ti fiul lui Dumnezeu daca sim^i ca in tine iertarea lui Dumnezeu te sfinieste. Nu po^i sa ai indrazneala obraznicd in fa^a lui Dumnezeu, daca e§ti in toate min}ile\ Cel care indrdzneste intru Dumnezeu, in fa^a lui Dumnezeu, e eel care are o credinfd mare §i o mare intimitate cu Dumnezeu. Cel care indrdzneste sd se roage pentru un altul, care si-l asumd pe altul §i strigd pentru el in fata lui Dumnezeu trebuie sa aiba certitudinea, neclintita certitudine in fiinia lui, ca Dumnezeu il va ajutape cel pentru care se roagd. §i cine poate sd ifi creeze o astfel de certitudine in tine decat Dumnezeul §i cum po^i sa ai certitudini daca nu {i s-au implinit ragaciunile tale? §i cum ai putea sa ai indrazneala, tocmai in fata lui Dumnezeu, daca tu nu ai avea nimic din El, nimic din cele ale Lui in tine? Oamenii, in general, se dau mari la apd mica, se lauda cu cdrufele lor §i cu caii lor [Ps. 19, 8], cu oamenii pe care ii cunosc, cu banii §i rela^iile pe care le au... Dar sunt foarte pu^ini cei care au indrdzneald cu adevarat in fafa Stdpdnului stdpdnilor §i a Domnului domnilor. Pe om po^i sd il minfi, po^i sd ii inchizi gura cu ameniirfari, cu promisiuni, cu targuieli. . . Insa in fafa lui Dumnezeu, cu adevarat mari, cu adevarat important, cu adevara^i unici sj de pre} sunt doar Sfiniii Lui, adica cei de care lumea nu este vrednicd, dar pe care noi ii consideram scursura lumii. Sentimentul mdrefiei in fa^a unui om il ai in fafa Sfinfilor, pe care ii percepi, daca e§ti curat la inimd, ca pe ceva care nu sunt din lumea aceasta, de§i par ca tine. Cdrturarii [tgov ypa\\\iaxk(Siv\ scepticii, cei care §tiau sd scrie, cei care §tiau sd citeascd, dar nu prea stiau sd creadd, sa fie simpli §i buni, iau imediat atitudine. Luarea de atitudine e corecta, normala, cand ai dreptate, cand sim^i ca adevdrul te invesmdntd. Dar cand e§ti de partea neadevdrului, sl Satanei, a lua atitudine se traduce prin afi ipocrit. Fariseizarea, ipocrizarea virUrfii nu inseamna decat mimarea ca sunt ceea ce nu sunt. Ma dau in spectacol sau ma dau de Sfdnt dar eu sunt smecher. De§i germanul Schmecker inseamna persoand cu gusturi rafinate, in romana, smecherul e sinonim cu delincventul, cu hoful, cu parsivul. Iar carturarii i§i spuneau in sinea lor ca Hristos Dumnezeu blasfemiazd [Mt. 9, 3]. Insa ace§tia primesc o probd de scanare a gdndurilor lor, de atotstiinid dumnezeiascd, pentru ca Domnul le spune gdndurile. Faza aceasta, cu citirea gdndurilor nu prea le prinde bine §i nici noua nu ne cam cade bine la stomac. Postmodernul se ascunde in gandurile sale, se baricadeazd in trupul §i in mintea lui, crede ca e in siguranfd in sine §i in casa lui §i nu vrea nicidecum sd i se afle gdndurile. Gandurile sale sunt tabuuri pentru arfii. El are niste gdnduri. . . §i carturarii aveau niste gdnduri, nu prea diferite de ale noastre. Ei credeau ca sunt de partea lui Dumnezeu §i ca se dezic de Hristos, de Cei care era un blasfemiator pentru ei. Insa cine se dezice de Hristos, se dezice de Tatal §i de Duhul, se dezice de mdntuire. Cine are alte gdnduri decat voia lui Dumnezeu, cine are alte biserici decat Biserica lui Dumnezeu, cine are alte tabieturi decat cele ale ortodoxului nu este potrivit cu viafa sfdntd. De ce? Pentru ca cugetd cele rele in inimile lor [Mt. 9, 4]. Mt. 9, 4 este un loc scriptural care fundamenteaza din plin rugdciunea inimii §i adevarata tradiiie ortodoxa a Bisericii cum ca inima este centrul puterii de gdndire al omului. Numai cand mintea se coboard in inima, numai cand mintea §i inima sunt de acord, cand sunt pline de har gandirea §i inima atunci avem gandirea sau mintea lui Hristos. De ce cugeta^i cele rele [uovripa] in inimile voastre? [Mt. 9, 4]: aceasta e intrebarea lui Dumnezeu pentru oameni. De ce presupunefi lucruri care nu existdl De ce gandrfi in inima voastra impotriva iertdrii lui Dumnezeu, cand tocmai iertarea lui Dumnezeu e viafa si mdntuirea oamenilorl Daca fi se iartd pdcatele traie§ti din plin harul, via^a lui Dumnezeu in tine insufi. Am spovedit-o §i imparta§it-o de curand pe bunica mea, care ma a§tepta cu mare dor sa vin acasa. Era bolnava pentru ca se sim^ea grea de pacate. §i cand am spovedit-o, cand am impdrtdsit-o §i am avut amandoi bucuria sa zdmbim fiind plini depacea §i de dulceafa lui Dumnezeu, mi-a spus: Acum simt ca sunt usoara, ca nu mai am nimic. Simt ca zbor... De ce sa nu zburdml De ce sa gandim cele rele in inima noastra, lucru care ne face grei, ca plumbuTt Cand Sfantul Iona adoarme pe fundul vasului, dupa ce pacatuise impotriva voii lui Dumnezeu [Iona 1, 5], marele loan Gura de Aur comenteaza ca adormise de durere, cu un somn greu, pentru ca simfea acut povara pacatului. Cand e§ti plin de zoaie, de murdarie, eliberarea de pacate e cea mai mare dorintd a omului, e o dorin^a disperatd, o dorin^a a tuturor dorinielor. §i cand ave^i dureri, nelini§ti, dezechilibre in via^a dumneavoastra nu da^i fuga in primul rand la medic, ci veni^i la Medicul medicilor, pentru ca nu exista numai boli ale trupului, ci bolile sufletului sunt mult mai grele decdt ale trupului iar bolile trupului vin din cele ale sufletului. Paraliticul avea pacate §i de aceea boald in trupul sau. Dar cand Medicul medicilor il iartd, cand ii vindeca sufletul, §i trupul prime§te vindecare, caci e mai de pre^ vindecarea sufletului decat cea a trupului [cf. Mt. 9, 5]. Privesc oamenii in drumurile §i in calatoriile mele §i vad ca apasarea lor, triste^ea lor, deznadejdea lor nu are nimic de-a face cu sdrdcia sau boala trupului, cu grijile de totfelul § i cu neputinia, ci in primul rand cu lipsa de iertare a pdcatelor. Iertarea pdcatelor este adevarata sanatatel §i in fa^a oamenilor tri§ti, apasa^i, amara^i eu arborez intotdeauna un chip calm, o fa^a senina, un suras in^elegator, pentru ca oamenii au nevoie de pace §i de echilibrul harului in ei, de iradierea pe care o putem aduce in fiin^a lor. De multe ori §i eu sunt amdrdt, sunt cdzut, sunt bolnav, dar tot incerc sa fiu pozitiv, calm, zdmbitor, pentru ca §tiu ca asta ma va vindeca sipe mine cat §ipe cei care ma vdd. Reprezenta^i-va iradierea harului ca pe unjet de spray, care inundd nasurile tuturor din camera. Rugaciunea care atrage harul lui Dumnezeu e ca acest miros frumos, care aduce celor din jurul tau pace, lini§te, bucurie, luminare a min^ii. Rolul rugaciunii tainice pentru oameni, in mijlocul lor, este acela de a-i umple de linistea din inima ta. §i vor observa cu timpul, ca linistea fdsneste din tine §i ca le este bine cdnd sunt cu tine. Daca de la al^ii simt furie, excitaiie sau indispozifie, langa tine, eel ce te rogi tainic §i esti band cu ei, vine mirosul Impdrdiiei, vine pacea care face bine §i oamenii acestei lumi tocmai de ea au nevoie. Pace voudl, nu e vorba goala. Cei care au in ei pacea lui Dumnezeu o pot da altora printr-o scrisoare, printr-un cuvdnt, printr-un gest, printr-o imbrdiisare, prin rugaciunea de la distanfa. Pacea lui Dumnezeu nu e ca pacea lumii, aceasta trepidanta stare de confort material. Pacea lui Dumnezeu e plind de viafd chiar §i in mijlocul bolii, te veseleste chiar §i in mijlocul saraciei lucii, e cu tine chiar si cand nu mai vezi decat negru in fa^a ochilor. Pacea lui Dumnezeu este iertarea lui Dumnezeu. Ea coboara in noi cand suntem impdeaii cu Dumnezeu prin spovednie §i prin imparta§ire, cand facem voia Lui §i rdspldtim rdul cu bine. Hristos Dumnezeu le arata carturarilor ca la El iertarea §i vindecarea sunt tot la fel de usor de dat daca exista indrazneala credinfei. In Mt. 9, 6, Hristos Domnul le spune despre puterea Sa, despre e^ouoiav pe care o are de a ierta pdcatele oamenilor. Cand preotul il dezleagd pe credincios de pacate, aminte§te de puterea ce ii este data de catre Hristos pe pamant pentru ca sa ierte §i sa curdfeascd pe oameni de pacate. Prin punerea mdinilor episcopului, prin hirotonie si hirotesie, preotul prime§te de la Hristos puterea Sa de a ierta pacatele sau Hristos, prin preot, de fiecare data, iarta pacatele celor pe care El i-a ndscut, prin preot, in cristelnifa Botezului. Apelativul de Pdrinte dat preotului nu este eufemistic §i nici nonrealist. Preoiii sunt pdrintii duhovnicesti ai oamenilor credinciosi, pentru ca ei ii nasc prin Botez, ii cresc in sfinfenie prin Sfintele Taine §i ii ingrijesc spre mdntuire. Preotul este un Pdrinte pentru ca este un om care se ingrijeste de hrana duhovniceascd, de via^a duhovniceasca a oamenilor, dupa cum paring naturali s-au ingrijit §i se ingrijesc de nasterea §i cresterea si educarea lor. Hristos Dumnezeu il nume§te/z«/ Sau pe slabanog pentru ca ii curdfeste pacatele §i ilface mostenitor al vieiii si al sdndtdiii. §i Dumnezeu, Care este Viafa prin excelenid arefii plini de viafa Lui. Nici nu ar putea fi altfel. Daca nu sinuim ca gdlgdim de viafa Duhului e semn ca suntem in boald §i ca vindecarea este imperioasa. Trebuie ca cerem vindecarea prin rugaciune §i spovedanie §i fapta buna. Trebuie sd ne nevoim pentru a fi plini de bucuria lui Dumnezeu, de via^a. Slabanogul s-a ridicat §i s-a dus la casa sa. El sj-a regdsit casa mergand pe picioarele sale. Oamenii, gandind trupeste vizavi de Cel care facuse minunea, II socoteau drept un Profet, un Sfdnt cu putere de la Dumnezeu pe Iisus, §i nu ca pe Fiul lui Dumnezeu [cf. Mt. 9, 8]. S-au inspaimdntat §i L-au slavit pe Dumnezeu, se spune in finalul Evangheliei de astazi. Frica § i doxologia nu se exclud. Frica de Dumnezeu e plina de implinirea poruncilor §i viafa plind deporunci este o doxologie continua. Sa ave^i o duminicd plind de har §i safifi zdmbitori, macar bine dispusi, daca nu veseli in inimile dumneavoastra! Predica la Duminica a 9-a dupa Rusalii [Mt. 14, 22-34] {Umblarea pe mare - Potolirea furtunii) it Iubi^ii mei •60 dupa cum stim cu to^ii, e foarte usor sa te afunzi in apa grijilor desarte si e foarte greu sa stai deasupra apei, deasupra grijilor care te impresoara din toate parole. E foarte greu sa nu te afunzi atata timp cat nimeni nu ne ajuta, cat nimeni nu ne sprijind. In duminica de astazi, Domnul ne vorbeste despre cum sa dam sprijin cuiva, despre ajutorul pe care trebuie sa il dam celor care sunt in aceleasi dureri ca ale noastre. Sfantul Petru se indreapta spre Domnul pe valurile rebele ale marii. Privea spre El si mergea spre El. Insa privind vantul, puterea vantului [v. 30], a inceput sa se scufunde. Pentru ca s-a ingrijorat mai mult decat trebuia, pentru ca a maximalizat puterea vantului, nu a mai putut sa mearga drept ci a inceput sa se afunde in grijd si, deopotriva, in valuri. Via^a noastra are prea multd grijd in con^inutul ei. Prea multa grija, prea multa teama. In locul rugaciunii, al bucuriei de Dumnezeu si de via^a, de frumosul viefii preferam mai degraba sa ne umplem capul cu tot felul de strategii despre viitor. Care viitor? Viitorul nu e in posesia noastra, ci el este un dar al lui Dumnezeu ca si viaja de acum, din prezent. Predica scrisa in data de 28 iulie 2007. Ce folos am din fried, din teama de viitor? Penru ca una e sa fim prevdzdtori §i alta e sa fim panicarzi. Sfantul Petru se afunda cand si-afdeut griji §ifrici, cand si- a inventat griji §ifrici. De fapt noua nu ne e fried de viitor [pentru ca nu §tim cum vafi viitorul nostru personal §i viitorul global al lumii pe care vom apuca sa il traim] ci ne inventdm o fried de viitor, prevazuta pentru viitor. Academicianul Eugen Simion 61 , intr-o prefa^a despre poetul Geo Dumitrescu , vorbea despre cei care inventeazd apocalipse, despre cei care inventeaza frici cosmice, scenarii lugubre, macabre. Unii inventeaza teorii catastrofice globale, arfii personate. Cei care i§i imagineaza viitorul in negru, panicarzii individualist, nu vad deasupra sau in viafa lor mana lui Dumnezeu, purtarea Sa de grija. Unde II expulzam pe Dumnezeu din via^a noastra, daca ne imaginam, daca concepem un viitor far a Ell Cine poate sa ne dea un viitor fara El? Sau, cum spunea psalmistul: De la fa fa Ta unde voifugi? [Ps. 138, 7]. Domnul mergea pe ape in mijlocul furtunii. Sfin^ii Apostoli s-au inspaimantat §i au strigat de spaima, crezand ca e ndlucd [v. 26]. In versiunea greceasca Nestle-Aland a textului de la Matei avem de-a face cu OavTao|j,a, cu un Ghost, cu un Duh. Li s-a parut ca e un Duh pentru ca nu-§i inchipuiau un om mergdnd pe ape. De ce a mers Domnul pe ape? Pentru ca ei sa confirme ca El este Fiul lui Dumnezeu, v. 33. Ei I s-au inchinat §i au marturisit ca e Fiul lui Dumnezeu. Pentru ca numai Dumnezeu e mai presus de toate legile pe care El le-a pus in univers §i pentru ca toate ascultd de Sine. Noi credem astazi in meteorologie, adica in forma seculard sj deformatd cu totul a providen^ei dumnezeie§ti. Parin^ii no§tri credinciosi voii lui Dumnezeu credeau ca ploaia §i seceta, zapada §i caldura, adica sdrdcia §i prosperitatea sunt date de cdtre Dumnezeu spre folosul sau spre pedeapsa noastra. Insa astazi noi credem, mai degraba, in previziuni meteo, discredited pe Cei care sta deasupra tuturor norilor, a curen^ilor de aer §i a posibilita^ilor de formare a cutremurelor sau a uraganelor. Tradrfia rugdciunilor pentru ploaie §i ascultarea rugdciunilor §i a pocainfei noastre de catre Dumnezeu strica 61 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Simion. 62 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Geo_Dumitrescu. uneori previziunile meteo, care sunt calcule matematice pur umane. La fel rugaciunile de ferire de cutremure, de alungare a demonilor, de zdmislire de prunci sau de vindecare de boli ii uimesc pe cei necredincio§i §i ii veselesc pe cei credincio§i. Acolo unde Dumnezeu modified traiectoria vie^ii, a bolii, a climei se observa ca Dumnezeu merge peste ape, pe deasupra tuturor stihiilor, ca Unul caruia nimic nu I Se impotriveste. Daca nu am trait minuni in via^a noastra nu §tim cum e sd mergipe deasupra apei. Via^a noastra insa e plind de minuni, fapt pentru care nu mai §tim de care sd ne minundm mai degraba §i mai mult. Harul lui Dumnezeu ne ridicd din moarte de fiecare data, dupa pu^ina pocain^a. Pe fiecare zi primim semne dumnezeiesti ale iubirii Sale fa^a de noi §i ale Sfm^ilor Sai. Prin rugaciunile Bisericii se fac multe minuni, negraite minuni. Insu§i Domnul vine la noi §i Se da pe Sine drept mdncare §i bduturd... Cg minune mai mare vre^i decat aceasta? Putem oare sd infelegem minunea fara sd ne bucurdm de ea, fara sa fim prea bucurosil §i care e minunea cea mai mare pentru noi, decat cea care ne vizeazd, care ne schimbd via^a? Minunile evidente, e adevarat, sunt pentru oamenii tari la inimd, pentru oamenii care au nevoie de supraexplicitarea prezen^ei lui Dumnezeu in via^a noastra. Minunile la vedere sunt pentru cei grosi la inimd. Minunile tainice, minunile care ne schimbd continuu sunt insa cele care ne vindeca neputiniele interioare, marile noastre boli personate. Sfantul Petru era langd Domnul. Nu departe de El. §i totu§i s-a cobordt in grijd. Cand a strigat dupa ajutorul Sau, cand s-a lepadat de grija desartd, a vazut ca Domnul era acolo, ca §i mai inainte, §i ca nu exista niciun motiv depanicd. Furtuna aceea era ingdduitd de catre El. Cand s-a suit in corabie vantul s-a potolit §i odata cu el §i marea, v. 32. Cand marea s-a linistit, cand grija de§arta a pierit din inima a ramas numai Domnul §i lini§tea, pacea Sa. Grijile §i durerile noastre, ispitele noastre, toate durerile noastre sunt un taifun intr-un pahar de apd. Cand suntem in mijlocul lor credem ca as a o sd ne fie vesnic. Cand ele se due §i ramane marea inimii noastre intr-o tdcere profunda, observam ca temerile noastre au fost puerile. Au fost temeri de idnci, de copii de \2l\2l §i nu de oameni maturi. In mijlocul durerilor, al bolii §i al ispitelor nu trebuie sa uitam ca w'mz'c nu ne omoard, pentru ca Dumnezeu nu ingdduie o ispita maipresus de puterile noastre [I Cor. 10, 13]. Ispitele ne cdlesc fiiirfa, ne umplu de rdbdare, de mdsurd, de incredintare in mila lui Dumnezeu. Treaba e sa nu dezertdm tocmai cand trebuie sa ludm cununa rdbddrii noastre. Walter Mehring 63 , un critic de arta expresionist 64 de la inceputul secolului trecut, spunea ca un pictor bun este „un spin in ochi" 65 pentru contemporanii sai. Am recitit de curand unele pasaje din carte, despre impactul artei expresioniste, cubiste 66 §i suprarealiste 67 la inceputul secolului al XX-lea. Imaginea sa despre pictorul bun, despre pictorul care stie sa dezvaluie ceea ce al}ii nu vor sa vadd, cred ca este o imagine proprie §i pentru eel care propovdduieste astdzi credinia ortodoxd. A vorbi despre adevdrul mdntuirii oamenilor §i a trdi in sfinienie inseamna sdfii un ghimpe in ochii celor cu viafd lejerd. Stai in ochii lor. Ii mustri prin ceea ce esti tu. Persoana ta ii face sa se intrebe de ce nu sunt §i ei la fel ca tine. Iar reflectia creeaza nepldceri interioare. Daca nimeni nu mai vorbe§te despre adevar, despre dragoste, despre feciorie, despre cuminienie, despre delicate}e, despre cuviin}a, despre tins te...oamGmi le uita, daca nu le practicd. Ce nu practicam uitam. Iar ceea ce uitam §i ceea ce nu practicdm ni se par lucruri banale, demne de dispret, de§i, odata, ele au fost elemente fondatoare ale fiin^ei noastre. Exista copii fara rusine, fara cuminienie, fara feciorie? §i cu toate acestea, odata cu trecerea timpului, vor sa se dispenseze de aceste calita^i pentru ca sa nu sefacd de rusine. Dau rusinea bund pe rusinea perversa. Insa odata ce pierdem calita^ile, virtu^ile care ne asigurau fericirea, adica cuminienia, fecioria, simplitatea, delicateiea etc., devenim tot mai singuri, tot mai blazafi, tot mai incoerenfi cu noi insine. Ajungem sa detestdm tocmai ceea ce neface bine §i tdnjim dupa ceea cene distruge. 63 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Walter_Mehring. 64 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Expresionism. Walter Mehring, Pictura excomunicata. Despre pictor i, cunoscatori si colecfionari, trad. §i cuvant introductiv de Victor H. Adrian, Ed. Meridiane, Bucure§ti, 1975, p. 17. 66 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cubism. 67 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Suprarealism. Pacatul ne afunda in nesimiire, in necunoastere, in uitare. Ne punem capac, ne inchidem in propriul nostru mormdnt pe masura ce ne adundm pdcate. Orice fapta buna, orice spovedanie, orice iesire din mormantul pe care ni-1 zidim cu propria noastra lipsd de infelepciune inseamna o inviere. Daca Sfantul Petru intra in apa, daca se afunda, murea. Insa el a primit o mdnd de scdpare, mana Lui, care era mereu cu el §i a fost mustrat pentru pufina credinfd §i indoiald [v. 31]. De aici §i legitima noastra cerere, ca Dumnezeu sd ne sporeascd credinia, lucru care ne reteazd ir\Ao\Q\i\Q,falsele indoieli. De ce ne temem? De cine ne temem? Ne temem de draci, de e§ec, de boala, de moarte, de saracie...Adica ne temem de lucruri care sunt ingdduite de Dumnezeu. Tocmai pentru ca avem pufind credinfd, o credinia cu indoieli, de aceea avem si temeri, panici, micime de suflet. Un prieten cu credinia pu^ina sau un sot cu credinia pu^ina e gata sd te vdndd pentru ca sd iifie mai bine. Dar cum sa ii fie mai bine daca nu mai are pe eel care il iubea §i il susiinea in nevoi, in dureri sau in bucurii? Credinia pu^ina, fara ravna, cerebralizata, schematizata, in care con^tiin^a se atrofiazd repede e credinia care nu indrdzneste pdnd la capdt in Dumnezeu. Sfantul Petru a mers pe ape cat a indrdznit in purtarea Lui de grija. Cat timp a crezut in imposibilul posibil, in ajutorul Sau, a mers bine, a mers deasupra. Dar cand nu a mai crezut ca imposibilul de la om e posibil la Dumnezeu atunci s-a scufundat in pdrerea de sine, in singurdtatea de sine, care, atunci cand devine cronicd, striga catre Dumnezeu pentru scdpare, pentru ajutor. §i bine face ca face a§a! Macar in al 1 1 ceas, pe patul mor^ii, sa strigi catre El, ca sa faci imposibilul posibil. Va dorim o zi binecuvantata de Dumnezeu cu bucurii tainice, duhovnice§ti §i o saptamana extrem de frumoasa. Dumnezeu sa va binecuvinteze §i sa va dea pacea §i bucuria Sa, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin! Predica la Schimbarea la Fata a Domnului [6 august] Iubi^i fra^i §i surori intru Domnul' 68 praznicul prealuminat al Schimbarii la Fafa a Domnului de anul acesta, dupa adormirea Pariarhului Teoctist al Romaniei 69 , are un aer aparte. ' A fost scrisa in data de 4 august 2007. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoctist_Ar%C4%83pa%C8%99u. Ne-am schimbat addnc in aceste zile, ne-am rdscolit in fiin^a noastra, ne-am umplut de o mai mare constientizare a rolului si a modului de afi al unui crestin ortodox in lume. Am nrfeles ca nu pdcatul ne schimbd in bine, ca nu el ne ajutd, ci bundtatea, curdfia, sfinienia sunt cele care ne transformd la infa^isare, care ne induhovnicesc din launtrul nostru. Nu stiu ce perspective ar fi mai proprie in acest moment: sa vedem evenimentul mantuitor, hristologic de pe Tabor in sine sau sa unim acest eveniment al iconomiei mdntuirii cu evenimentele pe care noi le trdim in aceste momente? Cred ca ar trebui sa facem o sintezd a amandurora. In timpul slujbei de inmormantare a Parintelui Patriah am trait pacea unei vie^i care urea mereu pe noi trepte de induhovnicire, cu greuta^i pe care nu le spune multora. Am trait pacea viefii sale, cu harul lui Dumnezeu, alaturi de durerea celor care l-au iubit si au venit, intr-un numar masiv, sa si-o manifeste. Am fost atent, cu precadere, la oamenii care l-au iubit si care trdiau suferinia despdrtirii de Prea Fericirea sa. Aceasta durere ne inva^a ca urcarea pe munte, ca iubirea si mergerea in iubire alaturi de cineva inseamna sa te bucuri dar si sa suferi impreund cu el. Sfin^ii Apostoli, cei trei, au fost lua^i de catre Domnul si urca^i intr-un munte inalt: in muntele curdiirii depatimi, pentru ca sa vada cum Se schimbd El la infdiisare in fa^a lor. In Mt. 17, 2 avem pe laeTe^opc^wGri ca sa vorbim de schimbarea, transfigurarea infa^isarii Domnului. Noi vorbim despre schimbarea Sa la fafd, insa, in fapt, nu mxmai fa}a Sa s-a schimbat ci intreaga Sa umanitate. Intreaga Sa umanitate S-a umplut de lumind, lucru care rezulta din textul scriptural: „S-a schimbat la infdiisare inaintea lor si fa^a Sa a strdlucit ca soarele, iar vesmintele Sale s-au facut albe ca lumina"[Mt. 17, 2, cf. v. gr. a lui Nestle-Aland 70 ]. Comparaiiile din textul de la Matei, ca si cele de la Marcu si Luca, nu reprezinta echivalenie. Fa^a Sa era foarte luminoasd, parea a fi un soare iar vesmintele sale pareau a fi ca lumina de albe. Insa lumina dumnezeiasca care izvora din persoana Domnului a fost si este mai presus de orice echivalenfd umand. Noi vorbim in termeni umani si de aceea Sfin^ii Evanghelisti au comparat fafa Lui plind de lumind cu soarele, 70 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Novum_Testamentum_Graece. pentru ca in sistemul nostru de referin^a soarele e eel maiputernic exemplu de stralucire. Insa fa^a Lui stralucea mai presus decat orice stralucire pdmdnteascd. Tocmai de aceea in troparul praznicului aflam textul: „ardtdnd Ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea". Pentru ca nu au vazut lumina lui Dumnezeu in mod absolut, ci dupa puterea §i sporirea lor duhovniceascd. Din cercetarile noastre scripturale a rezultat faptul ca realitatea metamorfozeila transfigurdrii trupului se regase§te in mod explicit in Scriptura numai in cele trei pericope ale Schimbdrii la Fa0: Mt. 17, 2; Mc. 9, 2 si Lc. 9, 29. In textul grecesc avem de-a face cu exprimarea unei transfigurdri totale a trupului lui Hristos in fa^a Ucenicilor, care a fost perceputa in mod extatic sj nu cu ochiifizici. Textul romanesc exprima prin schimbare nu o alterare sau o depreciere a fe^ei sau a trupului lui Hristos, adica o experienid negativd, ci o umplere de slava dumnezeiasca a trupului Sau §i cea mai pozitivd experienid umand, experien^a prin excelen}a. Implinirea omului este umplerea lui de lumina dumnezeiasca. Sfinienia este o umplere a noastrd de har, de lumina necreatd, de lumina lui Dumnezeu, de viafa lui Dumnezeu. Evenimentul Schimbdrii la Fafd i§i are important capitald in mantuirea noastra, prin aceea ca ne arata cum trebuie sd fie omul, unde trebuie sd ajungd. Sfinienia nu este un deziderat, un ideal perpetuu, o fata morgana pe care nu o putem atinge nicidecum, ci este o realitate in fiin^a noastra, daca suntem in lumina lui Dumnezeu. Cei care au sfinienia au §i experienia luminii lui Dumnezeu in fiinia lor, ca o realitate trditd personal, traita cu toatd bucuria §i cutremurarea. Praznicul de astazi este eel care ne diferenfiazd fundamental de orice alta bisericd sau cult. Biserica adevdratd este acolo unde se experiazd lumina lui Dumnezeu §i unde sfinienia este o realitate personald dar trditd in trupul Bisericii, ca mddular viu al Bisericii. Pasajele scripturale ale Schimbdrii la Fafd nu pot fi interpretate nicidecum simbolic smfantezist. Sfnuii Apostoli au vazut slava vesnicd a. Fiului lui Dumnezeu stralucind din dumnezeirea Sa prin trupul Sau. Persoana Sa era un centru iradiant de lumina pentru ei §i este centrul iradiant de lumina dumnezeiasca al intregii lumi, ca Cel ce este Lumina lumii, Care strdluceste in lume §i lumineazd pe tot omul care se naste [In. 1,9]. In Sfanta Icoana cu care am prefafat acest cuvant al nostru se observa ca lumina necreatd care izvora§te din trupul Domnului e pictata in negru §i albastru §i nu e alba sau galbend. Din punct de vedere iconografic nu e nicio eroare §i nicio nestiinfd a textelor evanghelice. Taina pictarii in culori inchise a luminii care izvora§te din trupul lui Hristos consta in aceea, ca iconarul a vrut sa exprime faptul ca lumina dumnezeiasca este cu neputinid de cuprins cu mintea §i cu inima §i cu fiinia noastrd in intregime, ca ea este taina negraita §i neinieleasd chiar §i cand o vedem §i ca nu poate fi cuprins a de noi chiar daca o experiem. Lumina pe care o vedem in mod extatic, in extaz, ne apropie de Dumnezeu dar apropierea de El nu e niciodata o epuizare a inielegerii Sale §i a luminii care izvordste din Sine. Raspunsul Sfantului Petru este raspunsul unui om plin de bucurie, bulversat de mdrefia vederii luminii dumnezeie§ti. Umbrirea lor de norul luminos al slavei dumnezeie§ti §i glasul Tatalui ii fac sa cadd pe fefele lor, spune textul grecesc, pentru ca erau inspdimdntafi, infrico§a^i foarte de frumuseiea vederilor dumnezeiesti. Nu erau panicafi, ci cutremura}i\ Cum sa iiifie bine intr-un anume context §i, in acela§i timp, sa vrei sa o iei lafugaV. Inspaimantarea, cutremurarea lor nu are nuanfe horror ci nuanfele unei bucurii cutremurdtoare, ale unei bucurii imense. Domnul le-a ardtat dumnezeirea Sa. Le-a reconfirmat faptul ca El este Fiul lui Dumnezeu (pentru ca sa creadd acest lucru fara niciun dubiu) si ca drumul Sau este spre Cruce, cf. Lc. 9, 31: Moise si Hie se arata in slava §i „vorbeau despre iesirea [e£o5ov] Sa, care avea sa se implineascd in Ierusalim". Moartea in Scriptura apare ca iesire, mutare, adormire, trecere... De aceea avem rugaciuni la iesirea sufletului §i ii numim pe cei morfi cu titlul de adormifi, pentru ca, in esen^a, moartea este un somn al trupului, pe cand sufletul e viu. Noi nu propovaduim o trecere in nefiinid a omului sau o moarte eternd, ci la noi moartea e gandita in termeni temporari, pentru ca noi „asteptam invierea mor^ilor si via^a veacului ce va sa vina", ce vafi. Invierea mor^ilor se va petrece la transfigurarea lumii acesteia, transfigurare ardtatd astdzi in trupul Domnului. Invierea tuturor acelora care au trait pe acest pamant va fi un eveniment mondial complesitor pentru ca oamenii vor invia in trupuri transfigurate. Numai ca unii vor fi plini de lumina lui Hristos, pe cand alji vor fi far a prezenia ei in fiin^a lor. Distincfia dintre unii §i al^ii va fi evidentd pentru to^i. Venirea Domnului intru slava va fi un eveniment perceput de cdtre toft, un eveniment planetar §i la fel va fi §i invierea morfilor, cat §i Judecata finald. Transfigurarea lumii a inceput deja, a inceput in fiinia noastrd, numai ca atunci vafi evidentd pentru toft. Marejia acestui praznic consta in aceea ca a anticipat starea noastra intru slava, ne-a aratat cum vor fi Sfinfii cu Dumnezeu. In slava dumnezeiasca au aparut Sfantul Moise 71 , adormit, 79 §i Sfantul Hie , mutat in car defoc la ceruri. Prin aceasta s-a aratat ca Sfinfii adormifi cat §i cei care nu au murit ci au trecut in vesnicie fdrd sd moard, ca Sfantul Enoh §i Sfantul Hie, sunt cu Dumnezeu, sunt vii §i nu morfi, pentru ca Dumnezeu este Dumnezeul celor vii si nu al mortilor [Mt. 22, 32]. Dumnezeu S-a aratat pe Tabor, ca §i la Iordan, ca Dumnezeu treimic: ca Tata, ca Fiu §i ca Sfant Duh, ca Dumnezeu tripersonal viu din veci. Orice teorie aberantd despre Dumnezeu, ca Dumnezeu nepersonal, ca Dumnezeu esenfd, ca Dumnezeu mort sau care se confundd cu lumea cade in fa^a teofaniei de pe Tabor. Aici Dumnezeu Se aratd ca Dumnezeu cutremurdtor de frumos §i de bun, ca Dumnezeu al iubirii, ca Dumnezeu treimic, ca Dumnezeu Cdruia Ii pasd de mdntuirea oamenilor, Care doreste mdntuirea oamenilor §i Care prin intruparea Sa nu e mai pu^in Dumnezeu, ci dimpotriva a ridicat umanitatea Sa la cea mai inaltd treaptd de indumnezeire. Lecfia Taborului este lecfia sfinieniei. §i lecfia sfinieniei este urmatoarea: ne sfinfim §i ne umplem de viafd dumnezeiasca, pentru ca Dumnezeu e viu si ne umple de viafa Sa. Dumnezeu este inepuizabil de bun §i defdcdtor de sfinienie, este atoatecunoscator, atoateinfrumusetator, atoateimplinitor, mai presus de orice sfinienie §i desavar§ire. Via^a duhovniceasca, sfiniitd este posibild, e o realitate personald, care se dobande§te prin unirea cu slava lui Dumnezeu, care iradiazd din Dumnezeul treimic, adica dintr-o realitate tripersonala, caci trei persoane impdrtdsesc, au in comun aceea§i fiinia. 71 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Moise. 72 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2ntul_Ilie. Noi ne personalizdm prin vederea slavei Sale pentru ca vedem lumina personald a Treimii. Vederea lui Dumnezeu nu ne face sa ne pierdem identitatea ci, dimpotriva, sa ne intdrim identitatea prin puterea §i curatia harului dumnezeiesc. Pacatul ne depersonalizeazd, ne face mai pufin oameni sau brute. Fapta buna ne umple de unitate interioard, de simplitate. Vederea luminii divine ne simplified, ne unified puterile sufletului §i ale trupului nostru, ne face sa fimfdelii aprinse din lumina cea vesnicd. Cine crede ca aceste cuvinte sunt metaforice se insula! Indreptarea, mdntuirea, sfinienia sunt realitdii personate, traite amplu, plenar in fiint.a noastra §i nu sunt realitdii metaforice, de nivel lingvistic. In aceasta consta marea despdrfire intre cei care cunosc pasii spre mdntuire §i cei care fabuleazd despre ei: mantuirea e o realitate de care ne bucuram incd de acum §i nu este un ideal, o realitate probabild sau indefinitdl Singur Luca face din Schimbarea la Fafd un eveniment care a dus, din punct de vedere istoric §i al tainei iconomiei mdntuirii, spre Cruce. Insa evenimentul dumnezeiesc al Taborului nu proiecta persoana lui Hristos numai pana la Cruce, ci pana in vesnicie, pentru ca Crucea nu era punctul ultim al iconomiei mantuirii, ci doar un punct de trecere. Punctul ultim era urcarea umanitdfii Sale de-a dreapta Tatdlui, asta pentru Sine iar pentru noi punctul ultim este ajungerea tuturor intru slava Sa. Praznicul Schimbdrii la Fafd, ca unul care se afla intotdeauna in Postul Adormirii Maicii Domnului , ne vorbe§te despre moartea care ne face vii, despre moartea fa^a de voile trupului pentru ca sa traim dupa voia Duhului dar §i despre moartea care eplind de nemurire, de via0. Cand a fost lasat trupul Parintelui Patriarh in mormant am cantat cu to^ii, in mijlocul verii, troparul Pa§tilor, cantand despre biruinia viefii asupra mor}ii, despre biruin^a lui Hristos, Dumnezeul nostru, asupra mor^ii, a diavolului §i a pacatului. Nici aici nu a fost nicio gresealdl Invierea e sensul vie^ii noastre §i nu moartea. Parintele profesor Alexandra Stan 74 , intr-o emisiune TV prilejuita de adormirea Parintelui Patriarh, vorbea despre cat de 73 Idem: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/augustl5.htm. 74 Idem: http://www.valahia.ro/old/faculties/teologie/stan.htm. impropriu este pentru un cre§tin sa vorbeascd despre moarte, mai ales pentru un monah. Sensul vie^ii noastre, de la Botez, nu mai este moartea, ci invierea §i viafa. Caci, dupa cum spunea Preadumnezeiescul §i Preafrumosul Apostol Pavel: „M-am rastignit impreund cu Hristos; §i nu eu mai trdiesc, ci Hristos trdieste in mine. §i via^a de acum, in trup, o traiesc in credinfa in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit §i S-a datpe Sine insusi pentru mine''' [Gal. 2, 20]. Via^a cre§tina autenticd e plina de nemurire, de bucurie, de impdcare. Am remarcat §i a^i remarcat cu to^ii, ca in aceste zile mul^i au vorbit despre Parintele Patriarh Teoctist ca despre omul bldndefii, al in^elepciunii, al echilibrului. Frumuseiea persoanei induhovnicite e frumusefea echilibrului, a maiestuozita^ii smerite. Daca §tii sa faci rai in tine §i in cei din jurul tau, daca §tii 5a primesti in inima ta § i Idngd tine oameni care sa se bucure ca te-au intdlnit, care sa se minuneze de roadele dragostei, ale blande^ii §i ale dragostei tale, atunci, fara doar §i poate, e§ti locuit de slava lui Dumnezeu, care ti uneste pe cei de departe §i ii usureazd de neinielegeri si de neiubire pe cei de aproape. Trebuie sa ne usurdm unii altora poverile sufletului §i ale trupului, ale programului zilnic. Trebuie sa inva^am sa ne vedem mai addnc, mai frumos, mult mai eseniial. Daca ne vedem numai depdrtafi pe unii de al^ii, daca nu sim^im ca avem nevoie de toft pentru ca sa fim plini gandim sectar §i nu in Duhul Bisericii ecumenice §i sobornicesti, adica nu avand grija ca „toti sa fie una" [In. 17, 21]. Trebuie sa ne ostenim sa trecem peste limitdrile personate, nafionale, peste inielegerile care despart. Pana nu vom respira iubirea care inmulfeste pacea §i bucuria intre oameni, vom fi tot mai singuri, tot mai tristi. Fie ca Domnul slavei sa va bucure intra Schimbarea Sa la Fa^a §i fie ca sj noi sa avem o fafd tot mai pldcutd pentru al^ii, tot mai doritd. Pentru mine, cea mai mare bucurie este fafa care imi zdmbeste §i ma iubeste prin Duhul lui Dumnezeu. Prin ea, eu aflu viafa, pentru ca ea insasj a aflat viafa. Sa gasim cu to^ii viafa cea vesnicd, intra Iisus Hristos, Domnul nostra, a Caruia este cinstea, slava §i puterea, impreuna cu Tatal eel fara de inceput §i cu Preasfantul §i atotcuratul Sau Duh, acum §i purarea §i in vecii vecilor. Amin! Tanarul bogat sdrac. Predica la Duminica a 12-adupaRusalii [Mt. 19, 16-26] Iubi^ii mei 75 exista uneori feme predicatoriale resim^ite ca ingrate, ca cea asupra proprietdiii, a. averii, ca in cazul de astazi, pentru ca mentalitatea seculara adancita in noi catalogheaza in astfel de momente mesajul evanghelic drept iresponsabil, pdgubitor la nivel personal. Cum sa renunf la averea mea, ca sa fiu desdvdrsit? Mai bine rdmdn nedesdvdrsit, ^ipa in noi un glas demonic, decdt sa imi pierd averea, decdt sa ma dezlipesc de ceva. De ce sa renun^am la ceva pentru ca sa fim crestini ortodocsi? De-a lungul timpului mul^i crestini ortodocsi au renuniat cu totul la averi pentru viafa monahald sau pentru asceza pustiului sau pentru nebunia intru Hristos, pe cand al^ii au in^eles renunfarea la averi ca renunfare la alipirea de averi §i §i-au folosit judicios averile, construind Biserici, Manastiri, dand milostenii §i ajutand in diverse moduri societatea in care traiau. 75 Scrisa in data de 1 8 august 2007. Dar in con§tiin^a noastra cea mai adanca exista o rand vie atunci cand auzim aceste cuvinte ale Domnului: „vinde-|i averile, da-le saracilor §i vei avea comoara in cer; §i vino de-Mi urmeaza Mie", cf. ed. BOR 2001. Personal, aceste cuvinte ma dor §i ma vor durea enorm tot timpul, pentru ca nu am renunfat la proprieta^ile personale, la car^i, la mine insumi. Posed lucruri § i ma posed, ma am sub libera mea alegere §i nu sub continua ascultare a altcuiva. Iar daca i|i e§ti |ie insumi conducdtor, l\i asumi §i ifiporfi greselile de unul singur. Insa, pe de alta parte, nu to^i au chemare spre monahism sau spre casatorie sau celibat. A impune cuiva un mod de viafd pentru care nu este pregatit sd il suporte inseamna a-1 destructura interior pe acel om, a-1 omori inainte de vreme. Ca sa traie§ti cu bucurie, sim^ind ca te implinesti prin ceea ce faci, trebuie sa sim^i ca trdiesti dinplin. §i traie§ti ceva dinplin numai daca sim^i ca e§ti chemat de Dumnezeu la o anumita forma de viafd, spre anumite virtufi, la anume lucrdri in Biserica. Toata lumea vorbeste despre alegerea noului patriarh al Romdniei, dar prea pu^ini se roagd pentru alegerea noului patriarh al Romaniei. Vorbele, discu^iile interminabile nu ne ajutd precum rugaciunea pentru viitorul nostra patriarh. Rugaciunea il clddeste pe om, il susfine. Rugaciunile intregii Biserici, daca le-am simfi, daca le-am vedea cu ochii inimii am fi coplesifi, pentru ca formeaza un torent inimaginabil de putere duhovniceascd. Ca sa avem un nou patriarh trebuie sa avem noi inimi. Ca sa fim alfii trebuie sa renun^am la a ne mai lauda cu binelepe care l-am fdcut pdnd acum §i sa vrem sa fim desdvarsifi in credin^a, rabdarea §i dragostea noastra. Cuvintele Sfintei Evanghelii de astazi sunt dureroase, prea inalte pentru a fi epuizate sau implinite vreodatd desdvdrsit. Desavar§irea, in ea insa§i, inseamna umplere de o sfinfenie intotdeauna nedeplind. Desavar§irea omului e mereu nedesdvdrsitd, e mereu avidd de implinire dumnezeiasca, pentru ca starea noastra in ve§nicie va fi o continua §i vesnicd experiere a desdvdrsirii. A desar§irii cui? A lui Dumnezeu. Noi ne umplem de haral lui Dumnezeu, de slava lui Dumnezeu, de desdvdrsirea lui Dumnezeu in mod continuu, §i acum §i in ve§nicie, §i totu§i, ca ni§te creaturi ale lui Dumnezeu nu epuizdm niciodatd cre§terea in desavar§ire. Cum in^elegem atunci Mt. 19, 20: „Daca vrei sa fii desavdrsit . . ."? Pentru ca Scriptura e scrisa de degetul lui Dumnezeu, adica de Sfantul Duh, pe cand atunci cand e receptata cu o minte telurica, neinduhovnicita percepi numai dizarmonii, nereguli in ea, contradictii. Exista car^i intregi in mediul protestant cu contradictii ale Scripturii. Insa Scriptura §i scrierile Sfnuilor Paring nu con^in contradictii ci doar unele edi{ii critice sau manuscrise au unele lipsuri mai mult sau mai pu^in inteniionate. Aici nu avem de-a face cu o contradiciie. In discu^ia cu tdndrul bogat, la prima vedere, Domnul pare a fi in animozitate interioard cu acesta. Cand tanarul II nume§te 5«« pe Domnul §i cere sa afle lucrarea care sa il ducd la via^a ve§nica, El ii raspunde ca nu e Bun, ci numai Dumnezeu e Bun, ca §i cand El nu ar fi fost Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu. Mantuitorul Hristos nu il minte pe tanar referitor la Sine, ci raspunsul Sau catre acesta ne arata ca in inima lui, a tanarului, Hristos era un Rabin, un Invafator §i nu Fiul lui Dumnezeu, de§i dorea sa afle de la El un lucru a§a de mare: drumul spre mdntuire. Intrebarea tanarului e o intrebare a acfiunii. Ac^iunea nu creeaza niciodata contradictii ci numai mintea care speculeazd, care gande§te in abstract via^a §i ac^iunea vede lucruri insurmontabile. Cand te nevoiesti, cand cau^i sa ajufi, cand iubesti, cand vrei sa te indrepfi din pdcat nimic nu ^i se pare prea mult, nimic nu ^i se pare insuportabil, nimic nu ^i se pare prea greu de facut. Cand vrei sa intri in via^a, cand vrei sa fii vesnic cu Hristos, cand vrei sa fii ortodox autentic atunci trebuie sa te inve^i cu renunfatul, cu grew/ durerii, cu greul ispitirilor de tot felul, cu nein^elegerea unora sau a altrora, cu rdutatea tuturor. Ca sa intri in viafd, nu ca sa ajungi in Rai, ci ca sa intri doar, trebuie sdpdzesti poruncile [cf. v. 17]. Via^a duhovniceasca incepe in noi cand ne hrdnim interior cu toate poruncile lui Dumnezeu, traite in fiinfa noastrd §i nu teatral. Sufletul nostra se hrdneste cu binele, cu poruncile lui Dumnezeu, cu voia lui Dumnezeu cum se hrane§te trapul cu apa §i mancare. Hrana pentru suflet devine primordiald atunci cand ajungem sa in^elegem ca sdndtatea sufletului e mai importantd decat o durere de mdnd sau decat palpitaiiile la inima. Cand ajungem sa sim^im nevoia stringentd de hrana duhovniceasca, de har, atunci alergdm repede spre Sfanta Spovedanie, spre impartasirea cu Preacuratul Trup si Preasfantul Sange al Domnului, spre rugaciune, spre milostenie, spre citiri si ascultari duhovnicesti, pentru ca sa tresdltdm de bucurie si de implinire. A tresdlta duhovniceste nu insemna a dansa hip hop\ A tresdlta duhovniceste inseamna a trdi o bucurie duhovniceasca imensd, cu o mare intensitate, adica a trai din plin in bucuria harului lui Dumnezeu, bucurie la care participa si trupul. Daca va inchipui^i ca va vorbim din cdrfi toate aceste lucruri si ca ne plac vorbele frumoase dar neadevdrate, va inselaii. Nu po^i indemna la bucurie si la fericire dumnezeiascd pe cineva, daca nu ai trait si tu din harul lui Dumnezeu. §i nu po^i vorbi despre viafa Bisericii daca nu tresalfi duhovniceste in ea. Nu am fi avut habar de taina Bisericii daca Dumnezeu nu ne-ar fi dat sa inielegem si sa trdim prezenfa lui Dumnezeu in Biserica Sa si relafia noastrd cu Sfm^ii. Caci ce altceva inseamna pentru un ortodox sa fie desavdrsit decat sa fie Sfdntl Iar sfm^enia nu tine numai de mdndstire sau numai de preofi, ci sfinienia este o realitate pentru toft, o realitate pe care o pot trai tofi crestinii ortodocsi, pentru ca sfm^enia este atmosfera normala, fundamentals a Bisericii. Pai nu este Biserica una, nu e sfanta, nu e soborniceascd, pe temelia Sinoadelor Ecumenice si apostolicd, adica vine de la Apostolil In Biserica, sfm^enia este la ea acasd. Numai pacatul este eel mai impropriu lucru din Biserica si de care Biserica ii spald mereu pe credinciosii Domnului. Deci, daca vrem sa intrdm in viafa cu Dumnezeu, trebuie sa intram pe usa poruncilor Lui pentru ca sa devenim ca El. Tanarul implinise poruncile. Domnul enumera 5 porunci din Decalog si o porunca din Legea extinsa: sa iubesti pe aproapele tdu ca pe tine insufi [Cf. Lev. 19, 18, apud. ed. BOR 1988]. Porunca iubirii din Levitic e o frdnturd de text printre alte prescript, careia puteai sa nu ii dai prea mare valoare. In Vechiul Testament sunt atat de multe prescrip^ii...si totusi Hristos Dumnezeu vorbeste despre una care nu avea prea mare reperabilitate la prima vedere. Daca iube§ti pe aproapele tau ca pe tine insufi nu vrei sa il ucizi, pentru ca daca ai vrea sa il ucizi, ai vrea sa te sinucizi §i tu insuti. Daca ifi iubesti §i ifi respecfi copilul tau, pe nepo^ii tai, pe rudele tale, pe vecinii tai, pe tot omul, nu vrei sa abuzezi sexual de ei. Crima §i desfraul sunt ireconciliabile cu iubirea. Daca iubesti pe cineva nu ilfuri. Daca iubesti pe cineva nu vrei sa cdstigi un proces prin mdrturie strdmbd, falsa. Daca ifi iubesti parin^ii §i bunicii §i rudele §i so^ia nu vrei sa le ei gdtul cu toporul sau sa ii otrdvesti. Iubirea e implinirea Legii, pentru ca il invata pe om sa se comportd fa^a de sine §i fa^a de al^ii in cele mai juste propor^ii. Iubirea §tie sa protejeze, sa asculte, sa se milostiveasca, sa ierte, sa renun^e la ceea ce desparte, §tie s# impund respect §i venerafie. Iubirea §tie sa te invefe. Iubirea §tie ce ifi lipseste §i ce lipseste multora §i astupd neputin^ele, le acoperd. Averea, cand devine o pereche de cdtuse pentru sufletul tau, cand devine o boald de piele care nu te lasa sa dormi, cand te transforma intr-un monstru este o calamitate. §i este o calamitate nu f« szwe ci in modul in care tu te raportezi la ea. Nu boga^ia e de vind ca noi am ajuns ni§te monstri fdrd inimd ci dorinia noastrd nestdpdnitd dupd avere, orgoliul §i nemilostivirea noastra! Ca sa fii desdvdrsit, ca sa fii propriu desdvdrsirii, ca sa respiri aerw/ Bisericii, adica sfinfenia, trebuie sa renun^i la ceea ce te acoperd cu blam. Trebuie sa renun^i la averea urdtd a patimilor. Averea patimilor este cea condamnatd in aceasta situate! Ca sa fii desavar§it trebuie sa ifi vinzi patimile, sa le dai inapoi demonilor patimile, adica sa renunfi la ele §i sa cumperi sdrdcia duhovniceascd a inimii curate, simple, ca sa traie§ti ca Avraam §i ca Iov in mijlocul boga^iilor de tot felul §i sa nu te mai atinga pldcerea de ele. A avea bunurile necesare viefii zilnice e una. Dar a crdpa de ciudd ca nu ai tot ce e nou pe pia^a se nume§te altcumva. Daca in sens direct, literal, in Mt. 19, 21, vinderea averilor inseamna deposedarea noastrd prin milostenie de ceea ce avem, in sens duhovnicesc, intim, vinderea averii saracilor inseamna a vinde, a da inapoi saracilor demoni patimile pe care le avem, adica a lasa lor patimile, pentru ca sa mergem sa facem voia Domnului. Renuniarea la averi nu face decat sa continue lepdddrile de Satana ale Botezului. Ne departam de toata infatuarea demonilor, de toata trufia vietii, de toata lauda §i inchipuirea de sine. Renuniarea la patimi este adevarata comoard §i pe ea o traim in cerul inimii §i o vom trai §i ve§nic, in imparatia lui Dumnezeu. Cine nu se deposedeaza de la sine de prostie, de infatuare, de nesimtire, de badaranie, de invidie, de placerea trucata, nesatioasa de a avea posesiuni in mod egoist, de totpdcatul intr-un cuvant, mai grosier sau mai fin, ramane in tristefea lui, in marasmul de care tot ne pldngem. Tanarul bogat, intr-o in^elegere duhovniceasca, fiind o expresie a miniii noastre care se crede bogatd §i desteaptd, atunci cand e pusa in fa fa saraciei duhovnice§ti, a simplita^ii gandurilor, a sfin^eniei, pleaca intristatd foarte, pentru ca are multe avu^ii puerile, adica o mare incredere despre ea insdsi. Tocmai de aceea am pus in titlul predicii de astazi sintagma oximoronica „bogat sdrac", pentru ca bogatul nostra era sdrac la cele cu adevarat bune, de§i, in aparen^a, era bogat foarte §i implinitor al Legii. Discu^ia cu tanarul bogat sdrac se incheie mai inainte ca sa inceapd cu adevarat. In urma ei, Domnul vorbe§te despre greutatea pe care o traiesc bogafii in pdcate vizavi de intrarea lor in Impara^ia Cerurilor [cf. v. 23]. V. 24, interpretat conform mai multor manuscrise, ridica greutatea translarii lui cdmild/camild §i a expresiei urechile acului. Fara a intra in detalii asupra contextului hermeneutic, editia lf\ A 77 BOR 2001 a IPS Bartolomeu al Clujului alege varianta imposibilului grandios, a camilei care nu poate intra niciodatd prin urechile unui ac de cusut. Omul pacatos e un om gonflabil la suflet. El are trupul mic dar cu sufletul se crede duhul lui Alladin 78 , care zboara mai presus de un dumnezeu pe care si-l inchipuie el §i in capul caruia tot ce zboara se §i mananca. De aceea §i Sfantul Solomon scria in Ecclesiast: „Graiurile gurii celui injelept sunt har, iar buzele celui nebun il doboard. 76 Sfanta Scriptura, ed. BOR 2001 poate fi downloadata de aici: http://www.archive.org/details/SfantaScripturabor2001EditieJubiliara. 77 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania. 78 Idem: http://www.coolwallpapers.org/view.php?wallz=2382. Inceputul cuvintelor gurii lui este prostia, iar sfar§itul graiului lui nebunie curata. Nebunul sporeste vorbele..."[Eccl. 10, 12-14, cf. ed. BOR 1988]. Sporim vorbele cand ne prezentam altcineva decat suntem sau atunci cand aparam minciuna in fa^a adevarului. E imposibil sa se intample imposibilul, ne spune v. 25. Sfnuii Apostoli se mird, spune ed. BOR 2001, cand aud aceste vorbe ale Domnului despre boga^i. Sfantul Clement Alexandrinul scria despre aceasta tenia, despre boga^ii care se mdntuiesc, in secolul al 2-lea d. Hr. Tenia bogdiiei a fost amplu discutata de catre Sfin^ii Paring ai Bisericii §i de fiecare data s-a precizat ca alipirea de bogdfii §i nedreptatea lipsei de milostenie trebuie eradicate din via^a noastra. Cine poate sa se mdntuiascd, indiferent daca are sau nu proprieta^i multiple? Hristos Dumnezeu, in ultimul verset al pericopei evanghelice de astazi, nu ne spune ca imposibilul este imposibil, ci ca imposibilul nostru e posibil la Dumnezeu. Cine poate sa se sfinfeascdl Tot omul poate sa se sfinieascd §i sa mosteneascd Impanuia lui Dumnezeu. Cum a§a? ! Pentru ca Dumnezeu, daca ne punem increderea numai in El, ne aratd in fiin^a §i in via^a noastra ca imposibilul nostru devine posibil cu El. Imposibilul, incredibilul, nea§teptatul uman devine o pradoxald minune cu Dumnezeu. Noi gandim mai mereu liniar sau fracturist pentru ca nu putem sa vedem in taina providen^ierii noastre de catre Dumnezeu sau in viitorul nostru. Noi gandim prin excluderi §i nu prea avem geniul sa imbindm mai multe incredibiluri la un loc. Ni se pare anacronic, paradoxal, sa ne lafim mintea, sa ne-o lumindm, ca sa cuprindem mai mult, ci ne permitem luxul malefic de a ne ingusta capacitate de in^elegere ale vie^ii noastre cu Dumnezeu §i in fa^a lui Dumnezeu. Daca II traim pe Dumnezeu ca fiind sus si noi jos §i intre noi exista doar apd de ploaie, unde TV §i de telefonie mobild §i deloc har, lumina dumnezeiasca, discufia despre Dumnezeu e un cdscat continuu. Daca II traim pe Dumnezeu numai din cdrii §i pentru ca sa scriem cdrii senzafionale, din vise si din pase magnetice, din rememordri transmigrafionale, daca II vedem prin ochi eretici, pdgdni sau oculfi, Dumnezeu e un subiect de presd, un subiect vandabil atat la col} de stradd cat si in mediile academice, e subiect ce starneste vii polemici sterile si, in rest, te lasd cu burta goald. Daca Dumnezeu e trait ca singura, unica si reala prezenid care umple toate si ne umple, ca fii ai Bisericii una si vesnice, ai Bisericii Ortodoxe, daca traim in Biserica Sfinfilor si cu Sfinfii, daca El ne lumineaza din noi si lumineaza in mod real pe tot omul care vine in lume si se apropie de Sine, numai atunci discufia despre Dumnezeu si relafia cu El este una reala. Noi nu creditam oricefel de experienid religioasd. Nu credem in experience religioase veridice si mdntuitoare in afara Bisericii Ortodoxe, nu avem Sfm^i fara via}a sfdnta, nu avem ideea ca putem fi Sfinfi fara implinirea poruncilor lui Dumnezeu si fara ca sa sim^im asta cu toatdfiinfa noastrd.. . Dupa cum strfi credin^a ortodoxa nu se epuizeazd in predici ci ea este un fapt experiabil, mereu experiabil si niciodata epuizabil. Taina Bisericii nu se epuizeazd in timp ci ea umple timpul si spa^iul, umple orice fiin^a si lucru. Taina Bisericii nu este ceva abscons, nu este ceva lugubru, nu este ceva destinat doar elitelor sau doar babelor. Taina Bisericii consta in harul Treimii care ne inunda pe to^i fiii Bisericii si care este singura noastrd realitate care ne face crestini, care ne intdreste in sfinienie si care ne desdvdrseste prin asceza noastra si prin implinirea poruncilor Domnului. Am sfm^it de curand casa unei matusi a noastre in absenfa ei dar la rugdmintea ei. Eu am fost singur in casa, am facut slujba de la cap la coada, m-am rugat ca harul lui Dumnezeu sa se pogoare in casa ei si sa o schimbe cu totul. Ea era la muncd cat timp eu i-am sfinfit casa. Singurele semne vizibile la venirea ei acasa au fost crucile cu ulei sfinfit de pe perefi, Sfanta Agheasma pe care i-am fdcut-o intr-un vas si mirosul de busuioc din manunchiul de busuioc cu care i-am sfm^it casa. Insa, mi-a spus la telefon, ca de pe holul etajului a sim^it acel ceva care nu era inainte si care spunea ca il simfise si in camera mea plind de cdrfi. Harul lui Dumnezeu nu se simte daca nu ai fiinfa pregdtitd de ceva, adica defapte bune. Matusa mea, desi nu prea dusd la Biserica, a dat multe milostenii in via^a ei si s-a rugat cum a stiut ea in toate suferin^ele, prea multe, din via^a ei, lucru care a pregdtit-o sa simtd harul lui Dumnezeu. Inima trebuie sa fie smeritd §i doritoare de adevdr ca sa perceapaj9/o/« depe land a harului. Dupa vreo luna-doua de la evenimentul acesta, pe 1 5 august, pentru prima data in via^a ei §i la ziua ei patronimica, Prea Curata Stapana a invrednicit-o sa o spovedesc de toate pdcatele ei §i sa o impdrtdsesc a doua zi. Nu am dus nicio muncd de lamurire cu ea ca sa faca acest lucru. Nu am evanghelizat-o §i nici stresat-o cu predici. Eu nu prea agasez cu predici in particular pe nimeni. A agasa pe cineva cu textele Scripturii §i a crede ca asta este evanghelizare e o mare eroare. Evanghelizarea cu forfa se nume§te orgoliu §i nu faptd bund. Pe ea a inva^at-o binele harul lui Dumnezeu, harul a chemat- o la liniste, harul i s-a aratat ca bucurie, ca liniste, ca odihnd, in mijlocul nevoin^elor §i al milosteniilor sale §i tot el i-a provocat lacrimi cand am imparta§it-o pentru prima data dupa 50 de ani de zile de via^a. Eu am asistat la bucuriile imposibile la oameni dar posibile la Dumnezeu, pe care El leface in taind, foarte tainic. Dumnezeu nu fipd in piafd la megafon pentru ca sa crezi in El, ci El Insu§i Se apropie de noi, de fiecare in parte §i ne vorbe§te prin harul pe care il lasdm sa intre in noi prin faptele noastre bune, iubitoare, milostive. Cum sa intre harul, delicatefea prin excelenfd intr-o inima de mdrlan, intr-o inima grosierd, tare ca stdncal Dumnezeu vorbe§te, vorbe§te cu putere, dar numai celor care se pleacd cu cutremur §i cu dragoste in fa^a Sa, si nu chiparosilor §i cactusilor care se cred geniile lumiil Daca incercam cu evanghelizarea, daca incercam inforfd sa fac ceva nu as. fi putut sa ii dau posibilitatea sa experieze gustul vietii duhovnice§ti. In casa, pentru cineva rdtutit de pdcat, ar fi mirosit numai a busuioc depopd. Pentru ea a mirosit a ceva din eternitate, a ceva care nu are nimic de-a face cu sarlatania sau impostura, pentru ca a mirosit mireasma viefii vesnice. §i nu a mirosit o zi, o saptamana, sau o luna, ci miroase continuu, §i acum si mai mult. Astazi m-am trezit in sunetul telefonului ei ca sa imi mul^umeasca ca se simte si mai bine dupa ce am impdrtasit-o . §i aceasta, pentru ca e cu neputinfd la oameni sa gandeasca despre schimbarile de suflet §i de situafie pe care ni le rezerva Dumnezeu. Frumosul, mdrefia schimbdrilor din via^a oamenilor ne vorbe§te despre mdreiia insondabild a vie^ii lui Dumnezeu §i despre rela^iile Sale paradoxal de simple §i de addnci cu oamenii. Sa nu va fie teamd de imposibilul care pare sa existe in fiin^a §i in via^a dumneavoastra! Sa nu da^i loc imposibilului grijii §i al descurajdrii in via^a dumneavoastra, ci sa stafi tari, fiind intarifi pe piatra credin^ei noastre, Care este Hristos Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, a Caruia este stdpdnirea §i puterea §i slava, impreuna cu Preasfantul §i ve§nicul Sau Parinte §i cu Preasfantul §i de via^a facatorul Sau Duh, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin! Se va da Impardtm acelora care vor face roadele ei. Predica la Duminica a 13-a dupa Rusalii [Mt. 21,33-44] Iubi^ii mei 79 parabola din Evanghelia de astazi nu este o imagine confeciionata §i pusa sd ilustreze un adevar, ci este o imagine criptatd a intregii istorii, care are in central sau iconomia mdntuirii Domnului §i Mantuitoralui nostra Iisus Hristos. Domnul le vorbe§te arhiereilor §i fariseilor despre istoria lui Israel §i despre ce se va petrece cu El in Parabola lucrdtorilor celor rdi, intr-atat incat, in Mt. 21, 45 se spune: „au in^eles ca despre ei vorbeste" [Cf. ed. BOR 2001]. Capii iudeilor au in^eles ca ei sunt cei vizafi §i ca lucrarile despre care Domnul le vorbise s-au petrecut § i se vor petrece in mijlocul lor. 79 Scrisa in data de 26 august 2007. Parabola de la Mt. 21, 33-44 vorbe§te despre Biserica §i poporul lui Israel, pentru ca via Sa, sl Tatalui, era Biserica Vechiului Testament, era poporul lui Israel. Omul Stdpdn [v. 33] e Stdpdnul universului, e Creatorul §i Atot^iitorul Dumnezeu, e Dumnezeu Tatal. El a sadit o vie, care nu era §i a facut-o a Lui. El a facut ca poporul lui Israel sa fie via Sa §i cu ea a facut multe legaminte, inielegeri de credinciosie. El nu §i-a lasat via fara gard, ci i-a dat drept gard Legea §i cultul de la Cort, apoi de la Templu. A sapat tease in ea, adica a dat oamenilor puterea de a-si vedea pdcatele §i de a se nevoi pentru dreptate. Jertfele Legii trebuiau sa eviden^ieze in oameni nevoia de iertare, de mdntuire, pdedtosenia personald §i asteptarea lui Mesia. In via Sa era §i tease dar §i ?«r«. Era constiinia de sine §i dorinia dupd un Mdntuitor dar §i cdlduzirea prin Proroci spre Domnul. Caci Sfin^ii Proroci erau farurile calduzitoare, ei erau turnurile mdrefe ale cunoa§terii §i ale sfin^eniei care indicau sensul mesianic al implinirii lui Israel. Israel trebuia sa astepte pe Hristos §i intra El sa isi gdseascd viafa. Arderea de tot era jertfa „spre bund mireasmd inaintea Domnului" [Ies. 29, 25; Lev. 1, 3; 1, 9; 1, 13; 1, 17; 8, 21; 8, 28; 17, 4; 23, 18 etc., cf. ed. BOR 1988], insa §i constientizare a nevoii de ddruire integrald lui Dumnezeu. Via a fost data lucrdtorilor, preo^iei iudaice, pe cand slujitorii Domnului, Sfnuii Proroci, au fost trimi§i sa strdngd roadele viei Tatalui. Slujitorii au venit la „vremea roadelor" [6 Kmpoc; twv KapiTcov: Mt. 21, 34, cf. GNT], nu mai inaintel Trebuiau sa primeasca roade de la preofia lui Dumnezeu, adica inielegere dumnezeiascd a Legii si a prorociilor, §i au primit in schimb bdtdi §i moarte [v. 35]. Intre v. 33-36 se afla criptizate, spuse tainic, toate evenimentele petrecute in Scriptura Vechiului Testament. Trebuia sa se aduca roade §i, la plinirea vremii, cum spune Sfantul Pavel, cand a venit Hristos, preotimea iudaica, care avea Legea §i prorociile, § i trebuia sa priveascd prin ele, nu au privit cu ochi curafi, adoratori pe Fiul Tatalui, ci au zis: „Acesta este mostenitorul; venrfi sd-l omordm §i sa avem noi mostenirea lui!...",c/v.38. Versetul 38, venit din gura Domnului, ne arata ca iudeii stiau cine este El, stiau cefac. §i dracii stiau cine este El, atata timp cat primele trei repetari ale sintagmei Fiul lui Dumnezeu in NT le aflam din gura dracilor, cf. Mt. 4, 3; 4, 6; 8, 29. §i preotimea iudaica §i dracii stiau cine este El, dar nu prin prisma dragostei fa^a de El ci a rdutdiii §i a invidiei fa^a de Fiul Stapanului. Avem, cum spunea Blaga , o cunoastere lucifericd in aceasta situate; cunoa§terea prin negare, cunoa§terea prin lupta acerbd cu propriul tau Dumnezeu. Daca nu vrei sd II recunosti de bund voie pe Dumnezeul treimic in inima ta, cu toata smerenia §i dragostea, atunci vei cunoa§te ce inseamna neiubirea lui Dumnezeu, chinul fara Dumnezeu §i consecin^ele luptei proste§ti cu El. Tu vei cauta liniste fara. El, vei cauta prosperi tate, vei cauta sd cadd bani din cer fara El §i nu vei avea nicaieri odihnd. Numai cand vei termina cu aceasta vrajbd impotriva Dumnezeului tau iubitor, a Creatorului tau, vei vedea ca pacea ta este El. Hristos e scos afard din vie, afara din cetate §i omordt, v. 39, cf. Mt. 27, 33; Mc. 15, 21-22; Lc. 23, 26- 33; In. 19, 17. Stdpdnul viei este insa §i Hristos Dumnezeu, Care prin moartea §i invierea Sa ne-a facut pe noi vie a Sa, roditoare spre mantuire. El a dat via Sa, via pe care a mantuit-o, Biserica Sa, altor lucratori, preotimii Sale de astdzi, ca aceasta sa aduca roadele la vremea lor, adica sd-i conducdpe oameni la mantuire. Versetul 42, o implinire a Ps. 117, 22-23 [cf. ed. BOR 1988], vorbe§te despre fundamentul hristologic al Bisericii, care nu exclude fundamentul treimic al Bisericii. Piatra, A,(.0oc;-ul Bisericii este Hristos, ca Cel care a murit pentru noi moarte pe cruce §i ne-a inviat, intru Sine, prin invierea Sa, spre via^a ve§nica. Insa Hristos este Unul din Treime, nedisociat in lucrarea mantuirii de Tatal §i de Duhul. Nu doar Hristos ne-a mdntuit, ci Tatal prin Fiul intru Duhul Slant. Cre§tinii ortodoc§i trebuie sa vada treimic apari^ia lumii, crea^ia, trebuie sa vada treimic pregdtirea lumii pentru intruparea Cuvantului, iconomia mantuirii, Biserica, asteptarea noastrd §i viafa vesnicd. 1 Lucian Blaga: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga. §i cum sa vedem treimic tot ce a fdcut, face §i va face Dumnezeu cu noi? Prin aceea ca trebuie sa vedem intreaga Treime conlucrdnd la fiecare act al creafiei §i al mdntuirii noastre. Prea Curata §i Prea Sfanta Treime, Dumnezeul nostra ne-a creat, ne mdntuieste si ne primeste intra Impara^ia Sa. Daca incercam sa facem din Domnul nostra Iisus Hristos un Mantuitor rupt de Treime, nu mai putem sa avem dimensiunea triadologicd la care ne cheama Sfanta Liturghie, care incepe cu strigarea: „Binecuvantata este Impara^ia Tatalui si a Fiului §i a Sfantului Duh acum §i purarea §i in vecii vecilor. Amin!". Noi II binecuvantam pe Dumnezeul Cel in trei ipostasuril persoanelfeie, pentra ca este preabinecuvdntatd bucuria Impantfiei Sale, domnia Sa in cei credinciosi. Intr-o rugaciune ortodoxa tainica, rostita in taina inimii sale de catre preot, vorbim despre Cel care §ade pe Heruvimi, adica de Hristos. Dar §i Tatal §i Duhul stau pe Heruvimi ca pe un tron, pentra ca Dumnezeul nostra este Treime depersoane. Chiar daca ne ragam unei singure persoane dumnezeie§ti, chiar daca chemam in noi doar pe una, nu trebuie sa traim cu con^tiin^a ca Tatal e separat de Fiul §i de Duhul ci, cand chemam o per so and, chemam de faptpe toate trei prin aceea. Piatra Bisericii este Hristos, cf v. 42. Falsa dogma a „primatului" petrin, transformat in „primat papal", se autoanuleazd in contact cu Mt. 21, 42. Ziditorii vechitestamentari, preo^ia iudaica nu a vrat sa construiascd stabil, pe Insa§i Piatra viefii, nu a vrat sa recunoasca faptul ca Hristos e piatra, fundamentul, ci numai unii dintre israelii au vazut cat de „minunatd [Gauiiaorf]] este [Ea] in ochii no§tri". S-a luat accesul de la Impara^ie pentra iudei §i s-a pus la indemdna cre§tinilor, cf. v. 43. Nu s-a produs o translare a fagaduin^elor de la poporal lui Israel in Biserica, ci Biserica s-a format deopotriva din adevaraiii israelii, fara vicle§ug in inima lor §i dintre pdgdnii care s-au luminatprin Botez. Ma voi opri asupra acestui amdnunt pentra a prezenta o direc^ie extinsd, istorica. Israelul care nu a crezut in Hristos a cazut din fagaduinfa, din mdntuire. Mul^i, pu^ini, cei care nu au crezut in Hristos §i nu au devenit prin Botez membrii ai Bisericii lui Dumnezeu nu au mostenit fagaduin^ele Domnului facute lor prin Avraam, Isaac §i Iacov §i prin to^i Sfin^ii Proroci. Neintrarea in Biserica te face sa fii neeclesial, neimbisericit, nereinnoit. Biserica Ortodoxa, Biserica lui Dumnezeu are o singurd poarta: Sfantul Botez. Poarta sacramentald a Botezului este cea care te face adevarat israelit, mostenitor al fagaduin^elor Parin^ilor din toate veacurile §i crestin dreptsldvitor, care mdrturisesti drept pe Dumnezeul treimic. Cand, de-a lungul istoriei, s-au desprins de Biserica monofizrfii, nestorienii, romano-catolicii, stili§tii etc., Biserica nu a ramas ciuntitd, nedeplina, ci intreagd, iar cei care au iesit din ea deposeddndu-se, ca §i iudeii care nu L-au primit pe Domnul, de mdntuire §i har, au devenit madulare uscate, moarte, rupte de trupul Bisericii. Ruperea de Biserica nu s-a facut cu forfa, ci din libera alegere. Nimeni nu te indeamna: Frate Gheorghe, Ja-fi o biserica a ta, alta decdt cea care vine de la Domnul si crede in ce vrei! Strabunii monofizrfilor §i ai catolicilor de astazi, strabunii ereticilor care s-au rupt de Biserica Ortodoxa sunt de vind ca si-au pierdut eclesialitatea. E adevarat, ca ei, sarmanii, au numai neajunsul de a se naste acolo unde nu e Biserica, unde nu e Biserica adevdratd. Insa, credem ca orice om care cautd adevdrul §i vrea sa il gdseascd, trebuie sa deruleze firul istoriei Bisericii §i sa observe unde si cum a supravieiuit Biserica adevarata in istorie. A reinventa Biserica, a reforma-o, a schimba-o, a retu§a-o nu este o mentalitate crestind, ci mentalitatea cre§tina autenticd se manifesto ca o atentd, smeritd §i preaiubitoare apdrdtoare a. tot ceea ce s-a mostenit in Biserica. Nadab §i Abiud, care au dorit sa inventeze o noua cddire inaintea Domnului, o noua tdmdiere, o noua jertfd, cf. Lev. 10, 1- 2, au fost mistuifi de focul ce a iesit de la Domnul. Asta in Vechiul Testament, unde totul era umbra §i imagine tipologicd a lui Hristos, nu in Noul Testament, cand avem de-a face cu insdsi Biserica lui Hristos, Cel rastignit §i inviat pentru noi! Cum ne-am putea permite sa rdsturndm Sfanta Liturghie care vine de la Sfhnii Apostoli, Sfintele Icoane, cand Sfantul Luca Evanghelistul a pictat chipul Prea Curatei Stapane, sa necinstim Sfintele Taine, sa renegam hirotonia, pe Sfin^i §i Sfintele Moa§te, cand Biserica lui Hristos le-a cinstit §i le-a pdzit de orice minte rdtdcitdl Fiii adevarafi nu i§i renegd paring, chiar daca sunt rdi la culme. Insa, cand noi avem nu ni§te paring josnici, ci milioane de Sfinii inaintea noastrd, pe Sfiniii Bisericii, care au trait §i au crezut ca si noi, de cine §i de ce sa ne temem §i de ce sa schimbam credin^a care mdntuieste cu o pseudofilosofie umand sau cu o credinfa ereticd? Cel care cade pe Piatrd se sfdrdmd. Iar eel peste care va eddea Piatra se va zdrobi, cf. v. 44. Cuvintele finale ale Sfintei Evanghelii de astazi ne vorbesc despre cat de greu e sa cazi in mainile Domnului, adica sa fii pedepsit de catre El, pentru ca i-ai renegat Biserica §i randuielile dumnezeie§ti ale Bisericii Sale §i ^i-ai inventat biserici dupa marimi umane sau, mai bine-zis, ai creat pesteri de tdlhari. Scriptura vorbe§te foarte greu, foarte aspru despre eretici. Daca in Mt. 7, 26 ei sunt porcii care calca mdrgdritarele mdntuirii in picioare, in Filip. 3, 2 ei sunt cdinii de care trebuie sa ne pazim §i lucrdtorii cei rai, lucru precizat §i de Apoc. 22, 15. §i, pentru ca sa vede^i care era pdrerea Sfm^ilor Paring despre eretici in vechime, ca sa nu fm acuzat de interpretdri subiectiviste, va voi cita coniinutul unor sfmte canoane/legiuiri ale Bisericii lui Hristos, ca sa vede^i ce asprime avea Biserica odinioara fa^a de aceste persoane. Canonul 45 al Sfinfilor Apostoli interzicea clericilor sa se roage impreuna cu ereticii. In canonul 64 apostolic, clericul care intra in casa de rugaciune ca sa se roage impreuna cu ereticii era caterisit, adica scos din preofie. Canoanele 46 §i 48 apostolice sj canonul 1 de la Cartagina arata ca botezul ereticilor §i al schismaticilor nu este valid, adica nu e adevarat. In canonul 68 apostolic se precizeaza ca hirotonia ereticilor nu e valida. Clericul care admite botezul §ijertfa ereticilor e caterisit cf. can. 46 apostolic. Cf. can. 19 de la Sin. I Ecumenic, a canonului 7 de la Sinodul II Ecumenic, a can. 95 de la Sinodul VI Ecumenic, a can. 7-8 de la Laodiceea, a can. 1 si 47 ale Sfdntului Vasile eel Mare §i a can. 3 al Sfdntului Atanasie eel Mare, ereticii care se convertesc la Ortodoxie se primesc, unii, prin mirungerea cu Sfdntul Mir, al^ii prin Botez, iar al^ii, daca dau scrisori de anatematizare a ereziei lor. Cf. canonului 75 apostolic, ereticii nu pot depune mdrturie intr-un proces impotriva preo^ilor. Cf. canonului 6 de la Sinodul II Ecumenic §i a canonului 129 de la Cartagina, ereticii nu pot ridica acuzd, cu caracter bisericesc, impotriva clericilor. Adica un eretic nu este luat in calcul in timpul unui proces bisericesc, daca acuza pe cineva din ierarhia bisericeascd de un anume pacat. Cf. canonului 93 de la Cartagina, daca ereticii sunt intolerant §i ii terorizeazd pe membrii Bisericii, trebuie sa se ceara ajutorul autorita^ilor lume§ti. Iar potrivit canonului 1 de la Sinodul II Ecumenic orice erezie §i orice eretic, implicit, este dat anatemei de catre Biserica. Ca sa fiu urmdrit asupra datelor pe care vi \e-amfurnizat, va rog sa consulta^i Arhidiac. Prof. Dr. loan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note si comentarii, Sibiu, 1993, 557 p. Dupa cum se observa, sdndtatea membrilor Bisericii era foarte atent controlatd in vechime, dupa cum, poporului lui Israel i se interzicea contactul cu popoarele pagane care il inconjurau. Astazi, avem contacte, discu^ii, intdlniri cu ereticii §i paganii, incercam dialoguri amiabile, pentru ca trebuie sa convieiuim in pace. Unii dintre noi se smintesc cand aud de intdlniri ecumenice, arfii se panicheazd foarte mult, arfii se indoiesc de hirotonia celor care fac astfel de lucruri. . . Insa eel mai corect mod de a gdndi rela^iile inter §i extra- eclesiale, credem noi, e acela de a ne intdri in credin^a Sfin^ilor lui Dumnezeu §i, in acela§i timp, de a putea sa rdspundem, lini§tit, despre nddejdea mdntuirii noastre. Trebuie sa semdndm pace injur §i nu vrajbal Ca sa ne ca§tigam constiinia Bisericii, adevarata noastra dimensiune interioard defii ai lui Dumnezeu este un drum lung §i greu. Insa nu trebuie sa ne temem ca nu stim prea multe, ca suntem prea slabi sau ca suntem prea ingreunafi cu multe, ci sa avem nddejde, indrazneala sfdntd, ca totul e in mdna lui Dumnezeu §i ca El nu-i va pierde pe robii Sdi. Va dorim multd pace in via^a dumneavoastra §i o saptamana cat mai placutal Amin. Sa te iei in stapdnire, ca sa urmezi Domnului! Predica la Duminica dupa Inaltarea Sfmtei Cruci [Mc. 8, 34-38; 9,1] Prea iubi^ii mei 81 , Dupa bucuria alegerii noului Patriarh al Romaniei §i dupa bucuria postului din ziua Inal^arii Sfmtei Cruci, traim astazi atmosfera duhovniceasca a puterii Sfmtei Cruci in via^a noastra. Traim biruinja crucii in trupul nostru, biruin^a mantuirii lui Hristos in noi, pentru ca puterea Sfmtei Sale cruci, inchipuirea ei pe trupul nostru dar §i crucea, ca greutate a fiecarei zile, sunt datatoare de bucurie. Pentru noi crucea este bucurie §i putere, arma impotriva demonilor §i rusinare a vrdjmasilor Bisericii. Crucea, dupa cum spune acatistul, este „sfdnta privire a Sfm^ilor". Pentru ca ei nu au privit crucea din afara lor ci crucea datatoare de bucurie, crucea nevoin^ei din ei insisi era insdsi vederea cu care 7/ vedeau pe Hristos. Triumfalismul mantuirii nu ne este specific! Pentru noi mantuirea trece prin cruce, trece prin moartea fafa de noi insine, fa^a de pofta trupului §i a ochilor, fa^a de trufia §i moda vremii, pentru a ne duce la inviere, la invierea sufletului nostru din moartea pacatului §i a patimilor. Crucea este expresia vie}ii ortodoxe, pentru ca via^a fiecarui cre§tin ortodox in parte, care e constient de valoarea viefii §i de dorul mantuirii, se nevoie§te, se ucide zilnic, i§i ucide patimile, pentru ca sa traiasca prin Duhul lui Dumnezu, da, prin Acela care teface viu. Duminica de astazi, prin Evanghelia sa de la Marcu, este o vorbire mai intai despre luarea noastra in posesie. Scrisa in data de 15 septembrie 2007. Se vede, din titlul nostru, ca nu e vorba despre luarea crucii mai intai, ci despre rdpirea noastrd din altfel de vrdji, din altfel de interese, pentru singurul lucru necesar [cum spun Sfin^ii ru§i, mai ales], adica pentru dorul de Dumnezeu. Ca sa dai curs chemdrii Sale, ca sd vii dupa El, trebuie ca mai intai sd te ai, sa te posezi, sa §tii cine esti, ce po^i, ca sa po^i sd mergi dupd El. Daca crezi ca pofi sd mergi dupa El oricum, vei in^elege ca \\i trebuie pregdtire, antrenament pentru o via^a duhovniceasca, sfanta §i pentru in^elegeri enorme, fidele, adanci ale cuvintelor Sale. Ca sa ajungi in spatele Lui [ottloco Mod, v. 34], trebui ca mai intai sa fii in tine insufi. §i ca sd te ai, trebuie sa iji sco^i inima din vrdjile acestei lumi, sd te dezvrdjesti, sa te dezici de lucrurile slabe ale acestei lumi, pentru lucrurile tari, pentru lucrurile care te fac viu. In primul rand, ca sd ifi revii, sa ni vii in fire trebuie sd te recunosti pdcdtos. Sa vezi pacatul tau, cat e de mare §i sa te compor^i zilnic in functie de tabloul interior pe care 1-ai con§tientizat. A nufi pervers cu tine insusi inseamna a nu te considera in fa^a altora altfel decat te consideri in fa^a lui Dumnezeu §i a con§tiin^ei tale in timpul rugdciunii §i alprivirii la tine. Ca sa te insdndtosezi trebuie sa arunci de la tine pdcatele grosiere, superstiiiile tale, trebuie sa devii atent cu via^a ta, sa fii prezent la Biserica, sa intri in ritmul liturgic al viejii ortodoxe, sa incepi sd postesti, sa te rogi regulat, sd citesti cdrfi teologice, sa ni cumperi cdrfi de rugdciune, sa nu mai fi lax la minciuna, la prostie personala §i la decaden^a. Radicalizarea interioara a vie^ii tale insa nu trebuie sa te faca sd te inchizi in tine sau sa consideri, ca daca tu ai infeles ceva mai mult, cei care nu au infeles nu mai merita atenfia ta. Ci, dimpotriva, pasii sporirii personate se vad in gradul de inielegere §i de dialog neincruntat cu tine § i cu al^ii. Ca sa mergi bine nu trebuie sa i^i alegi o via}d a extremelor. Cei mai murfi convertrfi la Ortodoxie incep prin a posti excesiv, prin a citi mult §i a cauta, in rugaciunile lor, semne ale prezen^ie harului substantiate, cu care sd se laude chiar §i numai pentru ei insisi. Pericolul suficieniei este la antipodul indifereniei. Daca mai ieri nu cam faceai nimic, astazi, daca faci ceva, sim^i ca ai implinit toatd dreptatea, dar urfi sa te mai crezi §i nevrednic. Venirea in sine reala aduce o imbogdfire continua a con§tiinJei ca nu faci pe cat ar trebui sa faci, insa §i linistea harului incepe sa te umple, pentru ca privesti spre El constant. Cine voie§te/ vrea sa vina in spatele Meu/ dupa Mine [tic; QeXei ottloco Mou ccKoXovQeiv] trebuie sa se dispenseze de sine, sa se lepede de sine, sa renim^e la voia sa, la judecata cu care era invdfat, pentru ca sa inve^e o logica dumnezeiascd, paradoxals. Daca pana mai ieri in^elegeai ca puterea §i frumuseiea ta stau in bodybuilding §i in caii-putere pe care ii are ma§ina ta, odata cu renunfarea la mentalitatea ta, in^elegi ca bogdfia §i frumuseiea ta sunt curdiia trupului §i a sufletului tdu. In^elegi ca fericirea e o constiinfd care nu te mustrd, ca bucuria e sclipirea de bucurie din ochii celui pe care il ajufi, ca frumuseiea vieiii sta in ascultare §i recunostinid. Vi se pare ca nu sunt compatibile ascultarea cu recunostinial Ba da, sunt compatibilel Sunt compatibile §i dreptatea cu iubirea, mila cu mustrarea, milostenia cu postul, ascultarea cu mulfumirea. Pai ce «e cere Domnul astazi? Sa venim, sa plecam din noi §i sa mergem in spatele Lui. Iar a veni in spatele cuiva inseamna a fi recunoscdtor ca cineva se gdndeste la tine §i te duce la bine. Iar cum El este Via}a §i Calea in acela§i timp, daca mergi in spatele Lui nimeresti chiar in Rai. Daca te recolectezi, te readuni din lume, te intorci de pe unde haladuiai tu §i incepi sa mergi in spatele Lui, incepi sa te aduni in tine, sa te vezi si sa con§tientizei ca drumul crestinului ortodox e acela de a trece prin moarte. Da, l\i trebuie un mare eroism sa traie§ti gestul liturgic al Botezului in viafa ta de adult, pentru ca Hristos ^i-a dat sa traie§ti moartea §i invierea Lui in apele Botezului, ca singurul mod de viafa pe care tu trebuie sa il retrdiesti in intreaga ta via|a. Via^a noastra e de la moarte la viafa. Noi ne na§tem morfi §i devenim vii prin Botez. Noi suntem morfi §i in stdpdnirea puterii diavolilor pana cand ne botezdm, iar cristelni^a, vasul Botezului, ca un al doilea uter, ca o a doua mama ne na§te drept fii ai lui Dumnezeu prin har, ne face fii, mddulare ale lui Hristos §i ale Bisericii Sale §i ne da sa trdim moartea pentru pdcat ca viafa in Duhul. Adica sa trdiesti bine e pentru noi sa mori bine. Sa mori in Hristos §i cu El, sa retrdiesti mereu moartea Lui, care te duce la invierea ta cu El. Moartea ca bucurie e regasibila in cimitirele noastre §i in casele noastre. Cimitirele noastre sunt adevdrate oaze de flori, de arbu§ti ornamentali, de iarba din destul, de racoare §i lini§te. Crucile adevarat ortodoxe sunt umile, sunt de lemn, piatra e acoperita repede de bruma de verdeafd a zidurilor iar zilele de tamaiere §i de aprindere a lumanarilor fac din cimitirele noastre locuri tainice, prevestitoare ale invierii ce va sa fie. Casele ortodoxe sunt pline de har. Cele care se sfinfesc prin sfin^irea facuta de preot §i prin rugaciunea §i frumuse^ea vietii familiei, miros a tamaie §i candela aprinsa, miros a cozonaci §i coliva in sarbatori, miros a casa de om gospodar §i primitor, miros a. ..normalitate. Miros a via^a de la moarte la viafd nu de la moarte la moarte. Moare eel pacatos §i mo§tenirea lui o ia altul, dar nu traie§te bucuria Impara^iei. Bucuria Impara^iei o traie§te eel care se lasd de via^a lui de pdcat, de nesimiire a lui Hristos §i merge tdcut, bucuros, recunoscator, in spatele Pastorului eel bun, Care i§i cunoa§te oile Sale dar §i ele II cunosc pe El. Adica cre§tinii ortodoc§i stiu care e fafa lui Hristos, a Dumnezeului-om, Care Se face om fara a renun^a la afi Dumnezeu §i nu II confunda nici cu Muhammad 82 , nici cu Buddha 83 , nici cu Zoroastru 84 , nici cu Demiurgul 85 . Hristos este Hristos, Cel nascut din Fecioara, Caruia animalele din iesle I-au suflat, cdldurd ca sa-I faca. El este Fiul Prea Curatei Stapane, pe Care L-a nascut nu din poftd bdrbdteascd §i nici din impreunare omeneascd §i fara stricarea fecioriei sale, ci de la Duhul Sfdnt, nascandu-L/ara lehuzie, fara striedciune §i care a rdmas Pururea Fecioara. Noi urmdm Celui pe care // stim. Nu II confunddm cu altul, nu II schimbdm cu altul, ci II adoram ca pe Unul din Treime, impreuna inchinat §i slavit cu Tatal §i cu Duhul, ca Cel ce este Cel mdrturisit de Proroci §i care a venit, la plinirea vremii [Gal. 4, 4], §i S-a dat rdscumpdrare pentu mulfi [Mt. 20, 28], adica pentru to^i ca^i au fost, sunt §i vor fi. 82 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Muhammad. 83 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Buddha. 84 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Zarathustra. 85 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Demiurge. De aceea mergem, cu toate pacatele noastre, dupa El, §i dupa Sfintii Lui Apostoli, nu dupa Evanghelia lui Iuda 86 . Mergem dupa Sfintii Apostoli care au hirotonit episcopi, preoti §i diaconi, care au lasat canone §i reguli de viatl duhovniceasca, care ne-au dat Jertfa fara de sdnge a. Sfintei si Dumnezeiestii Liturghii. Dupa Sfintii care au trait prin pe§teri §i prin crapaturile pamantului, dupa Ierarhii care 1-au surpat pe Arie 87 , pe Macedonie 88 , pe Eutihie 89 , pe iconocla§ti 90 , pe fal§ii vdzdtori ai fiin^ei lui Dumnezeu 91 , dupa Cuvio§ii Lui, dupa Mucenicii Lui, dupa Marturisitorii Lui, dupa Maicile §i Parintii no§tri cei multi ca stelele cerului §i ne. ..crucifwdm. Trecem de la moarte la viat.a, ca, dupa cum am trait moartea Lui, sa ne invrednicim §i de invierea noastrd duhovniceasca de aici, de invierea cea prin vederea luminii necreate, a harului Treimii Celei Preasfinte. Adica nu ne place crucea pentru ca vrem sa rdmdnem la ea, ci crucea e un stadiu. Ea e drumul cdtre invierea §i indlfarea noastrd duhovniceasca, catre trairea noastra, inca de acum, in simfirea constientd a harului in fiin^a noastra. De aceea, lepddarea de sine §i luarea crucii inseamna a pornipe drumul urmdriiLui induntrul fiiniei noastre. Nu plecam peste deal sau prin oras. cu ditamai crucea in mana sau nu ne punem o cruce de trei kilograme la gat, pentru ca a§a suntem mai credinciosi sau pentru ca asa urmdm pe Hristos, ci ne luam angajamentul interior de a suporta toate pentru evlavia crediniei. A trdi crucea inseamna a trdi cu bucurie triste^ea, durerea, priva^iunile, incercarile de tot felul, moartea. E adevarat: nu te mai incdntd Ortodoxia daca auzi ca trebuie sa poste§ti, sa te rogi, sa renun^i la ideile tale fanteziste despre Dumnezeu §i crearea lumii §i om, despre ce inseamna dreptate §i echitate. E greu sa inve^i sa gdndesti paradoxal, adica sa te bucuri de saracie, de boala, de nereu§ite ca de cele mai mari lucruri §i sa te intristezi cand e§ti indemnat sa pdcdtuiesti sau sa te destrdbdlezi. N Despre ea: http://www.descopera.org/evanghelia-dupa-iuda/. O traducere a ei in limba romana, pentru download: http://www.scribd.com/doc/31469/filehost-Evanghelia-dupa-Iuda- traduc ere -romana . 87 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Arius. 88 Idem: http://orthodoxwiki.org/Macedonius_I_of_Constantinople. 89 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Eutyches. 90 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Iconoclasm. 91 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Hesychast_controversy. E greu sa te simii sub povara a multe greuta^i, adica sub povara crucii tale. Dar fara ea nu po^i sa te bucuri de bucuria nesfdrsitd a Sfm^ilor Lui. Insa, dupa cum am spus, traim zile de bucurie §i nu de calamitate. Pentru ca, daca suntem gata sa ne pierdem prostia, nesim^irea, badarania, nemilostivirea, ura, dispre^uirea celor cu handicap, perversitatea, infatuarea din sufletul nostru, atunci il scapam pe sarmanul nostru suflet ca pe pasare din laful vanatorului. Caci daca vrei sa i^i mdntuiesti luciferic sufletul, dandu-i de toate, pacate de toate felurile, il pierzi. Dar daca vrei sa il pierzi, aruncand din el rufele murdare ale patimilor, atunci il scapi de moartea cea ve§nica §i de chinurile Iadului. Ca daca te dezici de neamul acesta desfrdnat §i pdcdtos [xr\ yevea taikr) xr\ |_iolxo6A.l6l Km a|iapTcoA,co, v. 38], de tabieturile societa^ii civile, de cultura fara Duh, de imaginea fara inimd curatd, de regula fara constiintd, de atavismul vieiii de zi cu zi, in care tinerii mostenesc, pentru ca vor, pdcatele parin^ilor §i ale bunicilor lor, nu te vei rusina la Judecata Sa, pentru ca in tine deja s-a produs invierea spre viaja. §i, pentru ca aceste cuvinte au direc^ia vederii lui Dumnezeu, caci cap. 9 din Sfantul Macu e capitolul Schimbdrii la Fa0 a Domnului, Acesta le spune ca Impdrdiia lui Dumnezeu [tx\v BaaiXeiav tou Oeou, v. 1] vine cu putere, intru putere [kv 5uva|j,ei], intru puterea vederii lui Dumnezeu, la cei care se rdstignesc pe ei insisi. §i cine este Impdrdiia decat harul lui Dumnezeu? §i unde locuieste Dumnezeu eel mai bine decat in fiin^a omului, ca sa o indumnezeiascd §i sa o faca asemenea trupului Sau preaslavit prin inviere, plin de slavdl De aceea, va repet, ziua de astazi §i crucea ne vorbesc nu despre fatalism, nu despre plans, nu despre cataclisme, ci despre bucurie. Crucea, care pentru unii e nebunie, pentru al^ii e sminteald [I Cor. 1, 23], pentru al^ii e prostie, pentru al^ii e motiv ca sdfacd vraji cu ea sau sa o profaneze, pentru noi e semnul puterii lui Dumnezeu [I Cor. 1, 24], e puterea rdstignirii lui Hristos, prin care noi mostenim viafa §i bucuria cea netreedtoare. A§adar, ceea ce al^ii renegd, noi iubim §i ce al^ii iubesc, noi dispreiuim. Fiecare cu iubirea lui, nu? Important e sa nu confunddm ceea ce nu este cu ceea ce este. Sa nu confundam usa Bisericii cu usa casei de adunare sau cu usa restaurantului si nici dreapta credin^d care mdntuieste pe tot omul care vine in lume [In. 1, 9] cu filosofia §i desarta vorbire despre Dumnezeu §i cu inveniiile teologice ale unor min^i inflate de demoni §ifarsoare. Sa iubim ceea ce vine de la Hristos §i de la oamenii Sfinfi §i nu de la oamenii pdcdtosi §i rebelil Sa iubim ceea ce zideste pe om, adica nevoin^a personala, Sfintele Taine, milostenia, toata fapta cea buna, ascultarea §i recuno§tin^a fa^a de toate darurile lui Dumnezeu. Suntem in ceas de toamnd, cand ne strangem roadele §i in bucuria faptului ca avem al saselea patriarh al romanilor. Sa ne bucuram pentru ambele daruri date noua de catre Dumnezeu §i sa facem in a§a fel, prea iubi^ii mei, incat sa nu ne fie rusine ca suntem urmasii acelora de care lumea intreaga nu este vrednicd [Evr. 11, 38]. Dumnezeu sa va dea multd pace, mult har §i multa bucurie in via^a dumneavoastra iar noua sa ne dea bucuria de a sti cum sa vorbim §i sa trdim in fa^a lui Dumnezeu §i a oamenilor, in a§a fel incat sa fim mireasmd a vieiii spre viafd pentru cei ai lui Dumnezeu §i mireasma a morfii spre moarte pentru cei care calca in picioare Prea Sfintele Patimi ale Domnului [II Cor. 2, 16]. Va dorim o sdptdmdnd preafrumoasd §i multd senindtate in via^a dumneavoastra. Amin! Veti pescui oameni! Predica la Duminica a 18- a dupa Rusalii. Pescuirea minunata [Lc. 5, 1-11] Prea iubi^ii mei fra^i si surori intru Domnul 92 intotdeauna la aceasta Sfanta Evanghelie imi tresare inima, pentru ca e vorba de harisma preofiei, a celor chema^i la a fi pescarii de oameni [avGpcoiToix; ((joypoov, v. 10] ai lui Dumnezeu. Imi tresare inima si ma gandesc la responsabilitatea noastra, a preo^ilor, care nu e deloc mica, ci. ..imposibild. Gandita in parametri umani sau in parametri postmodernitdtii noastre, preofia este o viafd supra-umand, ingereascd, ceva absolut imposibil de trait la exigenjele ei maxime, pentru ca inseamna sa traiesti la exigenfele celei mai desdvdrsite sfinienii. Preo^ia este culmea tuturor virtufilor si a intregii sfinfenii, ca unii care stdm in fa^a lui Dumnezeu si aducem Jertfe duhovnicesti, insusi Trupul si Sangele Sau euharistice, pentru via^a lumii, a tot celui ce vine in lume si crede intru El, botezandu-se spre infiere si sfinfire, si facem toate cele ale mdntuirii oamenilor. De aceea, resim^im acut nevrednicia noastra ori de cate ori ne apropiem sa slujim Domnului. 92 Scrisa in data de 23 septembrie 2007. §i cum ar putea sa fie altfell Cine se crede atdt de curat §i de drept incat sa creada ca poate sluji Domnului, Celui de care se cutremurd intreaga fire §i // preasldvesc Ingerii §i Sfnuii cu o bucurie fara seaman, extatica, paradoxals? Sfin^ii §i Puterile cerebri sunt ie§iti din ei m§i§i, intr-un extaz perpetuu, cu mintea lor cea prea duhovniceasca §i mult preasfm^ita §i sunt lipifi, prin contemplarea min^ii §i prin dragostea lor de Treimea Cea mai presus de orice incepatorie §i domnie. Preo^ia este o minune inspdimdntdtoare, un adevarat munte, o incomensurabilitate, pe care nu o po^i ridica din loc, daramite sa o maiporfi, fara mult har de la Dumnezeu. Imi spunea un Pdrinte duhovnicesc despre momentul hirotoniei sale celei de Dumnezeu binecuvantate. Imi spunea cu o claritate inspdimdntdtoare despre ceea ce trdise in clipa cand Preasfm^itul Episcop §i-a pus mainile peste capul sau §i 1-a hirotonit. Mi-a spus aceste lucruri sub jurdmdnt, cum ca toate sunt adevdrate. §i mi-a spus: „Parinte draga...cand eram jos, ingenuncheat in fa^a Episcopului meu hirotonitor, atunci cand am fost facut preot, m-am sim^it ca albia unei mdri, in care s-a cobordt mult har dumnezeiesc, asemenea unei lumini infinite. §tiam de la Sfin^i, ca astfel de vedenii au cei care se pregdtesc pentru preo^ie §i primesc preo^ia care vine de la Domnul, prin Sfin$ii Sai slujitori...dar nu §tiam cat de mdreafd este aceasta punere a noastrd in tagma preo^iei. Atunci am in^eles minunea ca eu nu mai sunt diaconul X, ci am devenit preotul lui Dumnezeu, celpus ca sa slujesc pefiii lui Dumnezeu. Tot la fel, cand am fost facut duhovnic, ca sa pot spovedi, am vazut cum lumina care ma preofise, care ma umpluse prin mainile Episcopului meu, care fusese ca o mare de lumina, acum era ca un foe ceresc, care m-a umplut de o rdvnd imposibil de descris. Tocmai atunci am §tiut ce ma asteaptd sau ce e acela un duhovnic: un om care sa vorbeascd §i sa acfioneze prin Duhul lui Dumnezeu. Adica nu oricum, ci tocmai prin acest Duh al lui Dumnezeu, Care sfinfeste toate §i ne ajutd in toate slujbele noastre". Binein^eles ca aceste cuvinte, ca §i pe dumneavoastra, §i pe mine m-au inspdimdntat. M-au inspaimantat de-a dreptul, pentru ca si noi ar fi trebuit sa avem astfel de trdiri dumnezeiesti. De ce? Pentru ca Dumnezeu Cel Preasfant ne vrea Sfinfi, ne vrea curafi, ne vrea plini de lumina Sa, pentru ca sa fim in intimitatea Sa, in cele dinlduntru ale slavei Sale. Ziua de 23 septembrie a fiecarui an este ziua in care se praznuie§te in Biserica lui Hristos pomenirea zamislirii Sfantului loan Botezatorul. Nu a nasterii ci a conceperii sale in pantece! Grija noastra a§adar nu este numai pentru eel care s-a ndscut ci §i pentru eel ce sta sa se nasca. Noi nu consideram copilul neformat deplin, din uter, o mdna de celule neper sonalizate, ci o fiinfa umand, o persoana, care trebuie ajutatd sa se nasca. §i iata cum Dumnezu a imbinat astazi ziua zamislirii cu ziua pescuirii. Caci eel care se zdmisleste trebuie sa fie pescuit pentru Dumnezeu, sa fie botezat pentru Dumnezeu, ca sa ajunga/z«/ Sdu prin har. Ce ne spune Scriptura de astazi? Despre ce ne vorbe§te atdt de pdtrunzdtorl Despre ascultare, despre teologia ascultdrii. Mul^imea [tov 6xA,ov] II imbulzea pe Domnul, venea din toate parole ca sa asculte cuvantul lui Dumnezeu [tov Xoyov tou Oeou] [v.l]; a§a cum facem unii dintre noi la Boboteaza, cand ne inghesuim ca sa luam apa sfm^ita. . . Ei se ndpusteau asupra Lui neuitandu-se la decenfd, la Cel din fa^a lor. Dadeau buluc. Asta in planul real al desfa§urarii evenimentelor. Interpretata duhovnice§te aceasta graba, aceasta imbulzeala, ajungem sa vedem ca e un lucru bun sa te imbulzesti, sa te ba^i pentru un loc mai in fa}a sau pentru o audifie mai bund a. cuvintelor lui Dumnezeu. §i cu cine sd te baftf Cu patimile din tine §i nu cu alp, ascultdtori ai cuvantului lui Dumnezeu. Imbulzeala enorma pentru a-L asculta. Iar El sta langa ^armul lacului Ghennisaret [revvnoapei;]. Iar dupa numele lacului, un nume ebraic, ajungem sa in^elegem ca Domnul vorbea oamenilor cu scopul de a-i introduce in pdmdntul nasterii, adica in Botez. Sta langa lac, langa Botez, ca sa vorbeasca oamenilor despre nasterea din nou. §i Sfantul Luca spune ca Domnul a vazut doua luntre, doua barci [6uo -ulola] §i pe pescarii care i§i spalau mrejele, dar El se urea in luntrea lui Petru [v. 2-3]. Domnul a vazut doua luntre, pentru ca doua feluri de viafd pot exista: in credinid sau in necredin0. §i credinciosul §i necredinciosul isi agoniseste multe in via^a aceasta. Numai ca eel pacatos pleaca, cum spune Scriptura, adica moare, iar averea lui o mosteneste altul [Ps. 108, 7-14]. Nu pleaca cu mo§tenirea lui in cer, ci o lasa aici, §i o mdndncd ...trecereaanilor. Exista doua luntre, pentru ca avem in fat.a noastra moartea §i viafa. §i noi alegem departea cui vrem sa fim. Noi alegeml Dar pentru ca nu alegem bine (pentru ca Deuteronomul vrea sa alegem viafa), noi alegem perimetrul morfii, alegem viafa in pacat, care duce de la moarte la moartea vesnicd. §i unde S-a urcat Domnul? In luntrea credinfei, a lui Petru. Caci piatra credinfei Apostolilor e fundamentul Bisericii lui Dumnezeu. El S-a urcat in luntrea credinciosilor, ca Unul care este Capul Bisericii. §i cand S-a urcat la Petru in luntre, caci El e cu noi intotdeauna, 1-a rugat pe Petru sa depdrteze de farm corabia, luntrea §i de acolo, din luntrea depdrtatd de mal, invdfa mul^imile [48i.8aoK6v roue; oxXovq] [v. 3]. Adica? Aici e vorbire tainicd despre monahism. Despre ce inseamna sa te indepdrtezi de lume pentru ca sa invefi cum trebuie sa vorbesti lumii despre Dumnezeu. Daca stai in imbulzeala multor patimi toata ziua, daca nu devii monah, adica singur, daca nu te insingurezi de patimi, nu po^i sa auzi pe Cel singur care rfi vorbe§te, pe Domnul tau. Oricine se poate insingura de patimile §i de moda lumii in el insu§i §i trebuie sdfacd astal Oricine se poate sj trebuie sa se indepdrteze de pacat, pentru casafie viu. Ieri seara priveam la televizor pe doamna avocat a parintelui ieromonah Daniel Corogeanu 93 , a celui nedreptdfit de catre to^i, care ii lua apdrarea in emisiunea lui Stelian Tanase 94 . Lini§tea, delicate^ea, pacea ei, gentilefea ei m-au umplut de bucurie, m-au facut sa o aplaud in fa^a televizorului. Acea femeie, pe care o vazusem pentru prima oard, o cre§tin-ortodoxa cu mult bun simf §i inteligenfa, m-a facut sa vad cum arata crestinul infelept in mijlocul unora care vor sa invdrta adevarul pe degete §i sa iasd victorioasd minciuna. Ca sa vezi, adica sa pofi vorbi detasat de patimi §i interese meschine, trebuie sa te faci al adevarului §i sa spui adevarul asa cum este. Nu sa presupui ca spui adevarul sau sa faci un adevdr care aduce bani, aplauze, rating. . . Ci sa mdrturisesti un adevar care vine din cer §i care il infiord pe eel care il ascultd. 93 A se vedea: http://www.mediafax.ro/social/fostul-preot-daniel-corogeanu-vizitat-in- inchisoare-de-mitropolitul-moldovei-2950880. 94 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Stelian_T%C4%83nase. La Realitatea TV. Hristos Domnul Se retrage, vorbe§te din Biserica Sa oamenilor, multimii neinvdfate din afara Bisericii, in mod tainic. El e pretutindeni, El umple toate cu slava Sa, dar e Capul Bisericii, ale carei madulare suntem noi inline, prin Botez §i prin hranirea cu Sine. El e in noi §i in afara de noi §i mai presus decat tot ce exista, El fiind Existenfa cea mai presus decat orice existenfa. §i El, Cuvantul lui Dumnezeu intrupat, Fiul Tatalui, Cel inchinat §i slavit impreuna cu Tatal §i cu Duhul, ne vorbe§te tainic tuturor, ne conduce pe to^i la El, pe masura ce multimea gandurilor noastre se linistesc, pe masura ce nu mai sunt haotice si atunci cand vrem sa auzim cu urechea inimii noastre cuvantul care te face viu, cuvantul viejii, mireasma vie^ii spre via}a a Cuvantului Cel ve§nic al lui Dumnezeu. Domnul inceteazd sa vorbeasca la un moment dat, ne spune Dumnezeiescul Luca, §i ii veorbe§te lui Petru, omului credin^ei [v. 4]. §i ce ii spune e coplesitor pentru noi. Ii spune sa o duca mai la addnc [to Pa0oc;], sa duca luntrea mai in largul lacului, §i sa arunce mrejele [ra 6(.KTua] ca sa pescuiasca. Acest addnc [cand vorbea Fericitul Constantin Galeriu 95 despre acest addnc te cutremurai, fi se zbdrlea pielea pe tine] reprezinta esenfa propovaduirii ortodoxe, sl ceea ce inseamna pentru noi a propovadui credinfa. Pentru ortodoc§i nu e de ajuns sa ai Scriptura in mdnd §i sa pleci la evanghelizat §i sa te dai de apostol. In calendarul nostru, cand cineva e numit Apostolul Rusiei sau al Serbiei, adica Evanghelizatorii autentici ai acestor neamuri sau intocmai ca Apostolii, atunci e vorba despre oameni care sunt addnci, care merg la addnc, in adancul dogmelor §i al vie^ii cu Dumnezeu, care sunt plini de sfm^enie §i §tiu sa vorbeasca oamenilor din adancul celei mai cutremuratoare sfin^enii despre Teologie, despre iconomia mantuirii lui Hristos, despre Biserica §i mantuire, despre create §i eshatologie, despre cura^ire de patimi §i dreapta in^elegere a cultului ortodox, a adevaratei inchindri in fa^a lui Dumnezeu. Nu a§a, oricine §tie trei lucruri despre Scriptura, a citit in graba Vie file Sfinfilor §i merge la Biserica este. . .apostol. A te crede cineva atdt de mare e semnul unei reale inseldri satanice, al unei pareri prea bune despre un ompdcdtos ca tine. 95 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Galeriu. Sa privim insa ce face Simon, care nu era inca Apostol, ci trebuia sa fie pescuit de catre Domnul spre propovdduirea credinfei mdntuirii. Omul, fiind pescar, ii spune ca toata noaptea s-a trudit, impreuna cu arfii, §i nu a prins, nu a luat nimic [oi)8ev 4A,aPo|j,ev] [v. 5]. Adica zero peste. Dar, dupd cuvintele Tale [em. 5e tco pipa-ci Sou], ii spune Simon/Petru, o sa arunc mrejele, facand astfel ascultare de El, de§i §tia ca nu prinseserd nimic toata noaptea. Unde fugiserd pe§tii, nu?! Unde plecasera de el nu putuse sa prindd nimic? Omul se gandea la hrana lui, la via^a lui. . .cum e normal. Insa Petru auzise cuvintele Lui §i credea ca e un Profet. De aceea II asculta pe Iisus Domnul §i arunca mrejele. §i acum aflam de ce duminica aceasta avem o Evanghelie care se nume§te pescuirea minunatd: pentru ca „au prins mulfime mare de pe§te, ca li se rupeau mrejele"[ouveKA,6Loav -rrA.f|9oc; IxOucov ttoA,u, 8Leppr|006T0 8e xk 8'LKtua airccov][v. 6]. Cum a§a?! Ei statusera toata noaptea dupa pe§te, cu ochii in apa, in mreje si niciun peste §i acum, pentru ca El le vorbise §i le porunciseastSL, li se rupeau mrejele? \ ! Cum puteau altfel sa priveascd acest lucru decat ca pe o mare, negraita minunel Pentru ca pe§tele asculta de Creatorul Sau §i vine in plasa lui Petru, de ce?, pentru ca §i Petru ascultase de Dumnezeul Sau §i a aruncat mrejele, de§i §tia ca se munciserd degeaba toata noaptea. Lec^ia dumnezeiasca a ascultdrW. Cel care ii poruncise lui Petru ascultase de Tatal §i venise in lume, sa ia chip de om §i la infa^i§are sa fie ca oamenii. Era Fiul Tatalui, Fiul ascultdtor de Tatal, Care, tipologic, prin prorocie, fusese vazut in Isaac care se pleacd lui Avraam ca sa fie adus jertfd sau m vinderea lui Iosif in Egipt, care isi iartd fra^ii pentru ca sa le aduca, prin vinderea lui, viafa lor. §i avem pe viitorul Petru, actualul Simon, a carui credin^a in dumnezeirea Fiului §i in identitatea de fiin^a a Sa cu Tatal §i cu Duhul este fundamentul Bisericii, care acceptd sa arunce mrejele, desj el era un profesionist alpescuitului. Daca era sa vorbeasca profesionistul din Petru i-ar fi spus Domnului ca El nu stie cum std treaba cu pestele, pentru ca El nu e pescar. Dar in Petru vorbeste credin^a, ascultarea, vorbe§te imposibilul, vorbeste supralogica, cea care intrece evidenfa . . .§i se pomene§te cu luntrea plina, §i cu a doua luntre plina, de erau sa se scufunde ambele luntre [v. 6-7]. §i daca se umplu ambele luntre e pentru ca sa arate ca §i Drep^ii §i pacato§ii sunt chemaii la mdntuire, pentru ca am venit, spune Domnul, mai ales pentru pdcdtosi, §i nu pentru cei Drepii [Mt. 9, 13; Mc. 2, 17: Lc. 5, 32], care §i a§a erau cu Mine. Petru ascultd de Fiul ascultdtor al Tatalui §i apare...m«/£ peste, adica mw/?« inielepciune. Daca asculfi de poruncile lui Dumnezeu §i nu treci cu vederea nici j9e ce/e m«n §i nici j^e ce/e mici te umpli fife peste, de pestele felurit al inielepciunii §i «/ virtuiilor. Te umpli de atat ]9 v - 12], acum nu mai avea nici pe singurul ei fiu. Era inconjurata de muliime mare de oameni din cetate, semn ca era iubita de oameni sau compdtimitd §i...pldngea. §i Domnul o vede, o prive§te pe ea §i I Se face mila de ea [koT[Xayxy'ioQr\ err' aurfj, v. 13]. Se patrunde de mila ei Domnul, simte ca un Dumnezeu §i ca un om in acela§i timp mild de ea, de aceasta femeie care este chipul Mamei Sale, ce va fi plind de ranile dragostei pentru El sub Cruce. Daca vrem sa aflam delicatefea dumnezeiascd a Domnului pentru Preacurata Sa Mama trebuie sa o inielegem de aici intru catva, din aplecarea Lui plind de mild spre suffering ei, spre chinul ei, a vaduvei fara copil din Nain. §i dupa cum spune realitatea dogmei hristologice, cum ca Hristos nu facea numai ca un Dumnezeu cele dumnezeie§ti ci §i ca om §i nu facea toate numai ca om ci sj ca Dumnezeu in acela§i timp, avem aici o narafiune dumnezeiascd despre Fiul lui Dumnezeu intrupat care Se umple de mild ca Dumnezeu §i om in acela§i timp... pentru durerea sfdsietoare a unei femei, a unei mame. Nu cred ca putem exprima in cuvinte o mai mare delicateie decat aceasta! 1 s-afdcut mild de ea reprezinta insa§i iconizarea in act a dogmei hristologice §i a raporturilor lui Dumnezeu cu oamenii, pentru ca El este Dumnezeul milei, Care nu dore§te moartea pacatosului, ci sa se intoarcd acesta ca sa fie viu. Dumnezeul nostru nu e o pozd, nu e o statuie rece, nu e o himerd, nu e o energie nepersonala, nu e marele gol sau marele plin, nu e marele anonim, nu e o inexistenid pioasd... ci Dumnezeul care este intotdeauna Dumnezeul iubirii si al milei. Cand Moise L-a intrebat pe Dumnezeu despre numele Sau, El i-a spus ca El este Cel care este [Ies. 3, 14]. Cand loan Evanghelistul a vorbit despre numele lui Dumnezeu ne-a spus ca. Dumnezeu este iubire [I In. 4, 16]. Cand Biserica vorbe§te despre Dumnezeu, potrivit Evangheliei, spune ca Dumnezeu e Treime de persoane. Dar Dumnezeu este §i Treime de persoane §i Cel neschimbat, unic §i absolut, cat §i iubire. Neschimbabilitatea lui Dumnezeu nu contravine iubirii Sale, pentru ca dintotdeauna Dumnezeu e neschimbat in iubire, e plin de iubire si de mild si nu doar cu vdduva din Nain, ci cu intreaga lume. §i Hristos Dumnezeu S-a apropiat de ea, de vaduva, si i-a spus: Mf| KAme [Nu plange!]. Nu a stat distant, ci §i-a exprimat compasiunea vizavi de ea, mila Sa infmita si i-a spus cu cuvantul ce trebuie sa faca: sa nu planga, sa nu mai planga. De ce? Pentru ca El a venit sa steargd toata lacrima de pe fa^a pamantului. El a venit sa aducd bucuria acolo unde era tristefe, viafd acolo unde era moarte, fericire acolo unde era neordnduiald, lumind, acolo unde era un intuneric al inchindrii la idoli. El S-a apropiat de pat si i-a spus tanarului mort: NeocvioKe, ool Xeyu>, eyepOTiTL [Tinere, ^ie ni zic, scoala-te/ ridica-te!][v. 14]. El S-a apropiat. . . El nu a stat departe...§i ceea ce a zis cu cuvantul s-a implinit cu puterea Sa cea dumnezeiascd, ca Cel ce e Creatorul vie^ii. El 1-a readus din moarte pefiul mdngdierilor, dupa cum El Insusi va invia din mor^i ca un Atotputernic, zicand celor din lad: Iesifi! si celor din adancuri: Eliberafi-va! Pentru cei care se indoiesc de inviere, de invierea altora sau a lor, acest aveKricGioev 6 veKpbc, [s-a ridicat mortul] reprezinta gestul la fel de fir esc pentru vremea aceea, cand si ei vor invia din mor^i. Dupa cum a inviat acesta, fara nicio intdrziere, fara nicio impotrivire, la fel vom invia si noi, cei care asteptdm sau nu invierea morfilor, pentru ca invierea este un dar pentru top, din cauza invierii Sale din mor^i, cea de a treia zi. Pentru ca El a luat toata firea noastrd intru Sine si cu ea a inviat, pe ea a indumnezeit-o, de aceea atunci toji mor^ii vor invia, numai ca unii spre viafa vesnicd iar al^ii spre moarte, spre chin vesnic. Restul Evangheliei este usor de infeles: bucurie si uimire mare in to^i cei prezen^i. Numai ca aceasta Evanghelie o putem in^elege si mai duhovniceste, daca vedem in tanarul din Nain sufletul nostru mort de pdcate, omorat de pacate, care e inviat de Domnul prin Duhul Sau eel Sfant. Mama noastra, constiinia noastrd ne jeleste, ne indeamna sa facem voia lui Dumnezeu si nu a trupului, voie care ne omoard sufletul. De aceasta mama, de constiinia noastrd lui Dumnezeu Ii e mila. Si Se milostiveste de noi si ne invie, atunci cand noi cautam sa cunoastem care este viafa cea mai bund. Daca nu cau^i sa te inielegi §i sa inielegi ce trebuie sa fie cu via^a ta, crezi ca via^a e numai de baut, §i de mdncat, §i de dormit. Dar daca vrei sa vezi cum te afli, sa i|i vezi mama care plange pentru tine, trebuie sa pldngi §i tu pentru tine, sa te curate§ti cu lacrimile tale, sa te speli cu ele ca si cu un alt Botez, pentru ca sa vezi cum arata moartea interioard §i cat de urdtd este ea in comparable cu viafa din belsug in fiin^a ta. §i atunci, atunci cand te speli pe ochii inimii, cand te scapi de cataracta de la ochii sufletului, po^i sa vez cat de bun §i milostiv este Domnul, cu cata iubire «e c#«ft5 si nepoartd de grija, cum «i)ev eiToi.r|06v Kap-uov 6Kon;ovTaiTA,aai.ova, v. 8]. Paradoxal, nu?! Acolo unde sunt drdcuiii to}i dumnezeii §i toft Sfiniii cuvantul lui Dumnezeu nu e prea breaz, nu da roade, iar acolo unde e pdmdntul inimii lucrat prin ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, orice cuvant al Sau este urmat de o sporire uluitoare, de o cre§tere de vegetafie haricd inspaimantator de abundenta. Deci nu cuvantul lui Dumnezeu s-a perimat, ci inima noastra s-a umplut de totfelul de reptile, de beton, de palamida, de tenta^ii sinuciga§e §i cuvantul lui Dumnezeu este ca omul cu pieptul dezgolit in fa^a a multe gloan^e. Cum sd ferim, sa ocrotim cuvantul lui Dumnezeu, saman^a lui Dumnezeu in inima noastra, ca ea sd rodeascd insutit? Asta da intrebarelE o intrebare teologicd. Pai ca sd rodim trebuie sa fim pe cale si nu in afard de cale. Adica sd fim in Biserica lui Dumnezeu, sa avem cugetul Bisericii drept cugetul nostru, sa ne zdrobim inimile cu post §i cu plans pentru pacatele noastre §i cu rugaciune, sa nu ne ingrijim de multe, ci de mdntuirea noastra §i celelalte se vor adduga noud [Mt. 6, 33]. Vegetafia cea mare a curdfiei, virtu^ile cele multe vin din ascultare de Biserica, din zdrobirea inimii §i din negrija de multe. Daca te pierzi in multe te legi de multe, te legi de timp §i nu mai po^i sd zbori spre ve§nicie. Daca te ingreunezi la inima cu poftele si cu grija acestei vie^i te faci un ciment neroditor. Iar daca nu cau^i sa fii cu totul al Bisericii, ci ai tending de a iesi afara, de a da mai mult loc 119 dubitaiiilor personale sau patimilor, atunci vin si te iau in gheare graurii 113 Iadului si te poarta cum vor ei. In versetele 11-15 Domnul le tdlcuieste cuvintele Sale Sfin^ilor Apostoli, si le spune ce este sdmdnfa, cine sunt cei intru care nu rodeste cuvantul lui Dumnezeu, cine este eel care rodeste din plin...§i talmacirea Sa e una ce prinde unele aspecte, aspectele principale ale parabolei. Insa cuvintele Sale, ale Cuvantului au multiple semnifwaiii teologice si personale si nu se reduc doar la talmacirea. pe care El a facut-o in acel moment Sfinjilor Apostoli. Tocmai de aceea, prin El putem vedea multiple infelesuri ale cuvintelor Sale. In acest fel, Sfin^ii Paring ai Bisericii au vazut si vad multiple infelesuri dumnezeiesti ale unor cuvinte ce nu par sa spuna prea multe unora. Insa ele sunt pline de semnifwaiii dumnezeiesti pentru via^a noastra, si Dumnezeu ne poate lumina ca sa in^elegem care este semnifwaiia teologicd si expereniiald care noua ne trebuie acum, astazi. De aceea trebuie sa rodim intru rdbdare [KapiTo^opoiJoLv kv i)-rro|j,ovfj, v. 15] cuvintele lui Dumnezeu, sa le implinim indelung pentru ca sa le cunoastem roadele din noi insine. Daca implinim porunca cunuiei, a postului, a iertarii, a rugaciunii pentru vrajmasi, a smereniei, a dragostei...stim sa vorbim despre ele insele din noi insine. Ele nu mai sunt atunci din cdrfi, ci din noi. Aceasta inseamna sa rodesti in rdbdare, in nevoin^a: sa devii eel intru care au odrdslit poruncile lui Dumnezeu! Va dorim tuturor sa va bucurafi in aceasta zi si in aceasta noua saptamana care sta la usa, chiar daca vremea de afara este posomordtd si chiar daca intretinerea o sa fie cam mare in iarna asta. Sa ne bucuram pentru ca suntem ai lui Dumnezeu si El lucreazd intru noi, dupa credin^a noastra, pe cele ale Sale, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin! 112 Indoielilor, nelinistilor personale. 113 Graurii sunt pasari mici, negre si nu niste pasari gigant, care ne-ar purta la propriu in ghearele lor.. .Insa, desi par mici gandurile demonice la inceput...mai apoi ele nasc mari nelinisti interioare daca le dam atentie. Cat a facut Dumnezeu pentru tine. Predica la Duminica a 23 -a dupa Rusalii [Lc. 8, 26-39] Iubi^ii mei 114 aceasta duminica, prin Evanghelia ei de la Sfanta Liturghie, este o duminica a umilin}ei; a umilirii celor care, §i in sculare, §i in culcare, sunt. . .cu dracu in gura. De ce? Pentru ca avem in fa^a noastra minunea vindecarii demonizatului din ^inutul Gherasinilor [xt\v xupuv tcov Tepaorivcov, v. 26], a unui demonizat intr-o stare critica, jalnica, „care era demonizat; [§i] de multa vreme el cu haina nu se imbraca §i in casa nu mai locuia, ci in morminte" [e^wv 5ai|j,6via Km Xpovco iKavcp oijk kvedvoaxo i|j,aTiov Km kv o'lkloc ouk e^ievev aXX' kv xolc, |j,vr||j,aoLV, v. 27]. De aceea, cand vreun tinerel, caruia i s-au sucit mingle, vine in fa^a dumneavoastra §i o da cu rockul, cu satanismul, cu anarhia, Scrisa in data de 20 octombrie 2007. cu flower-power , cufacefi dragoste si vd imbdtaii ca porcii, cd asta e viafa...sa. va amintrfi de acest tdndr [dcvrip, cf. Ibidem], de acest anir jalnic la vedere, pe care dracii il inva^au sa mearga gol §i sd locuiascd departe de oameni, adica in mormintele de la periferia ceta^ii. Deci dracilor nu le placea sd il vadd imbrdcat... ci sd mearga nud. Dracii au apeten^a pentru nud, pentru ipostaza in care tu e§ti ridicol, pentru cea in care tu e§ti de plans pentru oamenii intregi la minte. §i haine nu avea, de spalat nu se mai spala. . .§i mai locuia §i in morminte. Ne putem inchipui ce fel de om era acest om? Nu prea cred! O astfel de ardtare de om ar fi o inspdimdntare cruntd pentru oricine ar da nas in nas cu el. Acest om insa // intdmpind pe Domnul [v. 27]... §i, la vederea Lui [v. 28], se petrece ceva....pQ care noi, postmodernii, incercam sa il aruncdm intr-un utopic secol al tenebrelor istoriei. Adica, pe de o parte, copiii no§tri sunt inva^i la §coala ca ne tragem din lanjul trofic iar, pe de alta parte... vine la televizor unul sj altul §i spune...ca demonizarea este o chestie de ev mediu intunecat. Pai, bine, frate, daca eu sunt fiul maimuiei. . . §i nu exista decat materie evolutivd . . .iar eu, omul, sunt o spontanee Jdpturd, nimerita prin increngdturi, presupuse posibile de 1 la 1 miliarde . . . demoni de unde sd existed Daca omul e doar materie... atanci nu exista spirit, suflet in om. Iar daca omul s-a facut din intdmplare, de unde dracii Deci, cei care spun ca demonizarea este de ev mediu dar, in acela§i timp, sunt atei evolufionisti, vorbesc despre contradicfii in termeni. Pentru ca, daca omul e materie, e doar corp, trup, §i nu exista nici draci, nici ingeri §i nici Dumnezeu... atunci toate manifestable noastre dereglate sunt normale §i nimeni nu mai e nebun, psihopat, pdcdtos. Insa exista un singur Dumnezeu, Care este Treime de persoane, Tatal, Fiul §i Sfantul Duh §i lumea aceasta vdzutd, cat §i cea nevdzutd, sunt creafia iubirii Sale. Dumnezeu a creat §i mdna §i celula, sj spafiul, §i timpul, §i floarea, §iplaneta, §i vdntul, sj apa, §i creierul, §i pe Inger. ..tot. Iar demonii sunt ingeri cdzufi, din mandrie, din infatuare; care au cazut in pacat din propria lor voin^a, ca ni§te fiinfe libere create de Dumnezeu, ca §i omul. 115 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Flower_power. 116 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lan%C8%9B_trofic. Iar demonii cauta sa cuprindd fiin^a omului, datorita pacatelor lui. . . §i sd-l stdpdneascd. In v. 28 avem glasul demonilor din acest tanar, care striga, ca un singur glas, catre Domnul. Sfantul Luca spune ca tanarul a strigat, ca a cazut inaintea Lui §i ca ceea ce a spus a spus cm glas mare [avaKpdE,ac, iTpoaeiTeaev Autco Km ^covfj \i^yciXr\, v. 28]. De \afonos, vine foneticd, antifon [adica o cantare de la o strana careia i se raspunde cu o altd cantare de la cealalta strana], megafon [de la care se aude vocea cu putere], afon, saxofon.. . §i ce spun demonii?! Ce spun ei, ca §i cand or fi unulV. Aceste lucruri spun: "Ti 4lioI km. Sol, Tr|aoiJ Yle tou ©eou toO 'Yijjlotou; 6eoLiaL Sou, Lir| Lie paoavLoric;" [Ce mi-e mie §i Jie, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Preainalt? Ma rog Jiq, sa nu ma chinuie§ti/sa nu ma torturezi!], v. 28. Acest paaavLCco inseamna eu chinui, eu torturez, eu arunc de colo-colo ceva, pe cineva. Dupa cum se observa, demonii marturisesc teologic, fac teologie.-.pentru ca ei sim^eau cine este Cel din fa^a lor. Ce avem noi in comun, Doamne?, spun dracii. Ce lucru mare e sa ne chinuiesti pe noi, cand Tu esti Creatorul tuturor si al nostru? §i cine este El, Cel marturisit de catre draci: Iisus, Fiul Dumnezeului Celui Preainalt, Fiul Tatalui, Cel nascut mai inainte de luceafar, adica mai inainte de toft vecii din Tatal. Dracii stiau cine este El. Dracii §tiau §i stiu ce o sd-i astepte §i ce dureri suferd §i acum pentru rdutatea lor asumatd. Tocmai de aceea razboiul lor cu noi e unul bezmetic, e pe viafd si pe moarte, e fara nicio reguld...ca sa atraga cat mai mulfi de partea lor, ca sa se laude cu faptul ca aufost in stare sa omoare ve§nic pe cat mai mul^i oameni. 117 Razboiul demonilor cu noi e unfull combat zilnic, 24 din 24. Cand vad ca incepem sa ne pocdim, cand vad ca suntem laudafi pentru faptele noastre bune, cand vad ca ne smerim, ca ne rugdm asiduu, ca iertdm, cand vad ca vrem sa iubim §i sa trdim frumos, duhovnice§te, in malddrul de murdarie interioara §i exterioara din societatea noastra, ei innebunesc, te ataca orbe§te, te ataca cu o violen}d incredibild, cu o urd dementd la culme. Tocmai de aceea vezi ca fi se stricd masina din senin, ca ^i se sparge pantoful cand vrei sa il incal^i, ca unuia i se pune pata pe tine, ca ucenicul tau nu te mai ascultd, ca mama ta are ceva cu tine, ca fiul tau fi se impotriveste...csi ai ispite in trup, ca te apuca In engleza: un razboi total. boli din senin, care apoi tree din senin, ca te apuca nervii, ca deznadajduie§ti, ca ffi vine sa te sinucizi, sa te imbe^i, sau sa curve§ti cu prima care i^i iese in fa^a, pentru ca ti se pare ca este zdna zorilor... Dracii, mai pe scurt, inventatorii tuturor scdrnaviilor, cum 110 ii nume§te Sfantul Ambrozie al Milanului in rugaciunea de exorcizare 119 ce ne-a ramas de la Prea Sfnuia sa, au legatura cu... inopinatele noastre stdri de spirit. Te apuca din senin pandaliile 120 , durerile, nervii, ispitele...Insa nu sunt din seninl Au la baza lor inrdurirea demonilor in viat.a noastra. Dracii se roaga, a§adar, sa nu ii chinuiascd §i se tern de Fiul 191 lui Dumnezeu. Ei nu se dau grande in fat.a Lui. Nu se considera dumnezei, ci creaturi condamnabile. De ce strigau demonii din tanar? Pentru ca El poruncea [le poruncea ca Dumnezeu, nu ii ruga sa iasal] duhului necurat sa iasd din om [^apr\yy^vXiv yap tco uvei)|j,aTi rep dcKaGaptco kE,eXQeiv aiTO toO dvGpcoiTou, v. 29]. Cataros inseamna curat, pe cand acataros inseamna necurat. Exista in istorie m§te eretici care se numeau catari , pentru ca ei se considerau ca sunt curafi, alesi, nepdtafi . . .dar nu aveau nimic de-a face cu curdfia. Nu trebuie sa ne mire faptul ca Sfantul Luca vorbe§te despre un duh necurat in v. 29, iar demonii spun in v. 30 ca sunt o legiune, adica o mie de demoni in bietul tanar. Sfantul Luca a vrut sa spuna altceva mult mai important cand a vorbit la singular, in v. 29, vorbind de un duh necurat. El a vrut sa spuna ca demonii, de§i mulfi in om, se comporta in el ca §i cand ar^z www/, dupa cum harul Duhului Sfant, locuind in om, de§i e unul harul, multe sunt virtu^ile pe care le aduce harul. O mie de draci erau in tanar §i fiecare drac aducea o altd patima, o alta ins elare... Dar cand era vorba de mutate, rautatea tuturor celor o mie era una, nu mai multe. Ca dracul curviei e prieten cu eel al mandriei §i cu eel al ereziei, chiar daca sunt trei 118 Opera Sfantului Ambrozie al Milanului: http://www.documentacatholicaomnia.eu/20_40_0339-0397- _Ambrosius_Mediolanensis _Sanctus.html. 119 A se vedea: Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Traduceri patristice (vol. 1), Teologie pentru azi, Bucuresti, 2009, p. 36-38. Cartea poate fi downloadata de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/19/traduceri-patristice-vol-l-2009/. 120 Furiile. De mari, de importanti in fata Lui. 122 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Catarism. draci si nu unul. De ce? Pentru ca top trei sau top o mie vor acelasi lucru: sa te inchida in lad, sa te puna la zid pentru vesnicie. Tu, pentru ca esti slab la minte...po|i sa razi auzind aceste lucruri de taind, duhovnicesti. Pentru ca aceste lucruri sunt cunoscute de catre cei care se luptd cu demonii zilnic, in fiin^a lor... si nu de cei care citesc despre ele, ca ar fi sau ca s-ar fi intdmplat cu mai stiu eu ce Sfant din vechime. Dar, pentru folosul tuturor, Sfm^ii lui Dumnezeu vorbesc despre ele si trebuie sa vorbim si noi, pentru ca oamenii sa stie ca Sfin^ii Bisericii cunosteau multiplele siretlicuri ale demonilor si ca ei s-au mdntuit, cu harul lui Dumnezeu, desi zecz de m» de lafuri sunt intinse pentru noi la tot pasul. Continuarea v. 29, ca si sfarsitul v. 27, formeaza si intregeste imagmea jalnica a tanarului. Desi era tanar, deci nu avea 30 de ani, cand incepe maturitatea, barba^ia, demonii il stapineau de mul^i ani [woXXoIq yap xpovoic; auvripiTaKei autov, v. 29]. Din copilaria lui, sarmanul om, era legat in laniuri si-n obezi [kkl e8eo|j,6U6TO aluoeoLV Kal TTeSaic; (j)i)A,aaa6|j,evo(;], adica nu ca la mdicuia de la Tanacu, ci in laniuri groase, cu lacate pe el, iar copilul, si mai apoi tdndrul demonizat, rupea lan^urile [5iappr|aaa)v to 8eo|j,a], rupea desmele, laniurile de pe el... si „era gonit de demon in pustiu" [filauveio {jtto tou 8aL|iov(.oi) ele; xuc, eprniouc;, v. 28]. Adica era David Copperfield 123 cu puteri demonice, pe care nu stdteau laniurile, care te frdngea in maini, care urla si mergea dezbracat si care locuia prin morminte si de unul singur, prin locuri pustii, pe unde il manau dracii. Un om haituit de draci, renegat de oameni, care inspdimdnta pe toata lumea cu siguran^a...si care nu avGaprieteni. Singurii sai prieteni execrabili erau dracii din el, care erau o mie, nu ca la domnul Lorin Fortuna 124 , unde e numai un drac in om si dansul il deparaziteazd de demon prin televizor, printr-un hocus-pocus televizat. Aici erau o mie de draci fiorosi, nebuni, care vroiau sa omoare un om, un singur om, si care, paradoxal, desi a stat mul^i ani cu dracii in el §ipe langd el. ..nu a murit si nici nu a innebunit. Cunosc o doamna din Romania, care acum bate la por^ile monahismului, si care a trecut prin ceva asemdndtor, dar de mai 123 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/David_Copperfield_%28illusionist%29. 124 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lorin_Fortuna. mici dimensiuni, care avea o mulfime de draci in ea...§i care avea o privire de te bdga in lad. Cand m-am intersectat cu privirea dumneaei pe la 16-17 ani era sa cad jos din cauza §ocului pe care 1-am avut. O mutate §i o putere satanica atat de complesitoare erau concentrate in fiin^a §i in ochii dumneaei incat nu te puteai uita la o asemenea urdfenie parsivd, demonica. . .fara sa nu ai un soc profund. A§a ca, fra^ii mei, cei care ave^i dubii in ceea ce prive§te demonizarea, sa dea Dumnezeu sa nu avefi in familia sau in via^a dumneavoastra un asemnea caz grav sau chiar minor de posesie, ca vd lecuifi de necredinfd cat a^i zice pestel Pentru ca, daca aveti un copil care deodata incepe sa retina toatd Biblia pe de rost §i va pare ca e superman sau unul care a inceput sa inve^e limbi straine pe bandd rulantd sau unul care rdde din senin ore in sir sau care incepe sa aiba comportamente excentrice, adica sa stea in cap, in maini, sa mearga pe pere^i la propriu sau sa manance in nestire §i sa bea orice. . .atunci trebuie adus la un duhovnic pentru Molitvele cele mari §i pentru Sfdntul Maslu. Sau, daca vede^i ca o pisica intra prin zidul casei dumneavoastra si nu se mai vede sau auzi^i cum troscdne din senin mobilierul sau vd cade lustra in cap fara sa aiba nimic sau vi se striga numele noaptea, la geam sau va vine sa vd aruncafi de la balcon sau sa va aruncafi in fantana. . .sa nu va mire aceste lucruri, pentru ca demonii vor sa vd vind de hac. Pentru toate acestea §i multele altele, cu care nu mai vreau sa va inspdimdnt, apela^i la rugaciunile Bisericii §i la rugaciune §i post personale. Nu sunt ni§te noutdfi, ci sunt vechituri ale demonilor! Nu sunte^i primii pe care demonii vor sa ii inspdimdnte §i nici ultimii. De aceea, nu va temefi de acest fel de manifestdri demonice, ci iineii-vd cumpatull Domnul ii intreaba pe demoni ca^i sunt [v. 30], ca oamenii din jur sa audd ce spun demonii din tanar §i sa ia aminte. Legiune [AeyLcov], spun demonii [v. 30]. §i Sfantul Luca adauga, in mod concis: „otl dof\XQev bai[iovia uoAAa el<; autov" [caci intrasera mulfi demoni in acela] [Ibidem]. Deci mulfi, domnule Fortuna, nu unull In dumneavoastra cred ca sunt tot mulfi... dar dumneavoastra puteai sa crede^i ce vre^i. In v. 31, sldbiciunea demonilor este la ea acasa. Pentru ca demonii II rugau pe Domnul sa nu le porunceasca sa mearga in addnc, in abisul fdrd fund al Iadului [Km uapeKaylouv Aircov Ivol \ir\ einra£r) autolc; elg ir|V afivooov aveXQeiv]. De aceea, in Molitvele de exorcizare ale Bisericii, ierarhii si preo^ii poruncesc demonilor, in numele Domnului, sd iasd din oameni, dupa cum poruncea Domnul legiunii din tanar. Sfantul Vasile, Sfantul loan, Sfantul Ambrozie si al^i Sfin^i Paring care au scris Rugdciuni de exorcizare, care s-au pastrat sau nu, au folosit ideea de poruncd, pentru ca au putere, de la Domnul, prin hirotonia lor, sa calce peste serpii si peste balaurii din lad, adica au putere sd-i izgoneascd pe demoni din oameni. Domnul le ingdduie demonilor sa intre in turma de porci [v. 32]. Nu intra de caput lor, ci din ingdduinfa Sa. Demonii ies din tanar si intra, la imbulzeala, in porci [xohc, Xoipouc;] si intreaga turma face un gest perplexant pentru ingrijitorii ei: se arunca, de la inal^ime, in mare si, binein^eles, moare in intregime [v. 33]. Tanarul, se spune, in v. 35, dupa ce au iesit demonii din el, s-a imbrdcat si era intreg la minte si stajos, la picioarele lui Iisus [l|j,aTLO|j,6vov Kod oco4)povoOvTa iTapa roue; iToSac; tou 'Ir|oot3]. Acum era oco^povouvra, adica in toate minfile si nu mai alerga ca un bezmetic prin cavouri, prin pustii si prin locuri intunecate. Daca era dus la un spital de boli nervoase era catalogat ca nebun incurabil. Dar demonizarea nu e nebunie, ci locuirea ta de fiinfe spirituale, de demoni, care se lipesc de trupul si de sufletul tau si se manifesto, cu accep^iunea ta, prin gandirea, sufletul si trupul tau. Adica e o trdire parazitara a unor fiinfe in tine, care nu ies decat atunci cand sunt gonite de harul dumnezeiesc. Deci la draci po^i sa le dai perfuzii, injec^ii, medicamente...ca nu ii alungi de acolo nici mor^i. Ci ei pleaca numai cand sunt gonifi, prin rugaciune si post, de oamenii lui Dumnezeu, de preo^ii Bisericii, care se roaga pentru acest lucru si ii alunga din oameni, cu puterea Sfantului Duh, adica cu degetul lui Dumnezeu, cum spuneau descantatorii Egiptului, cand au vazut ca Moise si Aaron au facut sa apara ^an^ari cu toiagul si ei nu au putut sa ii imite. Deci, nu mai sunt demonii in e/...si tanarul isi recapdta intreaga minte! Maica de care va spuneam anterior, din Romania, care a fast demonizatd, cand ieseau demonii din ea avea o privire atdt de calmd si o voce atdt defrumoasa...DsiY cand intrau demonii in ea, 1 9 S sa te ^ii, frate! Atunci o ^ineau 5 zdragoni de barba^i iar ea vroia sa il sugrume pe unul dintre preo^ii care o exorcizau cu epitrahilul aceluia. Adica ea avea vreo 70 de kilograme, sa zicem, iar cinci barba^i in toata firea o ^ineau pe o femeie care era slabita de post §i de ascezd, sj cand o imputernicea dracu, scapa din mainile alora, se smucea, si sarea cu insulte si cu tot felul de dracii la gura ei, ca sa ii omoare pe preo^i, pentru ca spunea ca o arde rugaciunea lor, ca nu o mai suporta. Oamenii erau cuprinsi de fried mare [4>6pcp [leyaXu, v. 37]. Tanarul, in bucuria lui imensa §i in recuno§tin^a sa, dorea sa rdmdnd cu Domnul [v. 38]. Dar Domnul ii spune: „'YiT6aTpe(t)e el; xbv oIkov aou Kal 8Lr|Yoi) Baa aoi 6iToi.r|oev 6 ©eoc;", v. 39 [Intoarce-te la/ in casa ta §i spune cat afacut Dumnezeu pentru tine!]. Omul a§a a facut: s-a facut propovaduitor al milei lui Dumnezeu cu el [Ibidem], lucru la care suntem chemafi §i noi. Sa nu ne jucam cu lucruri care nu sunt dejucat, dragii mei! Aceasta lec^ie dumnezeiasca este o lecfie perend, una care ne vizeazd in mod direct. Nu e niciunul dintre noi fdrd de pacat, adica fdrd inrdurirea demonilor in via^a noastra. Fara o viafd curatd, autentic ortodoxa, nu ne putem mdntui niciunul, chiar daca nu am avea nicio erezie in capul §i in mintea noastra. Nu e de ajuns sa credem drept §i sa stdm in Biserica lui Dumnezeu ci sa §i traim drept, sfdnt. Dumnezeu sa ne intdreascd pe fiecare in parte §i sa ne bucure cu bucuria Sa negraita, acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin! 125 O tineau cinci barbati in putere. Daca nu asculta... tot nu vor crede. Predica la Duminica a 22-a dupa Rusalii [Lc. 16, 19-31] ■k\%- Iubi^ii mei 126 avem atata «or